Stagiu TSA1-Padis, partea II (Muntii Bihor - Vladeasa)

S-a schimbat modificarea! M-am descis sa postez jurnalul in 3 parti deoarece este destul de lung...

Ziua 5: Pestera Caput

8:00-desteptarea, 8:30-micul dejun

10:30-am ajuns la ‘cabana’ scolii nationale de speologie, Caput. Acolo a urmat echiparea, dupa care in jurul orei 11 am pornit spre pestera. Dupa ce Clio si Dumi echipeaza cele 2 verticale, fiecare echipa incepe coborarea unuia din puturi. Caputul nu e o pestera ca toate celelalte: are o singura galerie, insa este pestera mama a speologilor datorita celor 2 intrari verticale destul de stramte care pun la incercare cunostintele acumulate pe durata stagiului. Echipate cu cate 3-4 fractionari si terminate cu o mana curenta, ambele puturi dau in aceeasi galerie, astfel ca putem ‘jongla’ cu usurinta cu intrarile si iesirile, in final parcurgand toti fiecare coborare si fiecare urcare de cate 2 ori (coborare put stanga-urcare put dreapta, coborare put stanga-urcare put stanga, coborare put dreapta-urcare put dreapta, coborare put dreapta-urcare put stanga, respectiv invers).

(Ziua se incheie in aceeasi rutina cu exceptia faptului ca nu au mai avut loc cursurile de seara pe motiv ca directorul stagiului, Gigi Fratila, era plecat din tabara cu treburi.)

Ziua 6: Pestera Neagra

8:00-desteptarea, 8:30-8:45-micul dejun

10:30-plecarea, 12-ajungem la Pestera Neagra din Groapa de la Barsa. Gigi ia avans pt echiparea cavitatii, iar la o jumatate de ora il urmam si noi de data asta constituiti intr-o singura echipa mare J.Intrarea se face pe coarda inca de la inceput, in fractionare pt a evita frecarea cu stanca, si ajungem la o galerie descendenta, sapata in calcar negru (toata pestera este sapata in calcar negru, de unde si numele de Pestera Neagra). De aici incepe distractia! Este de departe cea mai tehnica dintre pesterile parcurse in cadrul stagiului.

Dupa coborarea unei diferente de nivel, stramte, de 30 m echipata cu fractionari si devieri, galeria se deschide intr-o prima sala larga. De aici, incepe din nou drumul stramt si sinuos care urca putin si ajungem la o mana curenta deosebit de ingusta, ‘suspendata’ ,as spune eu, unde parcurgerea se face greu, in unele portiuni in ramonaj pe mana curenta care se termina cu o coborare dreapta fara fractionari sau devieri (macar atata!). Urmam cursul raului care ne duce prin alte galerii descendente stramte si greu accesibile pt a ajunge in final intr-o sala mare unde ne si oprim. Aici luam o gustare dupa care ne indreptam spre iesire. La intoarcere traseul pe coarda pare mai greu, insa mana curenta buclucasa este traversata cu mult mai multa usurinta decat la inceput. Dupa aproximativ 6 ore, iesim in sfarsit la lumina!

La tabara ne-am aruncat pe mancare, iar apoiam fost prezenti la cursuri unde Gigi ne-a predat notiuni  de carstologie si cartare.

Luni, 24 august 2009 - 14:42 
Afisari: 1,750 


iulia