Skin Classic Skin White Skin Black & Whilte Skin Default Adauga la Favorite (In contul carpati.org)
Cautare:

Doneaza

Calendar

Noiembrie 2021
LMMJVSD
1234567
891011121314
15161718192021
22232425262728
2930

Decembrie 2021
LMMJVSD
12345
6789101112
13141516171819
20212223242526
2728293031

Online

Vremea
Varful Podul Calului
Muntii Buzaului

Voluntar in Carpati

Homepage

Lista de discutii

Singur pe Creasta Fagarasului (Muntii Fagarasului)

MOTTO: Et quacumque viam dederit fortuna sequamur  

 

Luni 16 aug 2010

 

    Acum 15 ani am pus mana pe cartea Muntii Fagaras scrisa de Balaceanu si Cristea si pe o harta. Atunci mi-a incoltit prima data ideea parcurgerii traseului de creasta de la vest la est. Le-am tot studiat si citit pana le-am tocit. Vedeam cu ochii mintii tot ce era descris acolo si ma vedeam luand la picior toate acele poteci, varfuri, lacuri, sei. In acelasi an am vrut sa mergem pentru prima data eu, sotia si un prieten dar ne-am temut ca suntem prea putini si am renuntat. Dupa 2 ani am facut prima tentativa.

 /Creasta/prima__custom_.jpg

   Eram 9 insi cu o medie de varsta de 23 ani.Deci nu mai eram copii. Cu experienta capatata pe muntii din zona noastra, dar in ture de cel mult 2 zile, prost echipati, dar bine informati am pornit sa facem traseul Porumbacu de sus-Cab.Negoiu-Vf.Serbota-Vf.Negoiu-Lac Caltun-creasta pana la Vf.Moldoveanu si apoi coborarea in orasul Victoria. Dar soarta a vrut altfel. In 1997 au fost niste ploi de sfarsit de lume cu inundatii mari chiar si pe V.Prahovei unde de obicei nu prea sunt. Deci va dati seama ce am indurat noi in Fagaras. Prima zi ploaie, a doua zi ploaie, a treia zi pe creasta ceata alternata cu ploaie si astfel nu am apucat sa vedem nimic si in plus a trebuit sa schimbam traseul adaptandu-l situatiei : Cab.Negoiu-Strunga Ciobanului-Lac Caltun Lac Balea-Ucea.  Intre timp au venit la rand alti munti, dar dorinta de a vedea  Fagarasul a ramas undeva acolo dospind in asteptarea momentului propice.

   In sfarsit a venit momentul in care am considerat ca am destula experienta si dupa cateva luni de antrenament am pornit la drum ca sa fac creasta Fagarasilor de la vest la est. Din pacate singur, si o sa vedeti mai tarziu de ce spun  ‘din pacate’ Am tot cautat un partener printre cei apropiati cu care aveam obiceiul sa plec pe munte, dar nimeni nu s-a incumetat. Anii ne-au ajuns pe toti si in ultima vreme a aparut si criza. Sa caut parteneri pe ‘carpati’ nu m-am incumetat pentru ca nu aveam incredere in fortele proprii si nu vroiam sa fiu povara pentru nimeni.

   Dupa o intensa informare privind echipamentul, traseul si alte sfaturi ( facuta pe carpati.org care a fost o sursa nepretuita de informatii pt mine) am trecut la achizitionarea de echipament. Pana sa descopar acest site echipamentul meu era la inceput: o ranita kaki si mai apoi rucsace ieftine de prin supermagazine, bocanci VM (o perioada, cat s-au mai gasit), apoi bocanci de oras care nici in oras nu faceau fata prea bine, iar ca haine ceea ce era prea vechi si nu mai putea fi purtat in oras. Cu astfel de echipament si cu o informare de multe ori inexistenta, pentru ca nu aparuse internetul iar cartile si hartile erau rare,  am facut destui munti, ca majoritatea  dintre noi de altfel. Dupa ce am citit toate articolele si topicurile de pe forum am vazut ca se poate si altfel, chiar daca nu e prea ieftin, si in Fagaras am vazut diferenta. Am avut noroc de ceva bani neprogramati si cateva reduceri substantiale la magazinele de profil si astfel mi-am luat costum cu gore-tex (mai précis ceplex), rucsac la care greutatea sta pe centura nu pe umeri, bete de trekking, sac de dormit, bocanci cu o buna aderenta. polar s.a.m.d.

   Ca hrana am preferat produsele deshidratate si intens energetice ca: paste, fulgi de cartofi, lapte praf, salam uscat, supe cu multe paste, cereale, glucoza, ciocolata si sirop de brad cu lamaie ( mierea nu imi place) plus paine,bineinteles. Cam monotona hrana dar nu sunt pretentios.

   Cu vreo saptamana inainte am facut bagajul si am constatat ca nu-mi incape totul in rucsacul de 75 litri( plus ca si greutatea era cam mare), asa ca  am vorbit cu socrul meu, care are masina, sa imi aduca la Balea jumatate din provizii si cu ocazia asta sa vina si sotia cu copiii sa vada Transfagarasanul.

   Am plecat din Azuga cu un accelerat pana la Sibiu unde am schimbat cu un personal pana la Podu Olt si apoi altul pana la Turnu Rosu.

/Creasta/p1150836_.jpg/Creasta/p1150872_.jpg/Creasta/p1150879_.jpg/Creasta/p1150880_.jpg 

  Dupa 8 ore petrecute pe drum simteam ca nu mai am rabdare. As fi urcat chiar in acea seara dar era mult prea tarziu  asa ca am gasit o poiana in zona garii si am pus cortul.

  Pana am montat cortul si am mancat s-a lasat noaptea . Dupa vantul ce incepuse nu se anunta o noapte  prea linistita si intr-adevar a plouat bine. De aceea ma gandeam ca am inceput cam nasol. Dar ca intotdeauna cand plec pe munte si ma ploua in prima zi, celelalte zile sunt fara ploaie.  De data asta am avut parte de ceata si as fi preferat ploaia.

/Creasta/p1150887_.jpg

Marti 17 aug 2010

 

   La 7.30 eram in picioare cu mancarici in talpi. Repede am mancat, am strans cortul si la 8.00 eram deja pe drum printre casele din sat unde am avut surpriza sa intalnesc oameni binevoitori care inafara de informatiile pe care le ceream eu veneau cu completari si urari de bine. Asta mi-a schimbat parerea despre oamenii din zona, pe care o aveam din urma cu 13 ani cand trecand prin Porumbacu de Sus nici macar nu ni se raspundea la buna ziua. Am iesit din sat pe drumul forestier care duce la manastire bucurandu-ma ca vremea se arata promitatoare

/Creasta/p1150896_.jpg

Dupa vreo ora de mers in care m-am tot uitat dupa apa (ca nu luasem din sat) am ajuns la un izvor amenajat de manastire cu o apa foarte rece si buna. Am umplut hidrobagul de 2 l plus un bidon de 1 l pentru ca nu stiam cand voi mai gasi dar pana la capatul drumului forestier am tot gasit parauri.

Nu dupa multa vreme am ajuns la manastire in care nu am intrat, dar am stat  la troita de afara sa mananc ceva si sa mai dau jos din haine ca se incalzise (sau poate ma incalzisem eu).

/Creasta/p1150906_.jpg

/Creasta/p1150910_.jpg

Am schimbat vreo 2 vorbe cu un calugar venit in vizita aici de la o manastire din Arges si am pornit mai departe. Peste tot se vedeau semnele ploilor din acest an. Teren fugit, noroi pe mijlocul drumului, paraie involburate.

  La cativa zeci de metri mai sus de manastire drumul se transforma intr-o poteca ceva mai lata care ocoleste mult spre dreapta in urcus usor. Exact in curba, pe malul unui parau, o poteca destul de vizibila urca drept si am crezut ca e poteca mea dar noroc cu o femeie ce lucra la manastire care mi-a indicat drumul bun. La vreo 200 m de curba o pereche de pictori decorau o mica bisericuta(sau chilie) si ii intreb de ursi. Mi-au spus ca nu sunt probleme acum, dar ca in urma cu o saptamana a mancat o vaca si ca mai sus nu mai sunt. Halal incurajare.

/Creasta/p1150914_.jpg

Ajung in sfarsit si la capatul drumului forestier.

/Creasta/p1150916_.jpg

Cat sa fi facut pana aici ? Cred ca vreo ora jumate, dar nu sunt sigur pentru ca nu aveam ceas de mana iar telefonul il oprisem pentru a economisi bateria. Citisem ca de aici pana in Poiana Plesii sub Vf.Chica lui Ionel urcusul e abrupt si destul de lung.

/Creasta/p1150925_.jpg

Desi urcusul e destul de abrupt  nu mi-a pus probleme deosebite si nu mi s-a parut deloc lung doar semnele sunt puse cam aiurea. Sus in Poiana Plesii dau si de primele semne ale cosmarului meu din aceasta tura, ceata.

/Creasta/p1150926_.jpg/Creasta/p1150929_.jpg

 

  De aici poteca merge in general pe curba de nivel pe Culmea Pietricelei dar fiti atenti ca sunt multe poteci in zona, paralele sau bifurcate din poteca principala si la fel de bine conturate.

  Dupa inca vreo ora de mers prin padure ajung la o bifurcatie unde poteca buna este abia vizibila si urca la stanga, iar poteca gresita merge drept inainte si e foarte bine conturata. Semne nu sunt, ci doar o sageata care nu se stie prea bine pe care din poteci o indica. Pornesc pe poteca gresita si cum dupa un sfert de ora nu dau de niciun semn ma intorc si o iau pe cea buna. La 50 de metri mai sus gasesc si semnul complet acoperit de crengile copacului pe care era pus. Dupa un scurt urcus destul de usor ajung in sfarsit in gol pe Saua Corbului . E ora 13.25. Reusesc cu chiu cu vai sa vorbesc cu sotia la telefon si sa o linistesc pentru ca ii era teama sa nu dau de urs si fac cateva poze pentru ca prietenii de acasa mi-au pus in vedere sa le aduc cat mai multe.

/Creasta/p1150957_.jpg/Creasta/p1150969_.jpg/Creasta/p1150975_.jpg

    

   Aici dau si de primele persoane care coboara dar si de singura turma de oi cu care m-am intalnit in toata tura cu toate ca ma asteptam sa intalnesc mai multe. Ceata incepe sa se ridice si sperantele mele cu privire la indreptarea vremii incep sa creasca dar vreau sa ma conving si intreb ciobanul cum crede ca va fi vremea. “Apai, dupa cum zburda oile, sigur va fi furtuna mare”. Totusi se pare ca nu trebuie sa ne luam dupa ‘inteligenta’ oilor pentru ca in cazul meu s-au inselat amarnic.

   Trec prin Saua Corbului si ajung sub Chica Fedelesului unde gasesc un izvor in poteca.

/Creasta/p1160029_.jpg

  Am scos hidrobagul sa il umplu si constat ca am consumat doar un litru si un pic de apa. Se vede ca antrenamentul a fost destul de bun si rezistenta la efort capatata a fost suficienta, daca am consumat asa putina apa. Asta a facut ca in toata tura sa imi ajunga sursele de apa vizibile si aflate in poteca ca sa nu mai fiu nevoit sa pierd vremea cautand altele. Dupa ce am facut plinul am plecat mai departe spre Vf.Tataru pe care doream sa-l urc cu toate ca am gasit si descrierea unei poteci ocolitoare prin sud, dar din acea directie se auzeau sunete de talangi si nu am vrut sa dau de cainii de la turma respectiva. 

/Creasta/p1160051_.jpg/Creasta/p1160064_.jpg

Pe varf ma prinde din urma un grup de straini si coboram impreuna in Saua Apa Cumpanita

/Creasta/p1160075_.jpg

  Planul era sa innoptez aici dar era abia ora 16. Nu aveam rabdare sa stau locului pana seara si pe langa asta vremea era buna cu putina ceata si vroiam sa profit cat mai mult de peisaje pentru ca de-asta venisem in primul rand. Poate ca totusi ar fi trebuit sa raman aici ca sa-mi menajez genunchii si fortele care din a patra zi au inceput sa scartaie, dar nu aveam stare pentru ca eram extrem de entuziasmat si bine dispus.

   Fac repede o supa pe care a mananc fierbinte si pornesc la drum, hotarat sa ajung in Saua Suru. Urc abrupt pe Vf Piscului si apoi printre Sturii Valcului usor pe creasta lata peste Vf. Moasa.

/Creasta/p1160085_.jpg

   Dupa Vf Moasa, in mica sea dintre acesta si Vf Gavanu, ma opresc sa admir panorama formata din Vf.Cocoraciu si Muntele Vemesoaia. In lumina dupa amiezii Vf.Cocoraciu era galben iar peretele Vemesoaiei era albastru, ceva de vis. Am facut cateva poze, mai mult pentru culori ca nu prea am talent foto, dar acasa am avut surpriza sa descopar ca nu am surprins ceea ce am vazut. Asta m-a dezamagit rau de tot si am hotarat ca pana la vara sa strang bani macar de un aparat foto bridge daca nu un DSLR.

/Creasta/p1160119_.jpg

Am ajuns si in Saua Suru unde batea foarte tare vantul si se lasase frig.

/Creasta/p1160120_.jpg

Am fost cam dezamagit ca nu era nimeni aici  si nefiind foarte sigur ca, cortul meu de bivuac ar putea sa faca fata unui vant mai puternic (care banuiam ca ar fi putut sa sufle noaptea) mi-am schimbat iar hotararea. Dupa ce am admirat Valea Paraului Suru, Vf. Budislavu si mica stana care se afla sub acesta am plecat mai departe sperand sa nu ma prinda noaptea inainte de a ajunge la L.Avrig

/Creasta/p1160161_.jpg/Creasta/p1160160__.jpg 

  Pe portiunea dintre Saua Suru si Saua Rosiile am traversat 3 sau 4 izvoare cu un debit destul de bun. Ajuns in Saua Rosiile gasesc cateva locuri de cort amenajate cu baricade din pietre impotriva vantului dar hotarasem sa campez la L.Avrig asa ca am inceput urcusul pe Vf.Budislavu. A fost cel mai greu urcus al zilei sau poate eram eu obosit. Dincolo de varf intru intr-o ceata foarte deasa si sunt dezamagit ca nu se vede nimic dar dupa vreo 10 min se rareste ceata si am ocazia sa vad Vf.Ciortea I si Grohotisului cu ceata pe culmi iar in micul circ dintre ele o pata de zapada. Mai jos un pic se vede si L. Budislavu, primul din tura asta.

/Creasta/p1160210_.jpg

/Creasta/p1160221_.jpg

Coborand spre saua dintre Budislavu si Vartopu Rosu am avut parte de cel mai frumos peisaj al zilei si chiar al turei. Se vedeau Vf.Vartopu Rosu si Turnul Lacului galbene, Vf.Garbova portocaliu, Vf.Scara batand spre rosu, iar in dreapta Ciortea aflat la umbra norilor era albastru. Ceva de vis. Aparatul foto iar m-a dezamagit dar am imaginea intiparita in memorie si nu va disparea curand.

/Creasta/p1160225_.jpg

Am trecut pe sub Vartopul Rosu pe curba de nivel si am ajuns in Portita Avrigului de unde se vede lacul si m-am bucurat vazand ca sunt destul de multe corturi. Nu am avut nici o problema sa fiu singur pe traseu dar noaptea omul simte nevoia sa fie alaturi de semeni si astfel  m-am bucuram ca am dat de oameni. De la Saua Apa Cumpanita pana aici nu am vazut pe nimeni si chiar mi-a fost teama ca o sa fiu singur. 

/Creasta/p1160251_.jpg

   Am facut un scurt tur al lacului cautand un loc bun de cort dar, ca de obicei, primul loc pe care pun ochii e si cel mai bun. Am campat, am mancat si am admirat apusul care cu ultimile sale raze picta varfurile Ciortea

/Creasta/p1160258_.jpg

Dupa lasarea intunericului am intrat in cort si simtindu-ma foarte singur am pus pe MP3 o comedie de Tudor Musatescu ca sa ma binedispun si sa aud voce omeneasca. In cel mult 10 min dormeam

/Creasta/p1160265.jpg

       Miercuri 18 aug 2010

 

   M-am trezit ca de obicei pe la 7 si vazand ca e ceata am amanat plecarea in speranta ca aceasta se va ridica. Tot recuperasem in ziua precedenta cateva ore bune asa ca imi permiteam. Am plecat totusi pe la 9.30 cat inca mai era ceata pentru ca nu mai aveam rabdare si mi-am propus sa ma mai oresc pe traseu sa astept ferestre in ceata.

/Creasta/p1160276_.jpg /Creasta/p1160286_.jpg

  Urcand spre Vf.Garbova ceata incepe sa se ridice de pe Valea Avrigelului si am sperante sa scap de ea dar acestea erau desarte. Pot sa spun ca abia dupa amiaza a disparut destul incat sa ma bucur de peisaje. Ajuns in Saua Vestica a Garbovei intuiesc ca in fata ar trebui sa fie o vale care dupa harta pare deosebita. E Valea Izvorului Scarii si sunt hotarat sa nu plec pana nu o vad. Am profitat de pauza sa fac primele insemnari si niste retusuri la bagaj. Cam dupa vreo 30 min se face o fereastra in ceata si reusesc sa vad ceva si ceea ce vad imi place asa ca mai pierd 15 min sa se ridice ceata mai bine si fac cateva poze. Hm, daca stau atata timp la fiecare posibil peisaj nu mai ajung pana seara la Caltun, asa ca in continuare am mai pierdut vremea dar nu asa mult.

/Creasta/p1160331_.jpg

  Traversezpe sub Garbova pana in Saua Estica a Garbovei unde m-am trezit deodata lovit puternic de un vant rece venit dinspre nord care m-a facut sa trag polarul pe mine. Urmeaza urcusul pe Vf.Scara unde am avut parte de o noua fereastra si am apucat sa vad cate ceva.

/Creasta/p1160352_.jpg

      Coborand in Saua Scarii am ratat refugiul din cauza cetii si deci nu stiu cum arata decat din poze. Dupa Musceaua Scarii am ajuns in Saua Serbotei care este un loc bun de cort dar de apa nu m-am uitat. De aici incepe urcusul pe Vf.Serbota o buna incalzire inainte de Custura Saratii si Negoiu.

/Creasta/p1160452_.jpg

  Pentru ca nu a fost nimic care sa ma impresioneze, toate gandurile si trairile din perioada cat am traversat prin ceata s-au estompat. Si nu este prima data cand observ asta.

  Pe Vf.Serbota lucrurile s-au schimbat. Ferestrele in ceata sunt din ce in ce mai mari si de durata mai lunga. Speram ca pe Negoiu sa am cer senin

/Creasta/p1160515_.jpg

  Mai zabovesc pe Serbota vreo 15min si pornesc sa cobor pe custura. Ma bucuram foarte mult ca vremea era potrivita pentru traversarea ei fiindca imi doream foarte mult sa nu o ratez. Nu ma asteptam ca aceasta coborare in custura sa fie asa abrupta si am avut prima strangere de inima din aceasta tura

/Creasta/p1160508_.jpg

  Din poze nu se poate aprecia foarte bine unghiul si nici nu se vad foarte bine stancile pe care trebuie sa cobori. Am mai pierdut putina vreme in speranta ca soarele va usca umezeala lasata pe stanci de ceata si am inceput coborarea. Traseul necesita mare atentie la prize si la eventualele stanci instabile. In urma cu vreo saptamana au fost montate multe lanturi si cabluri  noi pe langa cele vechi dar, ca la noi in RO,  vreo 2 sau 3 aveau deja furate zalele de legatura care au o piulita ce se poate desface cu putina insistenta. Unul din aceste lanturi era pus la locul lui dar cand am tras de el aproape mi-a cazut in cap. Crunta inconstienta. Daca trebuia sa ma tin de el intr-un moment critic as fi fost pierdut.   Semnele pe toata creasta sunt noi, dar pe custura (si nu numai) ele nu urmeaza de cele mai multe ori vechiul traseu, asa ca mare atentie sa nu le incurcati.

/Creasta/p1160544_.jpg/Creasta/p1160545_.jpg .

  La un moment dat am ajuns la un mic hornulet unde sunt nevoit sa cobor rucsacul cu sfoara.

/Creasta/p1160547_.jpg 

/Creasta/p1160548_.jpg

  Tot pe custura intalnesc o pereche de tineri care cred ca erau proaspat casatoriti si cu care am mers pana la Caltun. Destul de solicitanta, dar spectaculoasa si frumoasa aceasta custura. Sunt si cateva locuri in care poteca corecta e mai putin vizibila iar cele gresite sunt mai vizibile, mai ales pe portiunea de urcare spre Saua Cleopatrei. E si o portiune unde sigur ar fi trebuit sa folosesc iar sfoara dar lanturile montate alcatuiesc o scara care face coborarea (sau urcarea) mai usoara si fara complicatii.

/Creasta/p1160588_.jpg

   Pe tot traseul din Vf.Serbota pana in Saua Cleopatrei ma tot uitam la Vf.Negoiu si ma rugam sa se ridice ceata si sa fie senin acolo sus dar parca in necazul meu se adunau tot mai multi nori.

/Creasta/p1160527.jpg

  Am ajuns si in Saua Cleopatrei unde citisem ca ar fi ceva locuri de cort, dar eu nu am vazut sau poate sunt mai pretentios. De aici incepe urcusul pe Vf. Negoiu care este destul de abrupt si este primul care mi-a pus probleme reale. Sus am pierdut ceva vreme pana s-au dus norii si am avut parte de peisaje incredibile.

/Creasta/p1160652_.jpg

/Creasta/p1160610_.jpg/Creasta/p1160625_.jpg

  Dupa ce mi-am umplut ochii si sufletul cu toata aceasta maretie si frumusete cat sa-mi ajunga pana data viitoare (dar nu mi-a ajuns pentru ca acum, la doar doua luni de atunci, sunt la fel de infometat), am coborat spre Strunga Dracului. Aici am prins din urma un grup de polonezi, sau asa ceva, care abia coborau din cauza unei fete mai fricoase si m-au facut sa pierd destul de mult timp. Eu ma simteam minunat si as fi vrut sa cobor in fuga dar cateva pete de umezeala pe pereti mi-au temperat avantul. Aici lanturi sunt destule si bine amplasate mai putin pe o scurta portiune unde a trebuit sa imi dau rucsacul jos si pentru ca stanca era uda.

/Creasta/p1160662_.jpg/Creasta/p1160667_.jpg

  Dupa strunga am pornit voiniceste spre Lacul Caltun ca sa nu ma prinda noaptea si sa am timp de cautat loc de cort. Perechea de tineri ar fi vrut sa ajunga la Balea in seara respectiva dar i-am sfatuit sa renunte, mai ales ca nu erau nici foarte bine echipati si nici prea mare experienta nu pareau sa aiba.

/Creasta/p1160679_.jpg/Creasta/p1160686_.jpg

  La Caltun, ca de obicei, batea vantul si am cautat un loc de cort mai ferit pana am gasit o stanca sub care cortul meu intra la fix. Datorita stancii am avut o noapte foarte linistita si relativ calduroasa.

/Creasta/p1160687_.jpg

    Joi 19 aug 2010

 

   Ca de obicei la 7 eram treaz si imediat am deschis usa cortului fiindca mi s-a parut ca e cam multa lumina. Am avut deosebita placere sa constat ca cerul era complet senin

/Creasta/p1160695_.jpg

  M-am bucurat foarte mult pentru ca asta imi dadea ocazia sa vad peisajele de aici pana la Balea pe care nu am putut sa le vedem acum 13 ani cand am facut prima tentativa.Ziua asta ma/ne razbuna. Intr-adevar pana la Balea a fost cer senin si abia apoi au aparut ceva nori.

    Nu m-am grabit sa plec pentru ca trebuia sa ajung doar pana la Balea unde in ziua urmatore urma sa vina ai mei cu provizii pentru urmatoarea etapa. Totusi nemaiavand rabdare am plecat pe la 8.30. Am inceput urcusul pe Laitel care dupa descrieri si din ce imi aduceam aminte era destul de greu dar de data asta odihnit si cu voie buna nu l-am simtit decat un pic in genunchiul drept care dadea primele semne de uzura. Nu ma asteptam la asta pentru ca pana acum nu am avut probleme de acest gen dar se pare ca totusi am fortat cam mult.

   Pe masura ce urcam am avut ocazia sa admir Lacul Caltun si zona aferenta cu varfurile Lespezi, Caltun, Negoiu.  Ajuns pe varf am vazut in fata o dezlantuire de creste si vai, peisaje care dezvaluie departarile ce se doresc atinse candva sau care raman doar vise.

/Creasta/p1160720_.jpg/Creasta/p1160732_.jpg/Creasta/p1160752_.jpg

  Ajuns pe Vf.Laitel am stat cam vreo 30 min admirand imprejurimile si incercand primele pareri de rau ca sunt singur si nu am cu cine impartasi toate acestea. Ma gandeam mai ales la cei cu care am fost data trecuta si as fi vrut sa vada si ei toate astea. Se pare ca ceata care m-a urmarit mereu a facut ca momentele de senin sa fie cu mult mai intense. Am coborat de pe Laitel si am mai facut o scurta pauza admirand caldarea vaii Laita.

/Creasta/p1160763_.jpg

  Imi cam face cu ochiul Vf.Laita dar totusi renunt sa urc pe el pentru a nu-mi suprasolicita genunchiul gandind la zilele ce urmeaza si la calea pe care o mai am de strabatut. Trec pe sub el si ajung in Saua Doamnei unde data trecuta am fumat “la posta” ( 9 insi) ultima tigara. Acum stau si ma gandesc cat curaj am avut (sau inconstienta) sa plecam cu un echipament de doi lei, fara sa cunoastem locurile, fara ghid sau cineva care sa stie Fagarasul, doar cu informatiile din harta si din cartea lui Balaceanu si Cristea si cu cativa incepatori in carca, avand doar experienta acumulata in Bucegi. Dar am fost destul de prudenti sa ne limitam doar la ceea ce puteam face fara riscuri.

   Din Saua Doamnei traversez pe sub Turnul Paltinului pe o brana ingusta aflata pe versantul sudic si ies in Saua Paltinului. Trebuie sa urmez BA pana la Balea dar urc totusi pentru cateva minute pe Vf.Paltinului pentru a vedea mai bine imprejurimile

/Creasta/p1160783_.jpg

  Pentru prima oara observ trapezul Vistea-Moldoveanu care pare colea dar mai sunt aproape 2 zile pana acolo.

/Creasta/p1160828_.jpg

Pe aici multi turisti dar si “turisti” sau ma rog montaniarzi si pantofari. Lume multa ,mon cher, ca la carnaval si echipati ca de carnaval. Copii mici si bunici, matusa si nepoata fiecare cu ce are si cu ce a putut si astia sunt din cei ce au reusit, pe poteca spre Balea multi faceau cale intoarsa invinsi de gratarul abia mancat si berea abia ingurgitata cu nesat.

/Creasta/p1160830_.jpg

  Ajuns jos ma minunez de tigania de aici, cu toate acele tarabe insirate pe drum si vilele sau cabanele aparute ca ciupercile dupa ploaie. Toate astea nu erau acum 13 ani, peste alti 13 cred ca gasesc o statiune aici. Tarabele isi au totusi rostul lor pentru cel care are nevoie de aprovizionare. Paine, sunca, pastrama, carnati, branza, cas, cascavea, fructe, ceva legume, parca am vazut si dulceata, multi covrigi. Nu am retinut tot dar se poate face o aprovizionare decenta dar la niste preturi exagerate. Doar e in varf de munte.

   Pofta si nevoia de carne, pe care nu am luat-o in calcul, m-au facut sa comand 3 mici si un carnat la gratar plus o bere la care ma gandeam inca de la urcarea pe Negoiu. Toate s-au dus direct in picioare si cu toate ca vroiam sa ma cazez la Salvamont Cota 2000,  unde am inteles ca sunt niste preturi mai civilizate, am renuntat fiind cam departe. Am intrebat la Cab. Balea cat costa cazarea si cand mi s-a spus  130 lei camera cu mic dejun inclus am renuntat. Nu stiu de ce nu-i zic hotel ca de fapt asta e. Asta-i, dorm tot in cort si dusul il fac in parau. Am coborat pe Transfagarasan pana la un loc mai drept si langa parau am pus cortul. Timp berechet, spalat, toaleta, curatenie si plictis.

 

     Vineri 20 aug 2010

 

   Nu am grabesc deloc. Ma trezesc devreme dar stau in sacul de dormit pana pe la 8. Conform ultimelor telefoane date nu trebuie sa ma astept sa ajunga ai mei prea curand. Micul dejun il iau tot la terasa ca sa imi refac rezervele de proteine si iau de la tarabe o bucatica de sunca si una de pastrama. M-am tot invartit prin zona pana la 14 cand au venit in sfarsit. Eram cam suparat. Era vorba sa vina pe la 12 maxim dar au pierdut vremea prin magazine si cu cascatul gurii. Mi-au dat peste cap planurile si nu mai eram sigur daca am timp sa ajung la Lacul Podu Giurgiului. Abia am avut timp sa organizez ceea ce imi adusesera, ca nu-mi mai trebuia tot ce calculasem, si sa descarc pozele in laptop. Am gustat ceva la picnicul lor si pe aici ti-e drumul.

   Se pare ca am pornit cam repede dupa masa ca pana sus la Lacul Capra am cam tras de mine. Toata dimineata a fost ceata si frig. Nu am scapat de ele toata ziua dar asta m-a ajutat sa nu pierd vremea si sa ajung la timp. Am frontala dar nu imi place sa merg noaptea.

/Creasta/p1160891_.jpg

Dupa ce trec de Lacul Capra urc pe Piciorul Caprei si dau de monumentul ridicat in memoria tinerilor luati de avalansa in 2002. Uitasem acel eveniment si cand am citit varstele lor pe monument m-am intristat. Nici macar tineretea nu au apucat sa si-o traiasca.

/Creasta/p1160909_.jpg

  Ajung in caldarusa vestica a fundului Caprei si de aici traversez pe sub Vartopel si Arpasel observand in Valea Caprei refugiul Fereastra Zmeilor care arata destul de bine de la departare. Nu am descoperit poteca nemarcata care duce la el sau nu am fost destul de atent. Mai incolo e poteca cu TG spre Transfagarasan care in 20 min ne duce la refugiu.

    In toata tura m-am tot uitat dupa marmote, dar se pare ca nu a fost destul soare pentru a iesi la vedere. In aceasta zona am auzit de multe ori niste suieraturi care nu erau de soim sau vultur si am inteles ca si marmotele scot astfel de sunete.

/Creasta/p1160915_.jpg/Creasta/p1160946_.jpg

   In Fereastra Mica a Portitei Arpasului dau de Fereastra Zmeilor si apoi intru pe portiunea poreclita “La Trei Pasi de Moarte”.

/Creasta/p1160949_.jpg/Creasta/p1160965_.jpg

   Trec pe partea nordica a crestei, in imparatia cetii si traversand pe sub Vf.Arpasu Mic urc inapoi pe creasta la Monumentul Nerlinger. Pe aceasta portiune am vazut vreo cateva locuri bune de cort si un pic mai jos se vedea un izvor. Daca nu eram singur si daca nu era ceata aceea rece as fi ramas acolo. Dar nu si nu, mi-am propus Podu Giurgiului si asta ramane. Aceasta incapatanare de a urma planul avea sa ma coste. Daca ramaneam aici nu s-ar mai fi intamplat ce avea sa se intample.

/Creasta/p1170015_.jpg

De aici se vede Lacul Buda si zona foarte pitoreasca din jur. Cu costul a catorva minute de coborat se poate campa foarte bine aici unde se vad si cateva locuri mai protejate.

/Creasta/p1170030_.jpg

Traversez pe creasta ingusta pana  sub Vf.Arpasu Mare si apoi, dupa ce depasesc Vf.Mircii, cobor la Lacul Podul Giurgiului. In jurul lacului nu am gasit loc de cort si cobor mai jos unde sunt locuri destule. Caut o stanca mai mare dupa care sa montez cortul din cauza vantului foarte puternic. Gasesc pana la urma ceva potrivit si montez cortul la fix inainte sa se intunece. Am schimbat cortul de bivuac cu cortul de 2 persoane adus de ai mei ca sa nu ma mai ingramadesc cu rucsacul si bocancii in el. Acesta are tenda si las peste noapte in ea rucsacul si bocancii. Mare greseala!

 

   Sambata 21 aug 2010

 

   Ehei, ce noapte! Pe la 2,15 ies pentru nevoi fiziologice si brusc mi se inmoaie picioarele si ma ia cu lesin. Tenda cortului era desfacuta din carlige si rucsacul lipsa. Primul gand: “am fost jefuit”. Imi mai revine un pic sufletul cand vad bocancii. Cel putin nu sunt descult si am cu ce cobori. Ies panicat afara si zaresc o umbra langa o stanca in apropiere. Ma apropii si imi mai revine un pic de suflu, e rucsacul. Intrebarea e: “ce lipseste?”. Incerc un scurt inventar la lumina frontalei si constat ca aproape toata mancarea, in afara de supe, care banuiesc ca nu stia ce sunt, si laptele praf. A doua zi descopar ca mai lipsea binoclul si husa de la cort.

   Bag totul in cort, cam tarziu ce-i drept, si incerc sa adorm dar va dati seama ca nu aveam nicio sansa. Ganduri peste ganduri. Ce fac fara mancare, trebuie sa renunt si sa cobor, oare gasesc la Cab.Podragu, dar de fapt ce mai lipseste, cine m-a furat, turisti, ciobani, banuiam pe toata lumea, imi faceam planuri cum sa cercetez a doua zi, si altele multe. Cred ca abia spre dimineata am reusit sa adorm si m-am trezit pe la 8 cam nauc.

   Am intrebat pe la corturile vecine. Niste baieti au spus ca trebuie sa fi fost un animal dar cand le-am spus ca a desfacut fiecare buzunarel in parte s-au razgandit. Nu m-au lasat sa plec pana nu mi-au dat ceva de mancare. Vreo doua conserve, un pic de salam si vroiau sa-mi dea si paine dar am refuzat-o pentru ca nu aveau nici ei destula. La un alt cort mai jos de mine le disparusera banii. Din discutii ajung la concluzia ca au fost ciobanii. Intalnisem pe net cateva discutii cu astfel de evenimente, dar putine si cam neclare si de aceea nu le-am luat in serios, fiind convins de cinstea montaniardului adevarat. Pe ciobani ii ignorasem dar am ajuns la concluzia ca de fapt ei sunt marii vinovati in toate aceste cazuri. Acasa alte discutii pe marginea acestui subiect. Nu, ca nu au fost ciobanii, ci alti turisti ramasi fara provizii sau pusi pe glume. Dar alti turisti nu ar fi incercat sa deschida un card de memorie fiindca ar fi stiut ce e. Ciobanii de unde sa stie.

   Cand am plecat de acasa nu aveam nicio teama. Nici de vreme, nici de accidente, nici de boala dar factorul uman nu il luasem in calcul si dupa cum s-a demonstrat tocmai acesta m-a afectat. Sotia tocmai de acesta s-a temut cel mai mult dar nu a vrut sa plec la drum cu vreun stres si a tacut. Daca imi spunea ma trezeam la realitate si luam masuri. Dupa razboi… .

   Mancarea daruita de acei baieti, carora le multumesc din nou, mi-a dat o idee. Ce-ar fi daca as intreba turistii pe drum daca au ceva in plus si sa cumpar, ca banii ii aveam inca (fiindca intotdeauna bag lucrurile mai valoroase in cort). La lumina zilei parca dracul nu mai e asa negru. Imi veneau tot felul de idei si imi ziceam ca nu mi-au furat chiar asa multe sau de neinlocuit. In afara de husa de la cort, culmea, restul putea fi inlocuit (in husa aveam trusa de reparatii a cortului pe care nu am cum sa o inlocuiesc).

   O dimineata splendida, doar un pic umbrita de evenimentele noptii, care imi dadea sperante in privinta unei zile senine.

/Creasta/p1170101_.jpg

  Urc de la lac pe curba de nivel prin sudul Vf.Podragu pana in Saua Podragului de unde admir caldarea Lacului Podragu si cabana. De aici se vede si stana celor vinovati si un gand de razbunare imi da ghes sa dau la vale un bolovan in speranta ca macar o gaura in acoperis sa le fac, dar ma multumesc doar cu un gest obscen vazut bineinteles doar de mine. 

/Creasta/p1170108_.jpg/Creasta/p1170120_.jpg

  In sa intalnesc un grup de pustani si ii intreb de mancare dupa ce le povestesc ce am patit. Am noroc, ei oricum coboara la Balea deci iau de la ei tot ce imi trebuie. Impacat ca am rezolvat problema intru in vorba si aflu ca peste noapte la Ref Vistea unui american i-au disparut bocancii. Apoi peste zi astfel de povesti se inmultesc si aflu cu stupoare despre mult mai multe furturi si chiar jafuri petrecute in muntii tarii decat as fi crezut posibile vreodata. Se pare ca pe aici domneste legea celui mai tare. De ce oare o fi existand jandarmerie montana. Oare nu se pot lua masuri. Noi ca noi dar ne facem de ras in fata strainilor de care Fagarasul e plin.

   Trec prin sudul Vf.Tarata si tin sub observatie trapezul format de Vf.Vistea si Moldoveanu in speranta ca o sa gasesc senin acolo sus pentru ca vad ridicandu-se fuioare de ceata de pe vai si nu vreau inca o surpriza neplacuta pe ziua de azi.

/Creasta/p1170150_.jpg

   Ma simt bine si ma bucur de vaile aflate de o parte si de alta a crestei, de peisajele ce se desfasoara in toate partile, iar Moldoveanu ma atrage ca un magnet si nu mai am rabdare sa ajung.

/Creasta/p1170183_.jpg

   Foarte multa lume si de toate nationalitatile. Copii, batrani, unii mai antrenati, altii tragand de ei la urcusul pe Vistea. Acoperisul tarii atrage ca un magnet pe toata lumea. Dupa un urcus destul de solicitant ajung pe Vistea unde vad foarte multi rucsaci lasati aici de cei ce au plecat pe Moldoveanu. Initial si eu as fi facut la fel dar dupa cele intamplate renunt la aceeasta idee. Traversez custura dintre cele 2 varfuri fara probleme de orientare datorita semnelor proaspete

/Creasta/p1170242_.jpg/Creasta/p1170260_.jpg/Creasta/p1170263_.jpg/Creasta/p1170282_.jpg

  Pe acoperis iau masa si fac pozele si filmarile de rigoare. Aici era un grup de tineri, nu pustani ci tineri de vreo 25 de ani, foarte exuberanti si cu un vocabular oribil. Nu sunt vreo mimoza dar acestia m-au scarbit.

  Am plecat de aici cu oarecare mahnire ca nu am avut cu cine sa imparatsesc aceasta realizare si acest sentiment avea sa ma preseze tot restul turei. Nici macar la telefon nu puteam vorbi. Multa lume in jurul meu nu aveau probleme dar telefonul meu, cam vechi ce-i drept, nu avea pic de semnal. Ajuns pe Vistea constat ca jos la Ref.Vistea a inceput sa-si faca de cap ceata de care nu aveam sa mai scap tot restul zilei.

/Creasta/p1170284_.jpg

   Incepand de la Ref.Vistea rar am mai avut parte de senin si doar pana la Fereastra Mare cat am mai intalnit si turisti pe traseu apoi am mers printr-o ceata de nu vedeai la 20 m cel mult.

/Creasta/p1170328_.jpg

   Urcat, coborat, urcat, coborat pana am pierdut sirul si m-am trezit in Fereastra Mare. Pe unul din aceste varfuri semnele noi urcau pe varf iar semnele vechi care aratau o poteca pe curba de nivel in partea nordica erau acoperite cu vopsea. Am luat plasa si am urcat varful. Pe partea cealalta o coborare cam abrupta care nu era pe placul genunchiului meu ce dadea din ce in ce mai multe semne de oboseala

/Creasta/p1170399_.jpg

  Dupa Fereastra Mare pana la Ref. Curmatura Zarnei am mai intalnit doar 3 turisti. In acea ceata posomorata, singuratatea, oboseala si impresia lasata de evenimentele noptii imi creau o senzatie de sfarsit de lume si nu puteam sa scap de sentimentul ca urma sa mi se intample ceva grav. Oribila senzatie! E frumos sa mergi si singur dar am descoperit ca nu mai mult de 2-3 zile, altfel incepi sa o iei razna. Aveam de gand sa ma opresc la Lacul Urlea dar toate astea m-au facut sa imi doresc sa termin tura cat mai repede si astfel am tras tare pana la Curmatura Zarnei. Imi faceam calcule ca pana a doua zi seara aveam sanse sa ajung la Plaiul Foii.

   La un moment dat chiar am vrut sa renunt la restul turei si sa cobor, dar un dicton citat de Mike intr-un jurnal  "Pain in temporary, quitting lasts forever”  m-a sustinut sa continui,si pe aceasta cale ii multumesc, altfel sigur as fi renuntat si la  fel de sigur as fi regretat. Imi ziceam ca alta expeditie de acest gen sigur nu mai fac, dar tot eu imi ziceam ca sa treaca o saptamana de odihna si sigur vreau inapoi. Si asa este! Abia astept sa mai treaca vreo 4 ani sa creasca fiul meu si o iau de la cap (vroia sa vina acum dar nu ar fi facut fata asa ca i-am promis sa fac creasta si cu el mai tarziu).

   Conform descrierilor, pe aici trebuia sa vad peisaje deosebite si ma tot rugam sa se ridice ceata, dar zadarnic. Am vazut doar Fenomenul Brokhen.

/Creasta/p1170403_.jpg/Creasta/p1170423_.jpg/Creasta/p1170427.jpg

  Pe ultima portiune coborand sub 2000 m (1923 m) ceata s-a mai rarit, sau poate fiind la apus soarele nu mai evapora apa si am putut sa vad refugiul in cea mai adanca si larga sea din creasta, Curmatura Zarnei. Avand cort nu aveam de gand sa ma folosesc de refugii dar gasind aici doar 5 baieti care am inteles ca nu erau la prima noapte in refugiu am hotarat sa dorm si eu in refugiu

/Creasta/p1170446_.jpg

  Refugiul nou, bine izolat, o usa cu contragreutate care face un zgomot infernal mai ales in toiul noptii dar care se inchide destul de bine. Loc pentru 12-14 persoane, masa, banca, apa la vreo 10min spre sud pe o panta care-ti scoate sufletul la inapoiere sau poate eram eu prea obosit.

  Aici am realizat ca a doua zi e duminica si mi-am zis sa ajung neaparat la Plaiul Foii ca sa pot profita de cei iesiti la iarba verde si sa gasesc vreo ocazie pana la Zarnesti

/Creasta/p1170448_.jpg

Duminica 22 aug 2010

 

   Cu gandul fix sa ajung acasa pana seara ma trezesc pe la 6.30 iar la 7 eram pe drum in urcare spre Vf.Zarna. Ziua se anunta splendida si asa a fost. De aici am intrat in zona mai putin inalta a Fagarasului cu pante molcome si multe pasuni alpine. Adica toata zona e o pasune alpina. Frumoasa si spectaculoasa e partea inalta a Fagarasului dar si aceasta zona e frumoasa. Mai calma, mai verde si mai plina de viata.

/Creasta/p1170484_.jpg/Creasta/p1170498_.jpg

   Poteca lejera, aproape dreapta mi-a permis sa merg cu viteza si astfel la 9.30 eram in Curmatura Bratilei. Initial imi facusem calculul ca daca timpul si hrana imi vor permite sa ies din Fagaras pe aici si sa fac si Muntii Iezer-Papusa. Timpul il aveam dar  hrana nu, asa ca am renuntat. Bun loc de cort cu apa la vreo 10 min spre nord din cate am inteles.

/Creasta/p1170538_.jpg

   Ultimul urcus al turei si apoi de aici numai pe curba de nivel pana la Vf.Berevoiescu Mare de unde incepe coborarea. De la Curmatura Zarnei, inafara de prima portiune pana pe Vf.Zarna unde semnele nu sunt reannoite,pana jos la Rudarita semnele sunt noi si amplasate pe pietre aduse special si plantate langa poteca, dar sunt cam rare si pe ceata, in locurile unde poteca nu e clara se pot pierde

/Creasta/p1170565_.jpg

  La Ref.Berevoiescu nu am coborat dar se vedea chiar si de la distanta ca e cam darapanat. Dupa cum se vede un loc foarte bun de cort dar se pare ca nu prea e apa

/Creasta/p1170610_.jpg

   Undeva pana la Vf.Lutele am gasit o oaie ratacita in poteca si cand am vrut sa ma apropii a luat-o la fuga. Imi era mila de ea dar nu a vrut sub nici o forma sa vina cu mine sa o duc la stana care aparea pe harta, dupa varf. Dupa Varful Lutele incepe coborarea si genunchiul mi-a facut mari figuri mai ales pe panta foarte abrupta din Curmatura Lerescu pana jos la Paraul Lerescu.

/Creasta/p1170648_.jpg/Creasta/p1170668_.jpg

  Pe aici am vazut mari doboraturi de copaci. Ce o fi fost, furtuna, boala, dar si multe drumuri forestiere pentru exploatarea lemnului cazut asa ca aveti grija sa nu urmati vreunul. Am mers numai pe poteca si la un moment dat am intalnit un grup de copii cu profesor care vroiau sa campeze o noapte la Berevoiescu si i-am intrebat daca sunt ceva probleme cu poteca. Profesorul mi-a explicat ca intr-o zona cu copaci cazuti poteca se pierde si nici semnele nu se vad dar sa urmez creasta.

   Zis si facut, am ajuns in zona respectiva si intr-adevar nu am vazut niciun semn dar poteca se distingea destul de bine serpuind printre copacii cazuti. Ajuns in Curmatura Comisului semnele dispar cu totul. Caut in disperare dar nu gasesc continuarea lor. Se pare ca poteca intra in padure la stanga dar zona de intrare era astupata cu cativa copaci cazuti si o padure de buruieni. Eu, fidel sfatului, urmez culmea si urc pe Vf.Lerescu (Comisul Mic)printr-o mare doboratura, cu ochii cat cepele dupa semne si poteca,  bombanind de mama focului. Proasta amenajare si marcare a potecilor in zona asta. Ar trebui sa se ia niste masuri in aceasta privinta.

/Creasta/p1170702_.jpg

  Ajuns sus gasesc o poteca aproximativa prin ierburi si cred ca am gasit poteca buna, dar nu erau decat urmele altor fraieri care au urcat pana aici. Iau hotararea sa cobor drept in jos sperand sa ajung in Valea Lerescu si de acolo de-a lungul ei la Rudarita. Dupa vreo 100 m de coborare ajung in poteca buna. Ma bucur sa vad semnele, dar iau o alta decizie proasta si crezand ca sunt pe poteca de creasta ce duce la Plaiul Foii ma intorc spre Curmatura Comisului de unde aveam impresia ca incepe poteca spre Rudarita. Trebuia neaparat sa cobor  pentru ca a fost prima data cand nu mi-a ajuns apa luata dimineata pana seara. Si uite asa, cu dus si intors, cu urcat si coborat, am pierdut o ora.

   Pana la urma am ajuns si la Rudarita si tot sperand sa prind vreo masina am pornit voiniceste pe jos pana la Plaiul Foii. Pe drum m-am oprit sa ma spal in parau si in acest timp am vazut o masina plina ochi, clar nu aveam loc, dar dupa ea a venit o dubita care a refuzat sa ma ia motivand ca in spate au ciuperci. Cate ciuperci puteau sa aiba sa nu mai incapa un om. Asta nu m-a suparat prea mult dar m-au intrebat la misto daca am prins ceva in parau si asta m-a suparat mai rau. Am pornit pe jos si pana la Plaiul Foii nu a mai trecut nicio masina dar erau foarte multe persoane la iarba verde si speram ca totusi ma va lua cineva

/Creasta/p1170710_.jpg

Intreband cati kilometri sunt pana la Zarnesti am aflat ca 12 si asta m-a dezamagit cumplit. Nu cred ca as mai fi avut putere sa ajung in seara aceea. Dar am avut noroc. Dupa 2 sau 3 masini care au refuzat sa ma ia, am gasit un montaniard din Brasov care fusese la iarba verde cu familia si cu o saptamana inainte facuse acest drum pe jos, dupa ce coborase din Crai. Asa ca stia ce inseamna si s-a indurat de mine.

   In concluzie, o tura fantastica, un vis implinit si ceva invataturi acumulate. Fagarasii nu m-au dezamagit, dimpotriva si sigur revin.  In alta ordine de idei, dupa cum am spus, e frumos si singur pentru ca am mers cum am vrut, am facut ce am vrut, am campat unde am avut chef, dar e greu sa nu ai cu cine impartasi, sfatui, minuna sau pur si simplu vorbi. Hrana energetica e utila dar trebuie si ceva mai consistent pentru rezistenta si refacere musculara.

P.S. La redimensionarea pozelor si incarcarea pe site mi-am dat seama ca pot aprecia timpii din parcurs pe baza orelor la care au fost facute si astfel dau cativa timpi aproximativi pe care as fi vrut sa-i stiu si eu cand am pregatit tura

  

Turnu Rosu-Saua Corbului 4,5 h

Saua Corbului-Saua Apa Cumpanita 2,5 h

Saua Apa Cumpanita-Saua Suru 1,5 h

Saua Suru-Saua Rosiile 30'

Saua Rosiile-Lacul Avrig 1,5 h

Lacul Avrig-Saua Scara 2,5 h

Saua Scara-Saua Serbota 70'

Vf.Serbota-Vf.Negoiu 3 h

Vf.Negoiu-Lac Caltun 1,5 h

Lac Caltun-Saua Doamnei 2h

Saua Doamnei-Lac Balea 2h

Lac Balea-Lac Capra 45'

Lac Capra-Fereastra Zmeilor 1,5 h

Fereastra Zmeilor-Sub Vf.Arpasu mic 1 h

De Sub Vf.Arpasu mic-Lac Podul Giurgiului 1,5 h

Lac Podul Giurgiului-Saua Podragu 1 h

Saua Podragu-Vf.Vistea mare 2,5 h

Vf.Vistea mare-Fereastra Mare a Sambetei  3 h

Fereastra Mare a Sambetei-Ref.Curmatura Zarnei   3,5 h

Ref.Curmatura Zarnei-Curmatura Bratilei 2 h

Curmatura Bratilei-Ref.Berivoiescu 1,5 h

Ref.Berivoiescu-Curmatura Comisului 2,5 h

Curmatura Comisului-Plaiul Foii 4 h




Joi, 21 octombrie 2010 - 00:22 
Afisari: 5,723 


Postari similare:





Comentariile membrilor (33)

paul91
paul91
Busola
 
1
foate fain tura facuta!
Ture si carari insorite!


Joi, 21 octombrie 2010 - 01:28  

catalinlamunte
catalinlamun..
Caraba
 
2
Felicitari pentru reusita turei, si mai ales ca ti-am implinit visul nascut cu ani in urma!
Nu exista nu pot, ci doar nu vreau!


Joi, 21 octombrie 2010 - 08:57  

florinbalan
florinbalan
Rucsac
 
3
Felicitari pentru tura si pentru vreme! Pe noi ne-a plouat 5 zile, iar sosetele mi-au fost furate de niste montaniarzi Carpati.org


Joi, 21 octombrie 2010 - 10:04  

codrin_popesku
codrin_popes..

 
4
Cu toate că ați avut și momente limită, cred că tura vă va rămâne întipărită în minte și în suflet mult timp de acum înainte. Sper să învăț și eu de la dvs să trec peste momente precum cele de la Podul Giurgiului care, cred eu că se uită, mai ales de noi românii...dar ce ne facem cu americanii?! (le recomandăm să lectureze romanul lui Zaharia Stancu? Carpati.org )
Una peste alta, toate cele petrecute cred că au dat o savoare specială turei.
Felicitări pentru această adevărată tură de anduranță și cărări cu soare în continuare!


Joi, 21 octombrie 2010 - 10:24  

wolfy
wolfy
Caraba
 
5
Frumoase amintiri mi-ai trezit! Aceeasi tura am facut-o si eu acum cativa ani, dar am avut parte numai de vreme buna. Cu o alta ocazie, unui coleg de tura, i s-a furat portofelul cu acte, bani, etc. in Refugiul Vistea, deci nu de catre ciobani. Oricum, in ultimul timp s-au cam inmultit hotiile "de altitudine". Numai bine si felicitari pentru implinirea visului!


Joi, 21 octombrie 2010 - 10:32  

oanacamelia
oanacamelia

 
6
felicitari! foarte frumos. si ai ramas si cu bocancii tai. Carpati.org


Joi, 21 octombrie 2010 - 12:11  

drumetu71
drumetu71
Busola
 
7
@codrin_popesku : Intr-adevar toate cele intamplate (chiar si cele rele) au dat un farmec deosebit turei si deja le-am uitat.
@catalinlamunte : Dictonul acesta mi l-a spus un prieten la inceputurile drumetiilor mele cand aveam de gand sa renunt si mi-a prins foarte bine. Multumesc pentru readucerea aminte.


Joi, 21 octombrie 2010 - 12:41  

edo
edo
Caraba
 
8
Felicitări omule! O realizare pentru o viata, de care sa iti aduci aminte cu drag la bătrânețe!


Joi, 21 octombrie 2010 - 13:42  

vali51
vali51

 
9
Felicitari pt.jurnal si tura de rezistenta.Impreuna cu un prieten a trebuit sa coboram, la cab.Suru, din cauza viscolului iscat in mijloc de septembrie 19... Aveam in plan sa ajungem la cab.Podragu,dar n-a fost sa fie. Ai avut totusi bafta si de vreme si de hoti milosi,bine ca ti-au lasat bocancii si rucsacul, altfel suna-i la 112,dar cum semnal nu prea aveai...Drumetii cat mai frumoase in continuare .P.S.Ar trebui sa ai la tine doua-trei cartele de telef.in retele diferite de telef.mobila, in cazul lipsei de semnal,asta in situatia cand mai pleci singur pe munte.


Joi, 21 octombrie 2010 - 13:51  

meetthesun
meetthesun
Busola
 
10
Felicitari pentru tura, organizare, curaj si mai ales, perseverenta! Era pacat sa renunti si ma bucur ca Mike ti-a inoculat si tie acest motto Carpati.org

Cat priveste incidentul cu furtul, am auzit si eu de un caz in Piatra Pranzului si de unde s-a luat toata mancarea, inclusiv laptele praf al unui bebelus de 1 an, deci... nimic nu ma mai mira. Probabil si unii turisti si unii ciobani se ocupa cu astfel de indeletniciri, fiecare dupa nevoi... E foarte bine ca ai scris despre asta, poate chiar ar trebui pus si un articol pe carpati, in cazul ca am uitat ca mai exista astel de oameni chiar si pe munte...

De-altfel, povesteste si N. Baticu in "Amintirile unui alpinism" cum s-a infratit cu un drumet singur ca si el, pe platoul Bucegilor, si cum acesta i-a furat harta, dar putem presupune ca pe vremea aia o harta se gasea mai greu si "hotul" n-a rezistat tentatiei...

Trecand peste asta, tura in sine, locurile sunt superbe, chiar si asa ilustrate cu modestul tau aparat. Suplinesc din plin cuvintele si trairile ce reies dintre randurile acestui jurnal.

Poate data viitoare ai noroc si de o marmota Carpati.org
Numai bine si la o reeditare a turei cat mai curand!


Joi, 21 octombrie 2010 - 13:54  

miparv
miparv
Rucsac
 
11
Super, probabil ca va urma "Singur pe creasta Pietrei Craiului" Carpati.org


Joi, 21 octombrie 2010 - 17:57  

drumetu71
drumetu71
Busola
 
12
@ vali51 : Nu reteaua a fost de vina ci telefonul. Cineva langa mine pe Moldoveanu avea semnal full.
@ miparv : Tura a fost la inceputul concediului si era planificata si creasta Pietrei Craiului cu cel mic la sfarsitul lui dar din pacate nu am avut timp frumos


Joi, 21 octombrie 2010 - 18:18  

ionescudan
ionescudan

 
13
o mica rectificare in ceea ce priveste lanturile montate pe custura saratii
inelele nu s-au furat ci asa au fost montate lanturile
inelele cu pricina sunt in refugiul caltun agatate de lantul cu care e legata masa
asta e tipic romaneste


Joi, 21 octombrie 2010 - 19:33  

florinbalan
florinbalan
Rucsac
 
14
Pe mine m-a surprins tocmai faptul ca mailloanele rapide din refugiu nu au fost furate. (Ele sunt ramase in plus, urmand a fi folosite in alte zone, nu sunt lasate nemontate)
Cat despre cele "lipsa" de pe traseu, e preferabil sa ai capatul din vale a lantului lasat liber, ca sa poti sa il scoti din zapada si sa-ti alegi mai usor calea pe unde cobori/urci. Fiind foarte grele e putin probabil ca cineva sa le traga in sus dupa el, asa, din joaca. Daca intr-adevar lipsesc mailloane care conectau 2 lanturi este trist. Pe de alta parte Custura poate fi parcursa in ambele sensuri si fara ajutorul lor fara probleme pentru cei care au destul sange rece si experienta cat sa-si permita acest traseu. Ceilalti il pot ocoli pe varianta.
Drept sa spun eu am fost oarecum dezamagit, revenind anul acesta, de abundenta lanturilor pe Custura, probabil ca in curand isi va pierde "reputatia".


Joi, 21 octombrie 2010 - 20:15  

andrei.st
andrei.st
(admin)

 
15
Frumoasa tura si bine ca nu te-ai dat batut! Carpati.org Pe 27 in aceeasi luna am prins si noi vreme super (constat ca sticla de pe Moldoveanu de la baza crucii avea ceva vechime pt ca era acolo si cand am trecut noi). E ceva sa faci singur creasta... si sper ca te-ai simtit mai implinit impartasind frumoasele trairi aici Carpati.org
Despre comportamentul unora ce ajung pe acolo prefer sa nu comentez dar iti doresc ture faine si zile frumoase in viitor!


Joi, 21 octombrie 2010 - 20:49  

senty
senty
(admin)

 
16
Felicitari pentru tura; multi viseaza, putini reusesc.
Si turele solo pot fi faine... depinde de fiecare in parte; de la inceputul luinii august si pana pe data de 16 am mers singur prin toata portiunea de nord a tarii. Oricum felicitari pentru tura solo.
Semnal pe Moldoveanu... depinde de telefon. Pentru o legatura telefonica... mai sigur de pe Vistea Mare. Daca x sau y spune ca pe Moldoveanu are semnal full, nu inseamna ca e si semnalul din reteaua ta telefonica!!!
Ture faine !


Joi, 21 octombrie 2010 - 21:02  

ovidiuplayer
ovidiuplayer..
Busola
 
17
frumoasa tura dar ciudat ca ai mers atata si nu ai dat peste niste marmote ,dar capre negre ai vazut ?


Sâmbătă, 23 octombrie 2010 - 14:15  

gabriell
gabriell

 
18
Felicitari pt tura!
Un sfat. Legati de rucsacii lasati in veranda o sforicica si de ea un clopotel atarnat de cort. Daca incearca cineva sa traga rucsacii pe sub tenda o sa sune clopotelul si va treziti sau vor pleac de teama sa nu trezeasca pe cineva.. Daca ati fi hoti ati incerca sa mai furati o chestie care face zgomot cand trageti de ea? Carpati.org


Sâmbătă, 23 octombrie 2010 - 17:50  

florinbalan
florinbalan
Rucsac
 
19
Si daca bate vantul mai doarme cineva cu clopotelul al zdranganind?


Duminică, 24 octombrie 2010 - 00:56  

drumetu71
drumetu71
Busola
 
20
@ ovidiuplayer : Am vazut una singura si aia stinghera in ceata
@ gabriell : Florin are dreptate si cum vantul bate aproape tot timpul in Fagaras numai somn nu ar fi. A doua zi ma gandeam ca daca as fi stiut legam rucsacul de mana


Duminică, 24 octombrie 2010 - 12:14  

oleg
oleg
Coarda
 
21
Bravo si felicitari pentru aventura de care ai avut parte. Numai un om cu un caracter puternic poate sa realizeze asa cevaCarpati.org Te-ai dovedit a fi un montaniard de nadejdeCarpati.org
Despre patania de care ai avut parte vreau sa spun ca ticalosi sunt peste tot si cred ca vinovatii nu au fost turisti.
Jurnalul este foarte interesant , dar si pozele sunt frumoase cu toata autocritica legata de talent Carpati.org


Duminică, 24 octombrie 2010 - 20:23  

drumetu71
drumetu71
Busola
 
22
@ oleg : Multumesc pentru incurajari. Chiar stateam la indoiala daca merita sa investesc intr-un aparat foto mai de doamne ajuta


Marți, 26 octombrie 2010 - 09:38  

relu28
relu28

 
23
super tare ! super om ! felicitari !


Luni, 1 noiembrie 2010 - 00:33  

catalinionut
catalinionut..

 
24
o tura excelenta, felicitari!


Luni, 1 noiembrie 2010 - 22:06  

leovit
leovit
Busola
 
25
Frumoasa tura admir tenacitatea de care ai dat dovada in aceasta tura solitara .Ce gust amar cind afli si de fapte rautacioase.


Vineri, 11 februarie 2011 - 12:58  

razvandl
razvandl

 
26
frumoasa tura ! apreciez determinarea de a face creasta de unul singur ! Felicitari pentru acest jurnal - din partea pustilor de la care ai luat mancarea, din saua podragului. -sunt unul dintre ei, noi am coborat la Barcaciu, fratele meu care era pustiul dintre noi, a fost nevoit sa coboare la balea.


Joi, 16 iunie 2011 - 15:15  

drumetu71
drumetu71
Busola
 
27
Hellooo ! Imi pare bine de reantalnire si inca o data multumesc.
Asa intelesesem, ca voi coborati la Balea. Sper ca ati avut o tura buna si cine stie poate ne mai intalnim pe creste.


Joi, 16 iunie 2011 - 18:42  

razvandl
razvandl

 
28
Cand am citit "singur in fagaras" , deja cautam partea cu furatul mancarii ! Lumea iubitorilor de munte este mica se pare ! da, am avut 2 zile insorite de acolo pana la barcaciu. ! vara asta ne vom intoarce pe creasta fagaras sa o facem complet de la V la E !

Sanatate, si carari insorite !


Joi, 16 iunie 2011 - 19:03  

oleg
oleg
Coarda
 
29
Ai dreptate Razvane. Lumea iubitorilor de munte este mica. Sunt oameni ce iubesc muntele si oameni ce merg pe munte. Intre cele doua categorii este o diferenta de atitudine fundamentala de cele mai multe ori. Asemenea intalniri vor ramane in amintirile si povestirile voastre de munte, pe veci Carpati.org
Iar prieteniile facute pe munte sunt cele mai trainice si adevarate Carpati.org
Asa ca va doresc cat mai multe carari insorite pe creste Carpati.org


Joi, 16 iunie 2011 - 20:20  

tesla4536
tesla4536
Caraba
 
30
Frumoasa aventura, chiar si cu intamplarea nefericita din Podu Giurgiului.
O mica nelamurire totusi, avand in vedere intrebarea legata de Jandarmeria Montana.
Nu i-ati anuntat de furt, nu?


Joi, 21 iulie 2011 - 22:52  

drumetu71
drumetu71
Busola
 
31
Pe cine si unde ? Pana am coborat eu de pe munte au mai trecut 2 zile. Prinde hotul, scoate-i ochii. Acolo sus ar trebui sa fie patrule (ca in Bucegi), iar la telefon am spus ca nu prea am avut sanse sa vorbesc. Pe langa asta eu as fi avut mai multe batai de cap si hotul sigur ar fi scapat. Chiar acum sunt implicat intr-un caz de furt ca martor si din cate mi s-a spus hotul scapa ca "e doar o gainarie", dupa cum a spus procurorul, iar pe mine m-au purtat pe drumuri de mi s-a acrit. Cred ca asta e un alt motiv pt care justitia e neputincioasa in tara asta. Birocratia mult prea stufoasa si care face orice om sa dea inapoi in a ajuta-o oricate bune intentii ar avea. De aceea e mai bine sa te faci ca nu vezi nimic, ca un alt martor al cazului de care vorbesc, care a refuzat sa dea declaratie si sa fie implicat cu toate ca furtul il privea direct.


Vineri, 22 iulie 2011 - 08:41  

razvandl
razvandl

 
32
dupa cum ziceam anul acesta m-am intors in fagaras pentru a parcurge integral creasta. multumesc pentru ca ai postat timpii intermediari ! Mi-au fost de folos in a-mi face o impresie asupra planificarii zilelor. Am observat anul acesta cu deosebita placere ca au aparut multe refugii noi.
Daca vrei sa vezi ceva poze de anul acesta intra pe blogul meu www.razvandl.blogspot.com , inca nu am apucat sa postez un jurnal pe carpati, dar ma gandesc sa o fac !
toate cele bune !


Miercuri, 27 iulie 2011 - 13:56  

victoranica
victoranica
Coarda
 
33
Felicitari pentru tura si pentru jurnal. In vara care vine am stabilit o reeditare a ceea ce ai facut tu, cu 6 zile alocate. Ce-i drept, nu voi merge singur ci in grup, sper ca vremea sa tina cu noi macar in masura in care ti-a fost si tie prielnica Carpati.org E imbucurator sa aflu ca ai trecut cu bine peste peripetiile din timpul parcurgerii.


Marți, 9 aprilie 2013 - 16:41  


 




Trebuie sa te autentifici pentru a putea adauga un comentariu

 
0,1190 secunde

GetaMap.org | Maps from all over the world | ro | fr | es | de | Calculator distante
ViewWeather.com - A new way to view the weather | nl.ViewWeather.com | sv.ViewWeather.com
Regulament carpati.org
© copyright (2004 - 2021) www.carpati.org