Tura de 6 zile in Parang - Retezat - Godeanu

Tura de iunie, metereologic, total nefavorabila, ploi, descarcari electrice, lapovita, burnita, grindina. Tura anuntata cu doua saptamani inainte pentru care mizam pe Bogdan din Constanta. Ca niciodata, sezonul pe litoral incepe mai devreme si Bogdan ramane pentru a primi turistii. Primesc telefon din Bucuresti si se anunta dornic de aceasta tura … Bogdan. Si asa a ramas pana la sfarsit: a sosit Bogdan din Bucuresti, iar grupul si-a pastrat atat identitatea onomastica cat si numerica. Atasez harta pentru prima si a doua zi: plecare 7,30 din autogara Tg.-Jiu, cu microbuz pana in Ranca.

Nu stiu cine va fi partenerul de tura dar voi afla in microbuzul in care voi urca in statia de pe traseu. Urc, privesc sa descopar colegul si vad o fata bisericeasca (eu fiind fata palida) cu toate carecteristicile monahale: barba mare si neagra, tunica neagra. “Doamne ajuta! Sa incepem pelerinajul” spun in gand, incerc sa-l privesc firesc pentru a nu stanjeni sau a pacatui cu intrebari stanjenitoare la actul misionar spre care a plecat. Ziua urmatoare se va incheia exact in curte la manastirea Lainici, unde avem stabilit sa innoptam. Voi strabate inaltimile si natura in siguranta divinului. Sosim in jur de ora 9,30 in Ranca de unde vom contiuna cam 12 km pe Transalpina si de acolo pe un traseu inedit spre lacul Calcescu. Ranca pustie. Nu misca nimic pe aici. Asteptam o ocazie si sperantele noastre incep sa scada la finele unei ore de asteptari zadarnice. Ma gandesc si la varianta de a parcurge cei 12 km pe asfalt. Alung gandul, il am alaturi pe Bogdan cu prezenta si tinuta bisericeasca. Ar constitui o impietate sa nu opresti. Apare o camioneta. Bucurie, topaieli, brate ridicate, mimam ca putem sa mergem si in bena. Degeaba, trece pe langa noi. Dar uite ca incetineste si opreste, semn ca ne ia. Bucuria revine, aruncam rucsacii in bena si urcam in cabina unde am fost poftiti. “- Nu mergem mai departe de muntele Papusa, dupa ce il ocolim vom opri sa luam piatra, ca ne-a trimis patronul sa luam piatra pentru placat.” Fie si asa, tot este o realizare. Sunt 4 baieti in masina si au cam plecat in necunoscut sa ia piatra, doar este a nimanui si acolo unde vor intalni pe unu’ cu roaba este semn ca au ajuns. Povestim despre munte, despre lac, animale salbatice. Suntem intrebati ce facem daca intalnim ursul si raspund ca nu-s probleme, am pistol. Face impresie imediat, devin mai respectuosi si spun ca stiu unde trebuie lovit ursul, la ochi. “- Bravo, exact in ochi ii impusc totdeauna, ma bucur sa vad un cunoscator” raspund eu condescendent. Asta impune defintiv. Timpul trece, ei nu stiu unde este piatra ce o cauta, eu ii linistesc ca stiu locul si sa mearga linistiti ca mai este pana acolo. “Pana acolo” este exact locul une dorim sa ajungem, si ei simt si chiar glumesc pe tema aceasta. Numai ca eu chiar spun adevarul, ajungem si la piatra unde deja sunt doi oameni ce o strang, dar tot acolo sta scris “proprietate privata”. Ei se enerveaza, “- ce proprietate domne, de unde au ei proprietate taman aici, sapoi ei sunt 2, noi, 4. Oprim si incarcam. Sa vedem de ne opresc.” “- Asa baieti, fiti curajosi si harnici, noi am ajuns, si va multumim”. Ne despartim bucurosi: noi ca am ajuns excat unde doream, ei ca au dat de piatra si nu se vor intoarce cu mana goala. Pornim. “- Ai pistol?” , intreaba Bogdan. “- Ha, ha, ai crezut! Era numai de spectacol si a tinut”. Zi minunata. Mohorul este partial in ceata, doar pentru asta a fost botezat asa. Imediat lacul Carbunele, integrat intr-o stana. Imi imaginez oile cerc in jurul lui, cu boticurile scufundate in apa de cristal. Nu ma asteptam sa mai gasesc atata zapada. Imi place dar ma si nelinisteste pentru ce m-ar astepta in traseu. Cateva fotografii si pornim. Avem traseu numai pe iarba si printr-un culoar de jnepeni. Multe izvoare, paraie, oite la datorie si caini ce ne observa si dau sa sara la atac. Ciobanul ii opreste, se vede de la distatnta ca-s oameni buni(adica noi). Incepe ploaia, punem degraba pelerinele si tot degraba le dam jos ca s-a oprit. Ne apropiem de Calcescu si intram intr-un tunel de jnepeni. Se merge greu, ne agatam in crengi si ne dezechilibram. Pietrele aluneca ingrozitor. Trebuie sa fim foarte atenti si sa calcam cu grija dar siguri. Am mai urcat ceva si ajungem la strat gros de zapada, pe portiunile nordice, cu jnepeni aplecati de greutatea zapezii. Este semn ca suntem primii ce vor urca in acest an pe traseul acesta. Siroaie mari de apa, albia paraului ce vine din lac este foarte lata. Gasim o varianta sa nu o urmam si fara a stii te afli in fata lacului. Apa peste tot, totul balteste, zapada in topire. Nu ramanem pe platoul unde se campeaza de obicei, gasim o stanca de care vom fixa copertina ce ne va adaposti pe timp de noapte. Exact cum am intins-o a si inceput ploaia. Ne adapostim lucrurile si plecam la strangerea de lemne. Adunam si verzi si mai putin verzi, toate insa ude. Stabilim vatra si luam pauza de odihna: Bogdan intra in sac, (a calatorit toata noaptea) iar eu ma descalt, iau sandalele si pot sa ma cioflincaresc cat vreau prin balti. Plec la pescuit si minunea se petrece, prind 2 pestisori. Vine seara si aprindem focul. Eu l-am aprins, Bogdan se ocupa de intretinerea lui. Pregatim supa, slaninuta topita in foc si cei doi pestisori. Totul este gustos. Trecem la programul de somn mai devreme. Maine avem drum lung si trebuie sa plecam pe la 6. Bogdan in sac, eu fara sac, numai cu hainutele ca asa vreau sa experimentez ce am vazut la Bear Grylls. El doarme ca un prunc, eu incep sa tremur si ma multumesc cu motaieli si scurte atipiri. Ploaia se aude sacadat pe prelata, confera o odihna sufleteasca. Am uitat sa completez ca enigma cu preotia lui Bogdan era numai in imaginatia mea. Tunica era o bluza neagra cu gulerul mai inalt. Avea o experienta spirituala petrecuta atat in India cat si in China si America de sud si chiar jungla amazoniana. Bravo lui, asa experiente mai rar. Imi place ca-mi impartaseste impresiile acumulate. A venit dimineata, facem focul, pregatim ceaiul si cafeua si intr-un tarziu, cam ora 7 plecam spre Parangul Mare. Este necesar o ora pentru traversarea caldarii Calcescu, pentru a iesi pe la Coasta lui Rus. Mergem si pe zapada, multe izvoare, multe laculete, multe balti, pericol sa ne udam bocancii. Am iesit din caldare si mai aruncam o privire in urma. Frumos, avem de toate, iarna, zapada, soare dar se vad nori de ploaie. Bujori de munte. Pe bujori ii mananc degraba, sunt gustosi si energizanti. Popas dupa 3 ore de la plecare pentru masa. Loc ferit, soare caldut, manaci alene si te desfeti de imagini. Continuam traseu si trecem pe langa lacurile Gheresul si Rosiile. Sunt inghetate , iar Gheresul are un desen ciudat, pare o icoana sau personaj mitologic. Ajungem in Parangul Mare la exact 5 ore de la plecare. Ceata, se aud descarcari electrice destul de aproape, asa ca trebuie sa ne grabim spre Lainici. Distanta de 10 ore. Nu plecam bine si incepe ploaia si grindina ce vor tine o ora jumatate. Suntem uzi. Apa a patruns in bocanci asa ca mergem cu floscaieturi. Dupa 2 ore ajungem la o stana. Gasim ajutorul de cioban ce invatea mamaliga in ceaun. Ne primeste la foc. Ne schimbam. Facem o supa, bagam iar slana in foc, bem un gat de tuica de la cioban. Timpul trece si ne temem ca vom ajunge la miezul noptii la manastire. Remontati cat de cat, plecam la drum. Mai trecem prin dreptul a 2 stani, ne aparam de caini, strigam “uschi la oi”, zarim si un lup. Mersul devine tot mai obositor. Schimbam alti ciorapi uzi, apoi altii, talpile ne dor, pielea este murata. Bogdan este totusi fericit. Intr-o singura zi a avut tot ce gasea intr-un an intreg. A dorit o tura extrema si a gasit-o. Am mers intr-un ritm alert, fara comunicare, fara sunete, de parca purtam toata jalea din lume in suflet. Ajungem exact la ora 21 la manastire. Cerem cazare pentru doua suflete ce au nevoie de caldura pentru a-si usca echipamentul si a putea sa-si continuie misiunea. Suntem trimisi mai intai la rugaciune si apoi suntem gazduiti intr-o camera de 8 paturi, cu calorifer si baie cu apa calda. Refuzam masa, apa calda si dusul sunt tot ce ne dorim. Ocupam fiecare 4 paturi cu lucrurile revarsate spre uscare. Am plecat in salbaticie si atat de repede ne bucuram de confortul civilizatiei. Halal exploratori. Dar acesta este inceputul. De maine sa vezi ce ne asteapta. Asa ca hai sa masam talpile cu diverse crème si sa trecem la somn. Minunata dimineata. Soare, cald, cinste celor de la meteo cu anunturile lor eronate. Anuntati voi ploaie si lasa sa fie frumos ca nu ma supar. Parasim manastirea si luaum microbuzul de la poarta la 2 minute dupa ce am iesit. Ajungem la Lupeni in dreptul pietii agricole. Aici, tarani cu produse neaose si sanatoase. Luam verdeata, o slaninuta parfumata si gustoasa cum rar intalnesti, fructe si am mai lua si altele dar noi tocmai ne bucuram ca am scapat de o parte din incarcatura. Ajungem la Cheile Butii cu un taxi ocazie ce ne ia 5 lei de caciula (ne deplasam rapid si iefin). Inceput anevoios pentru o ora, dupa care intram pe drum forestier pentru 3 ore. Tot parcursul este brazdat de izvoare si paraie. Imagini picturale. Trecem prin panzele lui Ivan Shishkin, fapt pentru care tot peisajul este un deja vu. Totusi vom fotografia pentru comparatie.        La capatul traseului pentru ziua de luni ne asteapta refugiul de deasupra de Buta. Paradis. Cheile sunt la Bogdan asa ca-l rog sa deschida degraba ca tocmai incepe ploaia. Se apropie nesigur de usa si impinge. Se deschide anevoios, nu este nimeni. Curatenie, paturi, saltele, paturi calduroase si curate. Urca la etaj, iasa la geam si striga:”- nu-i adevarat, nu sunt in Romanica, sa vezi ce frumos este aici si ce cald, unde ma gasesc Doamne?! „ „– Asa iti trebuie cand calatoresti prin tunelul timpului”. Revin povestile lui Petre Ispirescu, tot aici gasesti izvorul tineretii si vietii fara de moarte. Asteptam sa apara zanele sau macar niste iele. Dar sa facem focul si sa le gatim ceva. Lemne de brad, nu conteaza ca sunt ude, se aprind rapid si miros frumos. Si ce miresme imprastie mancarea. Bineinteles ca am tras si o tuica cu gust de cirese amare. Ne indemnam: papa tot ca eu nu mai pot, ba tu ca eu sunt satul, si asa am unflat burtile ca pe cimpoi si le-am urcat la etaj in pat. Mi-e ciuda ca voi dormi si ca maine o voi lua din loc. De aici nu se cade sa mai pleci. Noapte cu sunetul ploii pe acoperis si fulgere ce le vedeam si cu ochii inchisi. Nu au venit zanele, au venit stihiile naturii. Sa traisca in multi ani ca tare imi mai plac.Dimineata ne trezeste pentru un alt vis. Soare, cer albastru perfect curat. Focul, ceaiul, cafeua. Curatenie, spalat, maturat, facut paturile, adus si lasat apa in galeata. Fotografie si plecat cu privirea intoarsa mereu inapoi ca mersul cu privirea in oglinda retrovizoare.   Tristete ca plec si neliniste pentru prima portiune de ascensiune frontala si obositoare. Ajungem in platou pentru a fotografia placuta ce indica distanta de 40-45 ore pana in Herculane. Pornim prin coridorul de jnepeni, cu privirile spre relieful muntilor Retezat. Traseu variat, portiuni de platou cu iarba verde si pufoasa, hornuri cu zapada, jnepenis. Toti ciobanii sunt pe creasta, acum este timpul ca oile sa pape iarba cea noua, caci la toamna totul va fi ars pe aici si vor cobora in vai.

Poapas pentru masa intrerupt brusc de ploaie torentiala. Aruncam totul in rucsac, punem pelerinele, si plecam degraba sa nu ne ajunga trasnetele. Vedem un adapost de la care tocmai ce plecasera ciobanii. Intram si gasim cojoace, paturi, alimente. Ne zaresc si ei fapt pentru care le fac semn sa fie linistiti ca nu stricam ordinea gasita. Inteleg si cheama cainii ce pornisera spre noi. Vremea rea se arata peste tot, descarcari electrice din toate partile. Si asa suntem imobilizati pentru mai bine de 2 ore. Bogdan are avantajul de a adormi rapid, in orice situatie, mai ales acum trantit pe cojocul ciobanului. Raman in picioare sa privesc cerul si scot mica muzicuta pentru a completa sunetul ploii. Credeam ca Bognad doarme, dar il aud aplaudand. Concert de muzicuta cu percutie de ploaie pe prelata adapostului.        Se opreste ploaia si pe o lumina mirifica ne continuam drumul. Iar ne udam, iar ne dor talpile inmuiate de apa, iar ne shimbam, continuam pana la primul izvor si cam singurul. Realimentare generala, sa ne ajunga pana maine seara. Deja este ora 19 si trebuie sa hotaram pentru un adapost de noapte. In Culmea Galbena gasim o cotroana parasita, fara acoperis. O declaram resedinta de noapte si trecem la amenajarea ei. Tot acum apar 2 ciobani cu o turma de berbeci ce decid sa innopteze tot in zona noastra. Au si magari ce poarta prelate de ploaie. Ciobanul ne ofera o prelata si o primim cu bucurie. Ne facem acoperisul, iar eu imi fac un pat din ce odata fusese portita la cotroana. Bogdan are un loc mai bun, drept pentru a pune izoprenul si sacul. Adunam lemne, toate pline de apa. Reusim sa cioplim betisoare ce s-ar aprinde mai repede. Culcusul este facut, lucrurile la adapost asa ca aprindem focul in interiorul cotroanei. Se aprinde cam anevoios, ne incalzim mancarea, adica ceaiul. Trecem la culcare mai ales ca a inceput sa burniteze. Bogdan doarme, eu ascult ploaia si mai motai. Se face frig si iar inghet. Reaprind focul, il indes bine cu crengi unde de jneapan. Acum peretii vetrei sunt fierbinti si cu toata ploaia lemnele ude ard cu flacara mare. Piatra radiaza o caldura placuta spre culcusurile noastre. Asa mai merge, poate chiar am atipit. Dar vine dimineata ce nu anunta nimic bun. Ceata de jur imprejur, burnita, rece. Totul prevesteste o zi cu vizibilitate redusa si pe deasupra ploaie toata ziua. Ce ma ingrijoreaza este ceata deasa ce nu te lasa sa vezi prea departe. Nu avem ce sa asteptam. Plecam orice ar fi. Bogdan are primele semne de abandon mai ales cand ciobanul spune ca mergand la vale ajungem la Cerna Sat. Prea este atent la aceste informatii si vad ca le cam analizeaza. Ii spun nici sa nu se gandeasca, sa ne echipam si sa pornim in traseu. Nu trebuie decat sa fim foarte atenti. Intram in cea mai prost marcata portiune si pe ce vreme… Mergem concentrati, nu vedem nici o forma de relief, nu avem nici un reper. Tinem directia SW si incercam sa dibuim marcajul. Mai gresim, iesim din traseu, revenim la inspiratie. Marcajul din banda rosie se schimba in patrat rosu ce dezorienteaza si mai mult. Halal sa le fie celor de la salvamont. Probabil aceasta zona se atribuie de la unu la altul si asa a ramas de izbeliste. Nu sunt deloc sigur dar nu vreau nici sa ma opresc. Logic este sa merg exact pe directia pe care am apucat-o. Ii spun lui Bogdan ca trebuie sa ajungem in dreptul unui lac, Scarisoara si de acolo nu mai avem probleme. Deabia ne zarim pe noi, asa ca ce lac sa vezi? Dar, bate vatul, imprastie putin ceata si Bogdan anunta: - uite lacul! Nici nu-mi vine sa privesc spre himera anuntata, cine stie ce balta este asemuita lacului. „Bine, lasa asta si hai sa mergem!”. Totusi privesc intracolo si chiar este lacul cautat. Asa de aproape si parca prea devreme. Am mers repejor inseamna. Gata, totul este rezolvat.    Se asterne linistea in suflet si nu numai. Se lumineaza, nu mai ploua, ma apropii de Godeanu. Ajungem in platoul de deasupra lacului.        Pe culmea Bulzu este o stana. Putem sa ramanem peste noapte. Gasim lemne bune, ne uscam lucrurile, avem timp suficient sa ajungem si sa ne odihnim. Chiar prea mult timp. Totusi este periculos acest popas. Veti vedea imediat de ce. Nu am de ales si pornim pe culmea Bulzu spre stana. In drum intalnim stanci izolate ca in insula Pastelui, puse parca de o mana nepamanteana. Acest loc se numeste „La biserici”, seamana cu ruinele unei cetati. Doua ore reprezinta aceasta abatere, doua ore de coborare. Picioarele noastre sunt in grea suferinta, Bogdan sufera mai mult, bocancii lui au luat mai multa apa, ai mei sunt numai umezi. Ajungem la stana si spre dezamagirea mea constat ca este in folosinta ciobanilor si nu parasita cum as fi dorit. In interior gasim cojoace, paturi, mancare de tot felul, dar cel mai important este vatra din piatra frumos construita cu butuci de brad alaturi ce asteptau scanteia amnarului. Si nu au asteptat prea mult, focul a muscat din lemne si a trimis caldura dupa care tanjeam. Descaltarea rapid, bocancii atarnati deasupra focului, hainele intinse pe sfoara, ibricele cu ceai nu mai pridideau in serii multiple, cartofii ciobanilor in spuza. Ne-am bagat in cojoace, ne-am si fotografiat cu ele.

Asa am petrecut pana spre seara cand s-au intors ciobanii si i-am intampinat cu „bucuriosi de oaspeti?” – „bucurosi, bucurosi, striga glasuri de ciobani” . Au facut o mamaliga, ciaunul cu tocanita de cartofi, branza. Am mancat pentru a onora ospitalitatea, dupa care ciobanii si-au luat cojoacele si au plecat la oi pentru noapte. Am mai discutat de locul unde ne aflam pentru a-l marca corect pe harta, iar ciobanii au recomandat sa coboram la Cerna Sat, ce era destul de aproape. Si asta a fost de ce ma temeam. Bogdan deja luase decizia de coborare in proportie de 95%, dupa afirmatiile lui. Eu cred ca procentul depasea cu mult 95 si avertizarile ca actul lui se constituie ca o dezertare si il asteapta pedeapsa curtii martiale, nu-l mai speriau. Onoarea noastra de montaniarzi avea sa fie grav prejudiciata, rusinea si oprobriul public ne asteapta. Si uite asa am plecat pe urmele soldatului Svejk, ratacind prin padure, fara tinta, agale pana la „Lacul lui Iovan” si de acololo tot mai departe prin balti si hartoape facand linistit distanta ce ne mai ramasese prin Godeanu si Cernei pana in Herculane. Bine ca nu ne-a vazut nimeni asa va vom putea spune ca am dus tura pana la capat si ne-am scaldat in apele termale din care am iesit mai puternici ca nimeni altii.

Marți, 18 iunie 2013 - 12:14 
Afisari: 4,319 


romeotabus