RT Kavkaz 2007 (Muntii -- Munti din afara Romaniei --)

TURA DE VARA 2007

Caucaz

 

 

Ziua 1

Traseu: Brasov - Galati

Durata: 6 ore cu masina

Am plecat cu cele 3 masini spre Galati unde am dormit la o pensiune pentru a fi in forma a doua zi

 

 

Ziua 2

Traseu: Galati (RO) - Giurgiulesti (MD) - Reni (UA) - Izmail (UA) - Odesa (UA)

Durata: 10 ore cu masina

Plecarea Spre Odesa, planificata la ora 7 dimineata s-a amanat pana la ora 15. Motivul: un coleg si-a uitat talonul de la masina in Brasov.

In asteptarea talonului (venit cu un taxi) ne-am plimbat prin Galati. Odata talonul sosit ne-am indreptat spre granita RO-MD. La iesire din Romania s-a trecut rapid, fara probleme.

Ajunsi in `noman''s land`, pe podul peste Prut, am asteptat o ora pana am ajuns in vama de la Giurgiulesti. Aici, dupa plata mai multor taxe si, la cerere, a unor mici `atentii` de cate 10 RON primim pasapoartele cu stampila de intrare in Republica Moldova. Dupa ~3km ajungem la granita Moldo-Ucraineana.

Aici asteptam (degeaba) 3 ore. Alte taxe platite, formulare completate si scapam.

Tragem tare sa ajungem in Odesa.

La un moment dat suntem opriti.

Ni se dau niste biletele pe care scrie numarul de persoane din masina.

Deja se intuneca si noi ne gasim in Transnistria. Scapam relativ repede, ajungem la iesire, predam biletelul si continuam spre Odesa.

Ajungem pe la ora 23 si, pana la miezul noptii ne invartim in cautarea unui hotel acceptabil ca pret. Gasim locuri la Hotel Pasaj. Platim parcarea si ne bagam la somn.

Stabilim plecarea ptr ora 8:00

 

 

Ziua 3

Traseu: Odesa (UA) - Melitopol (UA) - Mariupol (UA) - Novoazovsk (UA)

Durata: 10 ore cu masina

Ora 8:00 stabilita ptr plecare a fost de fapt ora 9:00.

Plecam de la hotel spre granita cu Rusia.

Aproape de iesirea din Odesa ne oprim intr-o benzinarie ptr benzina si sucuri. O masina din cele 3 care eram a ratat o intersectie si a iesit prin alt punct din oras.

Celelalte doua am mers grupat, facand pauze sa ne ajunga colegii. Ei se asteptau sa fim mult in fata, asa ca au tras tare si nu ne-am mai intalnit pana in granita. Intre timp, pe sosea apar militienii (inca se mai numesc asa) ucrainieni.

Incep opririle de rutina (cum se intampla si la noi inainte de decembrie 1989) si verificarile la pasapoarte si hartoage. Un coleg, Codrin, a fost amendat cu 10$ inainte de Melitopol, pentru ca a calcat banda continua incarcand sa evite un ucrainian beat. Raspunsul militianului a fost ca nu-l interesa betivul (raspuns e mult spus, ptr ca nici un militian nu stie altceva decat ucrainiana si rusa, iar noi doar engleza, franceza, germana).

Trecem de Melitopol, ajungem in Mariupol (un oras foarte industrializat si foarte-foarte poluat), il traversam.

De aici incepem sa gonim din ce in ce mai tare spre granita, cu speranta ca vom trece in acea seara in Rusia. Am ajuns la ora 19. In fata noastra erau ~50-60 de masini, printre care si cea a colegilor care s-au pierdut de noi.

A urmat o asteptare lunga de 12 ore.

 

 

Ziua 4

Traseu: Novoazovsk (UA) - Rostov pe Don (RUS) - Mineralnye Vody (RUS) - Nalchik (RUS) - Azau (RUS)

Durata: 15 ore cu masina

Pe la ora 5 dimineatza ajungem in sfarsit la vama ucrainiana.

Ni se cer din start 20$ de masina sa nu se faca control amanuntit la bagaje. Ii platim fara nici un entuziasm.

Trecem de ucrainieni, ajungem la rusi. Completam un formular, trecem de bariera si suntem trasi pe dreapta. Noi, romanii, un rus cu masina cu numar de Germania si un autocar din Ucraina. Vamesul ne spune ceva pe limba lui si pleaca. Stam asa vreo ora fara sa se intample nimic, apoi incepe sa umblam prin punctul vamal. Vedem ca niste soferi merg spre un ghiseu. Mergem si noi acolo.

Trebuie completata o declaratie vamala. O facem si noi (gresit evident, in sensul ca la serie motor am trecut o serie de identificare de pe talon).

O angajata a vamii bate declaratia vamala la masina si ne intreaba de Asigurarea de raspundere civila (nu aveam, ptr ca ce aveam noi nu e valabil in Rusia). Scoatem banii, si fata ne face RCA-ul rusesc.

Era deja ora 7 dimineata.

Reusim sa scapam de vama, obositi, cu nervii la pamant, dar totusi bucurosi ca am intrat in Rusia, deci ne apropiem de obiectiv.

Bucuria a fost cat se poate de scurta. La nici 10 km de granita dam peste un post de militie. Ne opresc si ne iau actele la puricat. Vize, asigurari, declaratii vamale,... Deschidem capotele sa verifice seria motorului. Normal ca nu corespundea cu ce era pe declaratia vamala. Si asa a inceput o discutie de o jumatate de ora, in care s-a negociat nivelul `amenzii`. Ei au inceput de la 100$ de masina. Din nu stiu ce motiv, la un moment dat, ne-au preluat doi militieni, in incaperi separate. Al meu, mai `bland`, s-a legat doar de faptul ca nu aveam lipit pe spatele masini colantul cu indicativul de tara. Degeaba ii spuneam ca in Europa nu e nevoie. Mi-a scos o carte in limba rusa (banuiesc ca era legislatia auto) si mi-a aratat ca e musai sa ai acel indicativ. S-a lasat induplecat abia la 20$, desi initial ceruse 50$.

Codrin, celalalt coleg `incriminat` a scapat cu `doar` 30$ abia dupa ce a amenintat ca suna la ambasada Romaniei. Reusim sa plecam.

Masinile de militie sunt din ce in ce mai dese. Opririle de asemenea.

Cum vedeau masina straina cum ne opreau. Reusim sa scapam cu `mici` amenzi pentru cine stie ce motive.

Ajungem in Rostov pe Don, ne aprovizionam la Metro (unde ne intalnim si cu ceilalti colegi care ne asteptau de 6 ore) si plecam grupat spre Azau.

Desi afara erau peste 40 de grade Celsius, militienii erau la datorie. Cum ne vedeau, cum ne opreau. Au verificat si seriile vizelor. La trecerea intr-o republicuta rusa in alta, alte opriri, alte controale (la acestea scapam fara amenzi).

Spre seara ajungem in Mineralnie Vody. De aici o luam spre Nalchik, unde ajungem pe intuneric. Macar scapam de militieni. Pe langa Elbrus Sat ne incurcam si o luam in alta directie. Ne dam seama, intoarcem, mai gresim inca odata, luand-o pe unde am venit si intr-un final prindem drumul spre Azau, drum relativ bun, dar plin de curbe stranse. Ajungem pe la miezul noptii la hotelul la care aveam cazare.

Aici, poarta inchisa, nici o miscare. Un coleg ocoleste putin, gaseste un loc pe unde poate intra in curtea hotelului si intra la receptie. Aici, cu voucherul in mana, receptionerul (cred) sustinea ca nu avem cazare asigurata. Intr-un final cedeaza si ne cazeaza. Era deja ora 2 noaptea. Hotaram ca a doua zi sa ramanem in Azau sa ne odihnim si apoi ne bagam la somn.

 

 

Ziua 5

Traseu: Azau (~2200 m) - Prima statie de telecabina (~3000 m) si retur

Durata: 2,5 ore

Marcaj: nemarcat

Fara sa stim ca obtinerea OVIR-ului (luare in evidenta la militia locala) si a Propusk-ului (autorizatie ptr intrarea in zona de granita de pe valea Adyl Su) intra in indatorirea administratiei hotelului, o parte din colegi pleaca cu o masina pana in Nalchik ca sa rezolve aceste probleme.

Acolo afla ca nu este treaba noastra sa ne ocupam cu asta. Asa au pierdut mai bine de o jumatate de zi, au luat 2 amenzi, dar macar au mai schimbat niste dolari in ruble si au mai cumparat paine si fructe.

Din cei ramasi in Azau, 4 am pornit spre statia de telecabina de la cota 3000, iar 2 au pornit in sus pe versantul de deasupra hotelului.

Pe noi, cei 4 plecati spre statia de telecabina, odata ajunsi sus ne-a prins o ploaie rece, dar de scurta durata. Ca sa ne adapostim, am intrat intr-o cabana, sa bem un ceai/cafea.

Intr-un sfert de ora ploaia a stat, iar la coborare am admirat un frumos curcubeu peste Valea Baksan.

Ajunsi la hotel am luat cina si am facut planul pentru a doua zi, am rezolvat cu OVIR-ul si Propusk-ul (cu ajutorul unui ghid rus care rupea putina engleza), apoi ne-am bagat in camere sa pregatim bagajele pentru ascensiune. Dupa o bere de final ne-am bagat toti la somn

 

 

Ziua 6

Traseu: Azau (~2200 m) - Garabashi/Barrels (3700 m) - Tabara I (~3800 m)

Marcaj: nemarcat

La ora 9 dimineata eram la statia de telecabina.

Am luat bilete pana sus, la 3700 m, ptr toate cele 3 tronsoane de transport pe cablu.

Pretul biletului: 160 ruble/tronson. La 3500 m, la a capatul celei de-a doua telecabine am ramas ceva mai mult, pentru a ne imbraca si a ne obisnui putin cu aerul ceva mai rarefiat.

Marea majoritate a celor prezenti nu mai fusesera niciodata la o astfel de altitudine.

De aici, ultima bucata de transport pe cablu se face cu telescaunul.

Ajunsi fara probleme la Barrels am lasat rucsacii si am pornit in cautarea locurilor de cort. Am gasit relativ rapid, 5 locuri pe pietre si unul pe zapada, la ~3800 m altitudine. Am montat corturile, am pornit primusurile si am pregatit rapid o supa si apoi ceaiuri.

Nu departe de zona in care aveam corturile curgea pe ghetar un mic paraias, asa ca nu am topit zapada. Dupa ce ne-am hidratat bine am pornit la plimbarea de aclimatizare, fara rucsaci, pana la Priut (~4100 m) apoi ne-am intors la cort.

Mare ne-a fost surprinderea cand, mai sus de Priut, langa niste containere-refugii, un rus canta cu foc la saxofon.

A fost amabil si m-a lasat sa ii fac cateva fotografii. In timp ce ne trageam sufletul am avut parte de un mic concert in aer liber.

Durata plimbarii: 2 ore si jumatate.

Spre seara ne-a plouat putin, dar in scurt timp s-a inseninat.

Intre timp au aparut si mici probleme datorate lipsei de oxigen: dureri de cap si ameteli. Pe la ora 21 ne-am bagat la somn.

 

 

Ziua 7

Traseu: Tabara I (~3800 m) - Priut (~4100 m) - Tabara II (~4250 m)

Durata: ~2 ore

Marcaj: nemarcat

Dupa ce ne-am trezit ne-am pus pe facut ceaiuri.

Paraiasul de pe ghetar nu inghetase complet.

Problemele de aclimatizare s-au mai atenuat, totusi, unii dintre colegi inca sufereau.

Am luat micul dejun, am strans corturile, am facut bagajele si am pornit la deal, cu scopul de a monta tabara II pe la 4200 m. Zis si facut. Cativa colegi, cu bagaje foarte grele, au preferat varianta mai usoara de urcat, cea cu ratrakul. Acesta i-a luat de la Barrels pana la Priut, pentru 150 euro/cursa.

Ceilalti am pornit agale la deal pe traseul facut cu o zi inainte.

In 2 ore eram deja la punctul unde urma sa dormim, adica pe la 4250 m.

Ca si in ziua precedenta, montam corturile, pornim primusurile, facem supe, mancam si piure din fulgi de cartofi si carnati, bem ceaiuri.

Problemele de aclimatizare incep sa se agraveze. Apar si probleme cu tranzitul intestinal, pe langa deja celebrele dureri de cap si ameteli.

Foarte putini sunt OK.

Ca si cu o zi inainte, dupa masa si siesta, pornim la deal, spre Stancile lui Pashtuhov, situate intre 4500 si 4800 m altitudine, apoi ne reintoarcem la cort.

Nelipsita ploaie de dupa amiaza ne prinde pe unii la cort pe altii inca pe traseu.

Dupa vreo ora ploaia se opreste iar noi iesim de prin corturi sa mancam si sa bem ceaiuri.

La ora 21 intram toti la somn. Pentru unii n-a fost o noapte usoara.

 

 

Ziua 8

Traseu: Tabara II (~4250 m) - Tabara III (~4650 m), la Stancile lui Pashtuhov

Durata: 2,5 ore

Marcaj: nemarcat

Dimineata ne strangem toata echipa sa stabilim programul pentru acea zi. Unii dintre noi nu se simteau bine. Aveam doua variante: sa ramanem inca o zi la 4250 m sau sa mutam tabara mai sus. La insistentele unor colegi stabilim sa urcam.

Revenim la programul de rutina: Pregatit ceaiuri si cafele, mancat, strans cortul si la deal.

Din nou ne impartim in 2 echipe: unii pe jos cu bagajul in spate, unii cu ratrakul. Incepem urcusul. Dupa o prima parte abrupta, la capatul sirului de stanci panta se domoleste o scurta bucata, iar sub stancile lui Pashtuhov redevine accentuata.

In ritm de melc, dupa 2 ore si jumatate ajungem in locul unde ceilalti colegi montasera deja corturile. Le montam si noi, cei urcati pe jos, pornim primusurile, mancam supa si piureul zilnic si pornim mai sus pentru aclimatizare.

Ajungem pana la 5000-5100 m si ne intoarcem la corturi.

Ne evaluam capacitatea de a urca a doua zi pe varf.

Impreuna cu Codrin stabilim sa plecam la ora 4:00AM.

Ne punem pe facut ceaiuri. Micile siroaie de apa ce curgeau pe ghetar inghetasera, asa ca am topit zapada. La ora 21 eram in cort, la somn.

Urma ziua mult asteptata.

 

 

Ziua 9

Traseu: Tabara III (~4650 m) - Varful Elbrus (5642 m) si retur

Durata: 6 ore si 40 minute

Marcaj: nemarcat

Trezirea matinala la ora 3AM isi va spune cuvantul in cursul zilei, dar asta e, stabilisem plecarea la ora 4.

Bem ceaiuri, inghitim ceva fructe confiate, ne imbracam bine, punem coltarii si pornim.

Era ora 3:50.

Deasupra noastra zarim `licuricii` celor mai matinali decat noi. Sub noi, adusi de ratrak, alti `licurici`. Incepem urcusul domol, cum stabilisem de cu seara. Vantul sufla destul de tare si era senin. Apreciez un -15 grade.

Dupa o ora de mers simt ca imi ingheata labele picioarelor si degetele de la maini. Iau masuri. Pentru a pune sangele in miscare bat tare urme in zapada inghetata. Pentru maini adopt tactica degetelor tinute in podul palmei.

Este ora 5, suntem pe la 5000 m, incepe sa se lumineze.

Dupa inca o jumatate de ora temperatura mainilor si a picioarelor revine la normal, nu fara niste dureri ce ma lasau fara aer (de parca era prea mult).

In jurul nostru s-a luminat bine, vedem umbra Elbrusului proiectata pe pacla din vale. Noi suntem deja la peste 5100 m. Incepem sa resimtim aerul rar. La mine s-a manifestat prin dureri musculare (poate de la aer, poate de la urcus, greu de zis). Curba de nivel vazuta de noi mai de jos este de fapt o panta destul de serioasa. Incepem sa reducem, fara voia noastra, ritmul. Pauzele devin mai dese si mai lungi.

Dupa 2 ore de urcus apar primele raze de soare proiectate spre varf. Varful inca nu-l vedem. Inainte de saua dintre varfuri panta devine usor negativa.

Suntem pe la 5300-5400, in Saua dintre varfuri. In fata noastra avem o panta abrupta ce pare interminabila.

Bem ceai, mancam cateva stafide si ne odihnim putin. Il intreb pe Codrin: `Ne bagam?`. Imi raspunde: `Ne bagam!`.

Incepe urcusul. La 20-30 de pasi pauza. Urmau 20-30 de cicluri inspirat-expirat, cu capul pe sapa pioletului infipt in zapada sau manerele betelor telescopice. Numaram, cu ochii inchisi, in gand, respiratiile. Dupa ce trecem de 10-15 ne apuca somnul si deschidem ochii. Urcam inca 20-30 de pasi. Ciclul se repeta. Cu greu reusim sa urcam acea panta. Cand trecem o mica muchia vedem varful.

E la ~150 m de noi, dar tare departe.

Panta domoala mareste putin ritmul.

Ajungem la baza varfului.

Mai avem de urcat 6-8 metri diferenta de nivel.

Ne odihnim bine inainte. Tragem de noi si ajungem sus. Ar fi mers o mica pauza si pe la jumatate, dar am ajuns. Tragem aer in piept si ne indreptam spre bolovanul de pa varf.

Am reusit. Este ora 8:20. Am mers 4,5 ore.

Bem ceai cald, mancam fructe confiate.

Facem pozele de varf, facem poze cu imprejurimile.

Suntem la jumatatea traseului. Avem de coborat si va trebui sa o facem cu grija. Suntem obositi. La 8:45 incepem coborarea, usor la inceput, apoi din ce in ce mai rapid.

Ajungem relativ repede in saua dintre varfuri. N-avem destula forta sa urcam si pe varful estic. Mancam iar fructe confiate, bem ceai, scapam de surplusul de haine de pe noi si pornim spre tabara. Multi faceau pauza de dinaintea urcusului. Noi ne revenisem cat de cat.

Pe drumul de intoarcere, pe la 5200 m ne intalnim cu cei 5 colegi ce pornisera la ora 6:00. Una dintre colege nu se simtea bine si renunta, intorcandu-se cu noi. Viteza de coborare creste, asa ca la 10:30 eram in tabara.

In total, am mers 6 ore 40 minute. Suntem felicitati de cei ramasi in tabara.

Un coleg se pregatea sa urce si el spre varf.

Din cei ramasi, doar 2 fete erau OK, ceilalti 3 avand probleme mai mici (diaree, dureri de cap, probleme renale) sau mai mari. La ora 11 pleaca spre varf inca un coleg. In tabara, un coleg intrase intr-o stare de coma.

Prietena lui ne-a spus ca era asa de la ora 1 noaptea. Statea intins pe spate, cu ochii intredeschisi si gemea. L-am ridicat in fund si i-am dat ceai, pastile si miere. Starea lui nu s-a imbunatatit, asa ca, dupa 2 ore de asteptare, am coborat 2 persoane in cautarea salvamontistilor.

In 45 de minute eram la Priut.

Intrebam in engleza in stanga si in dreapta pana ne indruma cineva spre refugiul salvamontistilor.

Acesta este amplasat vis-a-vis de Priut, peste ghetar, pe sirul de stanci paralel cu cel pe care se gaseste Priutul.

`Alergam` spre refugiu, ii gasim. Din toti salvamontistii de langa refugiu unul singur intelegea putina engleza. Norocul nostru a fost ca o amica de-a lor stia bine, asa ca noi am expus problema noastra, iar ea le-a tradus salvamontistilor.

Le-am explicat unde sunt corturile noastre si care sunt simptomele colegului.

Au chemat prin statie un ratrak si am urcat impreuna lana la corturi.

In tabara noastra cei ce urmau sa coboare (colegul bolnav, prietena lui, o colega ce nu se simtea bine si prietenul ei, care renuntase sa urce spre varf inainte de sa) erau cu bagajele stranse. L-am urcat pe bolnav in ratrak, s-au urcat si ceilalti si au coborat.

Nota 10 pentru reactia salvamontului si pentru ajutorul acordat.

La fiecare telecabina au oprit turistii, l-au urcat pe colegul nostru (care statea intins pe izopren) au urcat ei si ceilalti 3 colegi de-ai nostrii si apoi dadeau voie turistilor (care comentau si injurau). Odata ajunsi jos, starea colegului s-a ameloirat putin, dar inca nu se putea tine bine pe picioare, asa ca s-au cazat langa statia de telecabina de la baza.

Noi, cei ramasi sus, am hotarat sa coboram a doua zi, asa ca am revenit la rutina zilnica: ceaiuri, supe.

Paraiasul de pe ghetar inghetase intre timp, asa ca am trecut la topit zapada.

Spre seara s-a pornit viscolul, viscol ce a tinut toata noaptea. Pe la ora 21 ne-am bagat la somn.

 

 

Ziua 10

Traseu: Tabara III (~4650 m) - Priut (~4100 m) - Barrels (~3700 m) - Azau (~2200 m)

Durata: 2,5 ore pana la Barrels

Marcaj: nemarcat

Ne-am trezit pe la 8. Afara batea vantul tare si spulbera zapada ninsa noaptea.

De data asta a trebuit sa topim zapada pentru ceai.

Primusurile porneau mai greu din cauza frigului si a vantului. Pe la ora 11 cam toata lumea era gata de coborare, asa ca pornesc spre butoaie. Ramanem 2 sus, in asteptarea lui Marius, colegul care nu reusise cu o zi inainte sa urce si voia sa incerce ziua urmatoare.

Acesta venea din Azau. Fiind duminica, la telecabine a fost nebunie. I-au trebuit 5 ore sa ajunga la Barrels. Intre timp, i-am topit 3 litri de apa si i-am lasat langa cort. Ne-am intalnit cu el la baza stancilor lui Pashtuhov. El urca, noi coboram spre telesacun si telecabine.

Dupa 2,5 ore eram la telescaun.

Am coborat cu el relativ repede.

Surpriza mare (si neplacuta) am avut-o la statia de telecabina de la 3500 m. In timp ce noi 2 si alti cativa turisti stateam frumos la coada, restul rusilor se bagau ca nesimtitii in fata, se ingramadeau langa usa pe unde se intra pe peronul telecabinei si comentau intr-una. Dupa 2 ore de asteptare am reusit cu greu sa ajungem in telecabina. La urmatoarea (la 3000 m) n-a mai fost chiar asa nebunie. Intr-un final am reusit sa ajungem in Azau.

Ne-am oprit pe terasa hotelului unde ne-am cazat (Freeride, chiar langa telecabina) si ne-am hidratat cu bere.

Intre timp, de prin camere, au aparut si ceilalti colegi, asa ca ne-a prins seara pe terasa.

Intrati in camere, ne-am bagat sub dusuri si ne-am spalat bine. Dupa cateva zile de stat pe munte nu miroseam prea bine!

Marius, colegul din tabara III se pregatea de varf. A avut bafta unei zile fara precipitatii, in schimb, cu vant puternic.

 

 

Ziua 11

Traseu: Azau - Elbrus Sat - Valea Adyl Su - Elbrus Sat

Durata: 2 ore cu masina

Zi plina pentru Marius.

A pornit spre varf cu o diaree groaznica, incadrat intr-un sir indian pe panta de urcare. A reusit sa atinga varful, a coborat in tabara III, si-a strans bagajele si pe la ora 17 era in Azau.

O parte ditre colegi (3) plecasera dis de dimineata, cu intentia de a sta cateva zile la mare, la rusi. Colegul care a impartit OVIR-urile seara a facut o incurcatura: avand in grup doua fete pe nume Cristina i-a dat uneia dintre ele (care a plecat matinal spre mare) OVIR-ul celeilalte.

Pe la ora 11 cand am sesizat greseala, cei plecat de dimineata facusera vreo 200 de km. Problema mare era daca verifica politia sau verificau in granita, asa ca i-am sunat pe cei plecati si s-au intors.

Dinspre noi a plecat o masina, urmand sa se intalneasca pe traseu.

Am banuit ca in 3 ore masina va reveni. N-a fost asa.

Masina s-a intors abia pe la 18.

Nervosi, bagam bagajele in masini, le punem si deasupra, pe capota si pornim spre valea Adyl Su.

Intrarea pe vale se face din drumul Azau - Nalchik, spre dreapta, din dreptul unui motel cu camping.

Din 3 incercari am reusit sa nimerim valea, nefiind semnalizata, dar masinile n-au mai vrut sa urce. Fiind panta mare, drum bolovanos si masinile foarte incarcare, renuntam sa urcam.

Stabilim sa mergem a doua zi, pe jos, macar pentru fotografii. Ne-am intors la motelul cu camping si ne-am cazat in motel. Era deja ora 22.

 

 

Ziua 12

Traseu: Elbrus Sat - Nalchik - Mineralnye Vody - Armavir - Labinsk

Durata: 8 ore cu masina

Dimineata cand ne-am trezit afara ploua torential.

Planul cu valea Adyl Su a picat.

Ne hotaram sa o luam spre casa, cu o mica pauza la Marea Neagra, in Rusia.

Ne reamintim fara placere de sosea si de militieni. Acestora se pare ca le face placere sa ne intalneasca, asa ca de fiecare data cand ne vad, ne opresc si ne iau iar si iar actele la verificat. Din cand in cand primim, bonus, cate o amenda, in general fara motiv. Dar cum sa te intelegi cu ei?

Sesizam ca nu sunt ca la noi, oameni cu grade mici. Intr-o intersectie ne-au oprit 2 capitani si un maior. Ne-au usurat de 25$ de masina.

Ne prinde din nou seara pe sosea. Revenea problema cazarii in miez de noapte intr-o lume ce nu stie decat rusa, asa ca hotaram ca la primul hotel/motel sa ne cazam (daca au si locuri).

Gasim intr-o mica comuna, Labinsk, un hotel decent, la preturi decente (s-a putut plati chiar si in USD) si cu receptionera vorbitoare de engleza. Ne-am cazat, am mancat, am baut cate o bere-doua si ne-am bagat in scutece.

 

 

Ziua 13

Traseu: Labinsk - Maikop - Tuapse - Dzubga

Durata: 8 ore cu masina

La ora 10 paraseam hotelul Drujba, apoi localitatea Labinsk si ne indreptam spre Marea Neagra, pe care urma sa o vedem pentru prima oara in aceasta tura la Tuapse.

In Maikop, orasel destul de mare, suntem opriti din nou de politie si amendati. Sustineau ca am trecut pe rosu cand am luat-o la stanga intr-o intersectie.

Nervosi, plecam mai departe spre mare.

Pe ceea ce pare a fi un drum national (de pe la noi) prindem o portiune de vreo 30 km neasfaltata, in panta si serpentine de parca am fi fost pe DN1 intre Timisul de Sus si Predeal. Coborarea, in acelasi stil, iar traficul ca la noi pe DN1.

Scapam si de asta si ajungem in Tuapse. Facem o pauza de cafea, se mai schimba soferii la masini, cumparam fructe. Intr-o cofetarie in care am intrat sa cumpar cafea stupoare: manele romanesti de abia te auzeai cu vanzatorul. Cumparam repede cafelele si iesim in parc. Macar aici e mai liniste. Terminam de sorbit cafelele, ne suim in masina si pornim in cautarea unui camping.

Il gasim in mai putin de o ora, langa Dzubga.

Intram (unii chiar prea mult, cu masina in nisip) intindem rapid corturile de altitudine si intram la balaceala.

Desi in camping e ca la nebuni (masina langa masina, corturi acoperite cu folii de nylon sau rafie, samovare incalzite pe lampi de benzina) plaja e OK, apa in mare e calda, preturile sunt acceptabile.

Unii dintre noi raman treji pana dimineata.

 

 

Ziua 14

Traseu: Dzugba - Novorossiysk - Port Kavkaz (RUS) - Kerch (UA)

Durata: 7 ore cu masina

Am plecat din camping dupa amiaza, pentru a nu astepta in soare in granita.

Pana la Novorossiysk s-a mers pe malul marii sau in apropiera lui. Pe tarm, multe campinguri, multa lume la plaja.

De aici si pana la Port Kavkaz drumul merge pe la campie.

Ajungem pe la ora 22 la punctul de trecere a frontierei Port Kavkaz.

Pana sa scapam de formalitati si sa ne imbarcam pe ferry-boat se face miezul noptii.

In granita, in preumblarile noastre pe la ghisee, intalnim un rus ce stia limba franceza. Acesta ne lamureste pe la ce ghisee trebuie sa "batem". Rezolvam rapid formalitatile (am scapat de un control la bagaje cu 65 de bani, adica 0,65 RON. Un granicer, care stia cateva cuvinte in romana, era numismat. M-a intrebat daca am bani romanesti marunti, i-am dat si la controlul bagajelor a facut semn sa trecem) si asteptam inca vreo jumatate de ora sa vina ferry-ul.

Ne suim pe ferry, plutim vreo 30 de minute si suntem debarcati in Ucraina.

In vama ucrainiana nu stam mai mult de 30 de minute (cea mai rapida trecere de pana atunci).

Am avut noroc ca un vames stia engleza si ne-a lamurit repede ce avem de facut.

Ajunsi in Kerch revenim la vechea problema a cazarii in miez de noapte unde sa putem plati in USD. Gasim relativ repede (dar scump). Bagam masinile pe terasa de vara a hotelului (inchisa cu grilaj peste noapte) si ne bagam la somn.

 

 

Ziua 15

Traseu: Kerck (UA) - Feodosya - Yalta - Simferopol

Durata: 10 ore cu masina

`Reusim` din nou sa plecam tarziu. In loc de ora 10 la 12.

Luam drumul Feodosyei si ajungem din nou pe malul marii.

Ramanem surprinsi sa vedem munti intrand direct in mare. Eu ma asteptam ca Crimeea sa fie o zona relativ plata. Cand colo, creste crenelate, serpentine, urcusuri si coborasuri rapide.

Pe la ora 18 ajungem in Yalta. Parcam masinile intr-o parcare cu plata si ne plimbam putin prin oras, facem mici cumparaturi si la ora 20 parasim parcarea.

Ce-a de-a doua masina, ca de obicei, intarzie cu plecarea.

Ne re-intalnim in Simferopol.

Si ne despartim definitiv, fiindca nu vor sa ramana peste noapte in Simferopol.

Datorita aceste plecari 2 colegi raman pedestri. Unul dintre ei, cel ce a avut problemele grave in Caucaz, se afla in masina care a plecat. La noi in masina (eram deja 5) se afla prietena lui. Amandoi au hotarat sa se intoarca impreuna cu tren/autobuz pana la Galati. Alta varianta nu ar fi fost.

Le-am luat o parte din bagaje la noi in masina si au ramas in autogara.

Noi, ceilalti 4 ramasi, ne-am cazat la un hotel (tot pe la miezul noptii).

 

 

Ziua 16

Traseu: Simferopol - Kherson - Mykolayiv - Odesa - Sarata

Durata: 10 ore cu masina

Plecam la ora 9 din Simferopol, fara mari aventuri (o singura oprire de catre politie, scapat fara amenda).

Trecem de Kerson, de Mykolayiv si ajungem la Odesa. Ocolim orasul pe centura. La un moment dat blocaj, abia se miscau masinile. Dupa vreo jumatate de ora ajungem in locul blocajului. Un autoturism de teren lovise un copil. Acesta zacea pe strada. Nu stiu daca mai traia sau nu.

Continuam drumul spre casa, trecem din nou fasia transnistreana (cu biletelul in mana ca si la dus), si ne oprim inainte de Izmail, in comuna Sarata (fosta zona romaneasca, unde lumea mai rupe cateva cuvinte pe limba romana).

Ne cazam la singurul hotel din localitate, facem dus si coboram sa mancam si sa bem bere.

Localul de langa hotel era inchiriat de niste localnici ce sarbatoreau ceva. Intram intr-un separeu si aflam ca nu putem manca, asa ca ne cumparam peste uscat ambalat in pungi. Fiind sarat, a mers berea de dupa.

Intre timp, cei doi colegi pedestri parcursesera o buna bucata din Ucraina si se apropiau de Izmail. De aici planuiau sa ia un autobuz spre granita.

Noi ne-am bagat din nou la somn, pentru ultima oara in aceasta tura.

 

 

Ziua 17

Traseu: Sarata - Izmail - Reni (UA) - Giurgiulesti (MD) - Galati (RO) - Buzau - Ploiesti - Brasov

Durata: 12 ore cu masina

Parasim destul de matinal Sarata.

Printr-un SMS cei 2 colegi plecati `pe jos` ne-au anuntat ca au `evadat` de la autogara din Izmail in miezul noptii cu taxiul pana in granita. `Fauna` din autogara nu era imbietoare. In granita au avut mici probleme dar au trecut cu un cetatean moldovean cu masina. Acesta i-a dus in final pana in Galati.

Ne oprim si noi in Izmail. Pe lumina pare un orasel frumos. Luam masa la o terasa de pe langa centru, apoi plecam spre tara.

Inainte de Reni, folia de nylon ce o aveam trasa peste rucsacii de pe capota cedeaza definitiv. Nici nu apucam sa inghesuim toate bagajele in masina si incepe si ploaia.

Trecem pe langa Reni si ajungem in granita moldo-ucrainiana.

Pierdem degeaba (ma rog, de lenea vamesilor) 3 ore.

In granita, fiind foarte aproape de Romania ne intra pe telefoanele mobile reteaua romaneasca. Sunam pe la prieteni si parinti sa ii anuntam ca ajungem in acea seara acasa. Scapam fara sa dam nici o `atentie` vamesilor. A trebuit in schimb sa platim alte taxe.

Ajungem la Giurgiulesti, stam vreo 10 minute la intrarea in vama. Avand numar de RO suntem bagati in fata (toti am ramas cu gura cascata). Mai zabovim inca 15 minute si scapam.

Trecem podul peste Prut.

Trecem de inscriptia ROMANIA.

Salutam granicerul din ghereta si ne indreptam spre vama romaneasca, unde suntem intrebati de unde venim. Raspundem ca din Caucaz. Vamesa era interesata cum a fost pe munte. Ii povestim pe scurt si ne ureaza drum bun.

Nici macar 5 minute n-a durat verificarea.

Plecam din vama si dupa 1 km sunte opriti de politie. Am crezut ca explodam. Nici aici nu scapam!!!!

De fapt, politistii de frontiera ne-au verificat pasapoartele si ne-au urat drum bun.

Mai departe totul a fost simplu. Inscriptii in limba cunoscuta, indicatoare la fel, radarele semnalizate de colegii de trafic,... Ajunsi in Ploiesti ii debarcam pe colegii din Bucuresti si pornim pe Valea Prahovei spre casa. La ora 22 scot cheia din contact. Am ajuns!

Nota: Timpii afisati reprezinta timpii parcursului nostru si sunt informativi

 

 

CONCLUZII, SFATURI, INFORMATII:

- grupul mare si eterogen a creeat mici dispute, amplificate pana la despartirea din Simferopol

- egoismul unora s-a reflectat in starea de sanatate a celorlalti

- metoda de abordare a traseului (stil suveica) a fost benefica pentru unii si daunatoare pentru altii

- nu s-au gasit cauzele caderii fizice a colegului ce a fost coborat de catre salvamont. Banuiala se indreapta catre slaba hidratare, mancare putina si slaba aclimatizare

- salvamontistii sunt niste oameni de exceptie (MyC - initialele serviciului)

La plecarea din tara cu masina e nevoie de:

- Voucher din Rusia (necesar ptr viza de Rusia)

- Asigurare medicala ptr Rusia, Modlova, Ucraina eliberata de o societate de asigurari agreeata de Coris International (BCR Asig e, acolo ne-am facut, vreo 50 RON/20 zile). E nevoie de ea ptr viza de Rusia.

- Viza de turistica Rusia (in 3 zile - 97$, in 7 zile 50$)

- Viza de tranzit Ucraina cu 2 intrari (40$ in 5 zile). Se elibereaza doar cu viza ruseasca pe pasaport.

- Carte verde valabila pentru Ucraina si Moldova (facuta de noi la Banca Transilvania - 90-100 RON/o luna)

- Extensie de casco pentru Moldova, Ucraina si Rusia (tot la BT - 920 RON/trimestru)

- talonul masinii, permisul de conducere, rovigneta (am fost intrebati in granita romaneasca de rovigneta side chitanta)

- pasaport valabil inca 6 luni de la data intoarcerii.

 

 

Cursuri de schimb:

USD - RON = 1 - 2.32

USD - GRV ~ 1 - 5 (UA)

USR - RUB ~ 1 - 25 (RUS)

 

 

Preturi:

Motorina UA ~4 GRV

Motorina RUS ~14 RUB

Hotel Pasaj Odesa - 125 GRV/pers

Parcare hotel Pasaj - 25 GRV/masina

Hotel Vershina Azau - 700 RUB/pers + mic dejun si cina

Parcare hotel Vershina - 100 RUB/masina/zi

Hotel Freeride Azau - 1000 RUB/pers

Parcare Freeride - 0

Hotel Elbrus - 500 RUB/pers

Hotel Drujba Labinsk - 12,5$/pers (tel 86169-6-06-00, Ulitza Tzentralnaia nr 4)

Parcare Drujba - 1$/masina

Camping Djugba - 500 RUB/masina/zi

Hotel Grafskaia Pristan Kerch - 37.5$/pers

Hotel Tavriia Simferopol - 37$/pers

Hotel Sarata - 45 RUB/pers

Parcare Sarata - 5 RUB/masina

Taxe la intrarea/iesirea MD (taxa de drum+ taxa de ecologizare) - 7 + 7 RON

RCA Rusia - 1200 RUB/Skoda Fabia 1.4 TDI, 1400 RUB/Logan 1.6, 1600 RUB/Ford Focus 1.9 TDI

Ferry-boat Port Kavkaz - Kerch - 85$ (5 persoane + masina)

Limite de viteza:

MD - cat te lasa drumul (foarte putin oricum)

UA - 60 in localitate, 90 in afara

RUS - 50 in localitate, 90 in afara

La telecabina din Azau: biletele sunt valabile DUS-INTORS!!! Nu le aruncati cand urcati!

Ratrakul - functie de cat negociati, intre 150 si 300 EURO

Fotografii pe http://marianradu8997.fotopic.net

Joi, 30 august 2007 - 13:02 
Afisari: 2,258 


marian