Sapte zile in Fagaras (Muntii Fagarasului)

­Ce faci atunci cind auzi ca niste prieteni de-ai tai si-au pus in plan sa parcurga creasta Fagarasului? Raspuns final si corect: Faci tot ce se poate sa te alaturi si tu. Zis si facut. Vorbesc de concediu, incropesc un mic plan si situatia se prezinta astfel: grupul pleaca joi, 30 iulie si incepe traseul al Turnu Rosu. Eu pot pleca doar simbata, pe 1 august asa ca va trebui sa ne intilnim undeva pe traseu. Stabilim intilnirea la Caltun.

Incep relatarea prin a da locurile in care colegii meu au campat in primele doua nopti: Saua Suru si Saua Serbotei, ambele locuri beneficiaza de sursa de apa.

Ziua 1

Aventura mea incepe simbata dimineata la in jur de 5:30 in Gara Bartolomeu. In asteptarea trenului ies la autostop si am noroc sa ma ia cineva pina la Fagaras. Apoi un microbuz ma duce pina la inceputul Transfagarasanului, mai jos de Cirtisoara. Un localnic ma ia pina in sat, iar de acolo doi clujeni, Cristina si Cristi, ma duc pina sus la Bilea Lac. Tin sa le multumesc tuturor pentru ajutorul dat.

La Bilea este lume multa, aglomeratie mare. Rucsacul e greu, cu provizii pentru 8 zile, dar trag tare sa scap de agitatia din jurul lacului. Plec in forta spre Saua Paltinului pe un traseu destul de abrupt la inceput marcat cu banda albastra. Ajung la indicatorul din Saua Bilei unde se precizeaza drumul spre Bilea  Cascada pe linga Lacul Doamnei( 3 ore, cruce rosie ). Aici, doi ciobani si mai multi caini lenevesc privind Transfagarasanul.

Nu stau prea mult si imi continui drumul. Ma intilnesc cu trei domni mai in virsta care coboara spre Bilea.

-    Mai e mult pina in creasta? ii intreb.

-    Care creasta? ma dojeneste subtil si parinteste unul dintre domni.

-    Creasta marcata cu banda rosie. Urc prima data pe aici.

-    Nu mai ai mult, uite, de acolo e curba de nivel, mai ai de mers maxim 10 minute.

-    Va multumesc. Drum bun!

Ajung in Saua Paltinului. Vremea e destul de buna, vizibilitatea de asemeni. In prim plan e Turnul Paltinului pe fundalul a trei mari virfuri: Caltun, Lespezi si Negoiu. Ma opresc putin mai jos pentru o gura de apa proaspata dupa care merg pe curba de nivel spre Laita. Ajung la o portiune cu cabluri pe care o traversez cu atentie. Continui pe poteca si ocolesc Vf. Laita pe o portiune de urcare usoara. Ceturile incep a cuprinde Laitelul. Poteca merge pe o panta descendenta si ajung la o noua portiune de cabluri pe care decid sa o ocolesc. Toata treaba asta imi da destula bataie de cap. Se vede ca inca nu m-am adaptat pe deplin la stitlul de mers cu rucsac mare si greu.

Incep urcusul pe Vf. Laitel. Merg singur si cam incet dar tot raul e spre bine. Din urma ma prinde un grup de trei sibieni pe care ii mai vazusem la inceput de iunie la Bircaciu. Ne revedem cu bucurie si continuam impreuna pina la Caltun. Coborirea de pe Laitel e destul de solicitanta si urita( asa zic genunchii mei ).

Ajungem cu bine la Caltun iar sibienii pun cortul. Zona e extrem de aglomerata, e plin de turisti care urca sau coboara de pe Negoiu. Am parcurs distanta Bilea Lac – Caltun in 3 ore.

In curind soseste si trupa alaturi de care aveam sa petrec urmatoarea saptamina. Echipa e completa cum: Nea Mircea, Gabi si Alina, Bogdan. Planurile mele de a urca Negoiul se cam naruie odata cu aparitia unei cete dese care aduce o scadere drastica de temperatura. Aceasta se ridica destul de tirziu, dar nu e bai. Pe peretele Caltunului intra in traseu 3 cataratori din Galati. Aveau sa petreaca in perete toata dupa-amiaza. Noi decidem sa stam la refugiu, ca sunt locuri suficiente si, in ciuda aglomeratiei din jur, nici macar nu s-au completat in intregime.

Ceata se ridica abia spre seara. Prefer sa fac citeva plimbari pe muchia nordica a Lacului Caltun. Citeva limbi de zapada se zaresc din locul acesta inalt. De aici se vad corturile, deocamdata in jur de 20. Cobor incet la amicii sibieni care sunt in plin proces de constructie a unei cazemate in jurul cortului. Voia buna domina grupul nostru.

Ziua 2

In ziua urmatoare trebuie sa ne miscam repede ca avem intilnire. Restul Familiei Arion va veni pe Transfagarasan cu provizii pentru Nea Mircea, Gabi si Alina. Asa ca ne trezim dis-de-dimineata si avem norocul sa nu prindem nici o adiere de vint si astfel sa gasim Negoiul oglindindu-se in lac.

Plecam in jur de ora 8. Ne luam ramas bun de la sibieni care merg spre Negoiu, iar noi o luam frumusel spre Laitel urmand sa campam linga Lacul Capra. Vremea e detul de buna, in sensul ca soarele nu arde prea tare. Pauza binemeritata dar scurta pe Laitel si citeva poze. Urmeaza coborirea si zona cu cabluri pe care de data asta o parcurg cu bucurie Ajungem in Saua Paltinului si continuam pe banda rosie spre Capra. Frumoasa priveliste a caldarii Bilea si a soselei este oarescum estompata de aglomeatia de jos.

Ultimul virf de dinainte de Saua Capra il ocolim pe o curba de nivel. Poteca e clara la inceput, apoi urmeaza niste zone de grohotis unde exista citeva momai. Repede ne alaturam marcajului cruce albastra care vine din sud, de la Cabana Salvamont si care ne scoate la lac. Punem repede corturile pe un loc mai inalt si mergem, pe banda albastra( Lacul Capra - Cabana Capra ) pe partea sudica a Trasnfagarasanului. Acolo suntem asteptati cu o gramada de bunatati si de provizii de catre D-na Vasilica, Dana si sotul ei. Petrecem citeva ore agreabile. Pe creasta se aduna ceva ceata si simtul meteorologic al lui Nea Mircea intra in functiune. Suna adunarea si incepem urcarea spre Capra. Ajungem dupa 50 minute si nu dupa mult timp avem parte de o repriza scurta de ploaie.

Ziua 3

Dimineata scot capul din cort: e vreme buna, vizibilitate, nu e pic de nor si de ceata. Mincam, impachetam si plecam. Tinta este Lacul Podragu. Urcam usor si cotim. De aici vizibilitate buna. Se vede Refugiul Fereastra Zmeilor si zona celor Trei Pasi de Moarte. Coborim accentuat, mergem apoi pe curba de nivel dupa care vine un urcus scurt dar extrem de slicitant. Pe aceasta zona se gasesc citeva izvoare slabe.Depasim pe aceasta doi turisti ce par bine echipati dar care se misca cu mare dificultate fara sa fie accidentati. Popas la Ferastra Zmeilor, studiem sagetile, ne indulcim cu cite o banana.

Plecam pe creasta spre Trei Pasi de Moarte. Zona e mai accidentata si poate fi evitata astfel:

1.    Se merge pe banda albastra pina la Cabana Podragu pe linga Lacul Podragel.

2.    Se merge pe banda albastra pina dupa zona mai dificila, dupa care o serpentina clara ne urca din nou pe banda rosie.

Gabi o asigura pe Alina. In sensul nostru de mers avem de urcat o zona cu cabluri. Imediat dupa aceasta coborim, tot ajutindu-ne de un cablu. Continuam pe o curba de nivel si mai avem de trecut, in urcare, inca o portiune de lanturi. Zona e aglomerata asa ca avem de stat la coada. Pierdem destul timp insa trecem cu bine si ne indreptam cu pasi repezi spre Arpas.

Pe portiunea cuprinsa intre Trei Pasi de Moarte si urcarea spre Vf. Arpas, dupa amintirile mele, trebuia sa gasim doua izvoare de apa. Nu am dat de nici unul.

Iesim pe o creasta ingusta unde gasim o constructie din pietre. Spre sud ne delectam cu imaginea unui lac. Vremea devine instabila, incepe sa se inoreze, din fericire nu e vint. Parcurg cu mare placere aceasta custura amintindu-mi ca acum 8 ani pasii m-au purtat prin acelasi loc impreuna cu oameni dragi. Atunci mi s-a parut dificil pentru ca batea vintul in rafale.

Urcam Arpasul incet, cu rabdare, mergind constant si oprindu-ne din cind in cind pentru o fotografie. Ne oprim aproape de virf si admiram zborul a doi parapantisti curajosi ce danseaza parca pe linga creste. Se vede bine trapezul Vistea – Moldoveanu. Ne asteapta un coboris anevoios pina la iezerul Podu Giurgiului. Companionii mei se declara suparati pe aceasta bucata pentru ca au nimerit intr-o zona expusa, unde poteca era rupta iar prizele prea putine. Eu am evitat zona, se pare involuntar, ocolind-o pe undeva pe deasupra. Inainte de a ajunge la lac avem parte si de o scurta repriza de ploaie.

In zona lacului depasim un grup. Cineva, de asemenea campase acolo. Luam putina apa si mergem in viteza spre Saua Podragului. De acolo coborim in caldare si gasim un loc de cort pe o mica terasa aflata deasupra Lacului Podragu. Vizitam cabana si bem niste ceaiuri calde. Incepe ploaia si tine in jur de o ora.

Citeva preturi( va spun ce am auzit pentru ca nu exista o lista afisata ):

1.    ceai - 2 lei

2.    rom - 4 lei

3.    ceai cu rom : 2 + 4 =6 lei

4.    cazare - 25 lei / loc

5.    bere - 12 lei

Zona cabanei e extrem de murdara. Am vazut cam 3 adevarate rampe de gunoi si daca mai cautam gaseam sigur. Impreuna cu Nea Mircea exploram zona oprindu-ne la turbinita care odata asigura energie electrica pentru cabana.

Se intuneca si ne intoarcem la corturi. Aici surpriza: avem companioni o intreaga turma de oi. Spre noi se indreapta sute de perechi de ochi curiosi.

Ziua 4

Dimineata scot capul din cort inainte de ora 6. Aceeasi mare multime de ochi ma inspecteaza. Pare a fi din nou o zi frumoasa. Savurez dulcele somn de dimineata. La un moment dat se aud pasi si o voce extrem de calma:

-    Hehe...hehe..hehehe...he...he..

Este ciobanul care pleaca la drum. Interesant modul asta de a mina oile.

Facem si noi ochi, stringem si ne pregatim pentru ziua cea mare: azi vom fi pe Moldoveanu. Niste vecini de cort din Cluj o iau inainte fara bagaje. Noi mergem ca de obicei in ritm constant. Urcam in Saua Podragu si, in ciuda faptului ca e o bucata buna de urcus, suntem destul de proaspeti. Ii ajungem apoi din urma si pe clujeni. Admiram de sus vaile nordice si “crestele balaurite” cum le spune Nea Mircea. Pauza mare inainte de a aborda Vistea.

Urcam serpentinele cu rabdare si atingem cei 2527m. Vreme buna, neasateptat de cald pe trapez. Parasim banda rosie in favoarea punctului rosu care ne duce in 10-15 minute pe cel mai inalt virf de la noi.

Traseul urmeaza in general creasta, geometric, Singura portiune mai delicata este in acel V dintre cele doua virfuri unde am gasit turisti descumpaniti si usor speriati. Le-am aratat cam cum trebuie abordata aceasta portiune si pina la urma totul s-a terminat cu bine.

Ajungem pe Moldoveanu si avem noroc sa nu gasim decit doi turisti maghiari.Stam cam 30 de minute pe virf bucurindu-ne de vremea buna si de peisaj.

Pe virf exista doua sageti spre sud aflate in stare deplorabila( ca mai toate sagetile indicatoare de pe ruta Caltun - Podragu ). Deslusim pe una Vidraru, pe alta Nucsoara. Marcajele si timpii sunt indescifrabili.

Revenim spre Vistea. In zona V-ului ne luam ramas bun de la colegii clujeni iar noi ne luam bagajele din virf si coborim spre refugiu. Vremea se strica repede, coborirea e anevoioasa din pricina pietrelor instabile. Facem o pauza de masa pe unul din platourile de deasupra Vaii Vistea. Nici nu terminam bine ca se porneste ploaia. Ne adapostim in refugiu. Linga refugiu se afla in plina formare o noua gramada de gunoaie si conserve. Pacat de actiunea de curatare facuta in luna iunie..

Ploaia inceteaza si noi pornim la drum. Aproape de Lacul Galasescu ploia revine in forta, de data asta cu volum mai mare si cu tunete si traznete. Decidem sa continuam. Ploaia se opreste ca prin minune timp pentru noi de a ne cobori pe urmatoarea vale cam 10 minute unde avem loc bun de cort si apa.

Montam repede corturile, luam apa( ce e fain aici e ca ai de urcat / coborit pe stinca in jur de  5-6m pina la apa, asa ca fiecare alimentare implica si o scurta repriza de catarare). Dupa asta mai vin doua reprize sanatoase de ploaie. Noaptea e furtuna, dar corturile noastre rezista bine si nu avem probleme.

Ziua 5

Dimineata suntem binecuvintati de Cel de Sus cu un soare cam anemic dar si cu vint puternic. Ceea ce ne ajuta sa punem in functie “uscatoria”. Din cauza asta plecam destul de tirziu astazi, dupa ora 11. Ajungem repede in Fereastra Mica unde 3 magarusi ne privesc nedumeriti. Pe drum imi tot arunc privirea in spate la creasta Vistea Moldoveanu. Un popas mai lung facem dupa ce coborim in Fereastra Mare a Simbetei. Tinta noastra de astazi este Curmatura Zirnei. Indicatorul din fereastra spune ca avem de mers cam 3 ore.

Vremea agreabila ne face ziua frumoasa. Ne oprim din vreme in vreme pe buza prapastiilor spre a admira frumoasele caldari nordice. Din cind in cind ne bucuram de citeva garofite. Poteca se intersecteaza cu o alta care duce la Cabana Valea Simbetei in doua ore( punct rosu ). Continuam pina sub virful Urlea de unde se desprinde o poteca marcata cu triunghi albastru pina la fosta Cabana Urlea.

Facem o pauza binemeritata insa constatam nori ameninatori deasupra virfului Dara. Ne mobilizam si incercam sa mergem repede. Pe urmatoarea portiune poteca merge pe sub o creasta ingusta. Marcajele dispar brusc si sunt din ce in ce mai sterse. Ajungem la intersectia cu traseul marcat punct albastru care duce in 20 de minute la Lacul Urlea.

Vintul se inteteste, poteca e clara, marcajele sunt rare. Ajungem pe creasta cea ingusta pe o portiune de citiva metri. Suntem aproape de drumul ce duce spre Dara. Nu se mai pune problema sa ajungem pe acest virf pentru ca ceata ne invadeaza. Jos admiram din goana frumosul Lac Urlea.

Ceea ce va urma se transforma intr-o competitie intre noi si ploaie. Oare cine va ajunge mai intai la refugiu?

Peisajul se schimba radical, crestele zimtate sunt inlocuite cu plaiuri domoale, ineierbate. Marcajul este rar,mai mult pe pietre. Din fericire ceata se ridica si putem continua drumul fara a ne rataci, ba mai mult pe partea sudica zarim si citeva lacuri.

Ajungem intr-o sa. De aici urmeaza un coboris lung pina la Curmatura Zirnei. Pe dreapta zarim citeva corturi pe malul unui lac. Mai jos in zare se vede un adapost alb, vechiul refugiu din Curmatura Zirnei. Plafonul de nori s-a ridicat iar noi continuam coborirea lina intr-un ritm accentuat. Pe ultima portiune intilnim o zona stincoasa si coborim cu grija pina aproape de refugiul cel nou.

Cursa a fost cistigata la mica distanta de ploaie. Ea a ajuns la refugiu inaintea noastra cu vreo 20-30 de metri. Ne adapostim si luam masa. La refugiu mai sunt doi suceveni, o fata si un baiat veniti de la Rudarita. Ploaia e scurta insa.

Vremea se imbunatateste si profit de ocazie pentru a explora zona ochiurilor de apa din Curmatura Zirnei. Spre sud e o vale adinca unde se vad bine citeva cascade. Tot spre sud e vizibilitate care permite observarea Masivului Iezer - Papusa.

Spre nord e Valea Pojortei si intr-un luminis se zareste si ceea ce a mai ramas din Cabana Urlea.La picioarele noastre, tot pe partea nordica se intinde un mare afinis si bineinteles ca nu ratam ocazia de a savura afine direct de la sursa.

Vechiul refugiu din Curmatura Zirnei e inutilizabil, este distrus complet. Linga el si in el sunt o gramada de conserve. Si totusi pe unul din peretii interiori ai vechiului refugiu am gasit o informatie utila: statea scris apa - 10 minute iar dedesubt o segeata arata directia sud-est. Am coborit in sensul aratat de sageata si am gasit doua vilcele inierbate. La baza lor se afla doua izvoare. Timpul dat pe perete este bun am facut exact 10 minute pe ceas.

Seara admiram apusul de soare singeriu undeva dupa Vf. Urlea. La refugiu mai apare un excursionist, un anume Radu Antonescu din Bucuresti care ne intreaba de apa etalind dpua sticle de apa minerala Vilcele. Grupul sau e undeva in spate si se pare ca va inopta in Fereastra Mare. Dupa vreo doua ore mai apar doi membri din acel grup. In toiul noptii mai vin inca doi dar aleg sa stea afara, la cort. Restul grupului nu am aflat pe unde au inoptat.

Noaptea e apriga, e ploaie mare si vint. Atmosfera incepe sa se linisteasca insa pe la ora 10. Cei doi suceveni pleaca inaintea noastra cu gindul de a ajunge aproape de Vistea.

Ziua 6

Noi pornim tirziu, pe la 12:20 si incepem sa urcam voiniceste Zirna. Trecem hotariti prin mijlocul unei stine de oi, cainii nu ne pun probleme multumindu-se doar sa ne latre de la distanta. Un pic mai incolo abordam aceeasi atitudine si  iarasi trecem cu bine. Sfaturile domnului Mititeanu au fost extrem de utile. Si se pare ca functioneaza.

Pe muntele Zirna gasim trei izvoare puternice, alimentam si continuam pe plaiuri domoale spre Curmatura Bratilei.

Din cind in cind dam de cite un stilp cazut. Ii luam si ii punem la verticala. Sa speram ca vor tine. Nea Mircea se apuca de strins gunoaiele( din fericire nu foarte multe ) din traseu. Primul trofeu e petul de apa minerala Vilcele al d-lui Antonescu.

Din fericire am avut din nou timp senin ceea ce ne-a facilitat orientarea. Coborirea spre curmatura Bratilei ne-a cam suparat un picut ca am vazut mai apoi ceea ce era de urcat. Pe sageata indicatoare de linga tau am gasit un marcaj care ne duce in Iezer - Papusa. Se spunea ca refugiul Iezer e la 8-9 ore.

Nu zabovim aproape de loc in Curmatura Bratilei si ne indreptam spre refugiul Berevoiescu. Il zarim undeva, departe, e un semicilindru de tabla ruginita. Pare a avea aceeasi structura cu refugiul Toma Boerescu de la Caltun. O lunga bucata de urcare usoara, foarte slab marcata( noroc ca poteca e clara ) ne scoate linga Vf. Berivoiul Mare. Pina la refugiu mergem pe nemarcate, punctul albastru de pe harta noastra nu exista in teren. Linga refugiu e un loc in care s-a strins apa, o balta mai mare.

La refugiu tristete mare. Tabla e ruginita si gaurita pe alocuri, inauntru e mizerie, nu a mai ramas decit scheletul metalic, scindurile nu mai exista. O sageata indicatoare complet ruginita e sprijinita de refugiu. Un punct odata albastru si o sageata spre un izvor se vad in fata refugiului.

Facem o pauza de masa. E abia ora 16 si decidem sa continuam si sa punem cortul pe undeva mai jos. Revenim in marcaj, mai punem la verticala inca vreo doi stilpi.

Incepem sa ghicim creasta Pietrii Craiului care acum e invaluita in nori. Coborisul e destul de lin, aparitia cetii incepe sa ne ingrijoreze. Din fericire pe portiunea de dupa Berevoiescu marcajele par a se fi inviorat. Cu siguranta au fost refacute, caci albul si rosul par a fi proaspete. Problema ramine insa lipsa stilpilor. Marcajul este tot pe pietre si destul de des asa ca ne descurcam. Un pic mai sus de Lerescu intilnim doi turisti germani. Un pic mai jos, sageti indicatoare: una ne arata spre un izvor aflat la 300m, banda rosie merge la Rudarita in 2 ore.

Suntem extrem de surprinsi de aceasta veste. Una din doua: ori indicatorul din Curmatura Zirnei avea trecut gresit timpul(12 ore pina la Plaiul Foii) ori noi ne-am miscat foarte-foarte repede. Nu e nici macar ora 18.

Hotarim sa mergem mai departe. O scurta repriza de ploaie ne obliga sa punem pelerinele pe noi.

Undeva in vale dam de Stina din Lerescu. Ce ar fi sa raminem, aici la stina? Ar fi o incheiere pe cinste a turei noastre. Ciobanii sunt de treaba, ne ofera adapost si ne poftesc in stina. Au aici gospodarie in toata regula: au vreo 500 de oi, 20 de vaci, doi vitei, magari, cai, porci. Priveliste pe masura: Lacul Pecineagu, Piatra Craiului si Vf. Papusa sunt aproape de noi.

Deci e munca multa. Ajutam si noi cum putem si cu cit ni se permite. Gabi da oile in strunga. Eu si Nea Mircea punem la loc gardul darimat de unul din vitei. Asistam la ritualul fabricarii brinzei. Oamenii acestia muncesc enorm. Se culca tirziu, pe orele 23-24 si se rtezesc la 3 dimineata, mulg oile si vacile si fac brinza.

Ciobanii ne omenesc cu mamaliga, brinza si mai ales cu jintita. Ne fac si bulz. Problema e ca de la atita jintita nu reusim sa mai terminam bulzul ciobanesc. Ramine pentru dimineata.

Ziua 7

Noaptea ploua in reprize. Ma trezesc strigatele din noapte ale ciobanilor, semn ca a inceput iarasi mulsul. Dimineata e ploaie marunta. Ceata domina toate vaile aflate la picioarele noastre. Creasta Pietrii Craiului se ghiceste cu greu.

Facem bagajul. Platim toate cele bacilor si le mai lasam ceea ce avem bun si neinceput. Ceata e deasa si unul din ciobani ne arata poteca spre drumul marcat. Coborim accentuat la inceput prin padure inalta de brad, cu marcaje bune si relativ dese, apoi prin poieni cu brazi mici unde marcajul lipseste cu desavirsire. Ajungem la o zona defrisata unde bajbaim in cautarea potecii. Dam intr-un drum de TAF, coborim putin si gasim marcajul.

Drumul continua prin padure si avem parte de un urcus sustinut pina la o zona cu 3 sageti indicatoare marcate cu banda rosie:

-    una ne trimite in Crai

-    o alta la Rudarita

-    a treia pe creasta Fagarasului

Urmeaza o coborire grea prin padure pina ce ajungem la un drum forestier. Aici trecem riul si avem iarasi parte de ploaie. De data asta e ploaie serioasa care ne uda bine pina la Rudarita. De la stina am facut fix doua ore.

La canton fusese o reuniune mare, e multa lume care se plimba de colo-colo. Cerem adapost, cei de acolo sunt foarte amabili, ne poftesc inantru si ne dau chiar si niste scaune. Ne schimbam in haine uscate si asteptam cuminti pe fratele Alinei care va veni cu masina dupa noi.

Intre timp primim fiecare cite o cafeluta. Apoi apar si doi litri de vin. Ceea ce ne face mult mai veseli si mult mai vorbareti in constrast cu vremea caineasca de afara. Domnilor de la Rudarita, va multumim frumos.

Asta e finalul turei noastre. O tura frumoasa, de anduranta, pe care am parcurs-o cu rabdare tocmai in ideea de a nu face maraton si de a ne bucura din plin de tot ce ne-a oferit Fagarasul.

Informatii utile

Locuri de cort:

Saua Suru

Lacul Avrig

Refugiul Scara

Saua Serbotei

Lacul Caltun( loc de cort si refugiul Toma Boerescu )

Lacul Capra

Iezerul Podu Giurgiului

Lacul Podragu

Valea Rea( loc de cort si refugiul Vistea )

Lacul Galasescu

-urmatoarea vale

Fereastra Mica a Simbetei

Lacul Urlea

Curmatura Zirnei(loc de cort si refugiu )

Curmatura Bratilei

Berevoiescu

Curmatura Lerescu

Si cu siguranta mai sunt si altele..

Surse de apa intre Caltun si Rudarita:

Caltun

Sub Turnul Paltinului

Lacul Capra

Intre Lacul Capra si Fereastra Zmeilor

Iezerul Podu Giurgiului

Podragu

Valea Rea

Valea Galasescu

Fereastra Mica a Simbetei

Lacul Urlea

Curmatura Zirnei

Pe muntele Zirna

Curmatura Bratilei

Refugiul Berevoiescu

Saua Lerescu

Mai jos de Stina din Lerescu

Valea Lerescu( Rudarita )

Despre marcaje, stilpi si sageti indicatoare intre Caltun si Rudarita

Sectorul Caltun - sub Vf. Urlea - marcaj foarte bun

Sub Vf. Urlea - Curmatura Zirnei - marcaj pe pietre, mai rar si sters pe alocuri, poteca e clara.

Curmatura Zirnei - Curmatura Bratilei - marcaj rar dar in stare decenta pe pietre, citiva stilpi.

Curmatura Bratilei - Refugiul Berevoiescu - marcaj rar, pe pietre si foarte sters

Refugiul Berevoiescu - Curmatura Lerescu - marcaj rar, pe pietre, dar in stare buna

Curmatura Lerescu - Rudarita marcajul e in stare buna insa lipseste cu desavirsire pe o bucata dominata de ierburi inalte si braduti. Poteca nu e clara.

Sagetile de la Caltun sunt foarte degradate, doar cea care arata drumul spre Piscul Negru e utilizabila.

Sagetile din Saua Paltinului sunt ok, se vad marcajul si timpii.

Sagetile de linga lacul Capra, zona Monumentului Alpinistilor sunt deteriorate insa utilizabile.

Sagetile din Fereastra Zmeilor sunt aplasate si pe stinci, nu numai pe stilpi. Sunt in stare buna.

Sagetile din zona Podragu( cabana si sa ) sunt ok, se vad marcajul si timpii.

Sagetile de pe Vf. Vistea sunt doar putin deteriorate, se vad marcajele si timpii.

Sagetile din zona refugiului Vistea sunt in stare buna.

Sagetile din Fereastra Mare a Simbetei sunt doar putin deteriorate, se vad marcajele si timpii.

Sagetile din vecinatatea Vf. Urlea sunt deteriorate, dar se pot citi marcajele si timpii.

Sagetile din Curmatura Zirnei sunt in stare buna.

Sagetile din Curmatura Bratilei: cea spre Rudarita si cea spre Iezer-Papusa sunt in stare buna, cea spre Urlea deteriorata complet.

Sageata de linga Refugiul Berevoiescu e inutilizabila.

Sagetile din Curmatura Lerescu sunt in stare buna.

In speranta ca aceasta ultima parte sa nu va fi plictisit va invit sa vizualizati galeria completa de fotografii la adresa:

http://fotoromania.bogdanbalaban.ro/indexgal.php?cat=Munti&gal=Fagaras-august-2009

Marţi, 11 august 2009 - 23:45 
Afisari: 5,089 


baltighost