Tura de explorare in Muntii Buzaului - Penteleu, partea a II-a (Muntii Penteleu)

Iata ca odata cu venirea vacantei de vara am gasit timp pentru a continua ceea ce am inceput de 1 mai. Am petrecut un week-end superb in Masivul Penteleu.

Inainte de a-mi incepe relatarea, tin sa-i cer scuze lui Gigi Cepoiu pentru ca nu i-am raspuns la telefon. In vinerea dinaintea plecarii am ramas fara baterie la telefon imediat ce am vorbit cu ceilalti baieti si nu l-am putut reincarca  decat seara tarziu, iar de sambata la ora 12 si pana duminica in jurul orei 5 dupa-amiaza nu am avut semnal.

Am plecat sambata dimineata, alaturi  de Marius, coleg de facultate, si Razvan, iubitor de munte care ni s-a alaturat prin intermeriul site-ului carpati.org. Pe parcurs ni s-a alaturat si Daniel, care a venit cu noi tot prin intermediul site-ului.

Cum personalul de Buzau pleca la 5 dimineata din Bucuresti Nord, am hotarat impreuna cu Marius si Razvan sa plecam cu autocarul de la Filaret, la 6.30, pentru a salva ceva ore de somn. Ne intalnim la 6 la statia de metrou Unirii si dupa ceva alergatura si un taximetrist profitor de pe urma grabei noastre, ajungem in autogara la timp, si, in schimbul a 25 RON, ne este oferita o calatorie de 3 ore spre orasul Nehoiu intr-un autocar de categoria a 2-a.

Drumul ne duce prin Ploiesti, Valenii de Munte, Patarlagele si numeroase alte comune si sate al caror nume nu l-am retinut la Nehoiu, unde ajungem la 10.30 in piata principala, langa biserica orasului (presupun).

Aici ne intalnim cu Daniel, care a venit din Brasov cu trenul pana la Intorsura Buzaului si de acolo cu autocarul. Aflam ca autobuzul spre satul Varlaam vine la 10.45 si ca opreste langa trecerea de pietoni de la capatul pietei. Cumparam niste sticle cu apa si ne suim in autobuz, care pentru 5 RON, ne duce timp de 1 ora pe cei 16 km pana in satul Varlaam. Pe drum trecem si pe langa gara Nehoiasu, unde personalul de la Buzau venise cu cateva minute in urma. Desi drumul e plin de gropi si ne leganam in stanga si-n dreapta, peisajul ne incanta.

Coboram in satul Varlaam si ne indreptam spre masiv. Dupa circa 10 minute ajungem la confluenta raurilor Basca mare si Basca mica. Este ora 12. La capatul podului ce traverseaza Basca, vedem indicatorul "Drum forestier Basca mare", traversam raul si urcam pe malul drept al Bascai mari.

Dupa 2 ore de mers prin soare, trecem de utilajele forestiere de la Gura Milea si de o cabana ce este posibil sa fie Cabana Pionierilor, pe malul stang al raului si ajungem dupa inca vreo 5 minute la un pod de beton, cu balustrade metalice vopsite recent si traversam pentru prima data pe malul stang al raului Basca mare.

Stiam din documentari anterioare ca drumul forestier de pe valea Cernatului a fost rupt de ape, dar ca poteca inca exista, si incercam sa o cautam. Imediat dupa trecerea podului, apare un drum pe partea dreapta, ce urca pe culme si vedem pe el o rulota muncitoreasca metalica. In ea, un lucrator forestier ne intampina si se ofera sa ne arate poteca spre Varful Penteleu si statia meteo, spunandu-ne de asemenea ca drumul forestier de pe valea Cernatului a fost refacut, dar intrarea in el e la mai bine de 1km si aduce cel putin o ora de mers in plus.

Il urmam vreo 100 de metri pe drumul ce urca in continuare pe malul Bascai mari si ne arata, in spatele unui copac de pe marginea drumului, pe partea dreapta a drumului, poteca ce urca spre varf. Desi marcajul e rar, poteca e vizibila, si dupa ce-i multumim pentru ajutor, incepem urcusul prin padure spre varf.

Dupa ceva timp dam peste drumul forestier vechi, si apoi peste cel refacut. Pe drumul forestier marcajul este absent, el aparand doar atunci cand poteca sunteaza serpentinele drumului. Mergem cu mare atentie, intrucat sunt foarte multe poteci aparente ce ies din drum.

Dupa inca vreo 2 ore ajungem la stana Cernatu si intram pe pajiste, urcusul fiind in continuare destul de abrupt. Oboseala incepe sa-si spuna cuvantul si Razvan incepe sa se simta un pic cam rau. Facem o pauza mai lunga si apoi continuam urcarea, eu si Marius ducandu-i alternativ rucsacul.

In jurul orei 5 suntem la statia meteo unde il intalnim pe Ionut, meteorologul de serviciu, care, la solicitarea noastra, accepta sa ne gazduiasca in statia meteo.

In timp ce Marius si Razvan se odihnesc pe banca de langa statie, eu si Daniel ne suim pe Varful Penteleu pentru a ne orienta. Privelistea este superba si cu harta veche de 30 de ani, distingem Valea 7 Izvoare, Culmea Penteleu si in departare, Varful Balescu, acoperit de padure.

Ne intoarcem la statie si ne punem la masa. Marius si Razvan hotarasc sa se intoarca a doua si pe acelasi drum, zicand ca nu au suficienta energie pentru a ajunge la Comandau. Intre timp, il intreb pe Ionut despre drumul spre Musa si Comandau. Aflu ca poteca peste Culmea Penteleu a disparut, deoarece muchia s-a reimpadurit si pe alocuri sunt arbori doborati. De asemenea, zona e plina de ursi. Ne spune ca cel mai bine este sa ocolim varful Penteleu pe partea dreapta si sa urmam drumul de oi ce trec pe sub varf si apoi pe la stane, care revine pe creasta in zona Varfului Crucea fetei si urmeaza culmea, coborand apoi pe muntele Balescutu pana la Musa.

Se face 9 seara si ma duc sa ma culc, adormind inainte sa pun capul pe perna. Baietii mai raman prin jurul cabanei si isi mai fac de lucru.

A 2-a zi, plecam in jurul orei 8. Marius si Razvan se intorc la Varlaam, dupa ce le dau informatii despre trenuri si autobuze, iar eu si Daniel, dupa ultimele sfaturi primite de la Ionut, pornim spre Comandau.

Ocolim varful pe partea dreapta, dar ezitam sa coboram spre drumul de oi ( care pare sa fie de fapt vechiul traseu cu marcaj triunghi albastru) si ajungem inapoi in poteca ce coboara pe partea cealalta a varfului. Ne dam seama de greseala, dar continuam sa coboram pe poteca cu gandul ca in urmatoarea sea sa coboram spre dreapta la drumul de oi. Din fericire, drumul e vizibil de pe poteca si dupa o coborare cam abrupta printr-o pajiste cu iarba si jnepenis, trecand pe langa ceea ce pare a fi Lacul Rosu (acum un tau secat) ajungem la drumul de oi.

Urmam drumul de oi, ce merge pe partea dreapta a Culmii Penteleu si ajungem la prima stana, care este marcata si pe harta. Continuam spre cea de-a doua stana.

Drumul este brazdat de izvoare cu apa rece si curata. De la cea de-a doua stana, urcam inapoi spre culmea principala si ajungem in saua de sub varful Crucea fetei. Acolo descoperim o cruce veche de lemn si una mai noua din piatra, amandoua la adapostul unei stresini.

Drumul este in continuare vizibil, fara urma de marcaj totusi, si se continua pe partea stanga a varfului Crucea Fetei (care apropo, este vizibil si el de pe Varful Penteleu, sub forma a doua cocoase de camila). Continuam drumul pe partea stanga a culmii inca vreo jumatate de ora, apoi trecem pe partea dreapta, sub Varful Coraiu. De aici se pot vedea in vale stana balescu, in paragina, si, mai departe pe culme, spre dreapta, stana balescutu.

Continuam drumul pana sub Varful Balescu, apoi cotim la dreapta, in continuare spre stana balescutu, pe drumul de oi. Pentru cei care se vor aventura pana aici: sub varf apare si o poteca spre stanga, putin vizibila si nemarcata din cate am putut vedea, care presupun ca merge pana la Comandau, dar nu o recomand.

Ajungem la stana balescutu, unde ne adapostim putin de soare (a fost o zi foarte calduroasa) si suntem ospatati cu cas proaspat. Ciobanul nu era din aceste parti si crede ca stana balescutu este mai la nord, ceea ce ne face sa credem ca am coborat de pe culme prea devreme. Totusi, ne spune sa o luam pe langa izvorul de langa stana, unde vom gasi drumul spre Valea Bascai Mici.

Mergem pe drumul indicat, destul de lat pentru a urca o caruta pe el, si dupa vreo jumatate de ora ajungem la un drum forestier ce coboara pe langa o apa. Avem dubii, este acest rau Basca mica sau nu? Consultand busola si dupa debitul mic al raului, hotaram ca nu poate sa fie Basca mica si continuam coborarea. In jurul orei 2 dupa-amiaza ajungem pe valea Bascai mici si facem un binemeritat popas. Aflam si numele drumului forestier pe care am coborat: Ciulanos.

In continuare, credem ca am coborat prea devreme de pe culme si ca suntem la sud de Musa. Din fericire, Daniel descopera o asezare alcatuita din cateva case un pic in josul raului. Mergem sa investigam, in speranta gasirii uei masini care sa ne duca pana in Comandau. De la oamenii de acolo aflam doua vesti, cea buna: ca am ajuns la Musa; si cea proasta: ca duminica masinile nu prea circula pe acolo. Aflam de asemenea ca pana in Comandau sunt 20 de km si ca drumul se ramifica dupa vreo 7, noi trebuind sa facem spre stanga.

Acum urmeaza partea dureroasa a acestei ture. Datorita bocancilor vechi, care altadata ma slujisera bine, incep sa ma doara talpile, pana cand aproape fiecare pas devine un efort.

Din fericire, dupa vreo 12 km ne ia o masina ce ne duce pana in Comandau, si de acolo alta ne duce pana in statiunea Covasna, aflata la alti 19 km. Acolo prindem printr-un noroc absurb trenul spre Sfantu Gheorghe si la 8.30 suntem in oras.

Daniel ia la 9.30 un personal spre Brasov, iar finalul acestei ture mi-l petrec in gara Sfantu Gheorghe, asteptand acceleratul spre Bucuresti, care trebuia sa vina la 1.10 noaptea, si a intarziat 45 de minute.

A fost totusi o tura superba.

Miercuri, 6 august 2008 - 01:04 
Afisari: 3,585 


harald