Tura de iarna pe Coltii Morarului (Muntii Bucegi)
Va era cald? :) Ca sa va mai racoriti, va prezint mai jos cateva ganduri si poze de la inceputul lui martie, de pe Coltii Morarului.
03/02/2013
Iarna asta a fost cam saraca in iesiri pentru mine. Dar tura asta a fost
cireasa de pe tort, mi-a placut mult de tot! Pe Colti am tot fost in ultima
vreme, vara, toamna, pe uscat, cu pojghite de gheata, fara bagaj mare sau cu
tot calabalacul dupa noi, insa iarna nu ajunsesem. Cu tura asta insa mi-am
indeplinit trei vise: iarna pe Coltii Morarului, bivuac pe Coltii Morarului, si
sa ajung iarna la Omu (da, nu am ajuns pana acum iarna in zona…). Singurul
lucru de care imi pare rau este faptul ca Andreea nu a putut sa ma insoteasca,
sa se bucure si ea de experienta asta, si sa am cu cine impartasi bucuria si
placerea unui asemenea traseu. Eh, dar mai este timp, vom face noi traseul asta
si impreuna
Foarte pe scurt, povestea e asa: joi sau vineri, nu mai retin, Octavian ne
invita pe Coltii Morarului. Si nu oricum, ci cu un bivuac pe undeva pe acolo.
WOW! Mai vine si Catalin, tocmai de Iasi, pe care nu il mai vazusem cred ca de
prin august trecut, in Crai.
Impreuna cu Octavian si Vio plecam de vineri seara si ne cazam la Caminul
Alpin. Catalin si Ioana ajung a doua zi, pe la ora 8.
Lasam masina la Gura Diham, si pornim la drum insotiti de o ninsoare din ce
in ce mai deasa. Peisaje de basm!
La Valea Bujorilor ne despartim de fete, ele au alte
planuri: Malaiesti, urmand ca a doua zi sa ne intalnim la Omu.
Pornim la deal. Eu ma simt cam obosit. Catalin, desi condusese cam toata
noaptea, e tot timpul in fata noastra, nu stiu de unde atata energie
Pe Valea Bujorilor urcam relativ usor in prima parte, pe zapada
intarita de avalanse. Dam si de cateva resturi de capre negre, surprinse
de avalasa…
In fata noastra mai este un grup de 6, dar nu ne grabim sa-i depasim.
Noi oricum aveam echipament de bivuac si eram chititi sa ramanem pe
undeva pe sus, ei nu. Ii lasam in fata pentru a nu-i incurca. De pe la
jumatatea vaii ne punem coltarii.
La iesirea din vale ii ajungem din urma pe cei sase si vedem ca ne
stim. Stam putin, bem o gura de ceai, schimbam o vorba, si pornim mai
departe, lasandu-i pe ei in fata. Pe Creasta Ascutita urcam fara sa ne
asiguram, fiecare pe cont propriu.
De sus, Creasta Ascutita ofera o priveliste muuult mai impresionanta, brrr…
In continuare ninge viscolit, zapada cam proasta, deci trebuie sa cascam
bine ochii, zona e destul de expusa, o clipa de neatentie si gata,
ajungi rapid in Busteni.
Ajungem si la Acul Mare. Stam aici vreo ora asteptand sa treaca
echipele din fata. Vantul sufla tare, frig tare, si nu prea ai unde sa
te adapostesti.
Cam asa era atmosfera:
http://www.youtube.com/watch?v=yQ46jD0-8ww
Asortat complet: casca, manusi, anou
Manusile mi-au prins tare bine, sunt geniale, eu cum am si probleme cu
inghetatul mainilor…. Deci le recomand cu ..caldura..haha..si celorlati
care au probleme de circulatie si cu extremitatile- manusi de puf de la
Nahanny!
Ne vine si noua randul. Pleaca Octavian primul, eu si Catalin fiind
secunzii. Cu atentie reusim sa trecem cu bine. Urmeaza apoi rapelul cel
mare, de vreo 40m. Degetul Rosu il ocolim pe fetele de iarba inghetata.
In situatia de fata, cam dubios pe acolo. Tot Octavian a mers cap.
In strunga ne hotaram sa facem bivuac acolo, seara se apropia cu pasi
repezi si nici nu imi mai venea in minte vre-un loc mai ok. Plus ca
trebuia sa asteptam sa treaca toate echipele de Acul Crucii. Buuun..ne
punem pe amenajat culcusul.
Dam la pioleti pana reusim sa facem un mic adapost. Asta ne-a prins bine, ne-a ajutat sa ne mai incalzim putin
Incercam sa ne facem comozi si sa luam masa. In continuare viscoleste
si e din ce in ce mai frig. Octavian scoate niste slana, eu niste
branza, de la Catalin luam si usturoi, ce mai- masa imparateasca ) Totul a fost asezonat cu zapada
Atmosfera inainte de culcare- ultimele raze de lumina
Reusim sa topim destul de greu vreo 2 litri de lichid, unul il bem pe
loc, restul pentru maine. Mai topaim putin, doar doar ne incalzim, apoi
incepe operatiunea de introdus in sacii de dormit.
N-am avut nici o sansa sa intram uscati in saci. Viscolul ne-a bagat o
gramada de zapada in sac. Intr-un final, ne linistim. Vremea insa nu!
) De frig nu pot sa ma plang, sacul de la Nahanny (Salvamont) isi face
treaba foarte bine. Cu toate astea n-am reusit insa sa adorm. Incepe
chinul. Daca inchideam complet sacul de bivuac, nu mai puteam respira.
Daca lasam o gaurica, cat de mica, instant aveam inauntru o gramada de
zapada. M-am chinuit asa pana spre dimineata. Cum nu reuseam sa adorm,
mai scoateam nasul afara la o tigara, o sesiune mica de FB, pun si o
poza de la fata locului Mai schimb o vorba si cu colegii de suferinta, nici ei nu reuseau sa
adoarma. A doua zi am
aflat de la meteo ca au fost vreo -17C si rafale de 70km/h.
Pe la ora 3 furtuna se opreste. Scot nasul afara. Raman incremenit.
Se facuse chiar senin. Am stat si m-am holbat la peisajul din jur, era
sublim! Jos luminitele de la oras, sus stele, vaile din stanga luminate
de lumina lunii…ce mai, a fost genial si a meritat!
Vederea din pat
Soareeee! Din pacate inca nu si in zona noastra. Ne apucam de strans dardaind
Astazi se pare ca o sa avem parte de o zi fantastica. Senin si soare.
Catalin porneste spre Acul Crucii. Cu zapada asta proasta, pasajul e
destul de creepy, de expus. Reuseste sa treaca cu bine si regrupeaza la
baza Acului Crucii. Eu am abordat pasajul mai prin stanga, unde mi s-a
parut ceva mai usor. La baza Acului suntem si noi in sfarsit la soare si
incepem sa ne dezmortim.
Dupa ce ajunge si Octavian, Catalin pleaca pe cel mai greu pasaj al
traseului, Acul Crucii. Chiar la plecare un traverseu ii pune ceva
probleme si are nevoie de mai multe incercari reuseste sa treaca. Apoi
urmeaza u un horn plin cu cu zapada proasta, moale, in care pioletul nu
tinea. Undeva la jumatatea lui se vedea un piton. Iesirea din horn a
fost si ea interesanta, nu prea avand unde sa asiguri. Urmeaza apoi
urcarea pe Ac. Eu nu am reusit sa imi aduc aminte decat pozitia a doua
pitoane. Catalin regrupeaza chiar la iesirea pe varf.
Pleaca apoi Octavian. Ajunge si el cu bine sus. Strang regruparea si pornesc si eu.
Mmm Postavaru, de abia astept sa vina vara sa merg la catarat pe acolo
Jos in dreapta se vede si culcusul nostru de peste noapte
Ajung si eu sus, cam stors. M-au incomodat mult manusile si dragoanele
de la pioleti, data viitoare trebuie o asigurare la ham pentru ei…
De pe Ac pana la punctul de rapel mai avem de descatarat un pasaj ciudatel si expus.
Urmeaza un rapel si o alta lungime expusa pe o brina ce traverseaza
oblic stinga Acul de sus. Vara nu e nici o problema aici, dar zapada e
moale, iar coltarii si pioletii prind greu. Pleaca Octavian cap, bate si
un piton.
Catalin ingheata la umbra.
Eu casc ochii la peisajele geniale din jur.
De la Acul Mare probleme se cam termina. Ramane numai vantul turbat care ne cam incurca, asa ca incalecam creasta
Facem o traversare pe dreapta, pe deasupra Vaii Adanci. Din fericire e umbra si zapada tine bine aici.
Cam gata cu Coltii. De aici a urmat un drum agonizant pana la Omu :d Nu
mai aveam apa, eram deshidratati, foame, vantul batea in rafale,
oboseala acumulata in cele 2 zile…
http://www.youtube.com/watch?v=qsN6ZPt1wz8
A mai urmat un moment de frustrare, cand am inceput sa zaresc statia
meteo, si am zis gata, asta a fost! De unde???? Mereu uit pasajul asta Dupa cativa pasi ajung in varf si mai vad inca doua pante de urcat
Ajung lesinat la Statio Meteo, meteorologul ne serveste cu ceai
cald…mmm..ce bine e! Bem cate 3 cani de ceai, infulecam niste slana si
incepem coborarea. Pe Valea Morarului
A fost o tura inedita, mi-a placut foarte mult, si mi-am atins si 3
“fixatii” ale mele: iarna pe Ace, bivuac pe Ace, iarna la Omu, nu mai
ajunsesem pana acum! Supeeer! Multumesc baieti!
Miercuri, 22 mai 2013 - 11:04