Skin Classic Skin White Skin Black & Whilte Skin Default Adauga la Favorite (In contul carpati.org)
Cautare:

Calendar

Aprilie 2024
LMMJVSD
1234567
891011121314
15161718192021
22232425262728
2930

Mai 2024
LMMJVSD
12345
6789101112
13141516171819
20212223242526
2728293031

Online

Vremea
Varful Prislop
Muntii Tarcu-Muntele Mic

Supradoza de rododendron (Muntii Rodnei)


Aveam tura asta in subconstient de cand am ajuns prima oara in Rodnei. M-am tarat atunci pe Creasta Neteda cu 30% din greutatea proprie in rucsac si un stomac care nu suporta mai mult de doua guri de apa pe ora, dar a meritat toata suferinta. Creasta Rodnei e cinematica mai degraba decat fotografica; nu ai puncte specifice in care peisajul e 'de pus in rama', trei pasi mai incolo sau incoace nu distrug armonia imaginii ci o transforma subtil, si pas dupa pas dantela-i de rododendron se unduieste ca fusta unei dansatoare de flamenco. Mi-am promis atunci ca data viitoare cand voi ajunge pe Neteda in anotimpul roz, o sa zbor. 


Viziunea artistica fiind stabilita, urmeaza mate-fizica de arhitectura a planului. Rododendron sa fie, si mult, nu petice pe ici colea, deci ne asumam limbi de zapada in caldarile nordice. Rucsac cat mai usor, deci tura de o zi. Si lunga, lunga, sa simti desfasurarea, deci nu coboram la Gargalau decat in caz de probleme, si La Carti e cu retragere sudica spre o zona nu chiar simpla pt transport in comun, deci Pietrosu sa fie, si nu-s si nu o sa fiu vreodata alergatoare montana, deci limbile alea de zapada trebuie pozitionate la fix, ca de coltari nu e loc la gramaj, si plecarea sa fie de cu noapte - avantaje secundare: forestierul ala initial va fi mai putin plictisitor, si prindem rasaritul pe Ineu/Ineut de unde chiar se vede, si zona de dupa in lumina perfecta. Surse de securitate: viteza, prognoza perfecta, ochii larg deschisi, asumarea retragerilor lungi si de rahat la nevoie si refugiile HPM. Pentru ca in spate rucsacul va contine 1l apa, 3/4kg de trail mix si ceva dulciuri, frontala, folia termica, 1 polar subtire, niste coltarei (optional, in caz ca renunt la bocanci), pastilele de cofeina si camera. 


Observ joi, proaspat intoarsa din Macin, ca mi s-au aliniat astrele. Rododendronul e prezent, la fel si forma fizica, am cateva zile bune de senin indestructibil si vant spre zero si o turturica imi susura ca Pietrosu se face cu echipament de vara. Vocea aia care sopteste ca ce-mi doresc nu-i de nasul meu e si ea prin zona, de data asta camuflata sub un 'n-ai cum s-o legi cu microbuze + taxiuri'. Aveam, dar investise suficienta greutate in scuza asta incat sa piarda firul complet cand reusesc sa fac rost de coleg cu permis de conducere. Dorinv merge un pic mai bine ca mine si are un entuziasm nu prea afectat de suferinta, deci e partenerul ideal pentru o tura ca asta. Cand aflu ca e deja cu ochii pe Rodnei pt vara asta il conving ca se poate face intr-o zi ceea ce altfel ar lua 4, turui detalii de planuri si episoade mai putin deocheate din cartea lui Mark Twight pana incepe sa devina acceptabil conceptul de 'night naked' si ne dam intalnire sambata pe drumul spre traseu. 


Duminica dimineata, 1 AM. Gauresc cortul cu privirea. Dorin doarme dus dar eu am intrat deja in hipervigilenta de traseu deci ma trezeste orice zgomot, si cainii au fost destul de agitati noaptea asta. N-am prins 4h de somn. Cai verzi pe supratenda de aceeasi culoare pana la ora oficiala de trezire. La 2.37 pornim, cu o luna gheboasa rasarind peste noi. Incercam sa ne fofilam pe langa stane, nu cu foarte mult succes - din fericire, cainii is profesionisti deci doar ne tin la distanta si se asigura ca plecam. Frontalele le folosim doar cand ne simt cainii, altfel e destula lumina de la satelit. Plicticosenia de zi a zonei dispare total in aceste conditii de iluminare, Arcturus da directia drumului, crepusculul se ridica in subtila acuarela, degrade-uri de mai-putin-intuneric observabile doar in pustiu, eu imi amintesc de ceruri in care imi proiecta umbra Calea Lactee si ma uit urat la un halou de nori care inconjoara Luna, dar echipa nu-i in intarziere pentru rasarit. La 5 fara un pic suntem deja in saua Gajei, la rasarit deja pe Ineut cu vedere libera inspre nord-est, si daca norii ne ascund discul soarelui nu ne pot priva de culorile lui. In caldarea Lalei, rododendronul clocoteste in exact aceeasi nuanta. 


Ne salutam cu lumea de la refugiu si intram in dans. Lumina e inca estompata de nori, si rododendronul sarac in urmatoarele minute, deci ma concentrez pe cum se simte ritmul de deplasare. Is tehuie de somn, dar nu se simte diferenta de nivel, e de parca de abia m-am trezit in creasta, si creasta ii doar dealurile de acasa. Poteca imi goneste sub picioare si am senzatia ca daca m-as apleca la firul ierbii as vedea mereu o geana de lumina ramasa sub talpi...nici eu nu is chiar eu dimineata asta. Spre miazanoapte, caldarile se umplu cu soare, rododendronul se inteteste, fumegand in caldura diminetii, iar eu zbor, dincolo de cuvinte si de comparatii, dincolo de ganduri si de concepte, mana in mana cu clipa care curge. 


Ma aduce la sol pasajul de stanca de pe Creasta Neteda - mai exact, lantul care si-a facut aparitia acolo, prins fain frumos in partea de sus de o ureche Fixe agatata ca o veriga de surub, ca piulita a disparut. Dorin nu vorbeste urat, deci imi ia un pic sa gasesc o forma de a-mi exprima sentimentele fata de situatie. Curat mestesug de tampenie, ca sa citam din clasici. 


Dincolo de acesta, creasta capata aspecte de tapsan. Tapsan de rododendron, cu poteca marginita de flori aurii. Aurie e si lumina, si parca omnidirectionala, si oaia ratacita care ne priveste de pe Cisa e in acelasi timp cel mai normal si cel mai straniu lucru pe care l-as putea vedea aici. Nu stiu daca-s beata de rododendron, lumina, nesomn sau viteza.  Un cuplu campat pe Clai se indoieste mai putin de planul nostru decat echipa de la Ineu - de la ora asta, aveti timp, ne zic. Avem, la 9 fara o clipa suntem pe cocoasa Gargalaului. Versantul dinspre Stiol e in intregime roz. 


Ne fofilam pe langa refugiu (deja simt ca-i prea multa lume) si continuam. Bucata asta nu mi-o amintesc foarte bine, doar stiu ca incepusem sa simt ca-s pe munte, asa ca dau un fast forward pana sub Puzdre, cand vad prima oara Pietrosu' si nu-mi place ce vad. Un pic cam extinse limbile alea de zapada. Stop si plan: betze avem amandoi, Dorin e in bocanci de 3 sezoane, eu am niste gherutze de pus peste adidasi. Ok pt traversee orizontale scurte, nu daca chiar trebuie coborat pe una din alea. Foarte obositi nu suntem, dar baterie de coborat Gargalaul de pe Pietrosu e posibil sa nu ne ramana. Pe de alta parte, pana la Carti ne intoarcem lejer, noaptea o sa fie calda, foliile de supravietuire is la purtator, si m-am tot servit din sandvisurile lui Dorin pana acum asa ca avem o punga neatinsa de 1200kcal de trail mix, plus ceva dulciuri. In cotatia poloneza, nici nu s-ar chema asta bivuac. Ii prezint lui Dorin optiunile, mentionez din corectitudine ca versiunea cea mai safe e sa ne retragem la Gargalau - nu vrea nici el, bine :D. Continuam pe sub Negoiese si, in momentul in care prind semnal, sun un cintezoi care imi confirma ca limbile alea de zapada arata mai urat decat sunt, si se trec si-n slapi. Inainte. 


La 1 poposim de pranz la izvorul de la Carti. Deja timpii pe care ii facem au inceput sa se conformeze cu aia de pe indicatoare. Dorin e fresh, dar mie bateriile imi scad si stresul creste, vajaitul ala de tample care imi spune ca nu mananc suficient e prezent dar mai mult de o gura de ceva din cand in cand nu pot. 10 ore+, si continua urcarea. As prefera sa nu continue pe traseul de iarna dar sa vedem care-i treaba cu cadavrele de cornise si limbile de zapada mai incolo. Mijesc ochii dupa poteca de vara. De pe Cormaia, rododendronul ma fixeaza obsesiv. Imi amintesc de critica primita cu cateva zile inainte: privesc mereu cu 5 pasi inainte, si pe urma ma sperii singura de cea mai proasta optiune vazuta acolo si nu mai reusesc sa fac nimic. Imi amintesc si de o zicala despre futilitatea planuitului a 5 miscari inainte atunci cand situatia se schimba impredictibil in aproximativ 2. 


Traseul de vara nu-i in intregime liber, dar cumva mereu vedem in fata noastra o gaura in fosta cornisa si linie curata/limbi ocolibile pana acolo, deci mergem din asigurare in asigurare. Rododendronul acopera tot muntele, asa de parfumat parca n-a fost niciodata, il simti mergand. Iesim de pe curba de nivel in saua Rebrii, ma sperie un pic diferenta de nivel ramasa dar is suficient de in afara propriilor ganduri ca sa realizez ca fix de ganduri e problema, pasul mi-e inca sigur, respiratia in ritm, cutia de viteze nu se gripeaza, corpul e bine, ce mai, cortexul frontal ne tiranizeaza pe noi in schimb. N-are decat. Nu reusesc sa ma misc in binele asta al muschilor si inimii solicitate dar nu suprasolicitate, raman undeva in afara intregii situatii, decid sa-mi fie mila de mine si sa-l las pe Dorin doar pe Buhaiescu si Pietrosu daca vrea, si la 16.10 raman sa-l astept la intrarea pe coborare, admirand jocul norilor. E ok coborarea si da, lumea trece in adidasi. Dorin se intoarce la 16.30, plecam dupa inca 15 minute de pauza. De aici chiar nu mai am niciun chef, nu-mi plac coborarile pe grohotis nici in zile mai scurte, nici rododendron nu-mi mai trebuie. Mi-e atat de somn incat imi vine sa vomit, si suntem cam ultimii care coboara spre Iezer, asa ca bag viteza si pana jos reusim sa-i depasim pe cam toti. Nu ca ne-ar ajuta prea mult cele 2h15 facute, in parcare nu prea sunt masini cu numere de judete care ar porni-o in directia Rotunda, dar gasim un cuplu de localnici care ne omenesc cu napolitane, ne remonteaza psihic cu poze cu marmote vazute in Taurile Buhaiesti si ne duc pana in statia de taxi, unde Dorin gaseste singurul taximetrist nejecmanitor pe care l-am gasit vreodata in Borsa. 0745437977 apropo, 180 lei ne-a luat pana la corturi in Rotunda, unde ajungem la 8, dupa 19 ore de trezie si 16.30 de tura, suficient cat sa imi dispara tot somnul :P 


Ziua ce a urmat nu mi-a fost deloc usoara. Dupa despartirea de Dorin m-au luat in primire toti piticii pe creier carora le trasesem clapa cu 48h inainte. De cele trecute nu mai au ce zice, dar stiu bine sa-mi demonstreze ca nu generalizeaza la cele viitoare. Nu poti. Nu meriti. Nu-i de tine. N-o sa te paraseasca niciodata frica simtita in Macin in perete. In episoadele depresive, simptomatologia emotionala e spuma de suprafata - miezul problemei e incapacitatea de a invata, de a-ti reajusta viziunea asupra lumii pe baza informatiilor noi primite. E bine, atunci, ca nu am un lucru nou de invatat aici - am scris acum ceva vreme despre frica pe care o lasi sa te spele, ca o galeata de apa rece varsata in cap, deci logic vorbind stiu deja cum se face. Cat despre ce scriu azi... limba are structura ei si logica ei interioara pe care pot fi grefate niste amintiri deja fugare, frazele sunt ca miscarile de catarare, nu le inventezi ci contureaza suprafata dintre eu si nu eu. Un drum spre inafara. De ce postez... nu ca-i mare minune de tura, stiu vreo 3 care au facut chestii similare si nu stiu eu asa de multa lume. Dar vorbind cu Dorin despre vrute si nevrute pe Omului i-am zis ca trec tura asta in jurnal, si el mi-a spus sa pun si pe Carpati. Multumesc inca o data de tura, prietene, si ca te-ai mulat pe niste idei in care nici eu nu credeam, dar, ca s-o dau acum pe fotografie, f/8 si sa fii acolo :)



Marți, 21 iunie 2022 - 11:20 
Afisari: 568 


Postari similare:





Comentariile membrilor (21)

ruxandrav
ruxandrav
Caraba
 
1
https://postimg.cc/gallery/Sm92F3z pozele din tura, nu ma simt gata sa dezleg misterele editorului de text pe moment Carpati.org


Marți, 21 iunie 2022 - 11:23  

cipicernat
cipicernat
(admin)

 
2
Uff... Un jurnal pe sufletul meu. Din acela in care imaginatia mea poate sa zburde din scoarta in scoarta precum in cartile copilariei, neingradita de poze care sa o aduca in lumea digital-reala.

Multumesc!


Marți, 21 iunie 2022 - 12:05  

edy
edy
Busola
 
3
Jumătate audiat la înălțime - lectură by Dorin, jumătate lectură individuală. Frumoasă plimbare, relatare pe măsură.


Marți, 21 iunie 2022 - 22:19  

ruxandrav
ruxandrav
Caraba
 
4
Cu placere, Cipi Carpati.org

Edy, e mare lucru daca ti-a fost citit jurnalul asta unde ati fost voi azi Carpati.org De abia astept sa citesc si povestea voastra. Drum bun spre casa sa ai!


Marți, 21 iunie 2022 - 23:40  

edy
edy
Busola
 
5
Când a prins Dorin semnal, am aplicat "Cere și ți se va da". Unde pui că așa relaxare nu am prins de multă vreme.


Miercuri, 22 iunie 2022 - 05:38  

baumwolle
baumwolle
(admin)

 
6
Foarte frumos. Sunt în asentimentul lui Ciprian, îi șade bine cu imaginația.


Miercuri, 22 iunie 2022 - 06:31  

dorinv
dorinv

 
7
Superbă descrierea turei, un jurnal de felul acesta trebuie păstrat într-o secțiune specială de tipul "Favorite" - aviz adminilor Carpati.org.
Însă acest traseu trebuie parcurs și pe îndelete, sunt prea frumoși acești munți ca să nu-i savurezi așa cum se cuvine. Mă bucur că am reușit această parcurgere, mulțumesc pentru propunere, pentru ritmul ales, pentru fotografii (foarte faine Carpati.org ), pentru că mi-ai deschis noi orizonturi, dincolo de capacitățile pe care credeam eu că le am.

Totul a ieșit atât de bine ... și nu pot să trec cu vederea peste mesele copioase de la Hanul Mestecăniș, vă recomand acest loc mirific, au acolo niște specialități deosebite ... și pâinea lor de casă făcută așa cum o face mama în perioada sărbătorilor Pascale, un fel de pască, cum îi spune în zona Maramureșului ... hmmmm Carpati.org

Edy, da chiar ... ce loc ne-am mai găsit noi să ne delectăm cu acest jurnal Carpati.org))

Numai bine!


Miercuri, 22 iunie 2022 - 13:27  

ruxandrav
ruxandrav
Caraba
 
8
Mersi, Andrei Carpati.org

Dorin: dap, clar Rodnei trebuie facuti si pe indelete, is atatea caldari si muchii nordice si tapsane si vai sudice de explorat Carpati.org Aici a fost de birds' eye view pana la urma Carpati.org


Miercuri, 22 iunie 2022 - 16:19  

codre
codre

 
9
Faină tare tura, am citit jurnalul de îndată ce a fost postat, doar că mă mobilizez mai greu la comentat Carpati.org Felicitări, nu e puțin lucru! Dincolo de partea fizică, mentalul (și piticii lui) contează tare mult.


Miercuri, 22 iunie 2022 - 16:23  

dorinv
dorinv

 
10
Mulțumim, Florina! Da, pot să zic că am avut în primul rând un mental bun, din start amândoi am pornit cu convingerea, de fapt era o certitudine, că putem să facem asta.
Dar am fost puțin sceptic la început, însă după ce Ruxandra mi-a dovedit că au fost și alții care au făcut-o, am început să am încredere că se poate. A fost o experiență nouă pentru mine și normal ca nu va fi singura de felul acesta.

Să ne revedem sănătoși!


Miercuri, 22 iunie 2022 - 16:45  

ruxandrav
ruxandrav
Caraba
 
11
Dorin: eu aveam planuri si backupuri la planuri, nu certitudini Carpati.org O parte din ce m-a facut sa pun tura in aplicare e ca oriunde ai fi in traseu esti la maxim 2h distanta de un acoperis, si de la acoperis se mai rezolva. Dar ma bucur ca te-am convins Carpati.org

Florina: multumesc de comentariu, stiu cum e cu mobilizatu'. Da, relatia cu piticii e esentiala...


Joi, 23 iunie 2022 - 01:31  

ohso
ohso

 
12
Frumoasa tura, frumoase poze si un jurnal de pus la *de recitit. Nu-i asa ca acolo sus este mai usor de negociat cu piticii nostrii, cei de toate zilele ?


Joi, 23 iunie 2022 - 06:48  

zentai
zentai
Coarda
 
13
"Cine te-a făcut pe tine,
Ruxăndrițo, nele!
Așa povestitoare subțire...."
(adaptare după „The Mandalorian”Carpati.org Carpati.org )
Chiar n-am știut cum să-mi exprim admirația, sinceră dar bărbătoasă! Carpati.org

Pont: poți face „piticii” să lucreze pentru tine!
Cheie: într-o zi îți va fi dor de „pitici” și ei n-or să mai vină. Și poate că nu va mai fi la fel de multă revărsare de suflet ca acum. Deci, ține „piticii” aproape!

Cu drag, Gabi (un tip cu puțini „pitici” însă foarte hotărâți 😉 )


Comentariu modificat de autor!

Vineri, 24 iunie 2022 - 16:01  

bogdan.t
bogdan.t
Coarda
 
14
Foarte faina povestea! Felicitari! 😊


Comentariu modificat de autor!

Sâmbătă, 25 iunie 2022 - 18:08  

irbis21
irbis21

 
15
@ruxandrav: Rododendron la sfârșit de iunie, în Rodnei! Mulțumesc, eu nu mai vreau altceva, pot rămâne acolo! De (doar) două ori am fost în această perioadă magică și de tot atâtea ori am zis că-i musai să revin. Dacă s-o putea, în fiecare an... mi-ar plăcea o astfel de tradiție.

@dorinv: Mi-a fost puțin teamă să o zic, dar tu ai spus-o cel mai bine: „acest traseu trebuie parcurs și pe îndelete”. Eu aș zice „doar pe îndelete”, cu viteza melcului dacă se poate, mai ales în această perioadă a anului. Ce ați făcut voi poate fi realizat și în uimitorul timp de... 4 zile, dar tot nu-i suficient, cel puțin nu a fost pentru mine. Carpati.org Mi-e greu să explic în cuvinte, se simte cel mai bine la fața locului.

Felicitări pentru tură și mulțumiri pentru că ați împărtășit experiența cu noi!


Marți, 28 iunie 2022 - 00:42  

ruxandrav
ruxandrav
Caraba
 
16
ohso: uite vezi, asta e o capcana, si una de care ma bucur ca m-am prins la timp. Viata e mult mai usoara la altitudine, da.

Gabi, multumesc mult de mesaj si de pont. Cu piticii, eu prefer sa fiu panta rhei - nimic nu se pierde, totul se transforma, daca inghetzam in pas ne scuipa peretele Carpati.org

@irbis21 - da, nu e suficient si nu va fi vreodata. Esential repaosul, si noptile dormite in traseu. Tura asta, in schimb, a fost despre insuportabila usuratate a fiintei


Sâmbătă, 2 iulie 2022 - 00:46  

oldmama
oldmama

 
17
Scuze ca ma bag, nu se putea găsi nici o cazare în acel capăt de Borșa cu 180 sau chiar 200 lei decât sa I dați la taxi, SAU pe acolo nu circula nici un auto/microbuz și a doua zi era exact același lucru?
( Spune asta o distrusa care era dispusa sa dea 45 lei pt a cobori cu telescaunul de pe Clabucet asta primăvara 😄 noroc ca taxatorul m a lăsat cu 30 😄, dar una peste alta cred ca a fost the best next thing )


Marți, 12 iulie 2022 - 19:44  

oldmama
oldmama

 
18
Nu am vrut sa sune hateful mesajul anterior, pe care l am postat înainte sa apuc sa spun ceva drăguț, sa îmi exprim admirația pentru reușită voastră.
Eu va înțeleg entuziasmul, e ceva ce am simțit și eu în cele circa...3 ture mai îndrăznețe; e ceva ce pare ireal, pare o nebunie, care pe moment m a făcut sa cred ca " eroul care zace în tine"( adică In mine) a avut o tentativa de evadare. Sau mai degrabă Lașul care e a avut un moment în care s-a crezut ce nu e ( viteaz).
Desigur acum după câțiva ani ( sau luni, dacă includem și clabucetul din martie) amintirea lor s a amestecat cu cea a celor din vremurile de demult și cu toate daydream- urile care s-au intercalat.
Desigur nu poți compara creasta Rodnei integrala a voastră cu țigăneștii, piatra mica și clabucetul meu, dar ca și nivel de excitement ( emotii, entuziasm) cred ca ar putea fi comparabile.
Și intradevar și eu m-am confruntat cu teama de dupa ( și cu cea dinainte în sensul ca mereu am trăit "noaptea cartitei" visând ca ma trezeam ( de trei patru ori succesiv) și e ora 11 și ploua și nu mai plec și poate e mai bine asa). Dar demoralizarea de după a venit când mi s-qu reamintit pericolele la care m am expus și cum ar fi putut un cioban sa ma omoare și sa ma dea la caini sa ma manance apoi sa ma arunce intr o groapa unde sa nu ma mai găsească nimeni nici in ziua de apoi😄

Așadar, felicitări și succesori în continuare!


Comentariu modificat de autor!

Marți, 12 iulie 2022 - 20:35  

ruxandrav
ruxandrav
Caraba
 
19
Stai linistita, n-a sunat aiurea Carpati.org

Cazare s-ar fi gasit de banii aia, dar a doua zi primul microbuz care ajunge in pas trece pe la 12-1 prin Borsa. Si pe urma, inca o ora de urcat, porneam la 2 din pas, si Dorin avea alta tura grea a doua zi in Bucegi iar eu nu-mi luasem liber decat dimineata de la munca Carpati.org Pretzul pe care il cer majoritatea taximetristilor pt tura aia e 300-350 lei, deci un 180 calculat pe kilometraj mi s-a parut super ok. E, totusi, vorba de zeci bune de kilometri.

Teama e cu noi mereu, dar imi pare rau sa aud de partea cu demoralizarea. Ucigasii aia in serie cred ca mai degraba ii gasesti in vale decat la deal. Deci felicitari (pentru Tiganesti si Piatra Mica care mi-s dragi si mie, si Clabucet pe unde n-am fost) si tie, si la mai mare!


Marți, 12 iulie 2022 - 22:17  

oldmama
oldmama

 
20
Mulțumesc asemenea și aveți grija de voi!
În ce privește transferul de colo pana dincolo, cred ca o idee buna ar fi cineva din familie sau prieteni care sa rămână în vale. Deși sunt intradevar km mulți de la Borșa la Rotunda deci și consum de carburant pe măsură.
Sunt unii aici în Buc, o agenție, care fac (si) ture de 1 zi cu transport, te duce autocarul la Glajarie dimineața si te ia de la Piatra arsa seara, costa vreo 170 lei toată distracția. Traseul fiind Malaiesti, bucsoiu, omul, Piatra arsa.
Ideea e ca nimeni din familie nu ar face asta pt tine , sa te lase acolo so sa te ia de dincolo căci de asemenea is tare mulți km am calculat dar am uitat plus dif de nivel ( drum greu de condus), iar ca să mergi singur cu trenul nu reușești intr-o zi. Și asa mi se pare tur de forță.
Ma rog ideea era ca ai nevoie de susținere materiala și logistica în aceasta activitate
Bafta!


Marți, 12 iulie 2022 - 22:51  

dorinv
dorinv

 
21
@irbis21: Mircea, scuze pentru răspunsul întârziat, îmi notasem că trebuie să răspund la ce ai zis mai sus dar … mna … acum a sosit momentul.
Da, va fi o tură de câteva zile în acești munți, cel mai probabil la anul, și cine știe, poate tot in perioada rododendronului … să vedem cum se aliniază planetele. Dar, chiar dacă acești munți sunt departe de capitală, nu sunt deloc de neglijat, au o frumusețe aparte ce trebuie descoperită doar mergând cu cortul.

Cărări cu soare!


Miercuri, 17 august 2022 - 09:02  


 




Trebuie sa te autentifici pentru a putea adauga un comentariu

 
0,0607 secunde

Deblocari usi Bucuresti | GetaMap.org | Maps from all over the world | ro | fr | es | de | Calculator distante
ViewWeather.com - A new way to view the weather | nl.ViewWeather.com | sv.ViewWeather.com
Regulament carpati.org
© copyright (2004 - 2024) www.carpati.org