Skin Classic Skin White Skin Black & Whilte Skin Default Adauga la Favorite (In contul carpati.org)
Cautare:

Doneaza

Calendar

Decembrie 2021
LMMJVSD
12345
6789101112
13141516171819
20212223242526
2728293031

Ianuarie 2022
LMMJVSD
12
3456789
10111213141516
17181920212223
24252627282930
31

Online

Vremea
Varful Pietros
Muntii Rodnei

Voluntar in Carpati

Homepage

Lista de discutii

Scurt popas pe Ceahlau (Muntii Ceahlau)

Ceahlau … parca ma asteapta in fiecare an si de fiecare data cand ii ajung prin apropiere … anul trecut n-am apucat sa-l calc marunt, la pas, pana sus pe varf. Ajunsem din intamplare la Izvorul Muntelui si chiar am poposit o noapte acolo, privind cerul instelat si deosebit de frumos, mult mai frumos decat se poate admira printre blocurile orasului. Unul dintre prietenii cu care am poposit la baza muntelui n-a vrut sa urce, inventand diferite motive, asa ca am ramas cu buza umflata si o mica/mare dezamagire. Am mai asteptat ceva vreme, m-am departat de el si iarasi m-am apropiat, si de curand a sosit momentul … Ceahlaul ma striga tot mai tare sa ajung la el. Pentru mine a ramas plin de amintiri, la orice pas al traseului pe care l-am parcurs pentru prima oara acum vreo 5 ani.


M-am hotarat sa organizez pe cont propriu o tura si chiar asa am facut, incercand sa conving tototdata cat mai multi prieteni de prin Brasov sa se implice. Multora le-a fost (si-o sa le fie mereu) lene sa urce pe munte, sau s-au sucit si rasucit pana in ultimul moment. A ramas sa merg doar eu cu Bogdan, din Brasov, pentru ca mai era un mic grup care venea din capitala si cu care urma sa ne intalnim la baza muntelui. Bogdan e cel care m-a dus prima oara pe munte in primii ani ai facultatii, la Curmatura, in Crai. Deja revedeam amintiri vechi de pe atunci, de la care au trecut vreo 10 ani cred. A fost o vreme cand batea si el mai des muntii, dar a renuntat de ceva timp la aceasta pasiune. Ma bucur ca l-am convins sa urce din nou.


Drumul pana la Izvorul Muntelui l-am facut cu masina, am povestit multe, am planificat si tot planificat, ce sa facem mai departe cu munca si multe altele. Bogdan, avand ochi de vultur, ma avertiza mereu … “vezi ca e radar, radar, radar” … eu fiind cel care conducea.


Am facut un mic popas la un magazin din Bicaz, ca sa mai cumparam ceva maruntisuri, de parca n-am fi avut destula mancare, dar nah … si apoi tot mai departe, ca mai aveam putin pana la punctual de intrare in parcul national Ceahlau si unde stabilisem sa fie punct de intalnire cu celalalt grup.


Pana ne pregatim noi bagajele apare si grupul din Bucuresti. Facem cunostinta cu fiecare si ne pregatim de plecare. Normal, nu inainte de a realiza cateva poze in grup, atata timp cat inca mai suntem odihniti. Muntele se vede frumos de jos, cerul pare schimbator, dar pornim curajosi spre inaltimi. Curajul meu incepe sa se tot diminueze putin cate putin, cu atat mai mult cu cat simt apasarea grea a rucsacului. Am facut o greseala grava care sper sa nu se mai repete. Am luat mult prea multa mancare si apa de drum, crezand probabil ca vom muri de foame/sete pe acolo. Cel putin eu si Bogdan, ceilalti si-au luat doar strictul necesar, asa cum era de altfel si logic. Si in loc sa ma avant in fata grupului am ramas cel din urma, fortandu-ma din rasputeri la fiecare pas.


Mihaela a luat avant si s-a tot dus, cel putin o portinue, apoi a avut bunavointa si ne-a (m-a) asteptat. Dupa o mica pauza dupa care nu-mi mai venea sa ridic rucsacul de jos, parca am mai prins un pic de curaj… de fapt chec-ul Cristinei cred ca si-a facut efectul, care a fost tare delicios. Probabil a folosit Redbull in loc de apa la prepararea amestecului.


Am mers, am tot mers si admirat, pe ici pe colo peisajul, care in mare parte se limiteaza la o portiune de cativa copaci, incercand totodata sa ne mentinem echilibrul pe gheata de pe carare care vroia sa ne confirme mereu ca forta gravitational este tot directionata catre valea dinspre care veneam. La Piatra cu apa am poposit ceva mai mult, am zarit si cabana Dochia, insa doar pentru scurte moment de timp, ceata si norii incercand sa cuprinda cu totul creasta Ceahlaului. Zapada este din ce in ce mai mare, asta e bine, pentru ca dispare gheata de pe poteca si parca reusim sa inaintam mult mai usor.


Dintr-o data apare la orizont un luminis larg. Orizontul este mai mic pentru ca inca e destul  de multa ceata. Recunosc imediat zona si stiu ca aprope am ajuns la cabana, cu ultimele eforturi incerc sa avansez. Ma lasa totusi toate puterile si ma simt frant, dar fericit. Am ajuns din nou la Dochia. Ce dor mi-a fost sa o revad. Locul de camping se vede si el pentru ceva vreme si pentru foarte putin timp avem vizibilitate si spre vale. Ceata invaluie curand si rapid tot ce se putea admira din acel punct. Varful Toaca stiu ca e acolo undeva, nu la foarte mare distanta, dar sta pitit in ceata.


Dupa inca cateva poze cu panoul explicativ  de langa cabana si alte indicatoare turistice, intram pentru a ne arunca bagajele din spinare si a ne relaxa putin.  Am mancat, daca tot am carat atata mancare dupa noi, apoi fiecare a decis daca vrea sa se mai odihneasca sau sa faca o șeptică. Eu am ales să joc. Deși era o domnișoara care cică trebuia sa se oftice la jocul de carti aceasta nu s-a mai ofticat, câștigand o multime de partide. S-a mai băgat în seamă și unul ‘vesel’ (adica cu ceva mai mult la bord) pe lângă noi, din dorința de a juca și el ceva, dar avand in vedere ca emana senzatii negative, l-am lăsat să mai aștepte și tot a așteptat …


As fi vrut sa am chitara cu mine, sa zdranganesc o Padure nebuna sau un Batran refugiu, asa incepator cum sunt, tot se intelegea ceva pana la urma. As canta si Copaci fara padure sau Cantec pentru tine (... Cu parul tau as vrea sa ma joc si eu, na, na na ...), daca le-as stii … poate ca am sa le invat in timp. Chitara evident ca a ramas in masina, nemaiavand maini disponibile sa o car si pe ea. A fost un ‘greiere’ in camera vecina, care se auzea din cand in cand.

Bogdan a fost cel mai gălăgios, dar a întreținut o atmosferă happy, cu indrumatorul lui zoo-pastoral si toate celelalte :)). Eu, mai liniștit de felul meu, cel puțin până îi cunosc mai bine pe cei din jurul meu, am conversat mai puțin. A fost un somn scurt, trezit brusc de alt greiere cu chitara neacordată, care dădea de zor tonul la sforăit. S-a liniștit rapid, după ce a fost apelat scurt și la obiect. Însă era prea târziu pentru minte, somnul îmi sărise.


De dimineață era lapoviță și ninsoare, apoi doar ceva ninsoare. Ceața încă învăluia totul în jur și n-avea niciun sens să mai încercăm să ajungem pe varful Toaca. Eu aș fi mers pe de-o parte chiar dacă nu vedeam nimic, ‘vedeam’ amintirile de acu ceva vreme. După ce am mai savurat ceva bunătățuri, de-ale gurii, am decis că e timpul să coborâm, știind că ne așteaptă apoi drum lung cu mașina până la destinația finală (fiecare la căsuța lui). Traseul de coborâre a fost schimbat, pentru a vedea și alte zone noi si frumoase. A fost placut, ceață printre copaci, multă zăpadă, un pârâiaș care am aflat apoi ca se numeste Izvorul Alb, și mai puțin placuta a fost gheața de pe poteca. Am reușit în cele din urmă să-mi aranjez și eu un genunchi, din neatenție sau visând aiurea. Acu e cam impobilizat, dublu la dimensiune, sper să-și revină ... Vreau să urc din nou pe munte cât de curând.


Ultima masă am servit-o în grup la un restaurant al cărui nume nu l-am reținut. De fapt nici nu-l zărisem. Acolo am fost impresiont, și nu cred că am fost singurul, de politețea și binevoința doamnei care ne-a servit ... a intrat ciorbița până la suflet. Ne-am îmbrățișat de bun rămas și am plecat mai departe. Eu am rămas cu regret că parca totul a trecut mult prea repede. Mi-aș fi dorit să mai fi stat măcar încă o noapte la cabană, să am timp o zi întreagă să colind prin împrejurimi.  Oricum știu că muntele nu pleacă de acolo și ca mă va aștepta și-n vara să-i bat cărările. Și n-am să-l dezamăgesc.


Pe Ceahlau se aduna si se tot aduna amintiri …


Actorii principali ai intregii ture: Bogdan, Cristina, Mihaela, Vlad si eu.


/Ceahlau/20130309_120945.jpg

/Ceahlau/dscn5461.jpg

/Ceahlau/img_1275.jpg

/Ceahlau/dscn5521.jpg

/Ceahlau/dscn5556.jpg

/Ceahlau/dscn5544.jpg

/Ceahlau/dscn5572.jpg



Marți, 12 martie 2013 - 08:39 
Afisari: 1,908 


Postari similare:





Comentariile membrilor (2)

geo_graful
geo_graful
Caraba
 
1
Foarte frumos, bravo! Ceahlăul e un munte minunat și merită să revii cât mai des!


Vineri, 15 martie 2013 - 13:32  

adelina.mitrofan
adelina.mitr..

 
2
Pacat ca n ati apucat sa mergeti si la Schit! E plin de incarcatura. Bineinteles, pentru cine e deschis sa primeasca tot ce are de oferit acest gigant al spiritualitatii. Dar Ceahlaul asteapta pe toata lumeaCarpati.org Mereu Carpati.org
Carari cu soare si numai bine!


Luni, 20 mai 2013 - 17:51  


 




Trebuie sa te autentifici pentru a putea adauga un comentariu

 
0,0838 secunde

GetaMap.org | Maps from all over the world | ro | fr | es | de | Calculator distante
ViewWeather.com - A new way to view the weather | nl.ViewWeather.com | sv.ViewWeather.com
Regulament carpati.org
© copyright (2004 - 2021) www.carpati.org