Skin Classic Skin White Skin Black & Whilte Skin Default Adauga la Favorite (In contul carpati.org)
Cautare:

Doneaza

Calendar

Octombrie 2020
LMMJVSD
1234
567891011
12131415161718
19202122232425
262728293031

Noiembrie 2020
LMMJVSD
1
2345678
9101112131415
16171819202122
23242526272829
30

Online

Voluntar in Carpati

Homepage

Lista de discutii

Tatra Inalta (Muntii -- Munti din afara Romaniei --)

Tatra Inalta (Vysoke Tatry)


Vazut de jos, prin geamul masinii si lumina tulbure a inserarii, masivul Tatra nu m-a impresionat. Un manunchi de piramide cu baza larga, acoperita de taieturi sau paduri rare, stinghere. Cateva varfuri stancose se profilau la orizont iar vaile se ghiceau adanci si bolovanoase. Desi stiam ca fac parte din lantul Carpatilor, nu puteam sa asociez peisajul cu nimic din muntii nostri: nici cu creasta intinsa a Fagarasului cu culmile prelungi acoperite de paduri bogate, nici cu abruptul Bucegiului ce se prabuseste peste oraselele din Valea Prahovei, nici cu lama ascutita a Pietrei Craiului.

Eram obosita dupa un drum lung si am hotarat sa nu judec in pripa.

Am plecat trei din Brasov, doua fete si un baiat. In urma cu un an, am primit de la o prietena ce-si petrecuse concediul in Muntii Tatra o harta. Ea a fost prima care mi-a trezit curiozitatea pentru acesta zona. Acum cateva saptamani m-a sunat o alta prietena si mi-a propus sa mergem in Tatra. Am inceput sa caut cu febrilitate tot ce se putea afla despre acesti munti. Mi-am amintit ca cunosc pe cineva in Žilina (se citeste Jilina) si am pus mana pe telefon sa aflu mai multe informatii.

In cateva zile decizia a fost luata. Eram entuziasmata. Am studiat trasee si am incropit un plan. Am inceput sa sun la cabane, in zona poloneza a muntilor, sa fac rezervari. Apoi totul parea ca se naruie. De la cabane am primit numai refuzuri, spuneau ca nu mai au locuri. Dupa o zi sau doua de descurajare completa, am luat totul de la capat gandind din alta perspectiva. Timpul ne presa caci mai aveam mai putin de trei saptamani pana la plecare. In final, al doilea plan a fost un succes.

Punand cap la cap informatiile pe care le-am aflat ulterior, mi-am dat seama ca si primul plan era realizabil, motiv pentru care m-am hotarat sa-l descriu, poate cineva (sau chiar noi) va dori sa-l urmeze.

Excursia a fost planuita pentru o saptamana. Urma sa plecam sambata, dis de dimineata cu masina si sa ne intoarcem duminica, dupa 9 zile. Vroiam sa stam cu cortul si la cabane.

In Tatra nu este permis sa campezi, cu exceptia unui singur loc, situat in partea poloneza in apropiere de lacul Morskie Oko: Szalasika. Locul este marcat pe harta si se afla pe traseul rosu care coboara de la Morskie Oko la Polana Palenica.

La baza muntelui, in partea slovaca am identificat doua camping-uri:

Autocamping Tatranská Štrba: http://www.atc-ts.szm.com/en/index.htm

Rijo Camping in Stará Lesná: http://www.rijocamping.eu/


Tot aici se afla o salba de statiuni, dintre care cele mai cunoscute sunt Štrbské Pleso, Starý Smokovec (se citeste Stary Smocoveţ), Tatranská Lomnica. Acestea sunt si statiuni de schi, dar din cate am putut sa-mi dau seama sunt destinate schiorilor incepatori si medii si sunt ceva mai mici decat Poiana Brasov. Ele sunt legate de o cale ferata cu ecartament ingust, extrem de utila turistilor care fac tresee in zona. Exista trenuri intre statiuni cam o data pe ora, cu o ramificatie catre Poprad. Distanta dintre Tatranská Lomnica si Štrbské Pleso este de 22 km iar biletul costa 2 euro. Trenul trebuie schimbat in Starý Smokovec.

Am gasit aceste link-uri cu orarul trenurilor:

http://imhd.zoznam.sk/tatry/cestovny-poriadok/linka/183/smer/Strbske-Pleso/zastavka/Stary-Smokovec/104857606146.html

http://imhd.zoznam.sk/tatry/cestovny-poriadok/linka/183/smer/Poprad-Tatry/zastavka/Strbske-Pleso/104857615391.html

Pentru planificarea calatoriei cu transportul public se poate folosi si acest site: http://cp.atlas.sk/vlakbus/spojenie/


Ce am fi vrut sa facem


Traseul planuit este un circuit, parcurs in sens invers acelor de ceasornic, cu plecare din Starý Smokovec. Parcurge cele mai spectaculoase trasee ale muntilor Tatra, cuprinzand atat partea poloneza cat si partea slovaca.


Ziua 1:

Brasov- Stará Lesná (Distanta: 806 km Durata 10:30 h). Cazare in Rijo camping.


Ziua 2:

Cu masina din Stará Lesná in Starý Smokovec.

Cu autobuzul din Starý Smokovec in Zakopane, cu plecare la 9:10 din Starý Smokovec. Ajunge la 10:34 in Zakopane. (https://bilety.voyager.pl/bus/%28S%28cy4555vazyvnnbsjsrhpppzw%29%29/SearchResult2.aspx sau http://coach-tickets.eu/coach-bus/1,46515,43762,stary-smokovec,zakopane )

De la Zakopane la Kuźnice exista autobuze care te mai scutesc de o ora de mers pe jos (~ 5 km), dar nu am reusit sa identific orarul acestora. Banuiesc ca nu este o problema sa-l afli la fata locului.

La Kuźnice se afla o instalatie de transport pe cablu, dar mi s-a spus ca nu este o idee buna sa ma bazez pe ea deoarece se asteapta foarte mult la coada.

De aici incepe traseul propriu zis: Kuźnice – Murowaniec - Zawat – Sch. w Dol. Pięciu St. Polskich

Urcare: 1372 m

Coborare: 726 m

Lungime: 12,4 km

Durata: 7:30 h

Cazare: cabana/refugiul Sch. w Dol. Pięciu St. Polskich


Aici mi s-au impotmolit planurile. Mi-a fost imposibil sa gasesc cazare la vreuna din cabanele din partea poloneza. La Sch. w Dol. Pięciu St. Polskich si Morskie Oko mi s-a spus ca pentru luna august, ar fi trebuit sa sun cu sase luni inainte ca sa pot gasi locuri libere. La Murowaniec, situata mai aproape de Zakopane mi s-a spus ca cu trei luni in avans as fi avut sanse sa gasesc locuri.

Iata si raspunsul scris primit de la Sch. w Dol. Pięciu St. Polskich:

There are a 15 places in multiplayer room that are not subject to the reservation and there are sold at the shelter in the opening hours of the reception. Unfortunately there can be no assurance that such a place will get. In the absence of seats on beds, in exceptional cases, when due to the time, weather conditions, etc. tourist can not safely go down to the city, you can sleep on the floor in dining room but you can not to make a reservation for it. Cost is 20 PLN. “

Ulterior am discutat cu un polonez care mi-a explicat cum se procedeaza de fapt. Turistii vin cu saltele/izoprene si saci de dormit. Inca de la 21:30 incepe o forfota in sala de mese. La 22 fix, mesele sunt trase la pereti, scaunele sunt ridicate si fiecare vaneaza un loc cat mai bun pe podea. Poti primi si o patura, dar e bine sa nu te bazezi pe ea. Dimineata la sase se da trezirea, iar forfota se produce din nou pentru a restabili ordinea. Partea buna a lucrurilor este ca poti pleca in traseu cu noaptea in cap.

Un alt aspect neplacut este faptul ca nu poti plati in euro la nici una dintre cabanele din Polonia. Slovacii au euro, dar plonezii au zloti.


Ziua 3:

Aceasta zi este dedicata traseului Orla Perć (se citeste Orla Perţ). Este cel mai spectaculos traseu din Tatra dotat cu lanturi si scoabe metalice, o veritabila via ferrata (https://en.wikipedia.org/wiki/Orla_Per%C4%87 ). Traseul se parcurge in mod obisnuit de la pasul Zawat (2159 m) si se termina la pasul Krzyżne (2112 m), traverseaza mai multe creste si atinge altitudinea maxima la Kozi Wierch (2291 m). Este foarte important sa tii seama de sensul traseului, dat fiind faptul ca exista un numar foarte mare de turisti si deplasarea in sens invers poate provoca accidente si intarzieri neprevazute. Mi s-a spus ca de la Zawat la Kozi sensul este obligatoriu, dar mai departe s-ar putea parcurge in amblele sensuri.

Traseul este foarte lung (~ 12 ore) si se poate face doar cu cazare in zona. Pe langa durata “oficiala” a traseului , trebuie luate in calcul conditiile meteo si numarul de turisti care pot intarzia foarte mult parcurgerea lui.

Ca si nivel, estimez ca nu este extrem de dificil. Totusi nu recomand sa fie facut de persoane care nu au mai parcurs cel putin un traseu cu lanturi sau care au rau de inaltime.

Din punct de vedere tehnic nu este necesar sa ai acel kit de via ferrata compus dintr-o bucla elastica in forma de Y cu doua carabiniere la capat. Recomand totusi o casca si eventual manusi. Polonezul cu care am discutat de acest traseu mi-a spus ca l-a parcurs o singura data in studentie cu un un rucsac imens caruia i se rupsese o bretea. Spunea ca a fost epuizant.

Planul era sa parcurgem traseul Orla Perć cu plecare din Sch. w Dol. Pięciu St. Polskich si intoarcere in acelasi punct si cu bagaj putin.


Datele oficiale ale traseului sunt urmatoarele:

Sch. w Dol. Pięciu St. Polskich - Zawat - Krzyżne - Sch. w Dol. Pięciu St. Polskich

Urcare: 1329 m

Coborare: 1329 m

Lungime: 11,6 km

Durata: 8:55 h

Cazare: cabana/refugiul Sch. w Dol. Pięciu St. Polskich

Ziua 4:

Sch. w Dol. Pięciu St. Polskich – Morskie Oko – Varful Rysy (2499 m) - Popradské pl.

Urcare: 1514 m

Coborare: 1665 m

Lungime: 14,6 km

Durata: 8:30 h

Cazare: Cabana /Hotelul Popradské

Urcarea de la Morskie Oko la varful Rysy este extrem de abrupta si are portiuni cu lanturi.

Ziua 5:

Popradské pl. - Sliezsky dom - Zbojnícka ch. (1960 m)

Urcare: 1461 m

Coborare: 1021 m

Lungime: 17,3 km

Durata: 6:50 h

Cazare: Cabana Zbojnícka

Ziua 6:

Zbojnícka ch. - Téryho ch. (2015m) - Starý Smokovec

Urcare: 565 m

Coborare: 1530 m

Lungime: 14,7 km

Durata: 5:05 h

Cazare: Rijo Camping

Ziua 7:

Vizitare obiective locale, ca de exemplu cascada Vopad Skok (3 ore dus intors pe banda galbena cu plecare din Štrbské Pleso)

Spiš Castle, Žehra, Slovacia (57 km spre Prešov)

Cazare la Camping Podlesok aflat la intrarea in Parcul National Slovensky Raj

Autocamping Podlesok s.r.o. (http://www.podlesok.sk/)



Ziua 8:

Slovensky Raj

Ziua 9:

Intoarcerea acasa

Ce am facut



Decizia finala a fost sa parcurgem partea slovaca a muntilor Tatra, care este de fapt si cea mai inalta. De data asta am avut noroc si am gasit cazare la trei cabane, chiar daca la una din ele am dormit la priciuri.

Inca de la primul traseu parcurs in Tatra mi-am dat seama cu ce seamana. Este varianta la scara mai mare a muntilor Retezat si Parang: vai largi, blocuri mari de granit ce amintesc de Valea Rea din Retezat, paduri de jnepeni si multe lacuri si cascade. Crestele sunt ascutite, crenelate si in majoritatea lor par impracticabile. Am fost surprinsa sa vad blocuri de stanca aidoma unor coloane profilate pe cer si mi-am pus intrebarea cum s-au putut forma asemenea dantelarii.

Tatra este un munte bogat in izvoare si nu trebuie sa carati multa apa decat poate in traseele de varf. Multe izvoare sunt amenajate si acoperite cu un mic acoperis.

Nici in privinta mancarii nu trebuie sa va faceti griji. Cabanele sunt extraordinar de bine aprovizionate si gasiti mai multe tipuri de mancare la preturi foarte convenabile: supe intre 4-6 euro, snitel cu cartofi prajiti 7,70 euro, micul dejun intre 4-6 euro, ceai intre 1-2 euro. Nelipsite sunt si placintele ce par a fi proaspat scoase din cuptor.

Ca si turist, am fost incantata de acesta abundenta, insa vazand cum ajung aceste bunatati acolo sus, mi-am pus intrebarea daca sanatatea celor care le care chiar merita pusa in balanta pentru beneficiul turistilor.



Potecile sunt extrem de bine marcate cu banda orizontala de diverse culori, iar intersectiile sunt vizibile si au indicatoare clare. Ce nu m-a incantat la fel de mult este faptul ca majoritatea potecilor, fie ca sunt de altitudine sau nu, sunt pavate cu blocuri de piatra. Imi inchipui ce munca imensa a fost pentru amenajarea lor. Partea buna este ca atunci cand te deplasezi intr-o mare de bolovani nu mai trebuie sa sari din stanca in stanca, cautand-o pe cea mai plata, sperand ca este suficient de stabila si nu ti se rastoarna peste picioare. La altitudine joasa sau in padurea de jenepeni, acest tip de poteca nu mai este la fel de placut. In loc sa simti moliciunea pamantului si a ierbii, calci pe duritatea pietrei, iar dupa zile de marsaluit pe aceste poteci laba piciorului si articulatiile se resimt. Perfectiunea acestor poteci pare dusa la extrem, caci vaile nu foarte adanci ce le traverseaza sunt nivelate de poduri de pietre pentru a nu suprasolicita drumetul cu urcari si coborari inutile.



Si apropo de drumeti, Tatra este un masiv extrem de populat, mai populat decat multe trasee din Alpi. Acesta este un alt aspect care in opinia mea le stirbeste din farmec. Le lipseste salbaticia muntilor nostri, codrii bogati in care te poti pierde, turmele de oi si cainii care de multe ori te fac sa-ti aperi cu inversunare pielea. Aici esti atat de aproape de civilizatie, incat mergand pe poteci vezi statiunile din vale si aproape poti observa oamenii pe strada. Nu am vazut oi si nici nu cred ca as putea auzi vreoadata aici cantecul de fluier al ciobanului pe care l-am auzit in Parang in timp ce motaiam pe malul unui lac sau sa primesc dintr-o mana nu tocmai curata o bucata proaspat facuta de urda.

Din povestirile altor drumeti am aflat ca partea poloneza a muntilor Tatra este mult mai aglomerata decat partea slovaca, insa pur si simplu nu-mi pot inchipui asa ceva. Ce am apreciat la aceasta mare de turisti este diversiatea lor, tenaciateta si placerea cu care cutreiera muntii. Vezi oameni de toate varstele: cupluri tinere cu sugarul in spate, taticul cu cei doi copii, grupul de batrani septuagenari pe care la noi i-ai vedea doar in parc cu bastonul, gasca de tanci insotiti de profesori, alpinisti cu corzi legate la rucsac, cupluri de indragostiti, oameni singuri sau grupuri de prieteni, iubitori de animale ce-si poarta pudelul intr-un buzunar la piept.

Exista trasee pentru toata lumea, mai lungi sau mai scurte, mai usoare sau mai dificile, accesibile de jos, din statiunile cu vile si hoteluri sau doar de la cabane.

In ceea ce priveste traseul parcus de noi, nu prezinta dificulati tehnice doesebite, desi asa cum am spus anterior, nu recomand anumite portiuni persoanelor cu rau de inaltime sau celor care nu au mai parcurs pasaje expuse si cu lanturi. Consider ca cineva care a facut Custura Saratii din Fagaras si traseul La Lanturi din Piatra Craiului poate face fata acestui traseu. Am avut la noi doar bete telescopice si manusi, iar rucsacii nu cred ca au avut mai mult de 10-12 kg (capacitate de 38-40 l).


Ziua 1:

Brasov- Tatranská Štrba

Distanta: 817 km

Durata 10:30 h.

Cazare Autocamping Tatranská Štrba


Am plecat din Brasov la 4:30 si am avut suficient timp sa vizitam Kosice chiar daca am pierdut o ora in trafic din cauza unui accident. A fost un inceput trist, caci la locul incidentului erau intinse pe iarba doua trupuri neinsufletite. Nu am putut decat sa ma gandesc ca poate plecasera si ei, ca si noi in vacanta, ca erau fericiti si ca doar in cateva secunde s-a terminat totul. Oare cand vom invata si noi sa conducem civilizat, sa-i respectam pe ceilalti si pe noi insine, sa ne bucuram de viata si sa nu mai depasim ca nebunii in trafic pentru cateva secunde castigate?

Centrul orasului Kosice este linistit, mult prea linistit pentru o sambata dupa-amiaza. Un bulevard larg presarat cu terase; stradute inguste, cu terase inghesuite pe ale caror mese zac carti; multe biserici cu siluete delicate sau masive.

Ziua 2:

Circuit lacuri: Štrbské Pleso - Ch. pod Soliskom - Škutnastá poľana (traseul albastru) - Bystrá lávka - Vodopád Skok - Štrbské Pleso (traseul galben)

Durata : 5:45 h

Urcare 1059 m

Coborare: 1059 m

Lungime: 16,2 km

Dificultate: Traseu relativ usor. In zona pasului (sau strungii) Bystrá lávka sunt vreo doua lanturi

Cazare: Autocamping Tatranská Štrba



Ziua 3:

Štrbské Pleso – Popradské pl. - Nad Žabím potokom (traseul albastru)- Ch. pod Rysmi - Vf .Rysy (traseul rosu) - Popradské pl.

Durata: 6:50

Lungime: 16.6 km

Urcare 1331 m

Coborare 1161 m

Cazare la Chata Pri Popradskom Plese


De la Štrbské Pleso la Popradské pl. drumul este extrem de usor si foarte aglomerat. Fara a avea dificultati majore, traseul rosu de la Popradské pl. la cabana Chata Pod Rymsi are o portiune comuna cu traseul albastru, apoi o portiune de urcus accentuat, in serpentine abil croite in coasta muntelui, traverseaza o zona cu lacuri, iar apoi din nou un urcus accentuat cu o zona de lanturi. (Cabana) Chata Pod Rymsi a rasarit din ceata tocmai cand imi pierdusem speranta sa o mai vad. Prin geamul deschis al cabanei razbateau acorduri de muzica clasica. Am deschis usa salii de mese. Cativa meseni isi sorbeau ceaiul, in timp ce un turist pletos statea aplecat asupra pianinei din colt. Ne-am asezat in tacere. Inca cateva acorduri si apoi aplauze. Dupa asta, fiecare si-a vazut de treaba lui.

Am plecat si noi ceva mai tarziu, nu inainte de a vizita un loc pitoresc, aflat pe buza prapastiei. Ideal pentru momentele de meditatie in solitudine, iti oferea o perspectiva sublima asupra zonei printr-un perete intreg de sticla.



De la cabana am mai urcat cateva serpentine in drum spre varful Rysy. Eram cu sufletul la gura caci ceata ne invaluia si se risipea in puseuri scurte. Curand am ajuns intr-o sa si dintr-o data abisul s-a cascat la picioarele noastre. Am avut noroc, tocmai se ivise o fereastra in ceata. Doua ochiuri de apa luceau la picioarele noastre. Mi se taiase respiratia de atata frumusete.


Nu am avut un ragaz prea lung si am luat-o din nou din loc. Pe varful Rysy eram singuri. O pala de vant a risipit pentru cateva secunde ceata, din pacate nu suficient ca sa vedem prea multe. Urcarea pana pe varf e fara dificultati, in schimb coborarea spre lacul Morskie Oko, pe care noi nu am parcurs-o, este extrem de abrupta si presarata cu lanturi.

Am luat calea intoarsa spre Chata Pod Rymsi si Popradské pl. La cativa zeci de metri sub varf a inceput sa ploua marunt. Ne-am echipat de ploaie si am trecut pe langa cabana. Am ajuns pe seara la Chata Pri Popradskom Plese. Este extrem de primitoare acesta locatie, situata pe malul unui frumos lac si inconjurata de munti. E mai degraba un hotel, unde pentru 28 de euro iti permiti luxul de a sta intr-o camera cu doua paturi si baie proprie. Noi am ales camera cu sase paturi la pretul de 17+1 euro. Iar acolo surpriza! Am dat peste primul roman, un student la farmacie aflat intr-un schimb de experienta in Slovacia. Era in excursie cu colegii ca parte finala training-ului.

Despre Chata Pri Popradskom Plese am numai lucruri bune de zis. Camere curate si incalzite in toiul verii, baile erau comune si extrem de curate; la fel si bucataria. Ne-am pus hainele la uscat intr-o camera speciala aflata la parter, unde masochistii puteau face si aromo-terapie.

Tot la parter era o autoservire si o sala de mese pentru cei care mancau din traista. Am observat ca majoritatea cabanelor aveau o astfel de incapere.



Ziua 4:

Popradské pl. - Sliezsky dom (traseul rosu) - Zbojnícka ch. (traseul verde + traseul albastru)

Durata: 6:50 h

Lungime: 17.3 km

Urcare 1461 m

Coborare 1021 m

Cazare la Zbojnícka Chata

Dificultate: Usor intre Popradské pl. si Sliezsky dom. Mediu spre dificil in partea superioara, cu cateva portiuni cu lanturi.


Traseul urca accentuat de la Popradské pl. oferind o perspectiva superba asupra lacului si asupra traseului parcus in ziua anterioara. Urmeaza o portiune lejera, pe curba de nivel. Am navigat in ceata fara sa-mi para foarte rau. Pentru cateva momente s-a spart ceata si am vazut la picioare, insirate una dupa alta statiunile de jos si civilizatia. Nu-mi doream sa vad asta.

Ne-am oprit la Sliezsky Dom sa mancam intr-o autoservire. Sliezsky Dom este o locatie scumpa (cazarea ~ 60 euro), deoarece este un hotel de 3 stele pana la care exista o sosea. Apoi am schimbat directia si am inceput urcusul pe o vale.


Treptat s-a rarit numarul turistilor si am ramas complet singuri. Ne-au trezit din amorteala tipetele ascutite ale marmotelor si am zarit cu greu printre bolovani o gramajoara cenusie de blana ce ne scruta cu niste ochi curiosi.


Traseul continua printr-o strunga la care se ajunge escaladand o portiune mai abrupta cu lanturi, nu foarte dificila. Din acel punct ar trebui sa se vada o frumoasa perspectiva asupra crestelor si a varfului Gerlachovský (2655 m). Noi am vazut doar panoul explicativ si ceata deasa. Traseul coboara destul de accentuat printr-o zona cu pietris friabil, stabilizat sub forma unor scari cu ajutorul unor barne de lemn. Lasam in stanga traseul galben care urca pe un varfulet si intalnim curand traseul abastru iar apoi apucam pe ramura din dreapta a acestuia. Urmeaza un nou urcus, si o noua strunga echipata cu lanturi, ceva mai dificile decat la prima strunga, iar apoi coborarea abrupta in prima parte, fara lanturi si destul de obositoare. Ritmul deplasarii este extrem de lent in aceasta zona. In sfarsit suntem singuri! Dadusem doar peste doi turisti polonezi extrem de stresati care incercau sa coboare ce-a de-a doua strunga.

O data depasita zona abrupta din apropierea strungii, drumul pana la cabana Zbojnícka este lejer. Am ajuns pe inserate si noroc ca aveam rezervare, caci cabana era plina. Chiar daca ai rezervare, este recomandat sa trimiti un mesaj de confirmare in ziua sosirii pentru a evita surprizele neplacute. Si inca ceva. Initial mi s-a parut nostim, dar am descoperit ca este extrem de util sa cari dupa tine niste papuci de casa, deoarece la cabane nu te lasa sa intri in bocanci.

Am dormit pe saltele intr-un dormitor imens amenajat in pod, iar fiecare saltea avea alocat un dulapior unde-ti puteai pune lucrurile. Extrem de util mi s-a parut si asternutul de sac de dormit pe care l-am folosit pentru a avea intimitate sub patura utilizata de randuri de turisti. Asa ceva se gaseste chiar si in marile magazine de articole sportive, in varianta de bumbac sau de matase.

Cazarea la Zbojnícka a costat 23 de euro cu mic dejun inclus. Nu am inteles de ce, dar fara mic dejun ar fi costat 26 de euro.

Stingerea s-a dat la ora 10 fix. De abia am avut timp sa mancam pe un colt de masa impartita cu un grup de polonezi, cu care am si intrat in vorba. Am fost extrem de fericita sa pot discuta cu cineva caci am constatat cu stupoare ca limbile straine nu sunt foarte utilizate pe aceste meleaguri, nici macar de cei mai tineri.



Ziua 5:

Zbojnícka ch. - Terycho ch. (traseul galben) – Kotlina pod Sedielkom (traseul verde) – Ch. Pri Zelenom pl. (traseul rosu)

Durata: 7:05

Lungime: 17.8 km

Urcare 1225 m

Coborare 1635 m

Cazare la Chata Pri Zelenom Plese

Dificultate: Dificil intre Zbojnícka ch. si Terycho ch. cu lanturi si portiuni expuse. Usor in rest.


M-am trezit la 5:30 cu soarele pe gene, pe salteaua mea de langa geam. Priveam flacara primelor raze rasfranta pe creste. Am tasnit in picioare inainte de ora 6 caci nu-mi mai gaseam locul. In cateva minute bagajul era gata si ne-am adunat in sala de mese. La ora 7 luam micul dejun. Era inainte de ora 8 cand am iesit pe usa cabanei. Am dat o tura rapida sa vad lacul pana s-au pornit si ceilalti. Frematam de nerabdare, caci din discutiile avute cu o seara inainte am aflat ca traseul galben ce leaga cabanele Zbojnícka si Terycho este cel mai frumos si cel mai periculos din partea slovaca a muntilor Tatra, iar ziua se anunta superba.

La nici doua sute de metri de cabana am dat de primele capre. Pasteau linistite si aproape ca nu ne-au bagat in seama. Am trecut pe langa cateva lacuri si a urmat o urcare scurta intr-o strunga. Chiar inainte de strunga au aparut primele lanturi, dar si primii turisti. Vazuta de sus, coborarea este impresionanta, destul de lunga si presarata cu lanturi.



Dintre toti turistii doar noi paream ca mergem pe contrasens. Toti ceilalti veneau dinspre Terycho. Am intrebat pe cineva daca exista vreo regula, dar mi-a spus ca nu, deoarece exista lanturi paralele astfel incat cei care urca si cei care coboara sa nu se incurce. Zona este intr-adevar superba, dar si teribil de aglomerata.

Aglomeratie mare era si la cabana Terycho. Am intrat sa luam un ceai si abia am gasit doua locuri pe care le-am impartit la trei. Lumea manca si pleca grabita lasand locul altora.

Poteca de coborare care ducea spre Starý Smokovec era un bulevard. Jos de tot, am luat-o in stanga, sperand sa ne pierdem de multime. Dar asta s-a intamplat de abia mai tarziu, cand turistii cuminti erau deja pe la hoteluri si cabane. Si ziua nu s-a incheiat fara a avea parte de alte cateva momente de incantare. Primul a fost produs de o capra neagra care s-a lasat pozata cu nonsalanta din diverse unghiuri.


Al doilea a fost momentul in care dupa un urcus in serpentine, am ajuns intr-o sa, iar la picioarele noastre s-a cascat o imensa vale la baza careia stralucea Lacul Verde si cabana noastra (Chata Pri Zelenom Plese).



Poteca continua intr-o coborare serpuita printr-o padure de jenepeni. Eram doar noi si un grup de capre ce-si luau cina. Dupa un timp, urmam aceeasi poteca. Ele in fata si noi dupa, ca un grup de turisti disciplinati. Apoi a aparut o bresa in zidul de nepatruns al jnepenilor si grupul din fata a disparut, cu exceptia iedului. Paseam incet cand s-a intors sa ne vada, intai cu un ochi, apoi fuga inapoi. Stateam ca stanele de piatra sa vedem ce se intampla. Si cele doua cornite s-au mai ivit o data de dupa malul inierbat. De data asta am vazut doi ochisori pret de cateva secunde. A treia oara a pasit mai cu incredere si s-a uitat lung la noi, apoi s-a intors cu calm urmaindu-si cioporul.

Chata Pri Zelenom Plese era animata la ora inserarii. Se servea cina cu bucate alese si cani ce ceai imense, precum stacanele de bere. Ne-am luat in primire locurile de la anexa (“dormitory” cum ii spuneau ei) si sacii de dormit pe care ni i-au dat tot ei. Spuneau ca de obicei turistii isi aduc sacii de dormit, dar ne-am descurcat onorabil. Locul la priciuri a costat 8 euro, iar micul dejun a doua zi, in regim de bufet suedez 5,50 euro. In prima faza ne-am speriat cand am vazut anexa. Am bajbait cu lanternele pana am gasit o incapere imensa deasupra unui hangar in care duduia generatorul de curent. Mirosea a motorina. Vazand atatea paturi la un loc, prietena mea s-a ingrozit gandindu-se la concertul din timpul noptii. Pana la urma nu a fost chiar atat de rau. Doar ca dintr-o greseala strategica m-am culcat cu capul spre partea unde tavanul cobora intr-o panta abrupta spre pat si pe timpul noptii m-am traznit de cateva ori cu capul de plafon. Dimineata imi atarnau picioarele in gol si de abia atunci mi-am dat seama cat de mici sunt de fapt paturile.

Inainte de culcare am beneficiat de dusurile cu apa calda din subsolul cabanei, iar companionul nostru, mai curios din fire, a descoperit barul ascuns la subsol si care se anima dupa ora stingerii.


Ziua 6:

Ch. pri Zelenom pl. - (Varful) Jahnaci Stit - Ch. pri Zelenom pl. (traseul galben) -Velke Biele pl. (traseul rosu) - Folvarska polana (traseul albastru + galben + verde) - Tatranská Lomnica (traseul albastru + verde)

Cu trenul din Tatranská Lomnica pana in Štrbské Pleso.

Durata: 7:40

Lungime: 19.5 km

Urcare: 1025 m

Coborare: 1725 m

Cazare: Autocamping Tatranská Štrba

Dificultate: Se urca sustinut pana la varful Jahnaci. Inainte de varf sunt cateva lanturi, nu foarte dificile. De la Chata Pri Zelenom Plese pana in Tatranská Lomnica traseul este extrem de usor.


Ziua a inceput cu soare si am hotarat sa atacam varful.



Dupa un urcus sustinut, fara dificultati am ajuns pe varf devreme, printre primii turisti. Ne-am bucurat de peisaj si am recunoscut la orizont varful Rysy pe care fusesem cu cateva zile inainte.

Drumul de intoarcere, a fost mult mai lung. Ne-am impotmolit in tufele de afine si zmeura aflate in special intre Chata Pri Zelenom Plese si Tatranská Lomnica. Desi este o poteca extrem de frecventata, aproape nimeni nu se atingea de ele. Bagam boabele cu amandoua mainile in gura si radeam copios de tursitii care treceau ca fulgerul pe langa noi, preocupati sa-si faca traseul. Am observat ca la unele cabane si uneori pe varfuri exista stampile ca sa-ti poti bifa foaia de parcurs. Mi se pare o aberatie, dar poate asta este si motivul pentru care noi parcurgem trasee care in mod oficial aveau 7-8 ore intr-o zi intreaga (11-12 ore). Grupul nostru a fost omogen, format din oameni cu experienta montana si conditie fizica buna. Am mers constant, dar fara sa alergam si am facut pauze doar la pranz (~1-1:30 h). Cand am planificat traseul, am avut senzatia ca etapele sunt prea scurte, dar nu prea am avut de ales, constransa fiind de cazarile la cabane si am decis sa folosim eventualul timp suplimentar pentru a face trasee scurte in aria cabanelor sau deviatii pe traseu spre alte puncte de interes. Nu a fost cazul si la fata locului nici nu mi-as fi dorit ca etapele sa fi fost mai lungi.


Ziua s-a terminat seara traziu, cand am ajuns in camping si am reusit sa montam corturile la lumina lanternelor.


Ziua 7:

Štrbské Pleso - Nad Bielym Váhom (traseul rosu) - Vf. Krivan (traseul albastru) - Štrbské Pleso

Durata : 8:10 h

Diferenta de nivel: 1400 m

Lungime: 20 km

Dificultate: Usor in partea inferioara, dificil in partea superioara unde exista portiuni in care iti folosesti toate cele patru membre.

Cazare: Autocamping Podlesok (http://www.podlesok.sk/)


Ne-am trezit mult mai tarziu decat de obicei si am pierdut timp cu impachetatul corturilor. Am hotarat sa scurtam traseul si sa facem o bucata de drum cu masina. Am mers asadar pana la Tri Studničky cu masina si am ales traseul verde, mai scurt decat cel planuit initial (Durata 6:45, Urcare/Coborare: 1355 m, Lungime: 12,8 km)

Echipa s-a scindat, prietena mea alegand traseul rosu, mai usor spre Štrbské Pleso (Durata 2:50, Urcare: 490, Coborare: 280 m, Lungime: 9,2 km).

Traseul spre Krivan este usor in prima parte, se urca in serpentine, initial prin padure apoi prin jnepeni.



Cand am iesit la gol am vazut varful in toata splendoarea, insa privind cu mai multa atentie ne-am data seama ca arata ca un musuroi plin cu furnici. La linia orizontului se profilau pe cer zeci de siluete. Pe masura ce ne apropiam ne-am dat seama cu stupoare de numarul impresionant de turisti care urcau si coborau piramida de stanca. Majoritatea venisera pe traseul albastru din Štrbské Pleso, asa ca pentru noi surpriza a fost cu atat mai mare vazand dintr-o data atatia oameni. Initial aveam o vaga speranta ca nu vor fi prea multi turisti pe acest traseu.



In partea de sus, traseul devine mai accidentat, cam de nivel 1A. Nu prea am nimerit poteca, caci erau atat de multi oameni, mergand in paralel, unii in sus, altii in jos, unii in patru labe, altii pe fund, unii siguri pe ei si altii indrumati, unii mai speriosi si altii care strigau incurajari. A fost cea mai frenetica ascensiune in masa pe care am vazut-o vreodata.

Sus am aflat si motivul pentru care toti acesti oameni doreau sa ajunga pe varf. De jur imprejur, si mai ales in zona nord-estica, spre marile inaltimi, peisajul era sublim.



Ne-am regrupat in Štrbské Pleso, si in aceeasi seara ne-am indreptat spre Podlesok (Hrabušice) de unde urma sa plecam intr-un traseu in Slovensky Raj.

Vazut de jos, prin geamul masinii ce se indeparta, masivul Tatra arata maret. Ghiceam in dosul primelor creste frumusetea de basm pe care am descoperit-o pas cu pas pe parcursul ultimelor zile.


Ziua 8: Slovensky Raj

Podlesok - Suchá Belá (traseul verde – se parcurge doar in aceste directie) - Pod Vtáčím hrbom (traseul galben) – Cabana Kláštorisko - Letanovský mlyn (traseul rosu)– traseul abastru pe malul raului Hornádu - Podlesok (traseu albastru)

Diferenta de nivel ~ 900m

Lungime ~ 18 km

Cazare: pensiune in Hrabušice (12 euro/persoana)


Slovanski Raj este o zona deluroasa, care seamana putin cu Muntii Apuseni (Bihor-Vladeasa) doar ca este concentrata pe o arie mai mica si putin cu 7 Scari din Piatra Mare.

Ca orice punct de interes turistic este extrem de aglomerat. Taxa de intrare in parc este de 1,5 euro + taxa de parcare 2 euro/zi.

Punctele principale de intare in parc sunt: Podlesok, Pila, Sokol.

Zona consta in mai multe canioane cu caderi de apa spectaculoase, stanci cu puncte de belvedere, trasee amenajate pe cursuri de apa si pesteri. Nu stiu exact daca pesterile mai mici din zona se viziteaza.



Renumita este pestera Dobšinská Ice Cave aflata la 31 km de Hrabušice.

Pentru parcurgerea majoritatii zonelor de interes din Slovensky Raj, ar fis fost necesare cam 2 zile.

O harta cu zona Slovensky Raj poate fi procurata de la fata locului si costa in jur de 4 euro.

Atentie la planificarea rutelor deoarece anumite trasee (cele prin canioane), pot fi parcurse doar in urcare.

Foarte populare in zona sunt excursiile cu bicicleta. Se pot inchiria biciclete atat in partea de jos, cat si in partea superioara a parcului si exista nenumarate trasee pe drumuri forestiere.


Ziua 9:

Hrabušice - Brasov

Distanta: 790 km

Durata: 10:20 h


Drumul spre casa ar fi trebuit sa fie banal, doar ca vrajitoarea Circe, prin vocea feminina a GPS-ului nostru, l-a amagit pe al nostru sofer si l-a atras in pusta maghiara la nici 30 de km de punctul de frontiera Bors. Iar noi, de voie de nevoie, l-am urmat pe Ulise, intai spre sud-vest, apoi spre sud-est si nord-est ca in final sa intram in tara pe la vama Salonta. Am rasuflat usurati dupa ce am scapat de hartoapele tarii vecine si de privirea scrutatoare a vamesului care ne-a luat actele la puricat. Doar ca bucuria ne-a fost de scurta durata, caci nastrusnica ne-a indrumat din nou pe cele mai proaste drumuri. Drumul E79, zona Beius-Varfuri-Deva a fost un calvar. Drumul este devastat caci se lucreaza din greu pentru modernizarea lui si se circula mai mult pe o singura banda, motiv pentru care au plantat semafoare o data la cativa kilometri.


Inainte de a incheia relatarea, vreau sa mai adaug cateva informatii utile.

Pentru planificarea traseelor, am folosit varianta tiparita a acestei harti: http://www.tatry.nfo.sk/mapatotal.html

si mai ales varianta interactiva http://mapy.hiking.sk/

Mariti harta in zona dorita folosind scroll-ul de la mouse (ex Vysoke Tatry, Poprad). Selectati un punct pe harta (localitate sau o intersectie) si apasati butonul drept al mouse-ului. In meniu puteti selecta: punctul de start al rutei (“Začni trasu”), un punct intermediar de pe traseu (“Pridaj medzibod trasy”) si punctul final (“Ukonči trasu”). In partea dreapta, folositi butonul “Vypočítať ” (Calculate) pentru a calcula traseul si “Zmazať “ (Delete).


Dictionarul de mai jos este util pentru interpretarea rezultatelor:

Výsledky = Results

Stúpanie = Ascent meter

Klesanie = Descent meter

Vzdialenosť = Distance

Čas = Time

Otočiť trasu = Reverse the route


Pentru cabanele din Slovacia am folosit acest site: http://www.vysoketatry.com/chaty/chaty.html

La intrarea pe anumite trasee de altitudine (ex Circuit lacuri: Štrbské Pleso - Bystrá lávka - Štrbské Pleso), am observat o placuta pe care scrie ca din motive de conservare a biodiversitatii, traseul este deschis doar in perioada 15.06-1.11.



Vineri, 11 septembrie 2015 - 22:25 
Afisari: 3,052 


Postari similare:





Comentariile membrilor (5)

alexalex
alexalex

 
1
Foarte fain....felicitari !!


Vineri, 11 septembrie 2015 - 22:42  

ionescuadrian
ionescuadria..
Cort de expeditie
 
2
Interesant! Multa lume. Ma gandesc ca eu am fost in urma cu ceva ani prin Bulgaria, in Rila si Pirin, si nu prea am intalnit turisti. Am mers zile intregi pe la 2700, 2800 m fara sa intalnim pe nimeni.

Dupa ce am citit jurnalul vostru am un motiv in plus sa merg in Tatra.


Vineri, 11 septembrie 2015 - 23:11  

casian
casian

 
3
Fain jurnal !


Sâmbătă, 12 septembrie 2015 - 10:18  

scufitul_rosu
scufitul_ros..
Caraba
 
4
Cumva-cumva, jurnalul asta ma face sa apreciez mai mult muntii nostri, in care poti sa mergi o zi si sa nu dai de nimeni, sa nu auzi zgomot de civilizatie...desi, recunosc, mai sunt si exceptii: spre exemplu, duminica asta era surprinzator de aglomerat pe Brana Acelor Carpati.org


Miercuri, 16 septembrie 2015 - 18:02  

alex_sandrin
alex_sandrin..
Busola
 
5
Placuta relatare !

Ture faine in continuare !


Marţi, 1 decembrie 2015 - 12:47  


 




Trebuie sa te autentifici pentru a putea adauga un comentariu

 
0,0784 secunde

GetaMap.org | Maps from all over the world | ro | fr | es | de | Calculator distante
ViewWeather.com - A new way to view the weather | nl.ViewWeather.com | sv.ViewWeather.com
Regulament carpati.org
© copyright (2004 - 2020) www.carpati.org