Splendoare in Alb - Valea Alba Aprilie 2016 (Muntii Bucegi)
O mica atentionare: acest jurnal descrie un traseu de alpinism cotat 1A si necesita echipament si deprinderi specifice. Nu incercati un traseu nemarcat neinsotiti de cineva cu experienta.
Si-acum sa curga povestea...
Seara buna va zice Tata Laur. Daca aveti putintica rabdare, hai sa va povestesc, precum ar fi spus si Creanga la gura sobei, cum m-am hotarat sa postez prima mea tura pe carpati.org si cam ce a iesit.
Ma caznesc de cateva zile sa invit din amici sa iesim pe munte. Numai ca sunt ocupati. Incropim pana la urma un grup de 3:Ciprian, vechi alpinist cu experienta, Florin, prieten bun de-al meu si subsemnatul, cu putina experienta da cu dragoste de munte.
Ne cunoastem de ceva vreme asa ca ma gandesc ca nu prea vom avea ce sa ne spunem nou. N-am fost pe munte in 3 pana acum. Vineri dimineata ma framanta un gand: sa pun tura pe site??? Ce esti nebun? Imi zice vocea interioara. Vrei sa primesti vreo 10 comentarii care mai de care mai destepte?
Totusi, curajul meu legendar de oaie tunsa prevaleaza, si pe la 11 trecute fix pun tura. Asta dupa ce o recitesc de 10 ori sa nu fi omis ceva (tot am uitat de frontala!). Ma trec toate transpiratiile, o pun sau nu o pun. Stiti ceva, o pun. Stiu ca timpul e scurt, tura e a doua zi dimineata, da asta e.
Am citit cu admiratie turele postate de altii si apoi jurnalele postate, e timpul sa ofer si eu ceva.
Gata, nu mai e cale de intoarcere, mandretea mea de tura e postata! Hai sa vedem daca face cineva misto de mine. Trec cateva ore.
Nimic. Intre timp beau 3 ceaiuri si verific comentariile din 10 in 10 minute. Nimic fratilor. NIMIC. Nada, zip, zero. Deja ma rog sa faca cineva macar misto de mine.
Asta e. Am incercat, n-a mers, promit sa nu mai fac. Plec de la birou spre hipermache sa-mi iau ceva merinde. Verific site-ul si.... surpriza.
S-a inscris timid cineva. E Dan, are echipament, a facut un atelier de alpinism hibernal, n-a mers niciodata pe nemarcate, da a facut trasee mai grele vara. Hai sa incercam, zic eu. Eu si Ciprian putem conduce 2-3 oameni pe Alba in siguranta. Intre timp ma suna si Ciprian ca vine si el cu cineva, asa ca sunt nevoit sa inchid tura la 8 seara. Imi fac infrigurat bagajul si ma bag la somn.
Ma rog sa avem vreme buna si zapada la fel. L-am prevenit pe Dan de ascultarea de care va trebui sa dea dovada maine, sa nu iasa din rand si sa accepte ca daca ne hotaram sa ne intoarcem din motive de siguranta o vom face hara regrete. Valea Alba ramane acolo, ne reintoarcem cand va fi bine. Pare baiat intelegator, da vedem maine. In sfarsit adorm... SUNA ceasul!! Parca de-abia am adormit, da nu-i bai. Mergem in abrupt astazi, una din cele mai faine activitati, daca e sa ma intrebati pe mine.
Ajungem rapid si fara intarzieri la Caminul Alpin din Busteni. Pe la 8:30 deja echipati mergem agale spre Valea Alba. Suntem 5: In poza lipsesc eu, de la stanga la dreapta e Florin, apoi Nicu ce e cu mult mai rapid decat noi si ne va parasi in abrupt (se pregateste de ascensiune pe Denali, a facut cam o tura pe saptamana iarna ce a trecut, normal ca ritmul lui e altul), Gabi asezat, Dan de pe Carpati e frumosul in geaca albastra, iar baiatul interesant cu ochelari de soare e cetateanul Ciprian.
Hai ca se vede si valea. E frumusica foc si cu zapada continua, asa cum ii sta bine ei, ca de-aia o cheama asa.
In sfarsit, un pic mai sus de verdeata dam si de zapada. Luam o mica pauza de masa si hidratare, apoi ne punem acareturile pe noi. Asta se poarta in sezonul de primavara pe Alba: de sus in jos vine casca, hamul, pioletul strans energic in mana dinspre munte si coltarii. Chiar aratam ca niste fotomodele, nu-i asa?
Avem noroc de un baiat singurel pe vale (voi sa nu faceti ca el) si facem o poza de grup complet. In caz ca nu v-ati dat seama deja eu sunt cel cu casca portocalie.
Zapada e asa si asa, un fel de "firn" da cam moale, doar cristale rotunde cam pana la 1m adancime, si doar un strat de 20 de cm deasupra un pic mai afanat. Nu pare pericol de avalansa, asa ca pornim. Nu ne afundam mai mult de 5-7 cm deocamdata. Sunt rimaye langa pereti, dar sunt mici si nepericuloase.
Ne bucuram de frumusete si de compania placuta. Noii veniti sunt chiar simpatici, ne intelegem bine si cei noi asculta si prind curaj. Sfaturile vin de la Ciprian, care e in fata si alege drumul cel mai sigur, iar eu ii cicalesc din spate. Pioletul deasupra ta intotdeauna, picioarele departate, infinge toti coltii in zapada pe traversare nu doar jumatate.
Valea ne arata prima saritoare, Saritoarea Carnului. Nu e carna deloc, are ditamai bolovanul cu ceva vegetatie pe el. Se poate ocoli si prin stanga si prin dreapta. Noi vom merge pe stanga astazi, daca stratul de zapada e continuu e mai usor. Avem doi incepatori cu noi asa ca nu facem si catarare.
Gabi da ceva semne de oboseala, cam merge pe varfuri si i se epuizeaza gambele. Il corectez si isi revine. E o tendinta a unui incepator sa mearga"pe varfuri" sau pe traversari sa mearga "pe cant", chestie destul de periculoasa. Vremea e superba, e cald, zapada e OK, astazi s-ar putea urca si fara coltari. Daca bati cu bocancul intra destul de bine.
Ne apropiem de Carn, in poza se poate vedea in detaliu starea zapezii. Cam seamana cu zaharul, nu?
Tot incerc sa pun spatiu intre poze, da nu-mi iese, asa ca renunt si scriu aici jurnalul.
Dupa cum am zis mai sus, abordam Saritoarea Carnului prin stanga. In zona saritorii, deasupra stratului vechi de zapada zaharoasa e cam jumatate de metru de zapada proaspata nu prea rezistenta. Ne afundam pana la genunchi, e un pic mai solicitant. In schimb nu cedeaza nci sub chintalul meu, ca e uda si zapada asta proaspata.
Depasim in "fuga" Carnul si facem pauza. Partea cu fuga e exagerata, doar sunetul gafaielii mele suna a fuga, in rest e un mers lent la deal. Pe stanga ma uit la peretele inghetat al vaii care are forme dragute.
Fac si o poza deasupra saritorii, ca sa va dati seama de panta. Se vede fenomenal de aici. Bag si o juma de sandvici, ca ma taie la lingurica.
Cum calatorului ii sade bine cu drumul, ne luam in curand picioarele la spinare. Mai sus zapada e un pic mai moale, ne afundam cam 10 cm, dar tine bine odata ce bati cu bocancul. Nu se ia pe coltari, da problema asta apare mai ales in coborare.
In stanga vaii e un strat continuu de zapada mai proaspata, noi preferam sa nu passim pe el, ca e prea moale.
Mai gafai un pic, da zgomotos ca locomotiva Thomas, si ajung la a doua saritoare, numita semi-oficial "Saritoarea Mare". E mai mica de fapt decat Saritoarea Carnului si consta dintr-un canal ingust si un bolovan mare ce pune capac canalului. Canalul nu prea se vede in poze, ca e plin cu zapada.
Se depaseste prin stanga, avem noroc de strat continuu de zapada si aici. Daca nu era zapada, ar fi trebuit sa cataram vreo 6-7 m pe un perete usor expus, da cu prize suficiente.
Facem o pauza si aici, mai o ciocolatica, mai o gura de apa. In sfarsit isi intra si Gabi in ritm. Paseste mai corect acum, asa ca nu mai oboseste. Si in dreptul Saritorii Mari avem parte de zapada noua, cazuta miercuri, destul de moale comparativ cu stratul de baza.
Ne afundam pana ceva mai sus de genunchi. Dupa a doua saritoare valea se deschide putin, dar creste si panta in acelasi timp.
Avem parte si de un pic de soare, care ma ajuta sa fac poze mai bune. Mi-am uitat ochelarii de soare acasa, asa ca mijesc genele si privesc cu pleoapele seminchise. Sa nu faceti ca mine, ca nu e bine.
Imediat apare si antena de la releul Costila, reper important de orientare in platoul Bucegi.
Din pacate s-a terminat valea. Imi pare rau ca s-a terminat. Suntem in platou unde e frig si bate vantul.
Facem si poza victoriei, un pic infofoliti, vantul e chiar taios. Avuram parte de vreme perfecta pana acum.
Dupa ce ne odihnim tinem un consiliu de coroana sa vedem daca ne dam jos tot pe Alba, asa cum promisesem in tura postata pe site. Ciprian zice ca il doare un genunchi, Gabi se cam codeste. Hmmm, asta e. Hai pe Jepii mari, ca oricum eu n-am apucat sa vad traseul asta pana acum. Votat, bifat, plecat.
Mai fac o ultima poza spre Valea Alba, ca asa e frumos, ne luam la revedere. Multumim pentru zapada buna si pentru vreme. Ne-ai fost alaturi vreme de 3 ore si jumatate de la Verdeata pana sus, numai ca noi mai avem destul drum in fata. Avem de pasit destul pana la Piatra Arsa, de unde se desprinde poteca TA spre Jepii Mari.
Fac si o poza spre Babele, sa vedeti ce frumos e aici. Avem vant, nori, cad si ceva picaturi din cand in cand.
Facem si un grup-selfie al victoriei, ca meritam. Voi ce parere aveti?
Dam si de branduse in curand, in zona dintre Babele si Piatra Arsa. Am norocul sa vad si 3 branduse albe. Va las sa va delectati cu pozele, noi pasim incet si cu mila, sa nu strivim prea multe. E fenomenal de frumos.
Ajungem si in dreptul cosmeliei de piatra de unde incepe traseul Jepii Mari.
E chiar haios traseul, inca are ceva traverse expuse, sunt si cateva portiuni rupte, da in principiu il poate face oricine.
Mai taras, mai grapis ajungem cam obositi in Busteni. A fost chiar fain si mi-am testat un pic rezistenta. Am cam stat degeaba iarna asta dupa standardul meu si a prins bine iesirea. Dan de pe carpati.org zice ca i-a placut si mai vine daca-l chem. Mie mi-a placut de el, asa ca il mai chem.
In ore: la 8:30 plecat de la Caminul Alpin, la 22:00 ajuns la Telecabina in Busteni. Dan are un superceas Garmin si zice ca ma facut 33 km. Pare cam mult, da nu ma pricep sa calculez pe harta.
Hai ca poate v-am plictisit.
Bafta si carari cu soare va ureaza Tata Laur.
Duminică, 24 aprilie 2016 - 23:53
Afisari: 2,733
lawr
http://www.carpati.org/conditii/
#6.JURNAL :
- Sunt admise fotografii, însă numai pentru a completa textul - nu invers (nu se admit jurnale compuse numai din fotografii sau filme).
- Un jurnal trebuie să fie un text elaborat, suficient de lung, astfel încât să nu devină o simplă enumerare de pași realizați până la atingerea obiectivului propus. Nu se va aviza stilul de “compunere” rapidă, realizată din câteva paragrafe, ci un text amplu cu valoare informativă, literară și/sau emoțională. De asemenea, fotografiile nu trebuie să aibă o pondere MAI MARE decât textul, pentru că nu este un album foto comentat, ci o povestire completată cu câteva imagini relevante.
-----------------------------------------------------------------
----------------------------------------------
- Primele informații ale jurnalelor care prezintă trasee de alpinism trebuie să fie informații despre dificultatea traseului, despre abilitățile și echipamentele necesare. Sugestie: Acest jurnal cuprinde descrierea unui traseu de alpinism, destinat numai persoanelor care dețin și cunosc temeinic utilizarea echipamentului specific.
Felicitari pentru tura si reusita ei; pozele lipite aici merita completate si de un text cat de cat.
Comentariu modificat de autor!
Luni, 25 aprilie 2016 - 00:21