RT Creasta Costila Galbinele 17 septembrie 2011 (Muntii Bucegi)
Motto: “Viata este si ea o ascensiune. Pe masura ce urci vezi mai bine, respiri mai puternic, esti mai stapan pe tine…” – Henry Bordeaux
Acest traseu se adreseaza persoanelor care detin si cunosc temeinic utilizarea echipamentului montan. Grad de dificultate 3A.
Pe portiunile unde s-a utilizat coarda am urcat in formula cap cu doi secunzi. Materiale folosite pentru 3 echipieri:
-coarda 50 m
-semicoarda 50 m
-10 bucle echipate
-friend no. 2
-dispozitiv de asigurare
– reverso
-echipament individual: ham, casca, zelb, carabiniere cu filet, anouri
Traseu:
Ziua 1: Busteni – Refugiul Costila – Creasta Costila Galbinele – Braul Mare al Costilei – Hornul lui Gelepeanu – Cabana Babele;
Ziua 2: Cabana Babele – Jepii Mari – Busteni.
Participanti:
Emil
Mishi
Tibi (tima_cv)
Subsemnatul
Inca un traseu propus (si realizat) pentru acest an
La fel ca si Acele Morarului, imi parea un traseu greu de abordat. Mishi, care mai facuse creasta, ne linisteste:
-Traseul este foarte bine pitonat si nu va pune probleme pentru voi.
Mergem pe ‘mana’ lui si sambata dimineata la ora 8:00 suntem in gara Busteni. Pornim spre refugiul Costila si ajungem in aprox. 2 ore.
Facem o pauza pentru cateva sandwichuri si ne echipam
Fara sa zabovim prea mult, plecam spre creasta. Aglomeratie mare, dar cu exceptia noastra, toti ceilalti aleg urcarea pe vale.
Aici Tibi decide sa urce pe vale, datorita unor dureri musculare. Stabilim sa ne intalnim pe platou, tinand legatura telefonic.
Emil s-a oferit s-a oferit sa care coarda.
Emilian Cristea:
Descrierea traseului.
"Pentru intrarea pe traseul de creastă putem urma una din variantele:a) De la refugiul Coștila, pe V. Coștilei în sus, pînă la confluența unui mic vîlcel acoperit cu jnepeni, ce coboară din dreapta și pe al cărui fir urcăm pînă în dreptul vîrfului denumit Pintenul Coștilei, care marchează extremitatea răsăriteană a crestei.b) Din Coama cu Jnepeni, situata între Țancul Ascuțit și Creasta Coștila-Gălbinele, urmînd către V linia de prelungire a coamei ajungem, după trecerea unei zone acoperite cu o vegetație bogată la baza traseului de creastă.In mod obișnuit, escalada crestei începe din V. Gălbinelelor.După trecerea primelor două săritori de pe firul principal al Gălbinelelor, ne orientăm spre SV (stînga), urcînd pantele înclinate de pe malul drept al văii (stînga cum urcăm). Printr-un vîlcel pietros ieșim cu ușurință la baza marilor surplombe ale acestui versant pe sub care vom trece pentru a începe escalada propriu-zisă a crestei. Prima L.C. urmează o față verticală, întreruptă în partea finală de o surplombă ce poate fi ocolită prin stînga, după care, de-a lungul unei fisuri deschise, pătrundem într-o zonă acoperită cu jnepeni (în acest punct ia sfirșit escalada Hornului din Peretele Coștilei).A 2-a L.C. trece peste o treaptă verticală de mică înălțime, după care, printr-o traversare spre dreapta, putem înainta în diagonală de-a lungul unui pasaj înierbat, la capătul caruia ne regruprăm. Pe desfășurarea celei de a 3-a L.C. o primă fisură, lipsită de prize în partea finală, impune o escaladă cît mai atentă; utilizarea pitonuluice întîlnim în perete, ușurează trecerea acestui punct dificil. După depășirea unei platforme largi, escalada continuă peste o treaptă brăzdată de fisuri, deasupra căreia ne regrupăm.Obstacolele de pe parcursul celei dea 4-a L.C. sînt foarte variate. O traversare de cca 20 m către stînga, în lungul unui prag de piatră îngust, ne conduce pe fața corespunzătoare Văii Coștila, după care, escaladînd spre dreapta un pasaj cu stînca foarte sfărîmicioasă, ajungem pe o platformă cu jnepeni, unde ne regrupăm (aici iau sfîrșit traseele: Muchia din Peretele Coștilei și Traseul de Traversare a Peretelui Coștilei). In cursul celei de a 5-a L.C. trecem mai întîi peste o serie de obstacole ce se succed într-o zonă cu un relief foarte frămîntat și apoi printr-un horn ce se continuă cu o față ușor înclinată, pe care înaintăm cu ușurință (în acest punct ia sfîrșit escalada Traseului Grotelor din Peretele Gălbinelelor). A 6-a L.G. urmează pe sub un perete vertical și cu roca de nuanță ruginie, un traseu care conduce spre stînga, pe fața Văii Coștila. Partea finală, caracterizată printr-o rocă foarte friabilă, sfîrșește în creastă, de unde continuarea ascensiunii devine elementară. (Pe această porțiune iau sfîrșit succesiv: din stînga - Traseul Central din Peretele Coștilei; din dreapta - Traseul celor Trei Surplombe, Traseul Furcilor și al Surplombei Mari și, în sfîrșit, din stînga -Traseul Fisurii Mari și al Fisurii Sudice din Peretele Coștilei).Pe măsură ce urcăm, creasta își micșorează înclinația și ia sfîrșit în Brîul Mare al Coștilei, între Hornul Coamei și amfiteatrul de obîrșie al Văii Coștila.”
Schita traseului de Walter Kargel
Noi alegem varianta b) si ajungand la baza fetei cazute pornim spre Pintenul Costilei.
Fata cazuta si pintenul Costilei
Portiunea pana la Pinten este bine pitonata, alterneaza ancore chimice cu pitoane mai vechi. Stanca este uscata, cu aderenta si prize bune iar inclinatia nu este mare.
Piton
Emil urcand la aderenta
Ajungem la baza Pintenului Costilei si ne legam in coarda. Mishi pleaca primul pe traverseul expus din stanga, asigurat de Emil.
Urmeaza Emil, care se chinuie un pic…
…si reuseste
Privind inapoi pe unde am urcat
Refugiul Costila aflat la baza tancului
Valea Galbinele
Continuam sa urcam, la inceput prin jnepenis, apoi pe o fata instabila, plina de grohotis fin.Este panta pe care s-a pravalit stanca imensa din Peretele Galbinelelor.
Dam de stanca solida si mai cataram cam 50 de metri diferenta de nivel pana cand ajungem la baza traseului propriu zis.
Si ca un facut, ceata ne este si de data asta partener de catarare
Mishi ne supravegheaza
Apare si Emil
Suntem la intrarea in ‘Domn’ Profesor’
De aici traseul porneste spre stanga si in sus pe sub o surplomba mare, pe un prag.
Mishi in prima lungime:
Asigurarile sunt foarte bune, multe ancore chimice:
Sau:
Iesim pe o brana larga cu jnepeni, cu inclinatie mica, pe care urcam usor pana la urmatoarea lungime.
In regrupare dupa prima lungime:
La baza celei de-a doua lungimi
Admiram florile de colt si Creasta Vaii Albe:
Ne pregatim pentru cea de-a doua lungime. Traseul urca vertical cam trei metri, dupa care se face un traverseu spre dreapta, urmand linia unei fisuri.
Mishi
Linia traseului
Emil se pregateste pentru urcare
In 15 minute suntem in regruparea lungimii a doua
Valea Galbinele vazuta din regrupare
Urmeaza a treia lungime, in care se urca vertical vre-o cinci metri, apoi se face o traversare stanga.
Emil
Contact genunchi – stanca = durere
Dar durerea trece repede si ne continuam urcarea
Regrupam dupa un traverseu spre stanga, pe un prag destul de expus.
In a patra lungime se urca vertical pe o panta friabila, urmeaza apoi o zona cu jnepeni.Mishi face asigurare la doi jnepeni si ne da ‘verde’ la urcare.
Regrupare
Pe tot parcursul traseului am intalnit o multime de flori de colt
Parcurgem apoi o fata cazuta ce pare mai ‘prietenoasa’ si poposim la baza unui horn.
Mishi catara repede, il urmez si la final urca Emil.
De aici traseul nu mai pune probleme tehnice majore, asa ca strangem corzile.
Mishi bucuros ca va scapa de filat
Urcam usor prin ceata ce ne-a insotit aproape pe tot parcursul traseului
Deasupra noastra se vede o surplomba imensa.
Se urca pana la baza ei pe un fel de diedru, apoi traverseu in stanga pe sub tavan si se iese pe un prag stancos larg ce duce deasupra.
Urcarea pe diedru
Traverseu pe sub tavan
Pragul
Privim inapoi la valea Galbinele prin ceata ce incepea sa se rareasca.
Continuam traseul printre jnepeni, apoi pe trepte de piatra alternand cu iarba, pana ce iesim in Braul Mare al Costilei unde facem o pauza mai mare, imbucam ceva, ne hidratam, unii se odihnesc.
Monumentul Eroilor
Mishi identifica corect Hornul lui Gelepeanu si in 10 minute suntem in platoul Bucegilor.
Langa releu
Intr-o ora suntem la cabana Babele unde ne asteapta Tibi, mancam o ciorbita calda, bem cate o bere(noi) si o ciocolata calda(Emil) si ne culcam.A doua zi coboram lejer pe Jepii Mari, pe parcursul traseului avand timp sa ne infruptam din fructele tarzii ale padurii..
Un traseu frumos, spectaculos dar mai usor decat ma asteptam, si care ne-a oferit o mare satisfactie.
Ca si grad de dificultate, l-am simtit ca pe un 3A corect.
Cea mai grea portiune resimtita de Emil a fost traverseul de la Pintenul Costilei.
Multumiri participantilor acestei ture!
Nota: “Cei care vor folosi informatiile prezentate mai sus o vor face in totalitate pe propria raspundere, intrucat aceste informatii pot fi gresite, inexacte sau depasite, iar conditiile in care se prezinta traseul pot fi mult diferite de cele intalnite in ziua parcurgerii acestuia.”
Carari cu soare oriunde, oricand!
Marți, 29 noiembrie 2011 - 23:13
Afisari: 3,364
sorinb
Frumos, mai ales cu copilul pe langa tine. Am facut si eu sapt trecuta si noi am folosti corzile si la deidru si ultimul traverseu. Nu e greu, dar este expus si in caz de ceva te cam duci la vale.
Si mie tot traverseul pe la pintenul Costilei mi s-a parut cel mai dificil.
Eu as spune ca traseul crestei include pintenul Costilei. Cf si schitei, hornul din peretele Costilei iese aproximativ in a doua regrupare a traseului de creasta. Iar in teren hornul ia sfarsi tin creasta imediat dupa traverseul acela pe stanga.
Nu de alta dar sunt deja cam 2lc intre cele 2 puncte.
Zile senine
Miercuri, 30 noiembrie 2011 - 10:30