Tura de o zi in Muntii Piatra Mare 15 Aprilie 2012 (Muntii Piatra Mare)

Tura de o zi in Muntii Piatra Mare.

In dimineata zilei de 15 Aprilie, m-am trezit devreme pentru a merge la Gara de Nord. Am calatorit din Bucuresti pana in Timisu de Jos cu trenul, desi puteam foarte simplu sa constat pe harta care o aveam pe telefonul mobil ca, trebuiam sa mai merg o statie, la Dambul Morii. Comoditatea de a ma informa corect m-a costat vreo 3 km de mers pe sosea pana la fosta cabana Dambul Morii. Vremea se prezenta umeda, cerul era innorat cu plafon de nori coborat, dar ploaia intarzia sa apara, desi la campie geamul vagonului de tren era spalat de ploaie periodic, asa ca am intrat pe traseu cu sperante de a ma bucura de munte fara precipitatii. In Valea Sipoaiei am gasit un teren usor de strabatut, cu o inclinatie a potecii usor de mers, pamantul era umed - cleios sau, portiuni de teren cu pietris umed. Datorita radacinilor de conifere iesite din pamant, umede, imi impiedicau inaintarea lunecad in stanga-dreapta cu bocancii, un real folos in stabilitate fiindu-mi betele de trekking pe care de altfel le foloseam pentru prima data. Traseul pana la Canionul Sapte Scari l-am efectuat cam intr-o ora, pe parcurs intalnind familii care au iesit la plimbare ca si in parc. Drumul este pe prima portiune drum forestier pe langa Raul Sipoaia, apoi drumul urca direct pe rau pe o portiune fara maluri inalte, vizibil fiind urme de Sport Utility Vehicle.

Datorita accesului usor catre Canion, poteca era presarata cu resturi de alimente, pachete d tigari si PET-uri, un lucru regretabil pentru cei care iubesc si respecta natura si in mod special muntele. Pe traseu am trecut pe langa o asezare ce a fost candva un refugiu. Am ajuns in Canionul Sapte Scari placut impresionat de priveliste. Aici am intalnit un grup de trei tineri si o tanara, neechipati corespunzator, care au strabatut si ei Canionul. Am iesit din Canion cu o stare de multumire ca am ajuns si in aceste locuri, catre Cabana Piatra Mare traseul capata consistenta la efort, zapada inghetata la suprafata si moale in interior imi ingreuna inaintarea. Stratul de zapada era cam pana la nivelul genunchiului, uneori imi mai scapa piciorul adanc in zapada, ploaie am avut parte numai o ora si asta asa mai cu picuri rari, iar vizibilitatea a fost clara in toata padurea. Pana la Cabana Piatra Mare am avut ceva-ceva de tras, ajuns sus pe platou am luat o pauza meritata, desi pe traseu intre Canion si Cabana m-am oprit frecvent dar scurt, pentru a-mi trage sufletul. Daca la orele 10:45 intram pe traseu, cam pe la orele 13:45 intram pe usa cabanei, un timp ideal pentru un traseu cu zapada, opriri de sedinte foto si video, hidratare, odihna si..... pipi. Ajuns la cabana, in preajma acesteia am zarit o doamna si doi copii pe care i-am salutat, apoi am intrat in cabana.

In sala cu mese i-am gasit pe sotul doamnei si tatal al copiilor jucand " dame " pe o tabla de sah cu cabanierul, asistat la joc de sotia acestuia. Am zabovit pret de un sfert de ora, am baut o cutie de bere Ciuc, am cerut permisiumea sa filmez interiorul cabanei pentru Youtube, m-am prezentat si i-am amintit ca in urma cu patru saptamani am facut o rezervare la dansul pentru trei zile, rezervare pe care am fost nevoit sa o anulez din motive independente de vointa mea. I-am explicat faptul ca am postat pe site-ul carpati.org organizarea unui ture, invitand iubitorii de drumetii montane sa participe la eveniment, insa la locul meu de munca au survenit schimbari in program, astfel ca am renuntat la rezervare si am anulat tura pe site. Interlocutorul meu m-a inteles si a impartasit regretul ca si mine pentru situatia data. La ora 14:05 am iesit din cabana si am intrat pe traseu catre Varful Piatra Mare, pe traseu zarind urme de urs pe zapada. Am urcat pe Hornul Pisicii, apoi am ajuns la bifurcatia care ducea catre Varf insa, aici am fost surprins de un plafon de nori care reduceau vizibilitatea, constatand si raritatea marcajelor pe stalpi. Nici cu timpul nu stateam prea bine, incepuse o ploaie cu chiciura, asa ca m-am asezat pe izopren si am luat pranzul in ploaie, apoi am strans totul, inclusiv resturile si conserva goala, mi-am luat ramas bun de la Varful Piatra Mare privindul din departare si am plecat.

Vremea rea si timpul inaintat m-a gonit de langa Varful Piatra Mare, dupa ce am pranzit in ploaie asezat pe izopren ( luasem la mine drob de miel, oua vopsite si cozonac, printre altele ), am plecat catre Saua Pietricica cam pe la orele 15:15 in speranta sa prind un tren Regio din Gara Predeal. Pe culmi am zarit in indepartare Muntii Clabucetului si Muchia lui Andrei iar in preajma mea pajistea partial topita de zapada era plina de muguri cu flori. Coborand si intrand in padure am zarit pe carare paraiase de apa care curgea la vale pe sub zapada, ici-colo cate o fereastra in zapada cat sa zaresti ca dedesupt este un paraias. Ajuns in padure, ploaia a incetat si vizibilitatea era buna pentru orientarea dupa marcaje, dat fiind faptul ca zapada topita a sters urmele pe carare, am zarit doar doua perechi de pasi proaspete ( chiar la cabana mi s-a transmis ca, inainte de a ajunge in cabana, pe acelasi traseu plecasera un grup ). Terenul fiind cu zapada topita inaintarea a fost mai dificila, un real ajutor mi-au fost betele de trekking. Pe alocuri zaream coniferi marcati cu vopsea rosie pentru defrisare, ii evaluam din ochi si ma intrebam daca bradul marcat merita sau nu sacrificat. Un brad batran fusese rupt de vant din radacini si culcat la pamant, era brad cu marcaje de carare, de traseu. Ajuns intr-o liziera am zarit si trecut printre ei, multi puieti de brazi, foarte des plantati.

Undeva in apropiere de drumul forestier, am auzit un dialog mai domol intre doua persoane, am ridicat privirea de pe carare si m-am uitat in jur. Nimic, nici un om. Langa un trunchi de brad mi-a sarit in ochi culoarea portocalie a cutiei mecanice a unei drujbe mobile, iar undeva alaturi la vreo 100 m am zarit spatiu exploatat cu numai trunchiuri de radacini de brad. Fiind singur pe traseu, nu am indraznit sa scot telefonul mobil sau camera video pentru cateva cadre trase, de teama sa nu imi creez probleme. Pe drumul forestier am pasit hotarat catre Cabana Cioplea, in drum gasind rasturnat la vale moloz amestecat cu gresie. De pe drumul forestier am intrat pe calea auto de acces din Predeal spre Cabana Susai, desi pierdusem trenul Regio, totusi am grabit pasul mergand dupa marcaje. Ajuns la intrarea in Predeal, inca o data din comoditate nu am fost inspirat sa scot telefonul mobil si sa studiez harta, ci am cerut unor turisti sfatul de a ajunge la Gara, asa ca am intrat pe drumul Raului Polistoaca ce m-a ocolit ceva mai mult decat pe traseul direct catre Cabana Cioplea. In apropierea Garii, pe strada care duce catre aceasta, am auzit din urma sirena trenului ce se pregatea sa intre in Gara si am luat-o la fuga catre peron. Era un tren de Timisoara, pe peron mi-am lua "bilet" de la domn conductor si am urcat in tren. Erau orele 18:30

Aceasta a fost mica mea aventura pe Muntii Piatra Mare in Zi de Paste. Urmatorul link cu cateva fotografii modeste de pe traseu este o adresa de Facebook.Calitatea imaginilor si dimensiunile mai mari de 500 kbs per poza m-a inspirat sa dau link-ul fara a umbla cu PhotoShop sa le "ard" ca apoi sa le postez direct. Singura fotografie arsa ar fi cea din Valea Sipoaiei unde i-am marit luminozitatea, insa i-am scazut numarul de pixeli. Aceasta tura a fost postata in data de 19 Martie si amanata pe 26 Martie in planificatorul de ture datorita faptului ca, subsemnatul are la locul de munca un sef care-i compune intr-o luna de zile programul de vreo trei ori la rand, modificat si remodificat. Aceasta este povestea mea. Carari cu soare va ureaza Daniel.

https://www.facebook.com/media/set/?set=a.338331642889174.92261.100001370243479&type=1

http://www.carpati.org/album/tura_in_muntii_piatra_mare_15_aprilie_2012/10266/

Miercuri, 18 aprilie 2012 - 07:11 
Afisari: 2,625 


grizzly_bear..