Schiel-Padina-Babele-Sinaia 2005.01.15-16 (Muntii Bucegi)

Si a mai trecut un sfarsit de saptamana - la fel de frumos :)
De data asta am fost la plimbare - speriati de prognozele meteo si salvamont.
Dupa un somn bun in acceleratul de 7, coboram in Busteni unde ne asteapta ceata si nori. Programul era sa urcam pe Jepi si eventulal sa ajungem la statia meteo Omu - in conditiile ideale in care nu ni se face lene si ne oprim la cabana Caraiman. Ce socoteli ne-am facut noi, ... si ce a iesti pana la urma ...
Dupa ce ne cumparam apa si vin :) de la un localnic, ne indreptam vitejeste spre valea Jepilor. Putin mai sus de telecabina ne intalnim cu 4 drumeti care se intorceau - ii intrebam de ce si ne spun ca sub stratul suptire de zapada pe toata poteca este gheata cat cuprinde si ei nu au mai putut urca. Si din cauza ghetii si pt ca nu prea ne convenea noua sa spargem poteca prin nametii anuntati la meteo, spre Caraiman , ne schimbat directia si incepem urcusul pe Schiel. Prima jumatate de ora, sau mai mult chiar (pana pe la valea Comorilor) intradevar a fost plina de gheata si noi inteligenti ca nu ne-am pus coltarii decat spre sfarsit cand ne cam saturasem sa facem pe vitejii. Apoi - nimic. Zapada mica si drumul ... ca pe Schiel ... o serpentina, doua serpentine ... doar vremea urata - nici nu as putea spune ca ningea nici ca nu - oricum ceata cat sa nu vezi braul lui Raducu sau Claia. Dupa o lalaiala de mare exceptie (ca doar nu ne grabea nimeni), pe la 3 am ajuns si noi la Piatra Arsa. Mancam o ciorbita, aflam ca inca este in renovare cabana si camerele la hotel sunt scumpe. Cerul se mai inseninase. Ce sa facem, ... , ce sa facem, ... - hai la Padina - ca era drumul la vale - spre Caraiman trebuia sa urcam :)
Si pe la patru pornim - timp dupa estimarile mele aveam cat sa ajugem pe lumina la Pestera. Drumul frumos si un apus de soare splendid pe care Radu nu m-a lasat sa il fotografiez :-P - pana pe Cocora unde furtuna a rupt jumatate din padurea de pe versant si cararea pe care o stiam eu - nexam. Ne-am tinut si noi dupa urmele celor dinainte - si vorba stim noi cui "am mers dupa o poteca gen pisatul boului" . Pana la urma ne-a ajuns din urma si intunericul, Radu si-a indoit unul din betele "Fazan" sprijinindu-se in el. Eu banuiam pe ce drum merg dar nu am reusit sa il conving si pe Radu care pana la urma ma face inconstienta - tocmai cand vedeam luminile de la Padina. Cabana mult schimbata fata de acum 7 ani cand am fost ultima oara cu Dan. Schimbata in bine. Paturi noi, saltele noi si curate. Preturi ok. Lume putina in schimb. Avem bafta mare (pt care multumim) si suntem cazati singuri in camera de 6. O mai lalaim prin sala de mese, ne facem un piure, niste vin fiert - la primus! Intr-un sfarsit, placut obositi ne bagam in pat - 6 paturi libere si noi fraieri am dormit intr-unul singur. Dimineata, alta lalaiala, plecam ultimii - si pt ca era un soare de zile mari decidem sa urcam la Babele, si apoi sa coboram pe Jepi. Desi toata ziua ne-a batut soarele in cap se pare ca am fost norocosi - nu am avut nevoie de comprese cu iaurt. La Babele era pustiu - cabina nu mergea si berea era scumpa. Stam cam jumatate de ora, iesim, in vale plin de ceata - cum sa parasim noi soarele - ne dezhotaram si plecam inapoi, pe sus de data asta, spre Piatra Arsa - Cota 2000. Evident ca am ocolit dealul si am sarit peste Miorita, desi nu stiu cum. Soarele intrase in nori - pierd alte poze traznet pt ca de data asta nu mai aveam baterii si era si un frig de crapau pietrele. Ajungem coborand pe partia plina de iarba pana la cota 1400, unde sfarsiti ne orientam spre o masina - al carui proprietar ne trimite la telecabina ca ei nu plecau atunci cica. Pai daca aveam bani de telecabina - mai cerseam eu sa ma duca gratis? Noroc cu doi tineri din Ploiesti care ne-au dus pana in Sinaia si pe deasupra au fost si draguti. Noi foarte destepti nu am mancat nimic toata ziua - ca aveam doar mancare care se gateste la primus (restul in mancasem cu o zi inainte) si butelie nu prea mai era. Drept urmare in gara punem primusul pe calorifer, sa incalzim putin butelia, si ne preparam o ciorbita cu fidea -miam. Cumpar si niste biscuiti. Vine trenul. Apar si Raluca cu Matei cu schiurile. Ne urcam in accelerat, trancanim, mancam biscuiti cu branza topita, bem vin, si ajungem intr-un final la Bucuresti, cu regrete ca nu am mai putut sta.
Cam asa a fost, cam asa ne-am distrat noi doi, eu si cu Radu.

Cristina

Miercuri, 19 ianuarie 2005 - 17:37 
Afisari: 2,025 


crisa