Skin Classic Skin White Skin Black & Whilte Skin Default Adauga la Favorite (In contul carpati.org)
Cautare:

Doneaza

Calendar

Februarie 2020
LMMJVSD
12
3456789
10111213141516
17181920212223
242526272829

Martie 2020
LMMJVSD
1
2345678
9101112131415
16171819202122
23242526272829
3031

Online

Voluntar in Carpati

Homepage

Lista de discutii

Sfarsit de toamna in Macin - muntele leaga prietenii (Muntii Macin)

   Am simtit prima data bucuria de a fi in mijlocul naturii in inima muntilor acum cativa ani si acest fapt se datoreaza sotului meu. El facuse de cateva ori traseele din Ceahlau in copilarie si de atunci a ramas cu o dragoste aparte fata de munte. Am descoperit ca fiecare particica din munte te deconecteaza de tot ce ai lasat in urma si iti da libertatea sa te simti din nou copil. De atunci in fiecare an ne petrecem concediile pe trasee montane. Dar din pacate concediile sunt scurte si rare, asa ca am inceput sa urmam cararile muntilor Macin la sfarsiturile de saptamana. Ar fi si pacat sa nu cunoastem cel mai apropiat munte de orasul in care locuim, Galati.


   Data: 21 noiembrie 2010

   Obiectiv: Cheile Chediu; Vf Moroianu I si II, Vf Calcata

   Participanti: Marin(baltarel), Alex(alex_sandrin), Edi(edo), Alex, Daniel(istratedaniel), Dan, Doina(doina68), Vali, Remus, Iulian, Sorin(sorinuntu), Rodica, Fanica, Mircea(mircea81), Andreea(andreea2401)


   Am avut placerea deosebita de a intra si eu in grupul carpatistilor si impreuna cu ei am organizat o iesire de week-end peste Dunare, in iubitii nostri Munti Macin. Astfel in ziua a 21-a a lunii noiembrie 2010 ne-am trezit dimineata, am pus de-ale gurii in rucsacuri si am plecat spre punctul de intalnire de dinainte stabilit si anume la trecere Bac Galati. 

   Circumstantele au fost de asa natura incat nu am reusit sa-i cunosc pe camarazii de drumetie pana in ziua cu pricina. Sotul meu, Mircea, a participat la planuirea acestei drumetii. Asadar, ajunsi la punctul de intalnire m-am gandit ca ar fi frumos sa fac cunostinta cu toata lumea inainte de a urca pe bac. Zis si facut! Am dat mana cu toti, clasicul mod de a face cunostinta cu cineva, dar cand m-am retras catre masina am constatat ca in minte nu mi-a ramas decat un singur nume: Alex. Eram convinsa ca cel putin doua persoane aveau numele acesta. Intrebare era: care dintre cei cinci domni cu care am dat mana au rostit acelasi nume. Asa ca m-am gandit ca e mai simplu sa ii consider pe toti domnii ca fiind “Alex”:)... Dar...pe masura ce mai discutam una alta mai auzeam:”Alex a facut/zis...” si eu il intrebam pe Mircea:”care Alex?”  Astfel a devenit o adevarata provocare sa le aflu tuturor numele fara a-i intreba, ca deh, nu prea dadea bine sa ii mai intreb pe fiecare in parte cum ii cheama. Asadar, aflarea numelor camarazilor mei a devenit un scop in sine.

Pe Bac i-am cunoscut pe Doina si pe sotul ei, Dan.


/Jurnal_2011/01.jpg


   Ajunsi in comuna Greci am hotarat sa lasam masinile la baza traseului Dealul cu Drum si de acolo sa incepem drumetia noastra spre Cheile Chediu.

   Pe drum ne intalnim cu inca trei prieteni care ne insotesc in aventura noastra spre inima Macinului: Sorin (sorinuntu), sotia sa, Rodica si fratele acesteia, Fanica. 


/Jurnal_2011/02.jpg


   Mai tarziu abia, pe masura ce inaintam prin Cheile Chediu, am aflat care a fost povestea din spatele „racolarii” celor trei noi camarazi. La o prima vedere parea ca cei trei sunt cunostinte de-ale grupului care erau acolo tocmai pentru ca si-au stabilit de dinainte o ora si un loc de intalnire (cel putin asa am crezut eu si Mircea). Dar, Alex (chiar Alex il cheama) – [alex_sandrin] mi-a marturisit ca a fost o pura coincidenta ca ne-am intalnit cu ei pe drum. Asadar, cum inaintam noi spre locul de „parcare” ii vedem pe cei trei si Edi (edo), din respect, dar si cat sa faca loc de a trece cu masina, da un claxon la cei din drum. Alex a crezut ca Edi ii cunoaste si de aceea i-a claxonat, dar nici vorba de asa ceva. Surprinzator a fost ca atunci cand au trecut prin dreptul lor, tot Alex a remarcat ca ii cunoaste el si il roaga pe Edi sa opreasca. I-a recunoscut de pe un forum montan in care ii mai vazuse in poze pe Sorin alaturi de sotia sa. Iata cum soarta ii aduce impreuna pe iubitorii de munte pentru a se bucura de noi experiente.

   Era o zi cam posomorata, iar cerul usor intunecat, dar tocmai acest contrast intre cer si culorile tomnatice dadea o nota de basm tinutului. Cand esti mare iubitor de fotografie nu te poti abtine sa nu tragi cat mai multe cadre spectacolului naturii.


/Jurnal_2011/04.jpg


/Jurnal_2011/04_2.jpg


/Jurnal_2011/05.jpg


/Jurnal_2011/06.jpg


"Populatia Macinului" (in dreapta), dupa cum a denumit-o Alex (alex_sandrin):

/Jurnal_2011/07.jpg


/Jurnal_2011/09.jpg


   Nu aveam nici cea mai mica idee despre frumusetile pe care le ascunde acest traseu dar eram nerabdatoare si entuziasmata. De mult imi doream sa ajung in Chei pentru ca citisem undeva ca in zona sunt cascade, dar pe care ai onoarea sa le admiri doar primavara, dupa topirea zapezilor.

   Traseul incepe din Valea Cozluk dar cunoscatorii stiu o scurtatura, iar noi, novicii, ne incredem in experienta lor si ii urmam.

   Pana sa ajungem in Chei domnul Marin Balta si Edi ne prezinta Valea Avionului si ne si explica de ce poarta denumirea aceasta. Ii ascult cu  interes si aflu ca acolo s-a prabusit un avion ce transporta vesela. Se spune ca si acum daca te duci in vale inca se mai gasesc urme din vesela imprastiata acolo in urma accidentului. Raman impresionata de cunostintele liderilor de grup si decid sa raman cat mai mult prin preajma lor pentru a putea deslusi cat mai multe dintre tainele Macinului.


/Jurnal_2011/10.jpg


   Inainte de a ajunge la baza Cheilor ne intampina din nou mioritele dobrogene impreuna cu baciul lor, care, plictisit de atatea monologuri, abia astepta sa intre in vorba cu cineva. Asa ca profita din plin de prezenta noastra acolo si ne intreaba incotro ne indreptam. Ne oprim un pic si schimbam doua-trei vorbe cu dansul in timp ce unii dintre noi imortalizeaza momentul tragand cateva cadre. Dac-ar sti nea baciu' ca e vedeta si are poza pe site...


/Jurnal_2011/11.jpg


   Iata-ne ajunsi la baza cheilor, in Poiana cu Foisor, unde hotaram sa facem o poza de grup deoarece peisajul iti taie respiratia:

/Jurnal_2011/13.jpg


   Imi clatesc ochii uitandu-ma de jur imprejur imaginandu-mi ca primavara trebuie sa fie un vis la baza cheilor. Parca vad pajistea plina cu floricele de diferite culori ingradita de stancile semete si ascutite... o panorama splendida...


Vedere catre chei:

/Jurnal_2011/14.jpg

   Ma trezesc din reverie imediat ce-l aud pe domnul Marin Balta spunand ca in perioadele calde ale anului zona este taramul preferat al serpilor. Recomandarea dansului pentru cei care vor sa stea la cort este sa aiba mare grija unde il amplaseaza. De mentionat este si faptul ca printre speciile de serpi se intalneste si vipera cu corn. Desi am facut aproape toate traseele din Macin (cele marcate) fara sa vad macar o singura data o vipera, trebuie sa recunosc ca de fiecare data am avut inima stransa sa nu cumva sa intalnesc vreuna. Oricum, zambesc usurata la gandul ca in perioadele reci se retrag si ca ar fi slabe sansele sa intalnim vreun sarpe in perioada asta a anului. 

   Nu mica mi-a fost mirarea cand am aflat ca trebuie sa strabatem cheile. Mi-am imaginat cu totul altceva. Obisnuita fiind cu trasee marcate de o dificultate medie, ma asteptam ca si in aceste chei sa fie poteci, carari accesibile oricarui amator. Trebuie sa recunosc ca initial m-am speriat un pic, crezand ca nu voi putea sa ma catar. Dar, imi iau inima in dinti, fac primul pas si constat ca nu e greu deloc, ca e chiar accesbil. Stancile sunt in asa fel asezate de parca te invita sa urci pe ele ca sa descoperi ce e dincolo de creasta.


/Jurnal_2011/15.jpg

   Mai greu a fost pentru cei care transportau aparate foto mari si grele, deoarece aveau nevoie de maini pentru a se catara. In cele din urma, s-au descurcat si ajungem intr-un punct in care ne oprim. Profitam de moment pentru a face schimb de impresii si pentru a ne cunoaste mai bine. In fond, acesta a fost si scopul intalnirii.

   Decidem sa ne indreptam catre Moroianu. Un alt obiectiv spre care am fi vrut sa ne orientam eu si Mircea, dar pe care nu-l poti atinge decat daca mergi cu cineva care cunoaste bine zona deoarece nu mai exista marcaje care sa te conduca spre cele doua varfuri:Moroianu I si Moroianu II. O varietate de peisaje, creste stancoase, pajisti, paduri... Simt cum mi se umple sufletul de bucuria si emotia unei noi experiente.


/Jurnal_2011/16.jpg


/Jurnal_2011/17.jpg


/Jurnal_2011/18.jpg


/Jurnal_2011/19.jpg


/Jurnal_2011/20.jpg


/Jurnal_2011/21.jpg


   Cum inaintam agale delectandu-ne cu povestile interesante pe care ni le impartaseam unul altuia, era cat pe ce sa ratam imaginea creata de doua caprioare care ne priveau din departare. Noroc cu domnul Marin care,  cu spiritul dansului de observatie demn de admirat, ne-a atentionat si ne-am oprit cu totii sa le admiram:

/Jurnal_2011/22.jpg


   Ne oprim la un moment dat sa ne reimprospatam fortele si mancam. Intre timp, natura ne rasplateste cu o imagine de vis creata de razele soarelui care s-au strecurat printre nori animand astfel particica de pamant pe care s-au asezat:

/Jurnal_2011/23.jpg

   Dupa ce am terminat de rontait ce aveam prin rucsacuri am avut intentia de a-i servi pe noii nostri prieteni cu fructe. Bineinteles ca si aceasta intamplare a fost una usor amuzanta fiindca, fiind o persoana agitata din fire, am luat punga cu fructe in mare graba si exact in momentul in care am vrut sa ii intreb care vrea mere am ramas cu punga in mana iar merele s-au imprastiat pe jos. Cei care au surprins momentul s-au amuzat copios. In timp ce le adunam, Doina, in aceeasi nota de generozitate, impartea ceva dulce gatit in casa. Trebuie sa recunosc ca pe mine momentele acestea de grup, momente in care fiecare da din ce are si imparte cu cel de langa el si invers, momente in care se spun glume si toata lumea vorbeste cu o voiosie sincera, ma impresioneaza si imi raman in suflet.


   Nu zabovim prea mult ca nu-i vreme, asa ca ne continuam drumul. Nu pot sa nu observ ca domnul Marin este un vechi prieten al locurilor avand un simt al orientarii mai rar inalnit. Nu mergem pe niciun marcaj ci doar dupa o directie precisa dictata de experienta prietenului nostru de drum. 

   Ajungem pe Moroianu II si de acolo ne indreptam catre Moroianu I. Ne oprim sa admiram imprejurimile, mai facem cateva fotografii si ne continuam aventura:

/Jurnal_2011/24.jpg


/Jurnal_2011/25.jpg


/Jurnal_2011/26.jpg

   Pe traseul nostru am fost nevoiti sa trecem prin paduri tinere si dese prin care era necesar sa pastrezi distanta fata de cel din fata si de cel din spate pentru a nu te lovi sau pentru a nu lovi tu pe altcineva la randul tau. 

   Inaintam spre necunoscut (cel putin eu si Mircea). Nu exista carare, nu exista o busola, nu exista o cale dreapta prin acea padure. Mergeam dupa domnul Marin si Edi care cred ca s-au amuzat putin pe seama noastra cand, la un moment dat nu i-am mai vazut si am inceput sa strigam dupa ei. Daca nu ne-ar fi raspuns acolo am fi ramas. Nu mai stiam drumul nici spre inainte, nici spre inapoi.   

/Jurnal_2011/27.jpg

   Iesim totusi la luminis, unii mai zgariati ca altii si ne indreptam catre Vf Calcata. Pe traseu domnul Marin face un ocol si ne duce către izvorul de la scăldătoarea porcilor. Din spusele dansului aflam ca mistretii tocmai au plecat de acolo pentru ca ne-au simtit prezenta, lucru ce a sadit un strop de teama in inima unoara dintre cei prezenti. 


/Jurnal_2011/28.jpg


   Dupa ce ne-a fost prezentata si scaldatoarea mistretilor hotaram sa ne continuam calatoria. Ajungem intr-o poienita, ne asezam in cerc si ne mai infruptam din ce ne-a mai ramas prin rucsacuri. De aici domnul Marin ne mai delecteaza cu cateva povesti si apoi indeamna doritorii sa urcea pe Vf Calcata (care era la 5-10 minute de locul in care ne opriseram):

/Jurnal_2011/29.jpg


   Evident ca nu am ratat ocazia de cunoaste noi locuri asa ca am luat decizia de a urca cu „grupul vesel”.

   Batranul Macin nu se dezminte: Vf Calcata e pe masura asteptarilor mele. Imi ofera satisfactia de a privi natura asa cum a pictat-o Cel de Sus, perfecta! Cu atat mai mult cu cat in sfarsit, primele raze de soare isi fac aparitia timid.


/Jurnal_2011/30.jpg


/Jurnal_2011/31.jpg


/Jurnal_2011/32.jpg


/Jurnal_2011/33.jpg


/Jurnal_2011/34.jpg


   Bucurosi de tot ce ne-a oferit acea zi ne-am hotarat sa facem si noi o poza impreuna:

/Jurnal_2011/35.jpg


   Ne hotaram in cele din urma sa ne reintregim grupul asa ca ne intoarcem la ceilalti si de acolo ne indreptam catre capatul traseului nostru:

/Jurnal_2011/36.jpg


Vedere inspre satul Greci:

/Jurnal_2011/37.jpg


   Poposim la Izvorul lui Pralea. Aici, dupa spusele domnului Marin, vine sa bea apa un jder si daca avem putin noroc il putem vedea. Din pacate norocul nu a fost de partea noastra.

/Jurnal_2011/38.jpg


Pentru alpinisti, marcat corespunzator:

/Jurnal_2011/40.jpg


Inca o scurta pauza nu strica :) ...

/Jurnal_2011/39.jpg


   Un apus frumos ni se dezvaluie in fata ochilor in timp ce mancam si ultimele merinde din rucsacuri:

/Jurnal_2011/41.jpg


   Imediat dupa ce trecem de izvor, Alex imi spune ca vara, daca vrem sa facem un dus exista un loc parca special amenajat pentru asa ceva. Ma amuz, dar el chiar vorbeste serios. El si domnul Marin sunt vechi prieteni de-ai muntelui si in drumetiile lor repetate prin aceste locuri au desoperit un perete pe care se scurge apa de la izvor exact ca la dus. Faceau glume intre ei: „-Ia vezi, nea Marin, e cineva la dus?” „-Nu, nu e nimeni, e liber! Poti sa intri tu!” 

   Nu peste mult timp ajungem la capatul traseului! Ma uit cu dor la muntele pe care il lasam in urma dar ma simt incarcata cu multa energie pozitiva asa cum sunt de fiecare data cand vin aici.

/Jurnal_2011/42.jpg



   La iesire ne impartim iar in doua grupuri, o parte din noi se duce dupa masini, iar cealalta parte ne indreptam catre drum. Aici poposim si schimbam impresii despre aventura traita impreuna. O experienta minunata! 


   Si, spre deliciul cititorului, vreau sa mentionez ca pana la sfarsitul turei am aflat numele domnilor si credeam eu atunci ca stiam care sunt cei doi tineri cu numele Alex. In fapt, ma inselasem! Numai pe unul l-am nimerit! (si pe acesta cu ajutorul lui Mircea:)) Nu-i nimic, data viitoare voi sti care sunt cei doi care mi-au dat batai de cap si prima intrebare pe care o voi pune grupului in caz ca se mai alatura cineva nou va fi:”Mai este careva dintre voi Alex?”

   Asadar le cer scuze domnilor din grupul nostru, ale caror nume nu le-am retinut, dar ca sa ma creada pe cuvant ca pana la urma le-am aflat ii voi enumera: Daniel, Edi, Marin si evident cei doi Alex, cu mentiunea ca acum asociez persoanele cu numele.

   Va multumesc celor care ati avut rabdarea si bunavointa de a citi primul meu jurnal si sper ca am reusit sa obtin macar un zambet din partea cititorului.




Sâmbătă, 29 ianuarie 2011 - 00:26 
Afisari: 3,475 


Postari similare:





Comentariile membrilor (20)

doina68
doina68
Coarda
 
1
Se spune ca postarea primului jurnal e mai dificila dat fiind faptul ca nu stii cum va fi primit de catre cel ce-l lectureaza.
Sau de catre cei care se delecteaza intai cu pozele, care daca-s atat de reusite precum cele din jurnalul tau, te trimit macar in ultima instanta spre lectura.
Sau de catre cei care te-au cunoscut in tura si carora le completezi prin acest jurnal, buna impresie facuta.

Felicitari Andreea ! A iesit un jurnal frumos, ca si acea zi de sfarsit de toamna.


Sâmbătă, 29 ianuarie 2011 - 01:12  

andreea2401
andreea2401
Busola
 
2
Multumesc, Doina. A fost un pic mai dificil sa-l realizez pentru ca, in primul rand a fost primul meu jurnal, iar in al doilea rand pentru ca deja a trecut ceva vreme de atunci si intamplarile nu imi mai sunt atat de proaspete in memorie.
"Sau de catre cei care se delecteaza intai cu pozele, care daca-s atat de reusite precum cele din jurnalul tau, te trimit macar in ultima instanta spre lectura." Meritele nu mi le pot asuma in totalitate, asadar le multumesc celor care au reusit sa imortalizeze experienta prin imagini si bineinteles, lui Mircea care le-a redimensionat si le-a prelucrat pentru a putea fi postate aici.
Multumesc inca o data si astept cu nerabdare o data viitoare!


Sâmbătă, 29 ianuarie 2011 - 09:50  

ioanstoenica
ioanstoenica..
Coarda
 
3
Am citit si eu (in primul rand la recomandarea Doinei), iar in al doilea rand - pentru ca este vorba de muntii Macin, unde n-am fost dar imi doresc sa ajung in primavara.

Jurnalul e bun ca sa-ti faci o idee despre cum arata acesti munti, sa-i vezi putin configuratia si sa afli cate ceva despre trasee. Interesante cheile acelea, super portiunile de catarat accesibile si incepatorilor, super salbaticia si naturaletea padurii.

Si descrierea a fost reusita, o lectura usoara si amuzanta uneori. Mai ales ca am aceeasi problema, niciodata nu retin numele de la inceput, de cand facem cunostinta...


Sâmbătă, 29 ianuarie 2011 - 09:53  

gigicepoiu
gigicepoiu
Coarda
 
4
Felecitari pentru jurnalul bine realizat!
Atat de bine ai surprins clipele de toamna tarzie si atmosfera de grup incat am fost tentat sa ma caut in poza de grup...
Ideea pe care am retinut-o e ca daca cunosti doua-trei denumiri din zona lumea se poarta bine cu tine si te serveste cu dulciuri si fructe. Intr-o urmatoare tura eu voi fi usor de identificat: nu voi avea rucsac.


Sâmbătă, 29 ianuarie 2011 - 15:52  

catalinlamunte
catalinlamun..
Caraba
 
5
O altă descriere ce-mi place, din munții Măcin...unde sperăm să ajungem cât mai curând și să redescoperim frumusețea primăvăratică.
Felicitări pentru primul tău jurnal Carpati.org!


Sâmbătă, 29 ianuarie 2011 - 19:05  

virgiliordache
virgiliordac..

 
6
Fain si un pic mai exotic, in Macin se ajunge mai rar. Testoase n-ati vazut ?


Sâmbătă, 29 ianuarie 2011 - 23:14  

andreea2401
andreea2401
Busola
 
7
Va multumesc tuturor pentru ca ati avut rabdare sa cititi primul meu jurnal!

Noi nu ajungem rar in Macin, dat fiind faptul ca e cel mai apropiat munte de noi. Cat despre testoase, am intalni foarte multe in traseele noastre dar de aceasta data s-au ascunsCarpati.org.


Duminică, 30 ianuarie 2011 - 11:00  

jujea
jujea
Cort
 
8
Fain jurnalul!
La fel am intalnit si eu pe gigicepoiu.


Duminică, 30 ianuarie 2011 - 20:53  

alex_sandrin
alex_sandrin..
Busola
 
9
Foarte frumoasă expunerea.
Mă bucur că ai reușit să dai viață acestui jurnal și trag nădejde că într-un timp cât mai scurt ne vei încânta cu noi impresii din locurile vizitate.
Deasemeni nu uit să remarc că orașul Galați își întregește echipa de "jurnaliști" și cu o tânără doamnă.


Luni, 31 ianuarie 2011 - 09:13  

andreea2401
andreea2401
Busola
 
10
Multumesc, Alex!


Luni, 31 ianuarie 2011 - 09:26  

baltighost
baltighost
Coarda
 
11
Ma bucur sa revad Macinul cu ajutorul pozelor si descrierilor voastre. Ma bucur sa revad si o parte din galatenii cu care am urcat pe munte anul trecut. Multumesc.

PS: neaparat trebuie sa remarc faptul ca domnul Marin Balta este foarte fotogenic. Carpati.org


Luni, 31 ianuarie 2011 - 11:21  

andreea2401
andreea2401
Busola
 
12
Asa esteCarpati.org.


Luni, 31 ianuarie 2011 - 11:30  

pisti2004
pisti2004
Cort
 
13
Foarte frumoase imagini!


Marți, 1 februarie 2011 - 08:28  

mircea81
mircea81
Busola
 
14
Multumim!


Marți, 1 februarie 2011 - 16:10  

edo
edo
Caraba
 
15
Frumos jurnal Andreea, chiar excelent as zice fiind la prima isprava de acest gen. Cel de-al doilea Alex era prietenul meu din Bucuresti Carpati.org


Miercuri, 2 februarie 2011 - 12:12  

aripidezapada
aripidezapad..

 
16
Aa, e si primul tau jurnal! hehe, nice.

Super ca profitati de apropierea de Macin, noi inca nu am ajuns.. Nu ma asteptam sa fie asa spectaculosi, stancosi! abia astept! Carpati.org

Imi plac foarte mult fotografiile cu acei arbori solitari! imprastie o atmosfera speciala.. Cred ca a fost frumos, chiar si fara soare. (la inceput)

Legat de chei, sunt curioasa acum: nu ti se pare chiar mai usor (neavand aparat mare care sa te incomodeze) decat urcusul ala greoi, obisnuit? mie imi plac mai mult catararile pe stanci, mai lejere Carpati.org)

Ce frumos au iesit si caprioarele Carpati.org Mua, imi place si mersul prin padure.
Dar nu am prins un lucru: nu e marcat traseul? Atunci chiar a fost bun un "nea' Marin" Carpati.org

Felicitari pentru iesire si pentru jurnal! Carpati.org


Joi, 3 februarie 2011 - 22:02  

andreea2401
andreea2401
Busola
 
17
Multumesc mult!
Da, da...si eu sunt noua pe aici. Cat despre urcusul prin chei pot spune ca intr-adevar mi s-a parut mult mai usor decat mi-as fi imaginat si poate ca pare ciudat, dar era si odihnitor pentru picioare.
Traseul nu e marcat, acesta fiind si motivul pentru care totul a fost nou pentru noi. Ne-am lasat condusi de domnul Marin si de Edi, iar rezultatul a fost pe masura asteptarilor.


Vineri, 4 februarie 2011 - 09:17  

sorinuntu
sorinuntu
Busola
 
18
Frumos jurnal, felicitari! Datorita voua am facut si noi iesenii si brailenii un traseu nou, inedit, deosebit, locuri despre care nu stiam ca exista in Macin. Stiam intrarea in chei dupa poze, dar nu stiu daca ne-am fi descurcat fara voi. Multumesc si pentru fotografiile postate, eu nu am darul asta de a imbina frumos fotografiile dintr-o tura cu descrierea in cuvinte a clipelor minunate petrecute pe munte.


Miercuri, 9 februarie 2011 - 22:10  

leovit
leovit
Busola
 
19
Frumos jurnal am fost prin 1987 cind eram in armata prin apropierea acelor locuri ...frumoase amintiri .Ture frumoase in continuare.


Sâmbătă, 19 februarie 2011 - 17:03  

nelson
nelson

 
20
Frumos.Felicitari!


Vineri, 25 martie 2011 - 02:34  


 




Trebuie sa te autentifici pentru a putea adauga un comentariu

 
0,0739 secunde

GetaMap.org | Maps from all over the world | ro | fr | es | de | Calculator distante
ViewWeather.com - A new way to view the weather | nl.ViewWeather.com | sv.ViewWeather.com
Regulament carpati.org
© copyright (2004 - 2020) www.carpati.org