Skin Classic Skin White Skin Black & Whilte Skin Default Adauga la Favorite (In contul carpati.org)
Cautare:

Doneaza

Calendar

Iunie 2021
LMMJVSD
123456
78910111213
14151617181920
21222324252627
282930

Iulie 2021
LMMJVSD
1234
567891011
12131415161718
19202122232425
262728293031

Online

Vremea
Varful Padina Popii
Muntii Piatra Craiului

Voluntar in Carpati

Homepage

Lista de discutii

Si am ramas doar 7 sau Uneori nu este pentru cine se pregateste ci pentru cine se nimereste (Muntii Piatra Mare)

Piatra Mare, 11- 12 iunie 2011, a doua tură carpați propusă de mine


INTRODUCERE


Aflasem de ceva vreme că Oana a început să meargă la modul destul de serios pe munte așa că intenționam s-o văd și eu în acțiune. Am considerat că am cele mai multe șanse să o văd urcând propunându-i o tură. A fost de acord cu tura, cel puțin în principiu. Totuși, m-a anunțat că este posibil să apară o problemă în ultima clipă de dinaintea plecării, situație în care s-ar retrage. Pentru o astfel de nedorită situație mi-a sugerat să propun și altora tura astfel încât să nu plec singur dacă se retrage ea. M-am gândit puțin și mi-am dat seama că este cel mai probabil să îmi găsesc un grup care să dorească să mă însoțească pe acel traseu dacă înscriu tura pe carpați. Așa s-a născut tura de aici: http://www.carpati.org/planificator_ture/piatra_mare_11-_12_iunie_2011_cu_cortul/1744/


FORMAREA GRUPULUI


După o campanie destul de liniștită de înscrieri a rezultat că este posibil să plecăm pe traseu 10 oameni. Dată fiind prognoza destul de neplăcută pentru zilele de tură, Zoly m-a anunțat că este posibil să se retragă datorită faptului că soției îi place mai puțin muntele pe vreme rea. Vineri seară, primesc și de la Oana vestea retragerii, veste pe care nu prea am știut cum s-o interpretez în contextul turei. Aproape de miezul nopții am văzut că nu auzisem telefonul când sunase Doina așa că am adormit cu ideea că ea își anunța retragerea. Totuși, erau și oameni care nu pomeniseră nimic de retragere așa că, din punctul meu de vedere, tura încă se putea ține.


Mă trezesc sâmbătă dimineață, pun pelerina pe mine (în București ploua destul de urât), iau rucsacul în spate și pornesc spre gară. Iau bilet apoi merg pe peron. Văd că personalul 3001 nu mai este anunțat la linia 3, fiind deja tras la linia 8. O mică schimbare inofensivă. Observ că trenul este relativ liber așa că nu-mi fac probleme legate de locuri. Pe la 5:50 îl sun pe George, unul dintre bucureștenii care urma să vină. Acesta îmi spune că este în autobuz, urmând să sosească în gară în câteva minute, împreună cu Cătălin.


Câteva minute mai târziu am surpriza să mă întâlnesc cu alți doi carpatiști, Oana și Florin. Până apar George cu Cătălin stăm de vorbă apoi căutăm împreună locuri. Ne așezăm și, cu mici întreruperi cauzate de somn, mestecat sau pur și simplu de scurte tăceri, stăm la povești până la Predeal.


Spre capătul vagonului apar câțiva oameni de munte cu o chitară. Au cântat pe drum, nouă ne-a cam plăcut ce auzeam dar câțiva puști care păreau scoși din alt film își exprimau nemulțumirea pentru faptul că acei oameni pe care eu îi simpatizam în tăcere nu se opresc din cântat. I-am văzut mai târziu pe acești adolescenți discutând cu un om care părea apropiat al muntelui. Mare mi-a fost mirarea când, peste câteva ore, am văzut atât omul de munte cât și adolescenții sosind împreună la cabana Piatra Mare. Poate că, eficient instruiți, acești tineri vor asculta și ei cândva cu plăcere chitariștii din trenuri.


Aproape de Predeal mă sună Doina care ajunsese deja cu mașina în Predeal. Mi-a părut bine să aud că nu a renunțat la tură. Odată ajunși în Predeal văd pe peron 4 oameni pe care i-am recunoscut. N-au putut urca pe ușa la care așteptam eu dar am mers spre ușa cealaltă și i-am întâmpinat. Ne salutăm, ne prezentăm (de fapt nu era nevoie de asta pentru că deja ne recunoscusem) și vin cu ei spre locul în care mă aflam cu ceilalți.


Ne acomodăm unii cu alții până la Timișu de Jos apoi coborâm și pornim încet spre Dâmbul Morii. Spre surpriza noastră, coborâseră în Timiș o grămadă de oameni cu rucsaci. Ne gândeam deja că o să fie coadă pe 7 Scări. Scot telefonul și văd că am ratat un apel de la Zoly. Îl sun, închide, mă sună înapoi. Îmi spune că vremea este încă suficient de urâtă încât au ales să stea acasă. Am înțeles decizia lor. Lucrurile erau lămurite. Am pornit la drum 7 oameni.


TRASEUL


Halta Timișu de Jos- Dâmbul Morii- Valea Șipoaia- Canion 7 Scări- Cabana Piatra Mare- Suișul Pisicii- Cabana Piatra Mare (ziua 1)


Cabana Piatra Mare- Poiana Stânii Pietricica (pe triunghi albastru, evitând urcarea spre vârf)- Sub Cabana Susai- Predeal (ziua 2)


METEO


Cele trei site-uri cu prognoze meteo pe care le urmăresc (meteoblue, freemeteo, meteoromania) anunțau că sâmbătă dimineață se termină codul galben de ploaie, grindină, vânt și descărcări electrice dar că vremea rămâne în continuare închisă, mai puțin prielnică drumețiilor.


Ultima prognoză meteoblue citită sâmbătă dimineață spunea că, de când ajungem în Timiș și până la lăsarea întunericului, vom avea cam 5 mm precipitații iar pentru duminică aveam un total de 12 mm adunați peste noapte și încă 4 mm spre finalul zilei. Rafalele de vânt erau anunțate ca având maxim 27 km/oră. Temperatura pe durata turei anunța minima resimțită de +1 grad la sosirea noastră și +2 grade duminică dimineață.


În realitate a fost cam așa:


Cei 5 mm de ploaie din timpul zilei de sâmbătă nu au mai picat. În schimb, spre 9 seara, am avut câteva minute de ploaie torențială care ne-a întors din traseul spre vârf. Peste noapte a plouat relativ calm, în reprize. Torențial a plouat câteva minute, în jurul orei 8 dimineața. Spre norocul nostru, această repriză torențială s-a terminat repede lăsându-ne să strângem corturile deja ude destul de rău (pe exterior). Spre 17:15, când ne-am retras spre case, cerul se eliberase cât de cât dar încă mai prevestea ceva ploi slabe. Totuși, odată oprită repriza torențială, noi nu am mai avut nicio picătură de ploaie până la urcarea în tren/ mașini.


Vântul a existat, nu a exagerat cu rafalele deci este posibil să fi avut viteza maximă anunțată. Sâmbătă seară a fost suficient de puțin vânt încât am putut să-mi montez singur cortul. Am montat cortul singur din ambiție/ pentru a-mi verifica limitele, partenerii de tură se oferiseră oricum să mă ajute dacă aveam nevoie.


Temperatura minimă resimțită de +2 grade este posibil să fi fost atinsă. Spun asta pentru că, sâmbătă seară și duminică dimineață termometrul arăta +10 grade în cort. Din experiență pot spune că, scăzând cam 10 grade de la temperatura din cort, ajungi la temperatura de afară.


DESCRIERE


ZIUA 1


Pornim spre Dâmbul Morii încercând să nu ne combinăm prea tare cu alte grupuri. Cel puțin asta era dorința mea nemărturisită, pentru a-mi fi mai simplu să-mi număr din când în când oamenii. Mergem o vreme pe stânga șoselei apoi traversăm pe dreapta. La micul magazin de la Dâmbul Morii facem un popas de aprovizionare apoi repornim la drum, înaintea unui grup mare care încă ajusta bagajele. La 11:22 luam punctul apoi porneam. GPS-ul nu l-am mai folosit până sus, când am luat punctul la sosirea la locul în care am campat, la 15:16, rezultând că de la ora sosirii personalului (10:55) până am ajuns sus au trecut 4 ore și 21 minute. S-a mers ceva mai bine decât mă așteptam eu (estimasem că vom urca în 5 ore) și, sincer fiind, m-am dovedit cel mai slab antrenat din grup, rămânând de câteva ori în urmă, cu limba de-un cot. :) Bine că nu există pe carpați.org un punct în regulament care să ceară organizatorilor de tură să fie cei mai antrenați oameni din grup! :D


Intrăm pe drumul forestier, lăsăm în stânga marcajele de Bunloc și de Șirul Stâncilor (despre care îmi amintesc că, în urmă cu niște ani, nu era foarte vizibil în bucata de la început până la intrarea în pădure, intenționez să verific curând traseul după care să propun o nouă tură), urcăm lejer până la capătul drumului, loc în care poteca devine ceva mai solicitantă. Pe undeva pe aici Andreea îmi povestește despre o ramificație pe care o remarcasem de mult timp dar pe care n-o băgasem serios în seamă. Ce bine e să mergi cu oameni care știu bine locurile! Mi s-a părut interesant ce am aflat de la ea așa că voi studia un pic locurile într-o zi...


Peste puțin timp, la ora 12:00, în dreapta, Valea Șipoaia ne răsfață cu o cascadă cu două trepte pe care îmi pare bine că am putut s-o fotografiez dintr-un unghi decent.


/Piatra/p1290896-_cascada_pe_valea_sipoaia.jpg


După cascada asta deja visam la Canionul 7 Scări la baza căruia urma să ajungem la 12:30. Între timp Andreea, plină de energie, visa la o potecă cu două benzi pe care să ne poată depăși în liniște.


Pentru că eram singuri acolo la ora sosirii am luat pauză sub acoperiș.


/Piatra/p1290900-_acoperisul_de_sub_canion__andreea_andi_andrei_doina_si_catalin_.jpg


Peste câteva minute a mai ajuns acolo un grup care ne întreba dacă am mai trecut recent prin canion. Citiseră acel anunț de la intrare cu privire la impracticabilitatea canionului. Nu mai fusesem pe acolo din 1988 așa că nu aveam nici cea mai vagă idee despre felul în care este amenajat acum. Totuși, am fost de părere că este bine să intrăm pe el și, în cazul în care amenajările se dovedesc deficitare într-un punct cheie, să ne retragem urmând a-l ocoli pe punct roșu.


Ne luăm rucsacii în spate și abordăm prima scară.


/Piatra/p1290901-_catalin_la_intrarea_in_7_scari.jpg


Rămân în urmă și fac poze. În fața mea Doina și Andrei urcau.


/Piatra/p1290907-_andrei_si_doina_pe_7_scari.jpg


/Piatra/p1290911-_andrei_pe_7_scari.jpg


/Piatra/p1290916-_andrei_si_doina_pe_7_scari.jpg


Pentru că părea mai complicat să faci fotografii din partea de sus a scării, la una dintre scări m-au lăsat în față și am devenit la rândul meu subiect de poză iola (eu la 7 Scări). Până la ieșirea din canion ne-am tot pozat. Eu mă gândeam că e lumină insuficientă pentru fotografii bune dar decât să las aparatul în borsetă mai bine am fotografiat riscând astfel un set de poze subexpuse sau mișcate. După 23 de ani de la prima vizită, cu 18 kg în spate (mă cert singur uneori pe tema greutății rucsacului pe care nu reușesc decât foarte rar s-o aduc la o valoare decentă) canionul mi s-a părut impresionant ca peisaj și destul de dificil. Urcam cu ceva emoție fiecare scară iar scara cea mai lungă am parcurs-o încet, cu câteva mici pauze, având grijă să simt dacă rucsacul voluminos se agață de ceva. Pe podețele de lemn era necesar să te uiți pe unde calci deoarece unele scânduri lipseau. Câteodată se pășea efectiv pe scheletul metalic, s-a întâmplat așa și la o scară înclinată la 45 de grade, cu vreo 4 trepte.


Au existat câteva treceri peste cursul de apă, acum bine umflat de ploile din ultimele zile, treceri pe care s-a demonstrat cât de bine a funcționat grupul. Când Andrei, când Andreea erau gata să ne întindă o mână pentru a ne ajuta să trecem pe cei mai puțin pregătiți. Deși înainte de tură aveam ceva emoții legate de felul în care va evolua Andrei, la finalul ei am ajuns la concluzia că a avut o evoluție foarte bună, motiv pentru care, dacă vreodată voi mai avea ocazia să-l iau într-o tură de nivelul meu, îl voi lua cu plăcere și cu încredere.


/Piatra/p1290919-_cascada_in_canion.jpg


/Piatra/p1290924-_7_scari.jpg


/Piatra/p1290926-_7_scari.jpg


/Piatra/p1290929-_7_scari.jpg


/Piatra/p1290930-_7_scari.jpg


Ieșim din canion, privim triunghiul albastru care coboară abrupt dinspre Prăpastia Urșilor (am coborât pe acolo în toamna- iarna 2009, în tura lui sf_inx: http://www.carpati.org/jurnal/iarna_tomnatica_in_piatra_mare/1704/), continuăm pe panta aceea solicitantă de care-mi aminteam din aceiași tură și... vine timpul pentru un popas de care profit pentru a-mi scoate bețele de trekking pe care unii le folosesc pentru a-și crește viteza de deplasare iar eu le folosesc doar pentru a-mi menaja picioarele care nu sunt atât de obișnuite cu pantele abrupte precum mi-ar plăcea mie să fie. Să-mi fie rușine! :D Am fost singurul din grup cu bețe iar ceilalți s-au descurcat foarte bine și fără ele.


Într-un fel a fost utilă și lipsa mea de antrenament. Mergând încet aveam ocazia să stăm de vorbă. S-a discutat în special despre munte, rar ajungându-se la vreun subiect nemontan.


Treptat- treptat luam altitudine și ne apropiam de cabană. Deși eram pe acolo pentru a nu știu câta oară, apariția ruinelor după care, foarte aproape, urma cabana m-a suprins. În ciuda apei care se mai scurgea pe potecă și a noroiului pe care mai alunecam uneori, noi eram mulțumiți de vremea mult mai bună decât îndrăznisem să sper. E mare lucru să nu te plouă pe traseu și, vorba lui Zoly, în timp ce întinzi cortul.


Ajungem sus, mergem să întindem corturile înspre Valea Gârcinului, pe o coamă știută de Andreea și Andi (elissium, cei care mi-au spus că s-au înscris pe carpați special pentru tura mea și care își încep cariera de carpatiști propunând la rândul lor o tură în Bucegi la care, din păcate, nu pot participa: http://www.carpati.org/planificator_ture/un_clasic_de_bucegi_18-19_iunie_cort/1760/). Este loc suficient de plat și de larg să intre toate cele 4 corturi, unele mai mici, altele mai mari. Eu, probabil imaginându-mi că, de acasă, Oana îmi dă îmi trimite un gând de ajutor, am ales să-mi montez singur cortul, urmând să apelez la colegii de tură doar dacă nu aș fi putut finaliza singur misiunea. Ei erau săritori dar am reușit singur până la urmă. La 16:01 toate corturile erau montate iar ceața ne învăluise atât de tare încât glumeam spunând că vom găsi cabana și vom regăsi corturile doar cu GPS-ul.


/Piatra/p1290933-_corturile_noastre__george_eu_andi_si_doina_in_stanga_.jpg


/Piatra/p1290943-_white_and_yellow_out.jpg


Se pare că, pentru un cort de vară, se dovedește destul de bună alegerea lui Daniel. Acest Ferrino Chaos 2 este destul de ușor de montat dacă nu bate vântul. În plus, deși spațiul din interior este destul de mic, compensează acest disconfort cu greutatea mică, fiind cel mai ușor cort pe care l-am cărat vreodată. Tare invenție podeaua asta de fâș! Peste noapte, având ploaie și vânt, am observat că vântul ajunge destul de neplăcut în interior (datorită supratendei ridicate) dar că la ploaie ține foarte bine, având dimineață pe podeaua cortului doar câteva picături de apă de la condens. Totuși, cortul are și un mic- mare defect: când îl demontezi, încercarea de a scoate bara roșie, perpendiculară pe axa cortului, se poate finaliza cu un cucui în frunte! Pe mine m-a izbit suficient de puțin dureros dar mă gândesc că, având ceva ghinion, lovitura putea să fie mult mai vătămătoare.


Odată întinse corturile mergem în cabană pentru hidratare și masă. Am băut din nou vin fiert, la fel de bun precum mi-l aminteam din 2009. Aproape că aș reveni din când în când la Piatra Mare numai pentru a bea o cană de vin. :) După masă am trecut la somn cu gând să ne trezim peste vreo două ore pentru o plimbare de seară. Pe mine mă dureau destul de rău picioarele, semn că mă forțasem un pic peste zi. La 18:16 eram înapoi la corturi iar puțin după 20:30 ieșeam la plimbare în 4: Andreea, Andi, Cătălin și cu mine. George spusese că nu merge cu noi iar dinspre Doina nu auzisem niciun zgomot, ajungând noi la concluzia că Doina și Andrei dorm. Picioarele mele, după doar două ore, erau aproape ca noi, numai bune pentru o nouă plimbare lejeră, fără bagaj.


Ne oprim lângă cabană, Andreea intră să-și lase șosetuțele la uscat pe sobă în timp ce eu cu Andi studiam harta și ne gândeam la variante de traseu pentru alte ocazii.


/Piatra/p1290950-_priveam_cu_andi_harta_din_fata_cabanei_si_spuneam_ca_pe_aici_mi-ar_placea_sa_merg_candva.jpg


La 20:58, după o plimbare pe lumină dar și pe o ceață s-o tai cu drujba, ajungem la indicatorul de vârf. Facem pauză, fac poze și... așa apare reperul: de la fotografie în dreapta pentru vârf sau în stânga pentru ocolirea vârfului.


/Piatra/p1290951-_de_la_poza_in_stanga_aveam_sa_mergem_a_doua_zi__andi_andreea_si_catalin_la_ramificatia_spre_vf_piatra_mare_pe_care_intentionam_sa_ajungem_.jpg


Peste 20 de minute, după ce trecusem de Suișul Pisicii (aici ne-a arătat Andi că se poate merge ceva mai lejer, prin dreapta potecii) la ceață s-a adăugat și o repriză de ploaie torențială care ne-a făcut să ne întoarcem, dat fiind și că oricum nu vedeam nimic de pe vârf deși încă nu se întunecase.


La 21:43, după ce-mi aprinsesem frontala pe ultima bucată de traseu (nu pentru că era beznă, mai mult pentru liniștea mea; am constatat totuși că raza frontalei se remarca în semibeznă), reajungem la cabană unde Andreea intră să-și ia hainele de pe sobă și se întoarce spunându-ne că putem intra și noi, oamenii cabanei fiind suficient de binevoitori încât să mai servească un ceai, un vin sau altceva. Rămânem în cabană mai bine de o oră apoi ne retragem la corturi. Pe la 23:15 cred că eram deja adormit, înfășurat în căldurosul Ajungilak Kompakt Winter (confort la -5 grade pentru bărbați, la 0 grade pentru femei). Între timp, Ionel îmi transmisese că a ajuns cu bicicleta pe vârful Iezer. Cred că a avut și el o plimbare faină!


/Piatra/profil_ziua_1.jpg


ZIUA 2


Pun telefonul să sune la 6:00. Mă dau jos din pat (pardon, ies din sacul de dormit) pe la 6:30 și mă apuc să-mi fac bagajul. Mă temeam un pic că grămada mea de pungi, saci și săculeți foșnitori îi va trezi și pe cei din celelalte corturi dar am continuat cu strânsul pentru că ceilalți fie nu m-au auzit, fie au fost cu bun simț și nu m-au înjurat că le-am stricat somnul. Pe la 8 dimineața, pe când eu eram mâncat (în limita poftei de mâncare mai degrabă lipsă) și cu 90 % din bagaj strâns a început ploaia torențială. Exact când aveam eu nevoie să merg la toaletă.


Pun costumul de goretex pe mine, încalț bocancii și rămân în gura cortului uitându-mă cum curge apa pe supratendă. La 8:12 ploaia se oprise așa că am ieșit la toaletă și la făcut poze.


/Piatra/p1290962-_suntem_norocosi_ca_s-a_oprit_scurta_ploaie_torentiala.jpg


La 8:30 se trezise toată lumea, 3 dintre corturi fiind în curs de demontare.


/Piatra/p1290968-_doina_cu_andrei_demonteaza_cortul.jpg


Andi cu Andreea, dat fiind că stabilisem plecarea în jurul orei 10:00, au început mai târziu să strângă cortul, pe când Doina, Andrei, George și Cătălin deja plecaseră cu bagaj cu tot la cabană. Eu am rămas cu rucsacul pregătit și am încercat câteva macro-uri nu prea reușite.


/Piatra/p1290975-_cat_strang_brasovenii_incerc_cateva_macro-uri_mai_mult_sau_mai_putin_reusite.jpg


/Piatra/p1290978-_cat_strang_brasovenii_incerc_cateva_macro-uri_mai_mult_sau_mai_putin_reusite.jpg


/Piatra/p1290981-_cat_strang_brasovenii_incerc_cateva_macro-uri_mai_mult_sau_mai_putin_reusite.jpg


/Piatra/p1290983-_cat_strang_brasovenii_incerc_cateva_macro-uri_mai_mult_sau_mai_putin_reusite.jpg


/Piatra/p1290985-_la_firul_ierbii.jpg


Când au terminat și ei de strâns, pe la 9:10, am intrat și noi în cabană. Deși rațiunea spunea să-mi pun pofta în cui, gura a cerut vin fiert deși, înainte de plecarea în traseu, nu obișnuiesc să beau. N-a fost cine știe ce tragedie dar am resimțit vinul de dimineață în primele ore de traseu. Altă dată beau un vin în plus seara și trec din nou pe ceai dimineață!


Ieșim din cabană la 10:12, după ce fotografiez un articol expus pe ușă despre cursele de autobuz Brașov- Timișu de Jos. Citind acasă articolul am constatat că, din păcate pentru mine, 17 barat nu circulă în zilele libere. Poate mi-ar fi fost de ajutor cândva...


/Piatra/p1290988-_despre_autobuzele_brasov-_timisu_de_jos_in_zilele_lucratoare.jpg


Mai stăm în fața cabanei câteva minute, timp suficient pentru o sesiune foto cu oameni și animale (noi, câinele, măgarii).


/Piatra/p1290992-_doina_si_andi_alintand_magarii_cabanei.jpg


/Piatra/p1290994-_doina-_amintire_cu_doi_magari-_poza_asta_cere_un_mic_crop.jpg


Eu sunt Andreea! Pe tine cum te cheamă? :)

/Piatra/p1290999-_eu_sunt_andreea__pe_tine_cum_te_cheama_.jpg


Pornim pe potecă, sesizăm că acel copac pe sub care am trecut fără bagaj seara se poate ocoli prin stânga (în josul potecii)

/Piatra/p1300002-_peste_10_minute_sesizam_ce_n-am_vazut_seara-_ocolirea_copacului_pe_sub_care_unii_au_trecut_si_acum.jpg

La 10:34 facem pauză pentru ajustarea echipamentului la indicatorul cu fotografia reper de seară.

/Piatra/p1300003-_de_la_fotografie_in_stanga-_varianta_de_dimineata_cu_catalin_doina_george_si_andrei.jpg


Pentru că era ceață și părea inutil să urcăm vârful, ne-am consultat și am decis să mergem pe varianta directă marcată cu triunghi albastru. De la indicator la stânga deci! Știam despre acest triunghi albastru că merge până în crucea roșie, pe undeva prin pădure. Mai știam că, acum câțiva ani, la o trecere printr-o poiană, nu găsisem continuarea, motiv pentru care am făcut dreapta pe un mic vâlcel care ne-a scos peste o pajiște superbă în crucea roșie. Știam că s-ar putea să nu găsim nici acum continuarea dar mă mulțumea și varianta asta ajutătoare, cu trecerea directă către crucea roșie. Totuși, parcă în ciuda ceții care nu ne permitea să vedem abrupturile pe sub care treceam, ne-am orientat bine și am găsit continuarea marcajului iar eu, din coada grupului, am recunoscut locul în care tăiasem spre crucea roșie cu ani în urmă.


La 11:26 triunghiul nostru albastru intra în crucea roșie.

/Piatra/p1300012-_generatii_diferite_de_indicatoare.jpg


Sectorul de traseu care-mi dădea mici emoții a fost depășit cu bine! De aici ținem crucea roșie ca marcaj principal, lăsând triunghiul albastru să fugă în stânga, spre Rențea la ora 11:54. Între timp, la 11:47, am lăsat în dreapta punctul albastru către Valea Timișului Sec. Dacă aș fi fost convins că jos este OK trecerea peste râu poate acceptam propunerea cuiva din grup de a merge pe acolo. Pentru că nu eram sigur de acea trecere (cândva am trecut cu Daniel râul încălecând un buștean, nu mă încânta să repet experiența) am insistat pe cruce roșie.


Andrei, văzând niște H-uri roșii pe copaci, m-a întrebat dacă știu ce înseamnă. Sper să nu fi greșit spunându-i că acele H-uri reprezintă limită de bazin hidrografic la fel cum benzile roșii forestiere reprezintă limite de ocoale silvice. În schimb, despre acele cercuri cu punct în mijloc, ambele de culoare verde nu am știut ce să-i spun. Mi-a plăcut oricum curiozitatea lui de cercetaș și l-am încurajat să întrebe când observă lucruri despre care nu are deja informații.


Am vrut să iau punctul în locul în care, dinspre Valea Azugii, ni s-a alăturat crucea albastră dar GPS-ul rămăsese temporar fără semnal. În locul în care crucea albastră ne-a părăsit făcând stânga semnalul GPS-ului revenise. Eram aici la 13:41 după un sector de drum plictisitor și obositor prin pădure.


/Piatra/p1300016-_timid_pare_sa_apara_o_raza_de_soare.jpg


Singurele elemente care mi-au reținut atenția sunt grupul de motocicliști care venea dinspre Valea Azugii și, mult mai plăcut pentru mine, grupul de bicicliști care urca dinspre Predeal. Dat fiind că eram în pauză, am profitat de faptul că un om din grup m-a atenționat că vin bicicliștii și am început să filmez așteptându-i să ajungă aproape de noi.


http://www.youtube.com/watch?v=yu7EE4Cv2q8



S-au oprit lângă noi, ne-au cerut o sugestie de traseu, am spus că pot încerca coborârea în Valea Azugii pe crucea albastră sau, dacă sunt în formă și găsesc drumuri bune, mai departe de aceasta, până-n cărarea care urcă mai sus de lacul Găvan, le-am sugerat că, în lipsa unei variante mai bune și mai clare, ar putea chiar să se întoarcă pe același drum. Au spus că exclud varianta asta și, puțin mai târziu, ne-am dat și noi seama de ce. Curând am avut de urcat o pantă destul de abruptă pe care este neplăcut (cred) să împingi la bicicletă. La despărțire le spun că admir ceea ce fac. Într-un colț de vis pe cale de a se naște (dacă tot am fost eu însărcinat cu tehnologia, vorba Andreei, cred că pot naște un vis) mi-am imaginat că voi merge peste câțiva ani și eu cu bicicleta pe acolo.


La 13:45 trecem pe lângă un indicator care spunea că mai avem 3 ore până la Cioplea. Deprimant și nerealist, consideram eu. La 14:10 treceam prin pădurea de indicatoare spre Susai (acolo unde, după cum inspirat se exprima aceiași Andreea, cabană+ montaniard este diferit de love pentru că la Susai angajații nu mai sunt de ceva vreme obișnuiți să servească oameni de munte) iar două minute mai târziu fotografiam cerul care se eliberase destul de bine de nori.


/Piatra/p1300025-_nu_mai_vedeam_padurea_de_indicatoare.jpg


/Piatra/p1300027-_se_elibereaza_cat_de_cat_si_cerul_dar_piatra_mare_era_inca_sub_caciula_de_nori.jpg


La 14:41 eram pe banca de la intrarea în asfalt. Stăm cât stăm apoi continuăm în jos. Curând intrăm în Predeal. Privim spre Piatra Mare și constatăm că vârfurile încă au căciulă de nori. Facem bilanțul meteorologic și constatăm că doar lapovița sau ninsoarea lipsiseră din tura noastră. În rest avusesem nori, ploaie, ceva vânt, ceață, ceva frig iar spre final chiar soare.


/Piatra/profil_ziua_2.jpg


La 15:33, după ce ne despărțisem deja de Andi și Andreea, rămânem între noi bucureștenii după ce Doina cu Andrei au pornit la rândul lor spre mașină. Ne-am odihnit pe o bancă până aproape de 17:00 după care am mers pe peron în așteptarea personalului la care George, pentru a ne oferi noua câteva minute de odihnă în plus, luase deja biletele.


/Piatra/p1300029-_si_am_ramas_doar_3_printre_porumbei__in_fata_garii_predeal_.jpg


Urcăm în tren, eu suport mai greu decât de obicei călătoria, ajungem pe la 21:30 în București iar la 22:30 eram deja acasă.


Ajutat de Daniel fac cât de cât ordine în echipamentul ud, mănânc puțin, comentez pe tură apoi trec pentru vreo 10 ore la somn.


Cu obișnuita convingere despre faptul că am uitat cu siguranță lucruri interesante despre tură închei această poveste cu declarata intenție de a o publica pe carpați.org.


Sper să-i revăd curând pe cei cu care am mers în tura asta. Mi-au plăcut toți ca pregătire fizică, ca echipament, ca reacție în fața vremii mai puțin favorabile, ca atmosferă creată. Singurul aspect pe care poate aș fi tentat să-l reproșez este faptul că, uneori, mi se adresa câte cineva folosind pronume de politețe. Chiar dacă era vorba de până la 20 de ani diferență de vârstă, aș fi preferat adresarea mai directă pentru că, după cum citeam într-un jurnal pe site, pe munte nu mai există diferențe între generații. Poate în această idee, la rândul meu, sunt destul de relaxat adresându-mă fără formule de politețe oamenilor cu care merg pe munte, indiferent dacă aceștia au 20 sau 50 de ani.


Și am încălecat pe un băț de trekking și v-am spus povestea așa...


CRONOLOGIE


Sâmbătă


10:55- sosește personalul în Timișu de Jos

11:22- magazin Dâmbu Morii

12:00- lăsăm în dreapta o cascadă

12:30- intrăm în canionul 7 Scări

15:16- campăm în zona cabanei Piatra Mare

16:01- corturile sunt montate

20:30- 21:43- plimbare fără bagaje de la cabana Piatra Mare până deasupra Suișului Pisicii și înapoi


Duminică


6:30- mă trezesc din somn

8:12- ploaie torențială

8:30- 3 corturi sunt în curs de demontare

9:10- toate corturile sunt demontate

10:12- plecăm de la cabană

10:34- ramificație marcaj TA în stânga, marcaj BR în dreapta11:26- marcaj TA intră în marcaj CR

11:47- lăsăm în dreapta marcaj PA către Timișul Sec- Tunele- Predeal

11:54- lăsăm în stânga marcaj TA către Rențea

13:41- ne părăsește marcaj CA13:45- indicator Cioplea 3 ore

14:10- indicatoare spre Susai

14:41- bancă la intrarea în asfalt

15:33- Gara Predeal

17:15- plecăm cu personalul spre casă



Luni, 13 iunie 2011 - 22:14 
Afisari: 3,037 


Postari similare:





Comentariile membrilor (2)

cornlel999
cornlel999
Caraba
 
1
salut! tu esti bun sa mergi cu mine in tura, cred ca avem acelais ritm Carpati.org


Luni, 20 iunie 2011 - 09:30  

adriannegoita
adriannegoit..
Caraba
 
2
Nu sunt eu prea mulțumit de ritmul meu de mers dar, decât să stau acasă, mai bine merg mai încet, pe trasee pe care să mă simt în acel moment în siguranță, în așteptarea momentului în care mă voi simți din nou sufciient de bine pregătit încât să parcurg semialpine de 1A- 1B cum făceam cu ani în urmă.


Luni, 20 iunie 2011 - 14:01  


 




Trebuie sa te autentifici pentru a putea adauga un comentariu

 
0,0778 secunde

GetaMap.org | Maps from all over the world | ro | fr | es | de | Calculator distante
ViewWeather.com - A new way to view the weather | nl.ViewWeather.com | sv.ViewWeather.com
Regulament carpati.org
© copyright (2004 - 2021) www.carpati.org