RT Picatura si Albisoara Strungii 08 iulie 2012 (Muntii Bucegi)
Traseu clasic de alpinism.
Grad de dificultate: Varful Picatura - 3A(Kargel), 2B(Cristea); Albisoara Strungii – 2A
Acest traseu necesita cunostinte tehnice de escalada, tehnica de asigurare cap/secund, cunoasterea nodurilor folosite in alpinism, tehnica de rapel. Echipament tehnic necesar ptr. o echipa de 2 persoane: coarda 50 m., cordelina pentru regrupari sau pitoanele de rapel, 6-7 bucle echipate, 2 anouri de 120 cm., 2 carabiniere cu filet, plus echipamentul individual: ham, casca, dispozitiv de filare/rapel, dispozitiv de autoasigurare(zelb).
Trebuia sa fie Creasta Picaturii, dar din motive mai mult sau mai putin obiective, ne-am multumit doar cu varful.Traseul il mai facusem cu Mishi anul trecut, iar acum Emil ma batea la cap sa urce si el.Si uite asa, duminica dimineata pornim spre Busteni si la ora 09:30 suntem aproape de partia Kalinderu, de unde privim spre obiectivul propus.

Era senin si foarte cald, conditiile pareau favorabile pentru o reusita a varfului.Plecam de la Kalinderu prin padure, pe partea dreapta a partiei, pentru a evita urcarea prin soare, preferand umbra padurii. Ceva mai sus urmeaza sa intalnim poteca de acces spre Valea Seaca a Caraimanului si Valcelul Picaturii
Cu toate ca ora e destul de inaintata, Emil nu s-a trezit pe de-antregul
Dupa aproximativ 45 de minute intram in Valea Seaca, plina de vegetatie acum.

Continuam in urcus usor inca 15 minute pana la prima saritoare, unde gasim prima limba de zapada.
Facem dreapta pe o panta pamantoasa ce ne scoate in padure.

De aici, urmand o poteca slab conturata ce urmeaza curba de nivel, ajungem cam in 10 minute la Valcelul Picaturii.
Pe traseu mai avem ca punct de reper un copac uscat unde se pare ca si-a incercat ghearele Mos Martin.

In tura anterioara, dupa ce am balaurit vre-o jumatate de ora in cautarea intrarii in valcel, am ales sa urcam o fata spalata ce ne-a scos pe versantul dinspre Valea Seaca a Caraimanului. Acum mi-am dat seama ca ne intorsesem de la mai putin de 30 de metri de valcel.
Cu exceptia a doua saritori, valcelul nu pune probleme la urcare, dar acestea pot fi ocolite.Prima saritoare se ocoleste pe partea stanga in sensul de urcare, dupa care se revine in firul vaii.
Prima saritoare:
A doua saritoare mare se ocoleste pe dreapta pe un horn pamantos, dupa care se urmeaza o brana pentru a reveni in firul vaii.
A doua saritoare:

Hornul:
Pana la iesirea din valcel mai sunt cateva saritori mai mici ce se depasesc relativ usor



Urmatorul reper este un piton in peretele din dreapta.
Aici parasim valcelul si urmam o brana ingusta si destul de aeriana in prima parte, aflata deasupra pitonului. Dupa aprox. 30-40 m vedem profilandu-se in stanga Braul Subtire, ce porneste ascendent.

Braul ofera suficiente puncte de sprijin atat in peretele impunator din dreapta, cat si la zadele de pe partea stanga.
Dragoste instantanee: :-)

Orasul Busteni vazut de pe brau:
Braul Subtire ia sfarsit la Grota lui Comanescu.

Postavarul si Piatra Mare:
Aici facem o mica pauza de sandwichuri si pentru hidratare. Totodata, scoatem coarda din rucsac si ne echipam cu hamuri, bucle, anouri, carabiniere.


Emil gata de plecare
De la Grota lui Comanescu, traseul nostru porneste in sus, pe un diedru deschis pentru aproximativ 4 metri dupa care urmeaza un traverseu stanga pe un prag ingust si continua pe sub perete inca 10 m. pana la intrarea in Hornul cu Zade, unde se regrupeaza la un copac.


Pe Hornul cu Zade urcam pana sub perete, apoi ghidati de sageata rosie, facem dreapta pe Braul de sus.
Hornul cu Zade:
Reperul:

Braul de sus:
Din Braul de sus avem o imagine inedita spre orasul Busteni.

La capatul braului continuam in stanga pe hornul final, o fisura de aprox. 25-30 de metri, echipat cu 5 pitoane. La 4 metri mai sus de baza hornului se afla o zada, utila pentru a traversa un pasaj mai dificil.
Pregatim coarda, iar eu ma echipez cu papucii de catarare, pentru a evita orice situatie neplacuta. Până la al doilea piton este simplu, dar apoi e doar stanca, un diedru larg cu o fisură adâncă în stânga. Peretele de conglomerat oferă aderență foarte bună, prizele sunt în general mici cu excepția fisurii mai largi.



Hornul se catzara pana la Fereastra Picaturii. Aici noi am ocolit prin dreapta, pe o mica creasta aeriana si cam friabila, dar scurta.Dupa al treilea piton imi gasesc o pozitie buna sa fac o poza si trec mai departe.
Apare ultimul piton la care asigur, si fereastra salvatoare. Inca cativa pasi si sunt sus!


Odata depasita fereastra, ajung pe o mica terasa si asigur la o zada. Ii strig lui Emil ca poate sa urce. Ne auzim mai greu acum din cauza peretelui așa că strigăm de 2-3 ori ca să fim siguri ca ne-am facut intelesi.
Cand ai coarda intinsa in fata, traseul nu mai pare atat de dificil
Curand ne vizualizam prin fereastra:


Emil se pregateste sa scoata ultima bucla,dupa care vine spre mine, traversand usor catre dreapta.
Inca un pas si e sus. In priviri i se citeste satisfactia reusitei:

Mica terasa pe care ne aflam ne dezvaluie o noua perspectiva asupra monumentului, la care Emil priveste uimit:

De aici strangem coarda si facem stanga pe muchie, urcand cateva trepte de piatra partial inierbate. Dupa 15 metri ajungem pe varf, la 1905 m. si ne felicitam reciproc.
Se cam aduna norii peste noi, asa ca imortalizam peisajele oferite de varf si ne pregatim de coborare in strunga.
Blidul Uriasilor si partial peretele Vaii Albe:
Zona superioara a Vaii Seci a Caraimanului, cu cele trei variante: Valcelul Mortului, Spintecatura si Hornurile.

Din varful Picatura pana in strunga marelui V se fac trei rapeluri, primele doua de 20 de metri, ultimul de 15 m. Gasim prima regrupare, verificam cordelina prinsa intre cele doua pitoane, dupa care intindem coarda.
Urmeaza Emil:

A doua regrupare:
Pregatirea rapelului:


Norii se strang rapid, asa ca urgentam coborarea

Odata ajunsi in strunga, incepe si ploaia, la inceput cu picaturi mari, apoi putina grindina, ca apoi sa se stabilizeze pe o ploaie ‘sanatoasa’ care ne tine blocati vre-o jumatate de ora. Stam lipiti de perete pentru a ne feri cat de cat de picaturi.
Dupa ce se opreste ploaia, totul in jur este ud, inclusiv coarda pe care n-am apucat sa o strangem din ultima regrupare. Traseul nostru continua pe Albisoara Strungii, pe care mai coborasem anul trecut, insa atunci era zapada. Acum sunt doar hornuri umede si surplombate, dar stiu ca este pitonata bine pentru coborare.
Din strunga coboram cam 100 de metri pana la primele pitoane de rapel, aflate pe stanga cum se coboara, insa majoritatea pitoanelor de rapel sunt pe partea dreapta. Si o alta constatare: aproape toate rapelurile prin A.S. se fac intr-un singur piton !
Asa ca urmeaza o serie de 13 rapeluri (Emil le-a numarat), intre 15 si 25 de metri, penultimul find resimtit de Emil ca cel mai dificil.
Mai jos cateva instantanee din coborarea A.S. :




Lucram in echipa si dupa primele doua rapeluri fiecare stie ce are de facut: primul care coboara cauta urmatorul piton si pregateste rapelul cat timp secundul coboara si scoate coarda din asigurare:

Penultimul rapel peste saritoarea cu bolovan incastrat la baza este pregatit de Emil.
Saritoarea vazuta de sus:
Pe masura ce strange coarda, aceasta se ingreuneaza pe mana stanga, astfel incat pregatirea rapelului devine un tur de forta:



Dupa ultima saritoare de 4-5 metri, nu mai continuam coborarea spre Valea Alba, ci ne orientam in stanga (cum coboram) spre poteca ce urmeaza sa ne scoata aproape de ‘Verdeata’.
Ultima saritoare:

In Valea Alba:

Ajunsi la Verdeata, ne dezechipam si incet-incet ne retragem spre Busteni, dar nu inainte de a mai privi o data la valea pe care tocmai am coborat.

‘Turist’ cu casa in spate:

La izvor inotau linistiti niste viermisori lungi si albi. Ne-ar fi prins bine o gura de apa rece si proaspata, dar de data asta, nu ne incumetam.

Schita traseului parcurs pana pe Varful Picaturii (Walter Kargel):

La final, cateva concluzii/constatari:
-un traseu parcurs in aprox. 11 ore, de anduranta dar si tehnic;
-atat la urcare, cat si la coborare, asigurarile sunt in stare buna;
-coborarea, datorita numarului mare de rapeluri, la final devine cam plictisitoare (pe principiul ce e prea mult nu e bun :-));
-echipa omogena, Emil si cu mine ne-am inteles si completat perfect unul pe celalalt;
-o tura frumoasa, fara evenimente sau incidente, satisfactia reusitei diminuand din oboseala acumulata pe parcursul zilei.
Nota: “Cei care vor folosi informatiile prezentate mai sus o vor face in totalitate pe propria raspundere, intrucat aceste informatii pot fi gresite, inexacte sau depasite, iar conditiile in care se prezinta traseul pot fi mult diferite de cele intalnite in ziua parcurgerii acestuia.”
Carari cu soare, oriunde, oricand!
Joi, 13 septembrie 2012 - 12:48
Afisari: 3,063
sorinb
Joi, 13 septembrie 2012 - 18:51