Simplu-EVA

            EVA

           Am uitat, în ceaţa întâmplărilor vieţii, cât de mult m-a fascinat povestea Evei! La început, cel mai tare mă mâhnea că din cauza ei am pierdut Raiul şi că eu trebuie să dau teza la chimie, o pacoste pentru mine. Apoi, că trebuie să mă duc la serviciu, să fac rate, tot dichisul vieţii!          

          Ultima dată când m-am enervat pe ea a fost când m-am mutat în apartamentul unde stau şi acum. Recunosc că uneori am regrete că nu stau în locul vecinului de la şase. De acolo se vede fix, şi-ntr-un mare fel, Ceahlăul. Dar asta e!Nu sunt mereu la fel de inteligent. Când m-am procopsit cu apartamentul, am bănuit că se vede Ceahlăul şi de la mine din apartament. Dar n-am verificat!Nici n-aveam cum, că era ascuns între schele. Când am urcat prima dată în casă, m-am dus fix la geamul de la bucătărie, cel mai aproape de intrare, să mă bucur c-am cumpărat un apartament cu tot cu Ceahlău!Nu vă pot descrie ce urlet sinistru am scăpat, de-au venit ai mei într-un picior de pe unde erau răspândiţi prin casă, crezând că mi-am prins capul în vreun geam. Nu înţelegeau ce îngaim, pierit tot în voce, gâjâit de nervi şi supărare maximă de abia mai puteam să vorbesc…”nu se vede Ceahlăul…” şi-n gând, plin de obidă „fire-ai al al dreacu să fii tu de Evă”.

           Anii au trecut şi-ntr-o zi mă sună Lulu, prietenul meu de-o viaţă…”vezi, fraiere, că am găsit un site de munte, cu poze de-ţi moare amigdala, de cât rămâi cu gura căscată, aşa că nu mai fi supărat că nu se vede Ceahlăul de la geamurile tale.Se cheamă „carpaţi.org”.Prind o fereastră de liber şi caut pe net site-ul cu pricina!De-atunci n-am mai fost supărat pe Eva, că nu mai aveam de ce. Aveam o fereastră către absolut orice munte voiam eu să văd, către poveştile altora, către întâmplări ciudate şi fascinante, către sfaturi la orice voiai să întrebi. Recunosc, pentru mine, prima dată au contat pozele! Mă fascinau…Nu puteam să-mi” fac” ziua, fără o tură mică la poze, pe carpaţi.org…

          Mi-am făcut cont după ceva vreme!Iniţial, nu consideram necesar. Îmi ziceam, că, frate, sunt ca la baltă, dacă nu curge, pică! Dar prezenţa pe site, fără cont, e ca ca-n filmul mut…A trecut ceva vreme şi prima mea tură „tocmită” pe carpaţi.org a fost epică! A fost cea de pe Grossglockner. Am povestit despre ea. Încă nu ştiu dacă să râd sau să-mi trântesc repede câteva cruci, să fie acolo spre înţelepţire! Dar a contat! Am căutat febril să mă „aduc la zi” şi m-am „reabilitat” cu-n curs de alpinism de iarnă, aşa, ca să evaluez trecutul acelei ture din Austria! Aş putea să spun că am fost un mare norocos, cum sunt mai tot timpul, că am mai apucat să cunosc berea austriacă! ;)

           Apoi timpul a trecut şi s-a brodit o tură prin Munţii Suhardului, când în ţară se decretase cod galben de viscol şi ninsori. A fost o tură în care am cunoscut prietenii mei de acum, veşnicul H.P.M. din viaţa mea! Şi am urcat toţi până la prima stână, pe-o vreme în care şi eschimoşii ar fi dat-o dracu şi ar fi stat la o votcă, în iglu, la lene. Deci, îmi era atât de frig, că nu mai puteam vorbi, efectiv. Aşa l-am cunoscut pe Cristache care se uita la mine şi râdea, spunându-mi „ce, ţi-e frig, moldovene?”Mi-a fost frig că i-am fumat toate ţigările. Ţin minte că mergeau doar două arzătoare din toate câte erau şi unul era al lui Iuliu, un alt montaniard cu care am rămas prieteni pe viaţă, chit că anul următor ne-am ispitit iarăşi, norocul, printr-o avalanşă pe Râpa Zăpezii. Am încălzit supa mea simandicoasă, de burtă, şi m-am băgat în sacul de dormit, gândindu-mă la a doua zi şi la momentul când „toţi vom fi egali”, moment care mie îmi punea probleme de emoţie.

         A doua zi, a fost momentul meu de magie, când Cristache întreabă cu un iz de speranţă în glas,”bă, aveţi careva vreun pic de apă care să nu fie îngheţată?”. I-am zis că am eu şi că să aştepte… Şi-l văd cum face ochii mari, în timp ce eu scoteam: bocancii, mâncarea, fesul, încă o bluză de polar pusă la cald, moment în care Cristache nu se poate abţine şi zice”pe crucea mea, eşti cel mai tare dacă scoţi şi-o blondă!Sau, hai, măcar un elefant!Hai, uimeşte-mă!”….moment în care i-am întins şi sticla de apă minerală.Cristache:- „hai că-i bună şi asta!Adică tu ai mai avut o sticlă de apă şi noi, toată noaptea, am topit zăpadă, mai să ne ia dracu de sete?!” Eu:- „am somnul adânc!”Cristache: asta cu somnu’ e adevărată!Frate, sforăi, de credeam că suntem lângă un elicopter”…

              Şi anii au trecut! Am rămas alături, înfruntând geruri, ploi, panta dracului, împărţind o bucată de slănină cu ceapă, un gât de cafea!Stăteam seara la poveşti în jurul focului şi-mi ziceam ce ar fi fost prietenia noastră fără carpaţi.org?

              Aşa am cunoscut-o şi pe Ina, soţia mea! În preajma unui „1 Mai”, Claudiu din Iaşi mă sună, insistând aproape ciudat să mergem pe Piatra Vithoş! Nu mă tenta!Făcusem Hăşmaşul şi la mine regula e că un munte poate fi o dată vara, o dată iarna, şi ce e peste, e pierdere de vreme, căci viaţa e scurtă şi sunt o sută treizeci şi opt de munţi în ţara asta (aproximativ, din memoria mea uzuală)!  Şi abia mă recuperasem şi după o accidentare la genunchi! Nu ştiu ce m-a făcut să zic că vin!Probabil, jena că prietenul meu insista atât de mult! Mi-am zis că în această tură, o să-mi verific şi treaba cu genunchiul, să văd dacă ţine! Ar trebui să ţină!Şi aşa, pe traseu, mă iau după Aurică şi Ram, primul fiind extrem de pasionat de bucle! :)  Eram primul pe traseu şi mă tot uitam în spate cum rămâne lumea în urmă…Ina s-a ţinut după mine. Singurul meu gând, la acel moment, uitându-mă la ea, era „ia uite, ce plămâni are moldoveanca!” :)  Şi exact în momentul acela mă ajunge din urmă şi Aurică, întrebându-mă, oarecum înciudat, că ce dracu alerg aşa?! Evident, ne depărtasem de la traseu…într-o oareşcare buclă!

             Seara a fost hai mare pe Piatra Vithoş! Târziu în noapte am rămas eu, Cristache şi Claudiu, care nu mai putea de somn…când deodată văd răsărind luna , în spatele lui! Şi-l întreb:”cum, mai poţi pleca, pe aşa o lună?!” Am stat toţi trei până nu am mai putut de oboseală. A fost, poate, una dintre cele mai frumoase nopţi petrecute pe munte, din viaţa mea! Luna „trecea aşa mare şi tristă…”. În jur brazii tăceau şi noi nu mai aveam ce să ne spunem. Aşa că ţin minte c-am trecut la spus de poezii. Priveam jarul din foc şi ştiam atunci, toţi trei, că e una din nopţile acelea de care te desparţi cu greu. Era o noapte ca un jurământ! Eu zic că viaţa merită trăită! 

           

            A doua zi, Ina stătea afară din cort şi când am ieşit, nici nu eram bine dezmeticit, mă întreabă dacă nu vreau să beau o cafea! Astfel că-l aud pe Cristache, de lângă mine că-mi şopteşte, îngrijorat maxim „Vezi, poate te pune dracu să refuzi!” :) .Am ieşit din cort la soarele dimineţii şi mă uitam la tabăra noastră, neştiind de ce lumea se agită atât de mult pentru percepţia mea în reluare! Noi abia ne culcasem de-o oră! Ne bem cafeaua luată de pleaşcă de la Ina, când îl văd pe Cristache că amuşinează aerul îngrijorat, şi-l şi aud spunând „bă, să moară Bibi, dacă nu miroase a cafea naturală!Ia du-te tu şi fă o inspecţie şi adu şi la „pretenu' ” tău, măcar o moleculă”! Cineva avea, într-adevăr, cafea naturală şi dădea la oricine voia!Vă daţi seama? Te culci de-o oră şi cineva, când te trezeşti, are la el cafea naturală, făcută, aburindă, făţişă! Parcă şi auzeam în gând cântecul acela…”Aliluia, aliluia!”

            Cu anii, Eva a rămas undeva în urmă…maica tuturor lucrurilor şi bune şi rele! În privinţa carpaţi.org simt că am rămas dator trecutului! Nu ştiu cum vor fi anii ce vor veni!Cu toţii nădăjduim la bine, la mila şi la iertarea Domnului pentru multele noastre greşeli! Atât timp cât există carpaţi.org, avem o asigurare că viitorul sună bine!Cu toţii evaluăm, periodic, mai des, mai rar, ceea ce e bun şi ceea ce e rău în viaţa noastră! De ceea ce e rău, negreşit, căutăm să scăpăm. Cine poate „duce”povara răului, la nesfârşit?!Dar binele?!

           Nu pot evalua, nici măcar mulţumitor, cât de mult a însemnat carpaţi org pentru mine! Poate că percep ca fiind pitonul meu de asigurare că lucrurile nu o vor lua niciodată razna în viaţa mea!Dar dacă carpaţi.org a rămas în viaţa mea, atâţia ani, scăpând zâmbind de evaluările periodice, înseamnă, negreşit, că e ceva bun!Vi-l doresc şi vouă, aşa cum a fost şi cum e şi pentru mine!

          Carpaţi.org suntem noi toţi, cu poveştile noastre, cu întâmplări, cu speranţele şi cu visele noastre!Ne mai certăm, ne mai supărăm dar aşa creşte ceva frumos pentru că şi noi creştem din întâmplări, din gânduri, din vise, în care unele poate ne dor, poate altele ne împuţinează sufleteşte dar cele mai multe ne aduc clocotul în suflet, durerea aceea frumoasă în care spui „Clipă, stai!”Am trecut prin multe de când am deschis prima dată uşa la carpaţi.org în viaţa mea şi până acum!Unele întâmplări au fost năprasnice, altele ca un vis frumos!

         Je ne regret rien!

           Carpaţi.org e cabana noastră de la munte, unde seara toţi ne reîntâlnim, la un cântec, la glume şi la un vin fiert. E dimineaţa de unde plecăm, sperând la o revedere, în vreo altă tură!Pentru că, întotdeauna, ai nevoie de un prieten! Şi prietenii tăi suntem noi, ceilalţi!

           Multumesc, carpaţi.org pentru tot frumosul pe care l-ai adus în viaţa mea! Eşti extraordinar! Eu, te iubesc pentru că miroşi a cetină de brad, pentru că prin tine aud  chemarea şoptită a izvoarelor şi nerăbdarea când ele devin cascade,  şi pentru că zâmbeşti copleşitor, precum femeia lângă a cărei mirare am ales să aflu nesfârşita frumuseţe a vieţii!

Marţi, 22 decembrie 2015 - 12:10 
Afisari: 1,900 


zentai