Skin Classic Skin White Skin Black & Whilte Skin Default Adauga la Favorite (In contul carpati.org)
Cautare:

Doneaza

Calendar

Iulie 2021
LMMJVSD
1234
567891011
12131415161718
19202122232425
262728293031

August 2021
LMMJVSD
1
2345678
9101112131415
16171819202122
23242526272829
3031

Online

Vremea
Varful Negoiul Unguresc
Muntii Calimani

Voluntar in Carpati

Homepage

Lista de discutii

Sibiu-Breaza-cabana Urlea-Varful Urlea-Lac Urlea-vf. La Cheia Bandei-cabana Valea (Muntii Fagarasului)

Desi cu intarziere si cu riscul de a pierde anumite momente din cauza batranetzii care ma incearca, voi incerca sa refac firul evenimentelor din aceasta tura superba.


Motto!
Munte, munte, REGE munte,
Ziua, noaptea, eu visez
Frumusetile-ti tacute,
Ce in suflet le pastrez!


Am plecat din Sibiu vineri-26.07.2007, tocmindu-ma la pretz si reusind sa il conving pe un taximetrist hatru sa ma repeada pana la Breaza, inclusiv parte din drumul forestier sa scurtez. Avand in vedere ca nu e masina lui, e de acord sa ma duca pana unde se poate avansa pe drum. Dupa multe peripetii pe drum (onoratzii boactari, control RAR si alte cele, plus multimea de semafoare de pe nenorocitul DN 1, schimbam tactica si ne ducem intai prin Fagaras de unde ii luam pe Dorina(dorina_fagaras), precum si pe Marius (mariusadx cu un prieten), sositi tocmai de la Focsani. Inghesuiti in masina, reusin sa parcurgem si drumul oaselor care leaga Fagarasul de Breaza si, asa cum a promis, preafericitul taximetrist ne duce pe Valea Pojortei pana unde permite drumul forestier accesul cu asemenea mijloace de transport.


Vorbind la telefon cu Cosmin (savcoco, care urcase de dimineata cu Catalin) abordand traseul de pe Coltii Brezei si confirmand ca datorita atractiilor zonei(fructe de sezon) au intarziat destul pe traseu si nu ajunsesera la cabana, o luam si noi catinel in sus pe vale, toropiti de canicula de afara. Traseu lejer pe prima portiune, pe firul apei, nu pune nici un fel de problema. Trecem pe langa crucea ridicata in memoria lui nea Costica Dragomir-Dumnezeu sa-L odihneasca!- situata in traseu, pe locul unde si-a incheiat socotelile cu muntele sau mult-iubit si ne oprim pentru cateva minute de reculegere si aduceri aminte ale vremurilor de altadata. Nu dupa mult timp, la aproximativ o ora si jumatate de la pornire, dupa o mica pauza de aprovizionare cu apa la ultima bancuta, luam in piept portiunea de ascensiune spre cabana, care timp de o ora scoate sufletul din noi.


Fara probleme deosebite, desi eu eram la abia 2 luni de la operatia de apendicita, ajungem la cabana Urlea unde ne asteptau Cosmin si Catalin. Socat in prima faza de dezastrul din cabana si din zona acesteia, parca mi se ineaca toate corabiile. Pana la urma ma lamentez ca asta e romanul si imi alin amarul cu ceva de-ale gurii,fiind flamand ca un caine de vanatoare.


Pentru ca timp era destul, impreuna cu Cosmin, Dorina si Marius, plecam sa facem un traseu pe Coltii Brezei, traseu putin cunoscut si destul de accidentat, care a devenit obisnuinta de cand eram copilandru, la toate turele facutela Urlea. Traseul pleaca din spatele cabanei spre nord, prin padurea deasa, nefiind marcat in prima portiune. Dupa 15 minute urcam pe jgheabul vestic al primei stanci masive care se ridica spre cer in fata noastra, pe mica potecuta aproape pierduta. Ajungem dupa alte 10 minute la baza Armasarilor nde constat cu surpriza ca traseul binecunoscut de ascensiune spre varf nu mai e practicabil. De, nu am mai fost cam de mult in zona! Nici chiar marcajele vechi nu se mai vad in prezent, poteca se pierde, asa ca numai cunoscatorii mai pot ajunge sus. Incerc o alta varianta, nu fosrte riscanta dar nici prea lejera si cu ajutorul catorva colti de stanca si a radacinii unui jneapan ratacit in acea stancarie, reusesc sa ajung sus, de unde se deschid niste privelisti minunate spre Musuleasa, varful Urlea, Traznita , Curmarura Zarnei, Plaiul Hotilor si Muchia Dejaniului.Datorita dificultatii destul de mari a "traseului", mai ales la coborare, si faptului ca lumina la acea ora nu prea permitea fotografii de calitate,ceilalti colegi se orienteaza spre alt coltz ceva mai accesibil unde ii urmez si eu si, impreuna cu Dorina, facem pe gazdele si detaliem topografia zonei.


Coboram la cabana unde gasim o camera mai dosita unde au fost salvate cateva saltele si destul de bine izolata unde hotaram sa ne petrecem noaptea, pe care o asteptam la povesti pe unica bancuta ramasa intreaga si sacaitzi de sutele de musculitze tupeiste si enervante. Io am avut norok ca mai trageam cate o pipa si le mai alungam, dar ceilalti au suferit (si injurat) crestineste...:)). Fara nici un a-propos, Coco...:).


Dupa o noapte destul de linistita, leganati de concerul stereo al sforaiturilor unor alesi domni, ma trezesc pe la 6 si ies sa admir o dimineatza de vis, racoroasa si linistita. Trag cateva cadre, o tzigare-doua(da nu prea mergeau ca nu aveam cafea...:)) si astept sa faca oki toata trupa. Dupa ce ne infruptam destul de serios, stiind ca pana seara o sa ne distram numai cu fructe deshidratate, dulciuri si apa, incepem urcusul spre Musuleasa. Desi de la cabana pare relativ usor si scurt, traseul spre creasta principala de la cabana e de-a dreptul criminal, mai ales ca pleci direct pe ascensiune grea, fara incalzire. Dupa o ora, fara fortare la ritm dar solicitati serios fizic, eu cu Dorina ajungem in culmea Musulesei unde ne asezam la o binemeritata pauza si nu ne mai saturam sa admiram superbele peisaje pe care zona Urlea le ofera celor care stiu aprecia frumusetea adevarata, chiar daca nu avem in fata zonele spectaculoase ale Negoiului sau Vistei.


Dupa regrupare, continuam urcusul(tin sa mentionez ca pana pe varful Urlea, traseul se prezinta ca un permanent urcus, care de pe Musuleasa, desi nu mai pare atat de abrupt, te solicita permanent. Trecem la pas lejersi cu atentie sprotita de grohotisul de sub varful Mosul, suspendati pe poteca deasupra haului caldarii Mosului, si ajungel pe un fel de platou, deasupra varfului, de unde, dupa aproximativ 20 de minute de urcus sustinut, de pe culme, zarim zona spectaculoasa prezentata de caldarea glaciara a lacului Urlea, Peretele Urlii care incepe spre Nord cu Urlea si se continua cu Iezerul si Muntele Dara, precum si latura estica a muchiei Sambata.Mai facem o pauza de poze si odihna, dupa care atacam in forta ultima portiune mai grea, respectiv ascensiunea spre varful Urlea. Portiunea efectiva de urcare a varfului e cam acelasi urcus greu ca si pe Vistea, dar nu atat de lung. Una peste alta, dupa vreo 3 ore de la plecarea de la cabana, suntem pe varf.
De aici, cuvintele devin de prisos. Cred ca nici cel mai bun prozator nu poate descrie suficient de bine ceea ce se deschide cu generozitate in fata noastra, trei sferturi din Fagaras fiind vizibil de pe varf, pana spre Lespezi-Caltun in vest, Dara la sud si Curmatura Zarnei pan la Vf. Berivoiu spre est.


Pot spune doar ce am simtit eu in acele momente: liniste, o liniste nefireasca, dor
alinat, fiori pe sira spinarii , regrete ale vremurilor de altadata(prietenii stiu de ce), si asa cum spuneam odata:



"....Cand varfu-l vei atinge, de efort sfarsit,

Vei simti ca esti deasupra lumii,

Peste munti - stapan desavarsit,

Sentiment ce te va rascoli de-a pururi,

Ce-si face loc in inima incet, nedeslusit,

Spre-a izbucni asemeni unor rauri tulburi.


De te vei nimeri vreodata calator

Pe-ntortocheatele-i drumeaguri si poteci,

Sa nu te rusinezi ca esti un visator

Si ca un orb pe ele sa nu treci!

Priveste-i FRUMUSETILE, admira-i MARETIA,

Caci MUNTELE-i un BASM NEMURITOR!!"


Dupa o sesiune foto mai consistenta, intrucat stimatii colegi de tura nu mai fusesera in zona, hotaram sa le aratam toate minunatiile pe care le poate oferi zona. Asa ca parasim poteca marcata ce coboara de pe varf catre vest si o luam la vale spre sud, pentru a ajunge in poteca de creasta ce trecea pe sub acesta spre Curmatura Zarnei. De aici, lasand rucsacii destul de grei, plecam pe banda rosie catre Varful Iezerul, la baza caruia se rupe catre est poteca marcata cu punct albastru catre lacul Urlea. Coboram pana la baza peretelui Urlii, cu scurte popasuri de imortalizare a minunatiilor din jurul nostru, iar dupa aproximativ 15 minute la picioarele nostre se deschide panorama asupra lacului Urlea si a caldarii glaciare superioare cu acelasi nume. Aparatele foto muncesc la greu, si usor-usor ajungem la lac. Apa limpede ca cristalul, fara conserve si alte urme ale civilizatiei, iarba verde maturata de vantul puternic si maretia care ne inconjoara ne fac sa ne prabusim crestineste la soare si sa uitam de noi, fiecare visand cu ochii deschisi si traind clipele minunate pe care ni le ofera muntele drag. Dupa vreo jum'ate de ora parasim cu regret zona si reluam ascensiunea spre varf, iar dupa 45 minute ajungem de unde am plecat.


Luam o mica gustare , arsi de soarele naucitor si vantul de stepa, parca, mai dam cateva tururi de orizont, incercand parca sa absorbim splendoarea si linistea zonei, sa ne ajunga pana la tura viitoare, si , in pas destul de apasat, pe curba de nivel, plecam catre Fereastra Mare a Sambetei, pe marcajul de creasta. Dupa aproximativ 45 de minute pe banda rosie, la ultima cotitura spre nord a potecii, ajungel la indicatorul spre cabana Valea sambetei pe traseul la Cheia Bindei. Pentru a incheia tura magistral, horatam sa coboram pe aici, nu pe clasicul treaseu din Fereastra Mare. Pe principul greu e la deal, dar e criminal la vale, facem cam o ora de coborare de pe varful la Cheia Bindei pana la Cruce, unde intersectam traseul de Fereastra. Nu ora a fost problema si coborarea da 50-60 de grade uneori ale pantei, care ne solicita franele la maxim si incep sa simt, pentru prima data, cum incep sa bata telescoapele si sa ma jeneze operatia.


Greu traseu, dar ajungen cu bine la cruce. De acolo, pe clasicele si parca fara de sfarsit serpentine si praguri de piatra, incinsi la maxim de soare si coborarea de pe varf, parca abia asteptam sa ajungem in vale sa sarim in apa si sa ne mai racorim. Cand ajungem la baza pantei, stupoare: valea sambetei, care se formeaza aici din izvoarele puternice care coboara di Fereastra Mica, racorele, etc, era secata. Canicula prelungita si seceta si-au spus cuvantul greu chiar si in Fagaras. Chiar si in creasta, peisajul s-a prezentat in multe locuri desertic, salvat doar de culorile mai tari ale zonelor umbrite sau unde iezerele si lacurile alpine au rezistat.


Dezamagiti de intampinarea Vaii Sambetei, ne ducem toropiti catre cabana, unde abia asteptam sa ne intalnim cu Adi si sa ne hodinim ciolanele obosite. Un total de 11 ore de balaureli pe plaiurile fagarasene, cu schimbari multe de altitudine, multe substantiale, toate sub soarele nemilos de vara, vanand norisorii,ajungem, in sfarsit, sa ne pupan cu Adi si sa ne bucuram de un ceai fierbinte cu rom. Binecuvantam linistea de la cabana si faptul ca nu prea era lume, dupa ce ii dam cezarului, pardon stomacului, ceea ce cerea, ne asezam la povesti afara, pana cand racoarea serii, accentuata si de mici frisoane cauzate de arsita de peste zi, ne fugareste in cabana la odihna binemeritata. Desi a doua zi intentionam sa mergem spre Podragu, datorita epuizarii, consideram mai cuminte sa ramanem ziua urmatoare la Adi , sa il mai ajutam pe acolo. Inca aproximativ 10 ore de eforturi sustinute erau la limita puterilor si nu avea nici un sens sa fortam, venisem la relaxare nu la ture de forta.


A doua zi, de fapt a treia a turei,dupa prostul obicei de acasa, ma trezesc pe la 6 si cobor in bucatarie unde Adi trebaluia de zor. Stiind ca nu sunt bun de nimik pana nu imi beau cafeaua de dimineata, imi pune la dispozitie bucataria si dupa 2 zile de abstinenta, ma bucur de binefacerile unei cafe fierbinti, tari si naturale, pe care o savurez cu okii la peisajele superbe oferite de razele soarelui care lumineaza crestele. restul trupei, dupa ce fac okii mari, se hotarasc sa plece spre casa, nemaidorind sa piarda o zi la zacut pe la sambata si nemaifiind nici ei in stare sa infrunte traseul dificil spre Podragu. Strangeri de maini, despartire amicala cu speranta revederii la intalnire si raman cu Dorina sa facem pe cabanierii, intrucat Adi coboara si el la aprovizionare. Intrucat lume nu prea era iar cei cazati la complex si care urca pana la cabana la o bere sau o mamaliguta cu branza urmau sa soseasca abia dupa 12, ne apucam si facem curat in sala de mese, coridoare si bucatarie, precum si sa adunam toate gunoaiele lasate de cei care statusera cu corturile in zona. Total: un sac de sticle si un sac de alte desuri aruncate in brusturii din zona sau pur si simplu pe locurile de campare. No comment, asta dupa ce Adi facuse aceeasi operatiune in urma cu 2 zile!! Ceea ce m-a impresionat placut era faptul ca cabana se prezenta foarte bine, era curatenie, asternuturile curate, toate te indemnau la odihna si confort. Pe la amiaza se innoreaza, pe sus cred ca da si o ploaie sanatoasa, de vara, la cabana abia picura, dar pentru restul zilei, soarele s-a facut nevazut iar vantul a suflat destul de tare si rece. Dupa amiaza, incepand sa ne manance talpile, hotarasc de comun acord cu Dorina sa nu pierdem chiar toata ziua fara sa facem un traseu cat de scurt si pe la ora 18 plecam catre Piatra Caprei, in speranta unei fotografii cu floarea de colt.


Traseul catre Piatra caprei se rupe la 10 minute de cabana din cel care coboara spre complex, spre est, pe Triunghi albastru. Urmeaza o ora de urcus sustinut printr-o padure destul de sinistra, sentiment accentuat si de atmosfera incarcata la acea ora. In padure aproape se facuse noapte. Reusinm sa urcam pana la baza stancilor reunite sub aceasta denumire si ne apucam, pana mai prindem ceva lumina, sa cautam comoara . Dupa 10 minute de invartit gasim si floricelele, cam plapande din cauza secetei, dar la fel de impunatoare si frumoase. Facem cateva fotografii, mai admiram vreo 5 minute peisajele superbe ale muchiei Dragusului si coboram spre cabana, mai ales ca incepuse si sa ploua marunt. La cabana ne petrecem seara cu povesti la gura sobei cu Adi, in bucatarie, facem si cartofi prajiti pe care ii mancam abia pe la 12 noaptea si ne aruncam in sacii de dormit.


Dormim cu geamurile deschise iar dimineata ma trezesc cu o durere de cap criminala si cu urechile vajaind ca vantul care urla pe afara. Intrucat vremea se arata tot mai rau, hotaram sa ne retragem spre case.Coboram la Floarea Reginei, manca si noi ceva mai consistent, un prieten al Dorinei ne duce pana in Fagaras, prind trenul din mers si ajung acasa unde nu mai fac decat o baie fierbinte si ma arunc in pat.


Cam asta a fost!



Si asa cum imi place mie sa inchei: Am fost acolo, mi-am alinat dorul,am revenit la cotidian si mi-e dor din nou! Muntii sunt tot acolo si ne asteapta sa le calcam din nou potecile! Nu ezitati sa ii iubiti si va avantati pe cararile alpine! Cu respect!


Carari cu soare tuturor!



Vineri, 17 august 2007 - 19:14 
Afisari: 4,051 


Postari similare:





Comentariile membrilor (5)

urlea2002
urlea2002
(admin)

 
1
Fotografiile mai interesante:
http://www.carpati.org/album/urlea-valea_sambetei_26-30.07.2007/2
464/


Vineri, 17 august 2007 - 19:17  

mariusadx
mariusadx

 
2
Super tura la fel si rt-ul,nimic nu se compara cu Fagarasul.Poate ajungem si pe Vistea in toamna asta , ar fi pacat sa ramanem datori cu jumatate de tura.Carpati.org


Duminică, 19 august 2007 - 15:08  

savcoco
savcoco
Coarda
 
3
Da dom'le, vad ca nu-ti place sa ramai dator cu informatii... Multumim de reamintirea clipelor frumoase Carpati.org


Duminică, 19 august 2007 - 20:31  

dorina_fagaras
dorina_fagar..
Caraba
 
4
Bravo Cristi! Am asteptat demult sa revii din concediu Carpati.org A fost o tura minunata si jurnalul e o realizare pe masura!


Marți, 21 august 2007 - 10:46  

leovit
leovit
Busola
 
5
Chiar daca au trecut 4 ani ..frumoasa tura .Frumoasa noua imagine a profilului...deh vremea ...vremuieste.


Vineri, 27 mai 2011 - 09:35  


 




Trebuie sa te autentifici pentru a putea adauga un comentariu

 
0,0722 secunde

GetaMap.org | Maps from all over the world | ro | fr | es | de | Calculator distante
ViewWeather.com - A new way to view the weather | nl.ViewWeather.com | sv.ViewWeather.com
Regulament carpati.org
© copyright (2004 - 2021) www.carpati.org