Skin Classic Skin White Skin Black & Whilte Skin Default Adauga la Favorite (In contul carpati.org)
Cautare:

Doneaza

Calendar

Septembrie 2020
LMMJVSD
123456
78910111213
14151617181920
21222324252627
282930

Octombrie 2020
LMMJVSD
1234
567891011
12131415161718
19202122232425
262728293031

Online

Voluntar in Carpati

Homepage

Lista de discutii

Trei zile în Munții Vâlcan și întoarcere în Munții Retezat. (Muntii Valcan)


La sfârșitul lui septembrie am fost în România într-o excursie solo prin Munții Vâlcan și Retezat. Din cele 9 zile petrecute la munte, am avut cer senin doar 2 zile. 7 zile au fost cu ceață și ploaie, cu niște fereastre cu soare de 2 sau 3 ore pe zi. În primele 3 zile am facut o traversare în Munții Vâlcanului. Trecerea prin zonele necunoscute (pentru mine) ale Vâlcanului nu a fost ușoară. Am rătăcit drumul de 2 ori, dar m-am redresat pe calea cea bună de fiecare data. 


În Munții Retezatului am avut nevoie să-mi moderez planurile, și am stat trei nopții la refugiul SALVAMONT de pe malul Lacului Bucura. În Munții Vâlcanului am învațat dacă ai o ținta în mintea ta, ajungi la ea deși plouă.


Trei zile în Vâlcan.


În august imi doream sa particip și eu la o tură in munții Vâlcan si Retezat, organizată de Victor pe site-ul Carpati.org. Pacat că nu ne-am intersectat ca data. Atunci am fost plecat în Retezat și Godeanu cu altcineva.

Bine, mai era timp pentru a face tura în Vâlcan, care lipsea de la lista mea de munți unde m-am plimbat deja. În fapt am planuri să visitez toate crestele muntoase ale Carpaților.


Între timp, o amică a mea, care a participat la tura organizata de Victor, a scris un jurnal de calatorie prin sălbăticia Vâlcanului. Mie tare s-a facut dor de Vâlcan. Deci m-am hotarât să plec și singur, pentru că data astă n-am gasit niciun prieten/partener care ar fi putut să ma insoțească.


Pe 18 septembrie plecam din casă câtre Budapesta și mai departe în Petroșani unde am ajuns în zorii zilei de 19 Septembrie.


Prima zi.


La gară am întâlnit cu Dan cu care am vorbit la cafea în cofetărie. I-am dat lui Dan o pungă cu mancare pentru zilele care urmau după tura din Vâlcan, în Retezat. 


Am vorbit și cu un alt prieten (Adi) și l-am rugat să-mi aducă pungă aia în Câmpușel în Valea Jiului de Vest, marți dimineata pe la ora zece. 

Am luat un microbuz către Uricani. Am coborit din autobuz lânga un pod la Iscroni, la o intersecție cu drum spre Târgu Jiu. Am trecut podul și am luat dreapta pe o șosea laterala spre Motel Gambrinus, unde începe traseul pe culmea principala a Vâlcanului.Am oprit lânga motel, am ronțăit ceva din proviziile mele de mâncarea și am sunat-o pe Irina să o întreb despre începutul de traseu. Teoretic traseu ar trebuit sa fie marcat cu bandă roșie. 


De la jurnalul al Irinei știam ca imi trebuie să merg sus pe firul de vale, și vorba cu ea a confirmat asta. Am găsit și un semn pe un copac lânga motel. Mai departe nu mai gaseam niciun semn pâna la ultima porție de padure înainte traseu marcat ajunge în golul alpin. 


Bine, acum am fost mai sigur pe unde a trebuit să merg să ajung cu bine pe culmea principala. Am întrat în umbră de pădure de fag. Era deja caldura mare, deși era ora zece dimineața. Ca de obicei aveam niște emoții la întrare în salbaticie, deși sunt obișnuit sa merg singur prin munți. Dar știam că prietenii mei știu unde mă aflu, și mă simteam mai confortabil, deși faptul acesta nu ar fi fost mult de ajutor dacă s-ar întamplat ceva rau, un accident de exemplu. Am fost singur pe munte, doar cu gândurile mele. 


În padure am întalnit cu niște localnici, care căutau ciuperci, deși era secetă mare vara asta. 


Deodată firul apei s-a intersectat cu un drum forestier. Am gândit că aici trebuie să fac viraj la stânga, să urc mai departe pe forestier. Am facut o greșeala; am continuat pe firul văii, pe potecă batuta de animale prin vegetatie adâncă. Poteca s-a terminat deodată și am urcat pe o pănta foarte abrupta prin vegetație, prin padurea la umbră, la stânga să ajung inapoi la lumină într-o poiană. 


Am ajuns pe forestier din nou. După câteva sute de metri am zarit un câine un pic mai sus pe o poiana. De la o hărta stiam ca undeva acolo se află o stăna. Vazând un câine, știam ca stâna înca era activa. Deci am ocolit-o pe partea dreapta. N-am ocolit mult, destul de repede am ajuns pe culme, unde am regasit marcajul. Erau niște semne vechi pe copaci. A aparut și o potecă, care la început era aproape invizibila, dar dupa câteva sute de metri era destul de clara, mai ales de unde a intrat in padurea de brad. De aicea semne erau destul de multe, și ușor am urmarit poteca bine batuta spre Vârfu Cândetu (1548 m). 


Când am ajuns în golul alpin, am facut o pauza de mâncare, și am trimis niște mesajele prietenilor, să le zic că am ajuns cu bine la culmea principala. Pentru mine era foarte important sa țin legatura cu cineva, să știe lumea unde mă aflu. 


/Valcan/1-1-imgp1303.jpg

Vedere spre Cândetu. Mt. Parâng în spate.


Pâna aici, nu m-am întalnit cu nimeni. Porneam mai departe spre ținta urmatoare - Pasul Vâlcan . A fost caldură mare, țin minte că gandeam că a fost așa de cald cum era cald ieri in Budapesta. Mi-am facut griji pentru zilele următoare, pentru că știam că de mâine se va strica vremea. Dar acum era soare. Hai spre Pasul Vâlcan! Am mers destul de repede, chiar n-am oprit acolo (în Pasul Vâlcan 1621 m). Din pas am coborât spre Șaua lui Loghin ( 1560 m), unde am oprit lânga un pârau să iau apă și să ronțăi ceva. În șa erau ștâlpi de metal cu electricitate, era un drum prafuit pe care au trecut niște mașinile SUV, care s-au oprit chiar lânga parâu să facă un picnic. S-a umblat și o turma de oi aicea, deci n-am fost singur. 


/Valcan/1-1-imgp1318.jpg


Era aproape seara, și m-am gândit unde trebuie să ajung azi. I-am trimis o întrebare Irinei, ca să am un punct de reper... nu țineam minte unde a ajuns Victor cu grupă lui prima seara. Am regretat că n-am printat jurnalul despre tura lui! Un pic mai târziu am primit raspunsul de la Irina. Ei au ajuns langa un lac pe partea cealalta a Strajei. 


Vârful Straja (1868 m), vârful cel mai inalt din partea estica a Vâlcanului, l-am zarit la vest, nu prea departe de la mine. Între mine si el era înca un vârf (Vf. Cartianu 1560 m).


/Valcan/1-1-imgp1320.jpg

 Vedere spre Straja.


/Valcan/1-1-imgp1323.jpg

Cortul meu la apus.


/Valcan/1-1-imgp1326.jpg

Lumina faina de seara.


Am urcat pe el, unde am montat cortul în iarba uscata pentru prima noapte la munte. În fața am zarit Vârful Straja în lumina frumoasa de seara. Am facut câteva poze cu culorile apusului. A venit și ceata, un semn că se va strica vremea de mâine. Eram mort de oboseala, deci m-am bagat în sacul de dormit destul devreme, fară să încerc să fac poze nocturne cu stele. 


Ziua a doua.


Dimineața m-am trezit destul de târziu, pe la ora opt! Am pierdut răsăritul de soare! Deși cerul era deja înnorat, aerul a fost cald.Repede am facut câteva poze în lumina faină de dimineața. Am ronțăit ceva din proviziile mele. Am scos cortul si am pornit mai departe. Prima mea țintă de azi era Vf. Straja (1868 m). 

/Valcan/1-1-imgp1338.jpg

Cortul meu dimineața.


/Valcan/1-1-imgp1335.jpgVedere spre Vf. Straja.


Am coborit in Șaua Diului si imediat marcajul m-a dus pe o panta destul de abrupta spre vârf. 


Pana în vârf am ajuns destul de repede. Când am ajuns la el, peisajul și-a schimbat aspectul. Era o stație de telecabina, chiar sub vârf, pe partea nord-vestica. Mai jos am vazut pârtie de schi si un lac. Acolo lânga lacul acesta a înnoptat grupa lui Victor prima seara. Daca ieri faceam un efort mai mare am fi ajuns si eu lânga lacul. Dar a fost mai frumos să stau unde am stat eu ieri. Acolo era cu mult mai frumos!Repede am coborit spre lac. Aici am greșit traseu un pic. Nevâzand niciun semn, am mers jos pe drumul spre cabana Straja. În fapt traseul turistic ar trebuit sa mearga pe creasta matematică. 


Am parasit drumul, am facut vira la stânga si am mers fără poteca, prin iarba înalță si tufișuri de afine, spre culme. 


Acolo pe culmea am regasit potecă marcata. Între timp s-a facut o fereastra albastra sus pe cer, si m-am bucurat de căldura soarelui.Am trecut peste câteva vârfuri, am mers prin Șaua Scrideiu, Vârfu Lui Frate, pana la Șaua La Paru de Fier (1468 m), unde am oprit pentru masă. 


/Valcan/1-1-imgp1347.jpg

Spre Șaua Scrideiu.


 Soarele a stat ascuns in nori, dar căldura a ramas. Aproape era o stâna și am gasit un izvor lânga ea. Stâna nu era activa, dar in zona erau multe urme de la copitele oilor, si apa din izvor nu era prea curgătoare. De aceea am fiert-o la aragaz, să fiu sigur ca voi ramane sanatos. 


În fapt eram sub Vârfu Coarnele (1789 m), care este pe culmea laterala al Vâlcanului. Traseu pe culmea principala merge spre Muncel (1553 m) la sud-vest de la Șaua La Paru de Fier. Dar în șa n-am vazut nicio urma de potecă - care ar trebuit sa traverseze panta abrupta sud-estica. /Valcan/1-1-imgp1352.jpg

Șaua La Paru de Fier.


 O singura poteca m-a dus sus spre Coarnele. La primul orizont zaream o momaie, deci am mers spre ea. Ajungând la momaie am vazut ca ma aflu pe un umar al Vârfului Coarnele. Sus, chiar sub vârf, am zarit o turma de oi. Din fericire turma nu mi-a blocat drumul, fiind în afara traseului, pe culmea principala. /Valcan/1-1-imgp1362.jpg

Vedere spre Vf. Coarnele.


La stânga, la sud, am vazut culmea îngusta ierboasa care duce spre Muncel. Am ajuns acolo ușor, în patruzeci de minute. Ultima porțiune de traseu spre Muncel a trecut prin padure de fag, unde câteva locuri erau minunate, zici ca sunt din poveste. Pana la Șaua Carloabele am mers prin padurile de fag. În fapt padurile erau pe partea stânga, pe partea dreapta era zona mare de paduri tâiate. 


/Valcan/1-1-imgp1356.jpg

Vremea a rămas închisă, cerul era înnorat și în jur imprejur am vazut că ploua. M-am grabit un pic să ajung în Șaua Dâlma Cazuta, care este la jumatatea traseului de culme al Vâlcanului. 


/Valcan/1-1-imgp1397.jpg

Destul de repede am ajuns la golul alpin din nou. Apoi am trecut peste vârfu Șigleu Mic (1581 m). De acolo traseul a coborit un pic, într-o șa la altitudine de 1457 m. De acolo a urcat abrupt câtre Șigleul Mare (1682 m). 


Acolo pe vârf am dat nas cu nas cu turma de oi! Din fericire imediat am întalnit și cu un cioban care a strigat la câini să nu mai latre. Am stat la vorba cu ciobanul un pic. În turma am vazut si un porc mistreț, pe vare il cunosc de la jurnalul Irinei. Din pacate n-am reusit sa fac o poza cu mistrețul. 

/Valcan/1-1-imgp1399.jpg

Ciobanul mi a zis unde este izvor. Dupa coborirea destul de abrupta și solicitanta am ajuns la izvor cu apa foarte buna. Gandeam ca apă era mai buna decât berea. Am luat trei litri de apă, ștind ca pâna la dimineața următoare nu mai gasesc nici-o sursa de apă! 


/Valcan/1-1-imgp1374.jpg

Apa rece de la izvor sub Șigleu Mare. Apa mai buna decât berea.


Am coborit în Șaua Dâlma Cazuta (1152 m!) unde am ajuns la fix la oră 18. Coborirea a fost destul de abrupta si a durat vreo o oră.Șaua Dâlma Cazuta era in mijlocul traseului. Ultima ținta mea de azi era Poiana Ștevioara cu o stâna, unde vroiam sa dorm, la o distanță de o oră de mers dincolo de șaua. 


/Valcan/1-1-imgp1376.jpg

În Șaua Dâlma Cazuta (1152 m) 


Aici marcajul turistic lipsește. Din jurnalul Irinei, știam ca mai departe imi trebuie să mearga pe marcajul H (de la cuvintul hotar). 


Am urcat prin padurea salbatica, despre care Irina a scris că se seamăna cu traseu salbatic, care am parcus impreuna cu Ioan in Penteleu. A avut dreptate Irina, traseul era foarte asemănător cu acela din Penteleu. 


A început să picure. Dinspre sud (din directia în care mergeam) a tunat din când în când. Furtuna era foarte mai aproape. Speram să ajung la Vârfu Măcrișului (1422 m), doar am greșit traseul cumva. Din cauza ploaii am pus pelerina de ploaie pe mine, si deodăta am dat nas cu nas cu o barieră de padure deasă de brazi. Am ocolit-o pe partea dreapta si încet culmea a început să coboara! Cum coboara? Culmea spre Măcrișului trebuie să urce! 

/Valcan/1-1-imgp1377.jpg

Vedere spre Macrișului.


În toate direcțiile erau pante abrupte, care coboarau. Doar in direcție de unde am venit era o pănta care urca. Am ajuns la niște stânci, si de acolo am zarit Vârfu Măcrișului sus deasupra mine pe partea stânga. Deci ar trebuit să ma întorc la bariera de brazi! 


Am scos pelerina de pe mine, si mi-am facut drum in sus prin padurea deasa. Mi-am zgâriat pielea de pe brate, în drum, printre crengi ascuțite, chiar azi văd niște urme ramase de zgârieturi pe bratele meu stâng. Ca un suvenir draguț din Vâlcan. 


La un moment dat, când am ajuns la niște stanci, gandeam că exact pe aiciea padurea arata la fel ca padurea salbatica sub Piciorul Caprei în Penteleu unde am fost cu Ioan, Irina, Victor si alții, la o tură organizata tot pe site-ul Carpati.org. 


Am coborit abrupt spre dreapta. Daca am fi venit in sens invers, dinspre Șaua Dâlma Cazuta, am fi cotit stânga! 


Imediat culmea a devenit orizontala si a urcat lin câtre Măcrișului. Acolo am ajuns ușor. A început sa ploua mai tare, caci furtuna s-a apropiat, sau invers, eu m-am apropiat de furtuna. 


Dupa Măcrișului a ramas doar o porțiune scurta spre Poiana Ștevioara. Când am ajuns la marginea poienii, de unde am zarit stâna mult dorita, a inceput sa ploua și mai tare. Am alergat spre stâna unde speram sa gasesc un adapost. Stâna era inactiva si arată cam derapanata. Și a plouat inauntru! 


/Valcan/1-1-imgp1398.jpg

Poiana Ștevioara.


Din fericire era o cameră mică, dupa ușa lânga pridvor, care era bine izolata si avea si un prici! Era cald inauntru, dupa o zi calda. Am facut cina repede, si am pregatit un pat pe podea, pentru ca priciul era destul de incomod. Podeaua nu era prea curata, deci am pus interior cortului in loc de folie de plastic (pe care nu o aveam la mine) sub izopren, ca izolare anti-murdarie. 


/Valcan/1-1-imgp1380.jpg


Înainte să mă culc a intrat în camera un liliac, care a cazut jos. Zici ca el a accidentat, cumva. Liliecul a stat jos pe podea câteva minute. Si când m-am apropiat de el a urlat la mine destul de tare ca să se protejeze. Prima data in viața mea a auzit vocea liliecului. Credeam ca lilieci ar trebui să emita doar sunetul infra. Deci am invațat ceva nou despre lilieci. 


/Valcan/1-1-imgp1379.jpg

Un liliac.


Afară a plouat si tunat foarte tare pâna la ora trei dimineata. Clar a venit un front rece, și furtunile au venit înaintea lui, izbucnind în zona dintre aerul cald si cel rece. 


Ziua a treia. 


Dimineața nu a plouat. Era ceața în jurul stânei. 


/Valcan/1-1-imgp1381.jpg

Stâna Ștevioara.


/Valcan/1-1-imgp1384.jpg

Vedere de pe ușa stânei.


Am pornit mai departe pe la ora noua dimineața cu speranțe cu nu voi rataci drumul prin ceata. Din fericire erau niște stâlpi cu marcaj (triunghi roșu) în porțiunea asta de traseu. 


/Valcan/1-1-imgp1385.jpg


Am trecut prin zona cu numele Nouă Lemne. Am mers prin poieni, prin paduri de fag, tot in ceata. În o oră si pătruzece de minute am ajuns la o intersecție sub Muntele Arcanu. 


/Valcan/1-1-imgp1387.jpg

Paduri de fag în ceața.


/Valcan/1-1-imgp1390.jpg

Mi-a plăcut mult traseul acesta. Padurile de fag in ceața sunt foarte frumoase.


/Valcan/1-1-imgp1402.jpg


Indicatorul de sub Arcanu scrie că sunt opt ore pana la Vf. Oslea. Din jurnalul Irinei țin minte că timpul de mers spre Oslea e cam exagerat aici. Timp de mers pana la Oslea trebuie să fie șase maxim șapte ore. 



Trebuie să menționez, că aicea a fost prima sursă de apă de la Șigleu Mare! 


/Valcan/1-1-imgp1411.jpg/Valcan/1-1-imgp1414.jpg


Am urcat pe drumul care a șerpuit prin golul alpin spre Arcanu. În fapt, drumul ocolește vârful. În drum spre vârf a început să ploua din nou. 

/Valcan/1-1-imgp1405.jpg


Pe partea nordică muntelui se afla o fântană puternica cu apă foarte bună. Am umplut o sticla cu apă. Speram ca apa să-mi ajungă pâna la Oslea. 


Speram că voi ajunge la Oslea azi. În fapt, ținta mea de azi a fost să ajung în Pasul Jiul-Cerna, care a aparut foarte departe de aici. Pentru mâine dimineața am stabilit întâlnire cu Adi la Câmpușel! 


La izvor am întalnit cu doi oameni care se întoarcau de la căutat ciuperci. Ei și-au facut apariția din ceața, venind de dincolo de creasta, dinspre vest, unde am zarit doar negura. I-am întrebat despre drumul marcat. Ei mi-au zis, că trebuie sa merg direct la stânga prin ierburile ude ca să ajung mai ușor la continuarea drumului. Apoi m-au întrebat dacă pelerina mea de ploaie ține la ploaia. Le-am zis că da. Ei erau uzi complet din cauza ploii. 


Am pornit mai departe. N-am mers prin ierburile ude, pentru că bocancii mei erau uscați. Deci am continuat pe drum. Drumul a coborit destul de mult. Am trecut de o intersecție cu un drum, care a dus stânga. Aicea am greșit traseul. Am continuat în jos, apoi pe curba de nivel, mereu pe drum. Când am ajuns la limita pădurii, știam că ceva nu-i în regulă. M-am uitat pe harta de la Nae Popescu, care e destul de buna și în ziua de azi, deși era publicata acum treizeci de ani. Nu aveam o busolă la mine, dar am bănuit că merg spre nord, în loc să merg spre sud-vest!Din fericire, pentru câteva minute am zarit soarele prin nori. Am orientat harta în funcție de cardinale și mi-am dat seama că trebuie să mă intorc la intersecția drumurilor, care era destul de aproape de fântana. Am urcat pâna la întersecție unde am facut dreapta. La orizont am gasit și semne. Am revenit la drumul corect. Am mers prin ierburi ude, văzand doar ceață si liziera. 


/Valcan/1-1-imgp1419.jpg


Despre porțiunea aceasta n-am mult de zis. A plouat marunt mereu. La ora două după măsa am ajuns la un indicator care scrie: Oslea - 3 ore. Cred că indicatorul era pe Vf. Nedeilor (1619 m). 


/Valcan/1-1-imgp1420.jpg

Îmi era foame, dar cu pelerina peste mine si rucsacul meu ar fi fost destul de necomfortabil să fac o pauza de masă. Lânga drumul nu era nicio stâna, niciun adăpost, și nu vroiam sa cobor prea mult de pe traseu spre stâne la liziera. 


/Valcan/1-1-imgp1421.jpg

Șaua Groapa Nedeuții.

 

În sfarșit de septembrie zilele sunt destul de scurte, și înca aveam 5 sau 6 ore de mers pâna la Pasul Jiul-Cerna. Înainte am ajuns la șaua Groapa Nedeuții, unde a început să ploua și mai tare. Speram să gasesc o stâna acolo, dar nu era. Din fericire s-a terminat ploaia pentru douazeci de minute, când eram în șaua sub Coada Oslei. Am scos pelerina de pe mine, am dat jos rucsacul și repede am facut ceai și cafea la aragaz. Am rontait pâine cu salam și cașcaval și am pornit mai departe. 


/Valcan/1-1-imgp1422.jpg

Oslea.


Am urcat prin ceața deasa sus, nevâzand nimic, doar iarba cu pietre în jur imprejur. Dupa circa o ora și jumatate am ajuns la indicator pe Coada Oslei (1835 m). /Valcan/1-1-imgp1423.jpg


De la Adi, știam că aici trebuie să fie semnal la telefon. Ultimul loc cu semnal a fost pe Șigleul Mare! Am pornit telefonul; și da pe ecranul lui au aparut doua liniuțe de semnal! Repede am trimis mesajul lui Adi, să il anunt că ne vom întâlni mâine, cum ne am stabilit. 


Era deja oră șaisprezece și patruzeci de minute. De acea m-am grabit spre Vf. Oslea (1946 m) unde am ajuns într-o oră și jumatate de mers prin cețuri (pe indicatorul scrie o oră de mers). Pe creasta Oslei eram in nori. 


/Valcan/1-1-imgp1424.jpg


Mă gandeam ce priveliști ar fi fost aicea dacă ar fi fost senin! 

/Valcan/1-1-imgp1427.jpg

La Oslea n-am oprit, am grabit sa ajung pe lumina cât mai departe. Plafon cu nori a ramas pe Oslea, și în sfarșit am vazut peisaj de jur imprejur. Pe partea estica am vazut Valea Cernei, plina de nori. În fapt erau doua straturi de nori, unul jos la vale și unul sus deasupra mea. Am fost între ele. /Valcan/1-1-imgp1432.jpg


Gandeam să montez cortul aicea, să am șansele să prind lumina bună de dimineața, dar aveam nevoie să ajung la Câmpușel să ma întâlnesc cu Adi a doua zi dimineață. /Valcan/1-1-imgp1435.jpg


Înainte de șapte seara am ajuns in Pasul Jiu-Cerna. Aici n-am gasit niciun izvor. Știam că este un undeva lănga drum. Dar a fost mai util să ajung la Câmpușel în aceeași seară. Poate că mâine dimineața vă ploua, si demontarea cortului ar fi destul necomfortabila în ploaie. Am ajuns la Câmpușel dupa patruzeci de minute aproximativ. Abia ce se făcuse întuneric.Așa s-a terminat ziua cea mai grea.


/Valcan/1-1-imgp1436.jpg


Ziua a patra.


Noapte a plouat și a plouat pana la ora doua dupa măsa. 


/Valcan/1-1-imgp1437.jpg

Loc de cort în Câmpușel.


Adi a venit pe la ora zece. A fost mare placere să ne am vazut din nou după o pauza de un an. Am stat la vorba vreo oră. Am vorbit despre planurile mele si ce am facut în ultimul an. Adi avea treaba cu afacerea lui, deci de cinci luni nu a avut timp să facă vreo tura la munte. Am vorbit că ne vom întalni din nou, când voi termina cu tura prin Retezat. Apoi Adi a plecat. 


Pe la ora trei după masă, ploaia s-a terminat și s-au facut gauri între nori și din când în când a aparut soarele.La ora patru am pornit mai departe spre Piatra Iorgovanului (2014 m). Am ajuns acolo în doua ore de mers prin ceața. 

/Valcan/1-1-imgp1450.jpg

În Padure.


/Valcan/1-1-imgp1452.jpg

Întrare la golul alpin sub Piatra Iorgovanului.


/Valcan/1-1-imgp1463.jpg

Piatra Iorgovanului în ceața.


/Valcan/1-1-imgp1455.jpg


Am dormit acolo sub o stâncă de pe vârf. Deși aveam doar o sticlă cu apă, am luat apă de la stânca. Dupa ploaie erau multe balți cu apă pe suprafata stâncilor la Vf. Piatra Iorgovanului. 


/Valcan/1-1-imgp1464.jpg

Stânca cu apa.


Pe la oră opt ceața a disparut și din nou am vazut stele pe cer. 


Ziua a cincea. 


Era dimineața pe racoare. Soarele a stat ascuns in nori la est, deci nu am prins culorile rasaritului. Apoi norii au disparut si a venit caldura soarelui. Am stat pe vârf pâna pe tarziu, să mi se usuce echipamentul. 


Ziua aceasta a fost cea mai frumoasa din excursia mea. Soarele a încalzit aerul, și m-am bucurat mult de caldura lui! Soarele mi-a încalzit și sufletul, și în Retezatul Mic m-am simțit că acasa. 


În Retezat am stat trei zile și nopti lânga lacului Bucura într-un refugiu SALVAMONT.S-a stricat vremea iar. Deci nu am facut ce vroiam să fac. Din fericire fiecare zi s-a facut o fereastră cu cer albastru, și am umblat împrejurul lacului. 


/Valcan/1-imgp1204.jpg

Vedere spre Papușa Custurii.


/Valcan/1-imgp1184.jpg

Brazi înalți din Retezat.


/Valcan/1-imgp0681.jpg


Ultima zi în Retezat am pornit spre Vf. Peleaga (2509 m). Era super senin, dar înainte să ajung în creasta, au aparut nori din nou. Pe vârf am ajuns in ceața. Vroiam să continuu spre Păpușa și Custura, dar nevâzand nimic decât pietrele acoperite cu licheni alunecoase si ceața, m-am retras și m-am întors la refugiul SALVAMONT.

/Valcan/1-imgp1169.jpg

Retezat.


/Valcan/1-imgp1163a.jpg

Retezat./Valcan/1-imgp1192.jpg

Sub Șaua Plaiul Mic.


De acolo am coborit spre Poiana Pelegii, și din nou am urcat in Șaua Plaiul Mic (1879 m). 



/Valcan/1-imgp1199.jpg

Fereastra cu vremea buna.


/Valcan/1-imgp1223.jpg


Între timp s-a facut fereastra în nori. Bine, am zis. Pot să urc și la Vf. Custura (2457 m), unde nu am ajuns niciodata. Știam ca este prea târziu pentru a continua pe creasta principala spre Vf. Văcărea. Am urcat spre vârf, unde am ajuns tot in ceața deasa. 


/Valcan/1-imgp1226.jpg

Din fericire traseul pâna pe vârf a fost bine marcat. Cea mai grea porțiune a fost dupa Papușa Custurii (2209 m). Daca ar fi fost ceața mai deasa sau nu erau semne ar fi fost dificil să navighez de la vârf înapoi spre Papușa Custurii. 

/Valcan/1-imgp1211.jpg


/Valcan/1-imgp1265.jpg

Am coborât repede în Șaua Plaiul Mic și apoi am coborit pe poteca spre Cabana Buta, unde am mancat un meniu. Cina a fost foarte buna, mai ales după o saptămina cu mancare uscata de la plicuri.Apoi am urcat prin padure la Refugiul Paltina-Buta, unde am dormit.Ziua a noua.Azi a plouat în continuu. 


Am coborit la Gura Buții, unde am ajuns pe la ora douasprezece. M-am întalnit cu Adi la Gura Buții. Am luat prânzul la cabana de acolo. Apoi Adi m-a adus la gara în Petroșani. 


Din fericire la gară în Petroșani m-am întâlnit cu Paul și cu soția lui Ioana, care au fost în excursie în luna de miere. Au avut nunta acum o saptamâna. Ne-am bucurat mult că ne-am întalnit din nou dupa doi ani! Am mâncat împreuna într-un resturant bun, am vizitat o manastire, habar n-am ce manastirea a fost. Apoi Paul cu Ioana m-au adus cu mașina la gara în Deva, unde am prins trenul spre casa în ultimul moment.



Marți, 2 februarie 2016 - 21:29 
Afisari: 7,271 


Postari similare:





Comentariile membrilor (16)

monycata
monycata

 
1
Foarte frumos! Stăpânești mult mai bine limba română decât înainte. Și așa cum spunea (parcă Victor?) cunoști munții României mai bine decât mulți români. Tot respectul și admirația. Multă baftă!


Miercuri, 3 februarie 2016 - 08:03  

meetthesun
meetthesun
Busola
 
2
Felicitări Otto, a fost o plăcere și o totală deconectare jurnalul tău, dar și o dovadă că iubirea de munte nu e condiționată de vremea bună. Numai bine!


Miercuri, 3 februarie 2016 - 11:50  

bogdan.t
bogdan.t
Coarda
 
3
Foarte frumos!
O micuta corectare: 2509 are Vf. Peleaga, de pe care ai vrut sa continui spre Papusa si ai coborat in Saua Pelegii.
In rest, respecte!


Miercuri, 3 februarie 2016 - 13:26  

emile
emile

 
4
Felicitări pentru jurnal. Să vizitezi ,,toate crestele muntoase ale Carpaților,, cum îți dorești înseamnă 65 de masive carpatice românești (Meridionali-18, Occidentali-16, Orientali-31).
Miloslav Nevrly (scriitor și biolog ceh) le-a vizitat în urmă cu 40-50 de ani și a scris cea mai frumoasă carte despre Carpații României - Jocuri Carpatice - publicată și în România (2007). Frumos că avem și azi - după o jumătate de veac - drumeți cehi și români care merg pe urmele lui Nevrly prin Carpați.
Felicitări și pentru modul cum îți alegi traseele montane. Poate cândva ne vom intersecta pe un plai solitar din Carpați...


Miercuri, 3 februarie 2016 - 16:51  

ottohauck
ottohauck

 
5
monycata; multumesc mult pentru apreciere de limba romana mea. Ma bucur sa aud ca am imbunatat limba! Nu tin minte daca asta a spus Victor, dar poate si el crede la fel despre mine. ;-) La inceput, acum multi ani, fiecare data cand scrisesem ceva in romana, am folosit un dictionar. Acum tastez direct, fara ajutor! ;-)


Miercuri, 3 februarie 2016 - 21:38  

ottohauck
ottohauck

 
6
meetthesun; Claudia, ma bucur ca iti place jurnalul! Si eu, dupa am pus jurnalul aici, l-am citit din nou si am decontectal de la mediu in jur imprejur si m-am teleportat in munti romanesti. Imi place sa fiu in natura si cand ploua. Ficare vremea are farmecul ei. ;-)


Miercuri, 3 februarie 2016 - 21:44  

ottohauck
ottohauck

 
7
bogdan.t; Multumesc ca mi ai scris! Am gresit varful; altitudinea e scrisa corect. Vroiam sa scriu Peleaga, nu Vf. Bucura. Am urcat pe Peleaga, si cand s-au facut nori am coborit inapoi pe acelasi traseu spre Lacul Bucura.


Miercuri, 3 februarie 2016 - 21:49  

ottohauck
ottohauck

 
8
emile; da, as vreau sa le vizitez pe toate. Deja am 43 masive carpatice romanesti pe lista. Mai raman cateva sa le vizitez. ;-) Stiu pe scriitor Miloslav Nevrlę foarte bine. Am facut cunostinta cu el in 1987. Si cartea lui Jocuri Carpatice este una dintre preferatele mele. In editie ceheasca cartei (Karpatské hry) am publicate niste poze din Carpati romanesti, ucrainieni si slovaci. Ma bucur ca iti place cartea lui si tie! Ma bucur ca mi ai scris! Romania s-a schimbat mult in ultimi 25 de ani, dar la munte este foarte frumos si acum. Inca gasesc locuri minunate depre care este vorba in cartea aia. Nu toate este la fel, dar cunoscatori stiu unde trebuie sa merg sa vad cum aratat lumea la munte acum 50 de ani. Sper ca Romania reuseste sa ocroteste mediul ei si pentru cei care sa nasc in ziua de azi si nu numai.


Miercuri, 3 februarie 2016 - 22:08  

casian
casian

 
9
Fain jurnal ! Sper să ne întâlnim și pe creste !


Joi, 4 februarie 2016 - 14:16  

bogdan.t
bogdan.t
Coarda
 
10
Bine Otto ! Carpati.org


Joi, 4 februarie 2016 - 17:44  

leovit
leovit
Busola
 
11
Bravos Otto ,ti neo tot asa,,,placut mult jurnalul ,chiar pui mult suflet cand ne povestesti...Carpati.org


Vineri, 5 februarie 2016 - 12:41  

victoranica
victoranica
Coarda
 
12
Salut, Otto, si felicitari pentru calatorie si pentru jurnal ! Creasta Valcanului este foarte putin documentata in momentul de fata de catre drumeti, iar insemnarile tale vin ca o completare frumoasa si binevenita la putinul existent pe site si in afara lui.

In ceea ce priveste limba romana, nu doar ca o vorbesti foarte bine, dar cred ca o vorbesti mai bine si decat destui conationali. Cat despre cunoasterea in detaliu a Carpatilor Romanesti de catre tine, imi amintesc ca ti-am spus-o cu alta ocazie si imi mentin pozitia Carpati.org Poate reusesti, cu timpul, sa legi aceste amintiri memorabile intr-o carticica, chiar cred ca ar iesi ceva frumos.

Aprofundarea de anul acesta o voi tine in iulie, deocamdata pastrez secretul destinatiei, dar poate vei reusi cumva sa te alaturi Carpati.org

Toate cele bune !


Comentariu modificat de autor!

Duminică, 7 februarie 2016 - 13:19  

ottohauck
ottohauck

 
13
Salut, Victor! Ma bucur ca pot sa adaug aici un pic de informatii utile pentru drumeti care vor merge in Valcan in viitor! Si eu am folosit informatii scrise in jurnalul Irinei despre o tura de aprofundare.

Imi place sa vorbesc limba romana, si sper ca o voi vorbi mai bine in viitor. Fac practica de romana oriunde si oricand. Acum cateva zile am reusit sa vorbesc cu actorul Adrian Purcarescu aici in Brno (film Comoara). ;-)

Daca voi scrie o cartea despre calatorii mele prin Carpati am gandit mai multe ori. Poata ca da, cand gasesc destul de material pentru o cartea. ;-) Ma bucur ca mi ia zis despre asta.

Astept sa vad aprofundarea in rubrica "ture" in curand. Mai e putin pana la iulie. Timpul trece foarte repede.


Luni, 8 februarie 2016 - 20:16  

ottohauck
ottohauck

 
14
leovit; Merci pentru cuvintele de apreciere! ;-)


Luni, 8 februarie 2016 - 20:21  

baumwolle
baumwolle
(admin)

 
15
Salut, Otto,

Sunt tare încântat să citesc în limba română despre aventurile tale în Carpați! Cu siguranță ai fost român într-o viață anterioară, hi-hi.

Vâlcanul e un loc în care îmi doresc și eu să ajung și sper să reușesc curând. Prea multe fotografii frumoase am văzut făcute acolo și simt că e momentul ca și pașii mei să-i calce pragul.

Îți mulțumesc pentru amintirile frumoase pe care le-ai împărtăși cu noi, restul.


Vineri, 12 februarie 2016 - 07:02  

ottohauck
ottohauck

 
16
Salut, Andrei! Ma bucur ca iti place jurnalul meu in limba romana. Poate ca ai dreptate si intr-o viata anterioara traisem in Romania. ;-)

Hai la Valcan, Andrei! Muntii Valcanului sunt frumosi si salbatici. Creasta principala este destul de lunga. Are o lungime de vreo de 60 km. Si sa acoperi distanta aia mare in trei zile este un efort destul de mare. Sa mergi mai usor pe culmea aia, e o idea buna sa ai un rucsac mai usor decat a fost al meu. Asta inseamna sa ei mai usor sac de dormit cu tine (adica sacul de vara) Eu am luat sacul de iarna pentru Retezat; sa imparti cortul intre mai putin doua persoane (eu am fost singur); si mancarea doar pentru 3-4 zile, nu pentru 4-5 zile (daca nu vrei sa mergi mai departe in Retezat Mic); si fara un kil in plus de un trepied! Cu rucsacul usor te vei bucura de frumusetii al Valcanululu chiar mai mult de cat am bucurat de ele eu. ;-)

Imi place sa scriu in limba romana. Nu este usor deloc, doar imi place!


Luni, 15 februarie 2016 - 21:14  


 




Trebuie sa te autentifici pentru a putea adauga un comentariu

 
0,0837 secunde

GetaMap.org | Maps from all over the world | ro | fr | es | de | Calculator distante
ViewWeather.com - A new way to view the weather | nl.ViewWeather.com | sv.ViewWeather.com
Regulament carpati.org
© copyright (2004 - 2020) www.carpati.org