Skin Classic Skin White Skin Black & Whilte Skin Default Adauga la Favorite (In contul carpati.org)
Cautare:

Calendar

Decembrie 2022
LMMJVSD
1234
567891011
12131415161718
19202122232425
262728293031

Ianuarie 2023
LMMJVSD
1
2345678
9101112131415
16171819202122
23242526272829
3031

Online

Vremea
Varful Svinecea Mare
Muntii Almajului

Voluntar in Carpati

Homepage

Lista de discutii

Tipatul marmotei (Muntii Fagarasului)

ȚIPĂTUL MARMOTEI

20-24.08.2008

Prima zi

  E trecut de mijlocul lui august. Atent la prognoza meteo, ne  pregătim pentru o minivacanță de câteva zile în Făgăraș, mai precis la cabanaNegoiu. Era foarte important, ca în intervalul stabilit, să fie vreme bună. Aveam în program traseul clasic, cabanaNegoiu - Căldarea Sărății - Piatra Prânzului – Acele Cleopatrei – șaua cu Popasul lui Mihai ( șaua Cleopatrei) – Vf. Negoiu (2535m) – Strunga Dracului – Lacul Călțun – Strunga Ciobanului – Piatra Prânzului – Căldarea Sărății – cabana Negoiu, pe care urma să-l parcurg singur.Apoi un traseu mai scurt, așa de relaxare, împreună cu Adela, la CascadaȘerbota.

  În consecință, dis-de-dimineață, cu motorul ambalat, demarăm în trombă, spre aventura pregătită cu săptămâni în urmă. Muzica bună (de la Deep Purple, sau Led Zepelin, la Enia, Moby, The Cramberis, sau Chris Rea etc.), șoseaua excelentă, face ca drumul sa fie placut, iar atmosfera din mașină să fie optimistă și plină de veselie. În felul ăsta nici nu ne-am dat seama cum a trecut timpul, trezindu-ne pe drumul forestier, ce începe imediat ce ieșim din  satul Porumbacul de Sus. Încet, cu viteza a doua, parcurgem cei 22 km de drum plin de pietroaie și praf. Însfârși ajungem la capătul drumului, unde ne echipăm, ne luăm rucsacurile în spinare și intrăm pe poteca marcată.


Carpati.org

Carpati.org

Pe indicator stă înscris 1 ½ h- 2 h, până la cabana Negoiu. După două ore și jumnătate am ajuns în fața cabanei. Imediat mi-am lăsat rucsacul jos și mi-am ridicat privire spre creastă. Golul alpin, măreț și spectaculos, se deschide în față, făcându-mă să mă simnt mic și neînsemnat. Și totuși liber. Acea libertate  pozitivă, ce-mi declanșează toate simțurile, emoționându-mă. Omul, pentru a fi liber, trebuie să acționeze în baza emoțiilor active, care își au sursa în rațiune. Oricum, eram copleșit și de abia după câteva momente mi-am revenit la lucrurile lumești, cum ar fi cazarea, foamea etc. Am fost cazați la cabana veche în camera cu două paturi și cu vedere spre vf. Șerbota. Și anul trecut am fost cazați exact în aceeași cameră. Cabana veche îmi stârneșete amintiri din cele mai frumoase. Acolo am stat în 1972, 1976, 1986.

   Și am mai avut o surpriză plăcută, când doamna Pitaru mi-a mărturisit că își aduce aminte de noi, lucru care, trebuie să recunosc, m-a făcut să mă simnt bine.

 Adela


Carpati.org


și eu


Carpati.org

A doua zi

 Trezindu-mă de dimineață, aveam în program să cobor la mașină și să aduc proviziile alimentare, pe care nu le-am putut căra în prima zi. Un traseu de antrenament menit să-mi pregătească mușchi pentru marea încercare.

  Așa că am coborât în viteză, iar pe unde erau scurtături, le-am folosit. Ajuns jos la mașină mi-am încărcat rucsacul gol, care a devenit mult mai greu decât ieri. La întoarcere mi-am testat condiția fizică, de care la final, am fost mulțumit. Am făcut progrese față de anul trecut. Gimnastica de dimineață și ieșirile mai des pe munte, au făcut să-mi întărescă mușchii și să-mi dezvolte condiția fizică.

  Ajuns din nou la cabană, ne-am petrecut restul zilei cât mai plăcut posibil. Ne-am relaxat, am făcut mici plimbări, mi-am pregătit pachețelul cu mâncare pentru ziua următoare.Seara a venit pe nesimțite. Somnul de la munte este cât se poate de profund, sănătos și odihnitor.

A treia zi

   Mă trezesc pe la ora cinci și jumate. Adela doarme dusă. De aceea mă mișc cu grijă pentru a nu o trezi.  

    Rucsacul era pregătit de aseară. Ies afară, fac câteva mișcări de înviorare, mă duc la baie mă spăl cu apă rece, mă întorc în cameră, mă echipez cu grijă cu echipamentul de ascensiune, îmi iau bascul și ies din cameră. La ora șase și 6 minute intru pe traseul marcat cu TA (triunghi albastru). Răcoare dimineții îmi patrunde până la piele, creându-mi o senzație de frig, mai ales când poteca intră în pădure. De aceea măresc ritmul pe Drumul Zmeilor, cu cele nouă punți aruncate peste hăuri, pentru a mă încălzii. Pădurea, de-o frumusețe magică, cu brazi înalți, formează deasupra mea bolți de basm, ce îmi dă o senzație de  siguranță.


Carpati.org



  Drmul zmeilor 1



Carpati.org

Drumul zmeilor 2



Carpati.org

Drumul zmeilor 3



Carpati.org

Drumul zmeilor 4

 După 15 de minute ies din pădure, iar magia se sparge. Păcat. În față îmi apare Muchia Tunsului, spre care mă îndrept prin zona de jnepenișuri. Printre jnepenișuri, cresc tufe de afini, încărcate cu fructe negre și gustoase. Îmi acord câteva secunde și îmi răsfăț glandele gustative cu câteva boabe de afine. Prinre tufele de afini observ cîteva tufe cu flori de bujor de munte (Rhododendron kotschyi ). Flori ce-ți încântă ochiul, și înfrumusețează locul. Planta fiind ocrotită de lege, am pozat-o doar și am lăsat-o acolo, pentru a se bucura și alții de frumusețea florilor ei.

    După aproximativ 45 de minute ajung în Căldarea Sărății. Un cort albastru și tăcut, colorează peisajul selenar.  



Carpati.org

    Era liniște.  Îmi dau jos rucsacul și îmi scot un sandwich. Mă urc pe Piatra Caprei, o stâncă de pe malul opus al văii Sărății și îmi înfulec lacom micul dejun. Beau o gură de apă. După ce mai admir câteva clipe peisajul ce mă înconjoară, îmi iau rucsacul și îmi continuu drumul. Poteca urcă pe un grohotiș dealungul unui vâlcel cu apă. La un moment dat ajung la izvoarele acestuia. Îmi umplu cele două recipiente cu apă proaspătă și rece, fiind conștient că până la Lacul Călțun nu voi mai găsi altă sursă de apă.

    Urcușul, destul de acut, continuă către Muchia Tunsului, printre lespezile acoperite cu lichieni.

     Când ajung  aproape de locul numit Piatra Prânzului,  observ în dreapta mea, cocoțate pe niște stânci, două explempare superbe de capre negre (Rupicapra Rupicapra). Am rămas nemișcat pentru a nu le speria. Încerc să le fotografiez. Aparatele digitale de fotografiat nu sunt făcute pentru așa ceva. Totuși încerc câteva poze nereușite.

    Însfârșit ajung la Piatra Prânzului, îmi dau jos rucsacul și îmi astâmpăr setea. Am transpirat destul de mult, deoarece cămașa îmi era udă.

  Aici traseul se împarte în două direcții. O parte către Vf. Negoiu, continuându-se marcajul TA (triunghi albastru), iar cealată parte către Strunga Ciobanului, CR (cruce roșie) ce te duce la Lacul Călțun.

   Până acum nu am întâlnit nici un turist. Eram singur cu imensitatea locului, într-o intimitate aproape copleșitoare.

     Nu știu ce să cred, dar am observat că foarte mulți turiști pleacă destul de târziu pe trasee. Îmi aduc aminte, că de obicei plecam de la cabane înainte de ora șase, în așa fel încât să ajungem în creastă, înainte ca soarele să ne copleșească cu căldura sa. 

  Privesc către muchia Șerbotei ce veghează asupra Căldării Sărății, iar dincolo de ea se conturează în zare vârfurile Scara (2337m), Budislavu (2375m)și Suru (2281m).



Carpati.org

  Mă ridic, îmi iau rucsacul și îmi continuu ascensiunea. Nu după mult timp, ajung în haosul și dezordinea stâncăriilor, realizată de cine știe ce mișcare brauniană, din perioada Big Bang-ului inițial și ajustată permanent delungul catastrofelor istorice. Dintre pietroaiele astea se ridică celebrele stânci cu denumiri ciudate Acul Cleopatrei, Colțul Elefantului, Foarfeca, ș.a.



Carpati.org

Eu cu ,,Acul Cleopatrei" in spate

Din dreptul Acului Cleopatrei , după ce mai urc puțin, ies în șaua cu Popasul lui Mihai numită și șaua Cleopatrei. Ajuns aici, admir frumusețea peisajului ce se dezvăluie pe parte sudică a masivului.



Carpati.org

Partea de sud al crestei.

 Între timp văd doi turiști care se apropie dinspre Vf. Negoiu. Erau cehi. Îi rog să-mi facă o poză lângă stâlpul indicator.



Carpati.org

Apoi îmi iau rămas bun și îmi continuu drumul către vârf. Mă aflu pe traseul principal al crestei, marcat cu dungă roșie, aflat pe partea sudică a msivului, porțiune numită clina Căldării Mioarelor. Trec pe sub Vf. Negoiu Mic (2485m), cobor apoi o strungă mică după care intru pe urcușul final.



Carpati.org


Mă opresc puțin să admir acest urcuș. Mi se umple inima de o emoție, ce cu greu mi-o pot stăpânii. Ași vrea să cred, că mă încercă aceleași sentimente, ca și pe marii alpiniști înainte să cucerească celebrele vârfuri (păstrând totuși proporțiile). Mai privesc o dată traseul urcător și îmi încep ,,asaltul” final.



Carpati.org

Fiecare pas îmi stârnește plăceri extraordinare. Cu grijă,  pas după pas, ajung într-un final sus pe vârf. Câțva tineri se zbenguiau  pe lângă stâlpul cu tricolorul. Îi rog să mă pozeze lângă plăcuța pe care sunt înscrise Vf. Negoiu și altitudinea de 2535m.



Carpati.org

   Mai admir împrejurimile câteva momente. Acestea, cu siguranță  vor rămâne în memoria mea, sper, un timp cât mai îndelungat. Îmi iau rămas bum de la acei tineri plin de veselie și îmi încep coborârea spre Strunga Dracului.



Carpati.org

Ajuns aici, îmi strâng bețele de trkking, mi le bag în rucsac și încet cobor prin strungă cu grijă, ținându-mă de lanțuri.



Carpati.org

Singur prin strungă, încerc să mă pozez, cu o mână ținându-mă de lanț, iar cu cealaltă ținâd aparatul de fotografiat. Am mai coborât prin porțiunea asta acum mulți ani, dar nu-mi aduc aminte să-mi fi făcut probleme.Nici acum nu am avut probleme.

  Ajuns la capăt, îmi arunc privirea în sus. Întradevăr Strunga Dracului este o porțiune foarte frumoasă,  spectaculoasă,  înspăimântătoare. Bine că am trecut cu bine.

   Până la Lacul Călțun nu mai aveam mult de mers, dar nu mai aveam apă. În consecință am mărit ritmul.

    În față mi se înfățișează spectaculos abruptul Lăițelului Mic și Căldarea Mare a Laiței. De sus LaculCălțun seamnă cu o oglinjoară în care se reflectă cerul albastru, pătat cu câțva norișori răzleți.

 După ce trec de Portița Călțunului în 10 minute ajung la lac, pe care îl depășesc, trec și de cele câteva corturi montate pe lângă lac, pentru a ajunge la izvor. Îmi dau rapid rucsacul jos, îmi scot recipientul pentru apă și îl umplu, apoi beau cu nesaț minunatul  lichid al vieții. Vreu să îmi umplu și celălat recipient. Dar nu-l mai găsesc. Probabil l-am pierdut prin strungă, când, frecându-mă de stânci, mi-a ieșit din buzunarul rucsacului. Bine că mai aveam unul.

   După ce îmi mănânc sadwich-urile rămase și după ce mai beau câteva guri de apă, mă încalț și merg lângă lac.



Carpati.org

Rog un tânăr să îmi facă o poză, îi mulțumesc, și pornesc pe drumul de întoarcere, dar de data asta pe la Strunga Ciobanului.

    Urcușul până la Portița Călțunului mi s-a părut destul de plictisitor și monoton. Probabil din cauza oboselii. La răscrucea indicată pe o stâncă, o iau la drepta pe marcajul CR (cruce roșie). Observ că după mine se ține un câine care mă urmărește încă de la lac. Singur fiind, cred că vrea să-mi arate drumul și să-mi țină de urât.

    La început cobor pe grohotișurile și lespezile de deasupra văii Lăițelului. După ce depășesc și firul micului pârâiaș, o iau spre stânga spre stâlpul de marcaj, care surprinzător a rămas în picioare. Cobor apoi pe niște trepte săpate în stâncă o porțiune cu o înclinare mai accentuată. Traseul intră în zona Căldării Ciobanului, după traversarea căreia ajung în hornul, ce pătrunde în munte către Strunga Ciobanului. La un moment dat, un țipăt ascuțit, strident, de o intensitate mare și aplificat de ecourile formate de munții ce înconjoară locul, care apoi se repetă, fac să-mi înghețe inima. Ce se întâmplă?  

   Țipetele continuă cu intermitență dar parcă și mai stridente. Îmi rotesc privirea. Nu văd nimic.

    La un moment dat, întâmplător privrsc spre o aglomerare de bolovani. Printre ei observ o mogâldeață, ce părea că stă în fund, cu lăbuțele superioare în șold și se rățoia la mine. Am recunoscut-o imediat. Era o marmotă alpină (Marmota Marmota). Aveam impresia că mă ceartă, deoarece i-am invadat teritoriul. M-am oprit și am privit minunata vietate, care continua să țipe, fără să se miște din loc. Câinele roșcat ce mă însoțea, nici nu a tresărit și nici nu s-a mișcat de lângă mine. Parcă nici nu-i auzea țipetele.  Mi-am scos aparatul de fotografiat, încercând sa imortalizez  acest splendid exemplar. Dar era destul de departe, iar eu nu reușeam să focalizez punctul unde se afla. Am făcut căteva poze dar nu cred că am reușit să încadrez și subiectul.

  Am mai stat câteva momente, lăsându-mă certat, după care mi-am continuat drumul.

  Ajuns la baza hornului, mi-am împachetat bețele, pe care le-am băgat în rucsac. Îmi încep ascensiunea, la început ușor după care dificultatea crește. Îmi folosesc toate modestele mele cunoștințe de cățărare, ba o ,,bavareză” ba un ,,sprait” ba mă trag pe lanțuri ca pe funie, cumva am ajus sus, cobor apoi pe partea celaltă, prin Strunga Ciobanului.



Carpati.org

În câteva clipe am și fost la bază.Pe partea rămasă în urmă aud schelălăitul câinelui care nu poate să mă însoțească mai departe. Îmi iau rămas bun de la el fluierâdu-i și îmi continuu coborârea.

  Mă întreb, de ce uni turiști consideră, că acestă porțiune este mai grea, decât Strunga Dracului. Probabil că spun acest lucru, cei care parcurg Strunga Ciobanului, la întoarcere și obosiți fiind, au impresia că traseul este mai difici.

   Ajus pe parte asta a muntelui, imediat am și fost lângă Piatra Prânzului. Aici mă simțeam acasă și în siguranță. Nici nu mai știu cum a trecut timpul, și  m-am trezit la cabană, fericit că mi-am atins scopul.



Carpati.org

   Înfometat, am mâncat toate bunătățile pregătite de Adela, după care m-am trântit în pat. Mă dureau toți mușchi. Dar nu o durere insuportabilă, ci mai mult o amorțeală, din cauza efortului făcut. La un moment dat am adormit profund, trezindu-mă doar dimineața. Cred că am dormit neîntors.

A patra zi

  Dimineța după micul dejun, aveam în program să coborâm la Cascada Șerbota. Un traseu scurt dar plin de frumuseți, care culmiează cu marea cădere de apă.

   Tot traseul a fost o plimbare de refacere foarte plăcută, Poteca trecea prin pădure. Umbra brazilor seculari ne adăpostea de un soare ucigător la acea oră.



Carpati.org

  Padure era de o frumusețe extraordinară. Brazii înalți,  parcă se ridicau dintr-o mare de bolovani, ce păreau înghețați în poziții nefirești, într-un echilibru precar, gata, gata să se prăvălească peste noi.



Carpati.org

  Zgomotul căderii de apă, se auzea încă de la cabana și se amplifica tot mai tare, cu cât ne apropiam mai mult de ea. Însfârșit am ajus. Am stat și am admirat acest miraculos fenomen al naturii. Ne-am făcut poze, ne-am simțit bine.



Carpati.org

Pe drumul de întoarcere am făcut un popas la izvor, pentru a ne umple sticlele cu acea apă minunată.

   Și uite așa a mai trecut o zi. Seara a început să bată vântul care și-a amplificat puterea odată cu căderea nopții, continuând până dimineața.

   Dimineața ne-am făcut bagajele, am plătit la recepție și ne-am luat rămas bun,  mulțumindu-le prietenoșilor cabanieri, care s-au purtat corect și profesional cu noi și nu numai, așa cum trebuie să se comporte un cabanier.

   Am plecat spre casă. Dar în urechi încă îmi răsună acel țipăt strident, scos de marmota, ce cred și acuma, că mă certa.



Marți, 16 septembrie 2008 - 23:08 
Afisari: 5,800 


Postari similare:





Comentariile membrilor (21)

marasb
marasb
Busola
 
1
Minunat...asteptam cu nerabdare impresii din aceasta tura inca de la relatarile turelor de antrenament...cu bine....
Mara


Sâmbătă, 30 august 2008 - 05:23  

ruga
ruga

 
2
Marmota nu va "certa" ci "tipa" de admiratie la vederea unui senior montan, felicitari pt tura. Carpati.org


Sâmbătă, 30 august 2008 - 10:11  

mike
mike
Rucsac
 
3
O tura de tot respectul Carpati.org si un jurnal pe masura povestit


Sâmbătă, 30 august 2008 - 12:22  

andrei
andrei
Busola
 
4
Si cand o sa ma fac mare, ca Dvs. as vrea sa mai pot merge si eu Carpati.org


Sâmbătă, 30 august 2008 - 12:51  

odin
odin
Rucsac
 
5
Minunat, minunat! Felicitari!


Sâmbătă, 30 august 2008 - 13:22  

eaglefree
eaglefree

 
6
Respect si admiratie pentru dumneavoastra,cat si pentru sotia dumneavoastra,bineinteles.Putine persoane de varsta a 3-a mai colinda muntii,mai fac miscare....din pacate.
Dna Pitaru are memorie buna!O gazda de nota 10.
Poza cu urcusul pe Negoiu imi aduce aminte cu placere de aceasta portiune foarte solicitanta,dar extrem de placuta.Ma bucur ca ati avut parte de vreme frumoasa.Ultima data cand am urcat pe Negoiu,am fost cu capul in nori,la propriu....poate si la figurat Carpati.org
Scuzati-ma ca lungesc acest mesaj,dar aceasta portiune din Fagaras imi trezeste amintiri placute.Cu zona Negoiu si Suru am facu cunostinta cu Fagarasul.
Strunga Ciobanului!Sunt 13 ani de cand n-am mai trecut pe acolo.Mirific!
Asteptam si partea a doua a jurnalulu...cu Balea,Podragu,Moldoveanu etc.
Intr-un cuvant;felicitari!


Sâmbătă, 30 august 2008 - 16:01  

kya
kya
Coarda
 
7
Ce pot sa spun? Felicitari din toata inima! Sunteti de invidiat din toate punctele de vedere! Carpati.org


Sâmbătă, 30 august 2008 - 19:13  

pisti2004
pisti2004
Cort
 
8
felicitari!foarte frumoasa descriere si foarte frumoase clisee!!


Sâmbătă, 30 august 2008 - 20:23  

oleg
oleg
Coarda
 
9
Va multumesc tuturora! Sa stiti ca pentru mine contează foarte mult cand faceti aprecieri la cele postate de mine.
@mara cred ca fara turele de antrenement nu asi fi putut sa merg cum am mers. Mai ales ca de la o vreme fac crampe musculare foarte usor si nu din cauza lipsei de miscare. De aceea in paralel fac si tratament medical (varsta).
@ruga indiferent de cauza pentru care tipa marmota sa sti ca ma impresionat foarte mult. Merg pe munte de foarte multi ani, dar nu am gasit niciodata floare de colt, si nu am mai vazut niciodata pana acum marmota in libertate.
@mike, @andrei, @odin, @kia,@pisti, vreau sa va asigur ca ma bucur tare mult pentru comentariile voastre, ma onorează chiar. Va citesc aproape toate comentariile de pe sit pe care le consider competente si de bun gust. De aceea pentru mine contează cand va spuneti parerea in ceea ce ma priveste.
Eli sa sti ca si eu de abia astept partea a doua. De fapt, cred ca urmatoarea destinatie mai serioasa va fi Vf. Moldoveanu. Dar nu inainte m-tii Leaota si după cateva ture prin Retezat. Ramane de vazut.


Sâmbătă, 30 august 2008 - 21:31  

mastroiani
mastroiani
Caraba
 
10
LA MULTI MUNTI!!!


Sâmbătă, 30 august 2008 - 22:24  

mafiotu
mafiotu
Caraba
 
11
foarte frumoasa turaCarpati.org...numai ceva am de zis , deasupra la poze cu Vf Negoiu ati incurcat cifrele.
Numai bine va doresc
Cu respect,
Alex.


Duminică, 31 august 2008 - 11:33  

oleg
oleg
Coarda
 
12
Pentru mafiotul: multumesc ca ai observat! Cum am lucrat noaptea, obosit fiind, am incurcat cifrele. Dar datorita tie Alex, mi-am corectat gresala.


Duminică, 31 august 2008 - 13:17  

alexcom2003
alexcom2003

 
13
Respecte!
De fiecare data cand publicati un jurnal il citesc cu sufletul la gura.
Ma fascineaza in poze echipamentul d-voastra.Cred ca in curand o sa adopt si eu asemenea echipament mai ales in turele in care nu se cere neaparat echipament din materiale tehnice.
Un adevarat montaniard asa cum erau odata.


Duminică, 31 august 2008 - 14:07  

oleg
oleg
Coarda
 
14
@alexcom200 dacă te uiti la albumul ,,oleg” vei vedea ca in anul 1976 purtam pantaloni 1/3 . Cam asta era echipamentu purtat de iubitorii de drumetii montane.
Imi aduc aminte ca sașii si chiar cei din salvamont purtau echipament asemnator cu al meu. De exemplu mi-a ramas in minte, ca cei de la salvamont purtau ciorapi treisferturi (sau jambiere) roșii, dar un rosu frumos. In ultimii ani nu mai prea vad oameni echipati cu un echipament asemanator, ceea ce ma face sa ma gandesc sa-l schimb cu unul modern procurat din magazine de specialitate (dar imi voi pastra bascul)


Duminică, 31 august 2008 - 17:31  

alexcom2003
alexcom2003

 
15
Mie-mi place la nebunie echipamentul.


Duminică, 31 august 2008 - 21:57  

claudiuiasi
claudiuiasi
Coarda
 
16
Sa va dea Dumnezeu sanatate dumneavoastra si doamnei dumneavoastra si sa ne mai bucurati cu astfel de jurnale.


Luni, 1 septembrie 2008 - 10:56  

ovidiuplayer
ovidiuplayer..
Busola
 
17
da fain cam cati ati pornit


Luni, 13 octombrie 2008 - 20:55  

skyisblue
skyisblue

 
18
ma asteptam sa coborati prin Strunga Doamnei Carpati.org hehehehhe
se pare ca Strunga Dracului a adus mai multe provocari pentru dumneavoastra Carpati.org


Luni, 18 mai 2009 - 19:59  

pisti2004
pisti2004
Cort
 
19
Am recitit cu placere jurnalul domnu`Oleg!Foarte frumos!felicitari incaodata!


Luni, 18 mai 2009 - 20:17  

oleg
oleg
Coarda
 
20
Va multumesc frumos! Carpati.org


Luni, 18 mai 2009 - 20:19  

andrei.st
andrei.st
(admin)

 
21
Felicitari atat dumneavoastra domnule Oleg dar si sotiei pentru viata pe care o duceti si pentru felul dumneavoastra de a fi Carpati.org Noi cei tineri putem spera si incerca sa va urmam exemplul cand citim ceea ce faceti.
Va doresc viata lunga plina de bucurii pamantesti Carpati.org Si poate marmota nu va certa pt ca i-ati invadat teritoriul ci pt ca va astepta de ceva vreme Carpati.org


Marți, 6 iulie 2010 - 21:45  


 




Trebuie sa te autentifici pentru a putea adauga un comentariu

 
0,0713 secunde

GetaMap.org | Maps from all over the world | ro | fr | es | de | Calculator distante
ViewWeather.com - A new way to view the weather | nl.ViewWeather.com | sv.ViewWeather.com
Regulament carpati.org
© copyright (2004 - 2022) www.carpati.org