RT debutant 1-2 iulie, Busteni - Bran (Muntii Bucegi)

RT debutant... : D Dupa ce am savurat, pe nerasuflate, RT-urile profesioniste ale lui Andrei si Kya, dupa ce mi-au dat lacrimile retraind momentele fantastice din cele doua zile, dupa ce am realizat ca intr-adevar am umblat printre munti, bucurandu-ma de farmecul si mirajul pe care il poarta in spinare, fara sa ma indoiesc ca am visat frumos, am purces la acest umil comentariu, fara foto desigur, insa cutremurator de sincer, deschis si dezinvolt! Ma cam laud singura, intr-adevar! : D Noaptea 30-1 a decurs cu forfote din cauza emotiilor si a insomniilor!

La 4:55 am plecat pe usa impreuna cu Christa 19, sora-mea, de altfel, iar la 5:20 maxi-taxi pleca din Mihailesti ajungand in regim fulger in Bucuresti - 13 Septembrie de unde am luat-o pe Mihaela. Cu un taxi glont am ajuns dintr-o suflare la Gara!!! Multumirile mele se indreapta mai intai catre Cristi care a stabilit punctul de plecare din Bucuresti in Gara de Nord la 5:40. Desi am ajuns la 6 fara cateva minute, dupa un scurt apel l-am localizat pe el si pe restul care ocupau aproape un vagon de Personal cls. a 2-a. Drumul a fost O.K. desi ne-a cam nemultumit faptul ca am fost asteptati o ora.

Rasetele, discutiile, amuzamentele si informatiile pasate de la unul la altul ne-au integrat usor-usor in grupul care era expert la expeditii montane. Pentru mine, Crista si Mihaela era doar un inceput! In urma cu un an, dupa o incercare indrazneata de a escalada Jepii Mici pana la Caraiman, fara nici o pregatire - decat eu cu gimnastica si baschetul, fara cunoasterea traseului - decat o harta turistica, fara minimum de cunostinte in materie de echipament si atitudine montana - ci doar o dorinta oarba de a patrunde in misterele muntelui, "inarmate" cu bocancei de oras, blugi, rucsac ticsit cu de-ale gurii - s-a amplificat in noi pasiunea pentru munte.
Incercarea de atunci a fost un esec pt. ca pe la Cascada Caraiman a trebuit sa facem calea intoarsa din cauza oboselii si a timpului care ne presa.

Ne-am promis ca intr-o buna zi sa reusim sa facem acel traseu si sa stam cu fruntea sus. Ne izbise pericolul si intelesesem sfaturile bunilor nostri parinti cu privire la riscurile ce ni se pot ivi in cale.
De aceea, cand v-am vazut pe voi dragilor, desi aveam o parere buna despre mine in ce priveste mersul pe munte, mi-am dat seama ca nu ajung nici la genunchiul broastei, ca mai am multe de invatat si ca trebuie sa imi ofer mie insami mai multa cunoastere, rabdare si ambitie! In Busteni, m-am bucurat enorm sa-l vad pe Nea Nae (a.k.a. Nicusor) pe care l-am cam stresat pe privat. : D "M-a cucerit" din prima si mi-am dat seama ca e un om jos palaria de la care am ce invata si pe care pot conta! Am incercat pe toata durata turei sa imi tin antenele in sus si sa captez toate sfaturile pe care mi le-a dat, inclusiv necesarul de echipament pe care trebuie sa mi-l achizitionez. Asta ca sa fiu in rand cu ceilalti 100%.

Am ajuns foarte repede si comod la Gura Diham unde am ramas cca. 10 minute apoi am aburcat pe o panta aproape perpendiculara si destul de anevoioasa. In ciuda unei scene aproape lacrimogena a Cristei, dintr-un acces de panica, in urma careia colegii de drum si-au dovedit camaraderia si intelegerea - iar Nea Nae i-a facut instructajul respiratiei si al stilului de mers pe munte -, am ajuns cu brio si la Poiana Izvoarelor, facand popas si mancand, iar noi doua golind sticlele de apa de 2l. care ne transformau rucsacurile in ranita.

Peisajele montane s-au lasat descoperite apoi, iar noi am regretat ca ne-am last pozarul acasa! Din graba si din lipsa de spatiu, am renuntat, mizand pe dotarile celorlalti! M-am bucurat enorm ca in prima zi Mihaela ne-a depasit pe mine Crista la viteza si rezistenta. Avand la activ doar trasee usoare prin poiana Brasov si imprejurimile Busteniului, ma intrebam daca nu fusese o nesabuinta sa "o oblig" sa ne insoteasca in acest traseu care se anunta destul de lung si istovitor.: ) Drumul spre refugiul salvamont Malaiesti ne-a oferit posibilitatea de a calca taramuri salbatice si extraordinar de frumoase!

Ochii ne-au fost vrajiti de spectaculozitatea curbelor de nivel, a potecilor serpuite, a bogatiei vegetatiei alpine si a aerului cu adevarat purificat! Acest cadru a fost completat de prezenta oitelor cu lana alba, manate de baciul alpin cu fata blanda! : D fiecare pas devenise o provocare si de-abia asteptam sa vad ca mai urmeaza. Oboseala deja nu o mai simteam fiind inlocuita de curiozitate, de veselie, de bucuria imprietenirii cu omul si natura si de nerabdare de a atinge obiectivul primei zile! Mi-a fost dat sa descopar portiunile despre care doar auzisem de la altii: Bucsoiu, La Prepeleac, Pichetul Rosu, Creasta Cocosului, Valea Rea, Tache Ionescu.
Nu in ultimul rand, mi-a crescut admiratia pentru Tache Ionescu despre care Nea Nae mi-a povestit ca a investit in constructia drumului care ii poarta numele! Grozav om trebuie sa fi fost si putini sunt ca el! Din nou am regretat lipsa aparatului care mi-ar fi permis sa imortalizez portiuni care imi taiau rasuflarea! Asta trebuie sa fie invatatura de minte pentru ca in turele urmatoare sa ii fac loc! ; ) Ajunsa la cabana, am contemplat locul si imprejurimile care constau in creste muntoase invaluite de ceata.

Am remarcat si vestitul Horn al Malaiestilor despre care expertii discuta cu patos! A trebuit sa ma frec la ochi si sa ma ciupesc ca sa imi dau seama ca nu visam, ca totul era aievea, ca chiar reusisem sa urc si sa ajung acolo! Dupa ce ne-am cazat, mi-am permis sa trag un pui de somn ca sa pot sa stau pana tarziu cu ceilalti. Presimteam ca va fi o seara mare! La 7:20 m-am postat in mijlocul grupului, am luat cina si am inceput sa discutam fara sa simtim cum se lasa seara. Voia buna se instalase iar rasetele izbucneau de la o vorba la alta, de la o fraza la alta, de la un gest la altul! Ce-i trebuie oare omului comicarii contrafacute cand isi poate binedispune sufletul in compania prietenilor si a celor care impartasesc cu el aceleasi bucurii? Si, ca si cum n-ar fi de ajuns, chitara si-a gasit si ea loc printre noi, armonizandu-ne cu cantece arhicunoscute.

Ce daca s-a rupt o corda? Pentru cei cu vointa se gaseste mereu un patent si putina indemanare. Doar ploaia ne-a mai reamintit ca era aproape de miezul noptii si ca a doua zi urma sa depunem efort. Ce-i drept, unora nici nu prea le-a pasat pentru ca au gasit rezistenta de a canta pana la 3.30 am. Orologiul a sunat cu noaptea-n cap si ne-a urnit din paturile calde pentru ca in ritm de mars sa ne echipam si sa o luam la pas! Ca sa avem nitel avans, eu, Crista, Mihaela, Octavian si Viorica am plecat mai devreme, mai ales ca ploua si trebuia sa ne descurcam cu pelerinele pe noi.

Urcusul anevoios de pe Padina Crucii nu i-a impiedicat, insa, pe camarazii nostri de calatorie sa ne ajunga, dar nici sa ne zoreasca. Ne-am bucurat de rabdarea si intelgerea lor, mai ales cand Mihaela parea ca cedeaza. Putin calciu, glucoza, o lecutica de atentie si o mica oprire i-au redat puterea si imboldul de a continua! Nu este usor si nici convenabil cand se intampla astfel dar uneste forte si oameni si te face mai responsabil! Cand sunt pe munte, imi place sa ma gandesc la deviza muschetarilor: "Unul pentru toti si toti pentru unul!" Zona Tiganesti - Bran este deosebita! Pajisti intregi de iarba grasa, verde, cu flori sanatoase si viu colorate, stanci solide si poteci abrupte, inguste, pe margine de vale, paduri dese cu pante verticale si culoare inguste si intunecate de jnepenis... Cuvintele sunt sarace in descriere si numai ochiul si spiritul uman ar putea capta minunile naturii ...

Efortul depus si-a spus cuvantul si ne-a epuizat considerabil. Pericolul s-a simtit permanent si mi-am dat seama ca intr-adevar, bocancii mei sunt un fleac si ca chiar am nevoie de unii adevarati! Nu este o joaca sa mergi pe munte! Este o adevarata aventura, plina de satisfactii si de frumusete insa numai daca fiecare intelege sa isi aduca aportul agonisindu-si cele trebuincioase sigurantei sale si bunei desfasurari. Dupa cateva ore bune de strabatut padurea de brazi, am ajuns la drumul rutier care conducea la soseaua nationala.
Am inceput deja sa ne raspandim insa ne-am regasit in Bran, la masa terasei unui restaurant unde unii si-au luat cate o bere iar eu si Crista ne-am umplut "ghiozdanele" cu ciorba de vacuta si cartofi cu mititei.
Am facut amuzament si show pe seama peripetiilor noastre, promitandu-ne si altele similare in viitor apoi ne-am indreptat, in doua reprize, la autobuzul spre Brasov. Pentru ca autobuzul 23, spre Gara, vine destul de rar, Nea Nae ne-a zorit la taxi-uri!

Ne-am luat ramas bun de la el, cu regret, si ne-am intreptat, intr-o goana de filme, spre Gara Brasov unde ne-am imbarcat la Personal la 16:00, ocupand de data aceasta un vagon intreg! Evenimentele s-au perindat unul dupa altul astfel, atat de repede, incat nici nu am avut timp sa imi dau seama ca din 25 de oameni ne-am trezit ca eram cam 10.

Cand am realizat ca nu mai eram asa de multi, am inceput sa inteleg ca deja se apropia de final si ca vom reveni la activitatile cotidiene. Ma bucur de viata mea enorm si am multe satisfactii personale insa in compania montaniarzilor pe care i-am cunoscut in aceasta tura m-am simtit minunat! Este frumos foc sa ai ocazia de a te intalni laolalta cu oameni din toate colturile tarii: de la Cluj la Brasov, de la Bucuresti la Calarasi, de la Rosiori de Vede la Sfantu Gheorghe si Braila.

Toti, uniti in acelasi gand si manati de aceleasi ambitii! ; ) Lejer, trenul a gonit pe sine, aducandu-ne in Bucuresti la 20:20 - am avut dezamagirea ca stancile Bucegilor sa fie invaluite in ceata si sa nu putem admira punctul nostru de plecare din ziua precedenta si o buna parte din traseu. Dupa salutarile de rigoare si promisiunile de a ne revedea, ne-am retras pe la casele noastre, cu triumful in inima si elan pentru alte aventuri viitoare, dornici de a povesti oricui despre vitejia noastra!


* * * Multumiri speciale tuturor colegilor de calatorie pentru suportul vostru fara de care reusita mea nu ar fi fost posibila! Multumesc pentru exemplul vostru si pentru fiecare sfat si atentionare pe tot parcursul drumului! De asemenea, multumesc pentru ca acest week-end a fost sublim si mi-a sporit pasiunea pentru munte si dorinta de a-l cunoaste mai bine! Va salut cu drag si sa ne vedem cat mai curand cu voiosie! : D - SFARSIT -

Miercuri, 5 iulie 2006 - 17:40 
Afisari: 2,044 


gabriella