RT Creasta Costila Galbinele 17 septembrie 2011 (Muntii Bucegi)

Motto: “Viata este si ea o ascensiune. Pe masura ce urci vezi mai bine, respiri mai puternic, esti mai stapan pe tine…” – Henry Bordeaux

Acest traseu se adreseaza persoanelor care detin si cunosc temeinic utilizarea echipamentului montan. Grad de dificultate 3A.

Pe portiunile unde s-a utilizat coarda am urcat in formula cap cu doi secunzi. Materiale folosite pentru 3 echipieri:

-coarda 50 m

-semicoarda 50 m

-10 bucle echipate

-friend no. 2

-dispozitiv de asigurare

 – reverso

-echipament individual: ham, casca, zelb, carabiniere cu filet, anouri

Traseu:

Ziua 1: Busteni – Refugiul Costila – Creasta Costila Galbinele – Braul Mare al Costilei – Hornul lui Gelepeanu – Cabana Babele;

Ziua 2: Cabana Babele – Jepii Mari – Busteni.

Participanti:

Emil

Mishi

Tibi (tima_cv)

Subsemnatul

Inca un traseu propus (si realizat) pentru acest an

La fel ca si Acele Morarului, imi parea un traseu greu de abordat. Mishi, care mai facuse creasta, ne linisteste:

-Traseul este foarte bine pitonat si nu va pune probleme pentru voi.

Mergem pe ‘mana’ lui si sambata dimineata la ora 8:00 suntem in gara Busteni. Pornim spre refugiul Costila si ajungem in aprox. 2 ore.

Facem o pauza pentru cateva sandwichuri si ne echipam

Fara sa zabovim prea mult, plecam spre creasta. Aglomeratie mare, dar cu exceptia noastra, toti ceilalti aleg urcarea pe vale.

Aici Tibi decide sa urce pe vale, datorita unor dureri musculare. Stabilim sa ne intalnim pe platou, tinand legatura telefonic.

Emil s-a oferit s-a oferit sa care coarda.

Emilian Cristea:

Descrierea traseului.

"Pentru intrarea pe traseul de creastă putem urma una din variantele:a) De la refugiul Coştila, pe V. Coştilei în sus, pînă la confluenţa unui mic vîlcel acoperit cu jnepeni, ce coboară din dreapta şi pe al cărui fir urcăm pînă în dreptul vîrfului denumit Pintenul Coştilei, care marchează extremitatea răsăriteană a crestei.b) Din Coama cu Jnepeni, situata între Ţancul Ascuţit şi Creasta Coştila-Gălbinele, urmînd către V linia de prelungire a coamei ajungem, după trecerea unei zone acoperite cu o vegetaţie bogată la baza traseului de creastă.In mod obişnuit, escalada crestei începe din V. Gălbinelelor.După trecerea primelor două săritori de pe firul principal al Gălbinelelor, ne orientăm spre SV (stînga), urcînd pantele înclinate de pe malul drept al văii (stînga cum urcăm). Printr-un vîlcel pietros ieşim cu uşurinţă la baza marilor surplombe ale acestui versant pe sub care vom trece pentru a începe escalada propriu-zisă a crestei. Prima L.C. urmează o faţă verticală, întreruptă în partea finală de o surplombă ce poate fi ocolită prin stînga, după care, de-a lungul unei fisuri deschise, pătrundem într-o zonă acoperită cu jnepeni (în acest punct ia sfirşit escalada Hornului din Peretele Coştilei).A 2-a L.C. trece peste o treaptă verticală de mică înălţime, după care, printr-o traversare spre dreapta, putem înainta în diagonală de-a lungul unui pasaj înierbat, la capătul caruia ne regruprăm. Pe desfăşurarea celei de a 3-a L.C. o primă fisură, lipsită de prize în partea finală, impune o escaladă cît mai atentă; utilizarea pitonuluice întîlnim în perete, uşurează trecerea acestui punct dificil. După depăşirea unei platforme largi, escalada continuă peste o treaptă brăzdată de fisuri, deasupra căreia ne regrupăm.Obstacolele de pe parcursul celei dea 4-a L.C. sînt foarte variate. O traversare de cca 20 m către stînga, în lungul unui prag de piatră îngust, ne conduce pe faţa corespunzătoare Văii Coştila, după care, escaladînd spre dreapta un pasaj cu stînca foarte sfărîmicioasă, ajungem pe o platformă cu jnepeni, unde ne regrupăm (aici iau sfîrşit traseele: Muchia din Peretele Coştilei şi Traseul de Traversare a Peretelui Coştilei). In cursul celei de a 5-a L.C. trecem mai întîi peste o serie de obstacole ce se succed într-o zonă cu un relief foarte frămîntat şi apoi printr-un horn ce se continuă cu o faţă uşor înclinată, pe care înaintăm cu uşurinţă (în acest punct ia sfîrşit escalada Traseului Grotelor din Peretele Gălbinelelor). A 6-a L.G. urmează pe sub un perete vertical şi cu roca de nuanţă ruginie, un traseu care conduce spre stînga, pe faţa Văii Coştila. Partea finală, caracterizată printr-o rocă foarte friabilă, sfîrşeşte în creastă, de unde continuarea ascensiunii devine elementară. (Pe această porţiune iau sfîrşit succesiv: din stînga - Traseul Central din Peretele Coştilei; din dreapta - Traseul celor Trei Surplombe, Traseul Furcilor şi al Surplombei Mari şi, în sfîrşit, din stînga -Traseul Fisurii Mari şi al Fisurii Sudice din Peretele Coştilei).Pe măsură ce urcăm, creasta îşi micşorează înclinaţia şi ia sfîrşit în Brîul Mare al Coştilei, între Hornul Coamei şi amfiteatrul de obîrşie al Văii Coştila.”

Schita traseului de Walter Kargel

Noi alegem varianta b) si ajungand la baza fetei cazute pornim spre Pintenul Costilei.

Fata cazuta si pintenul Costilei

Portiunea pana la Pinten este bine pitonata, alterneaza ancore chimice cu pitoane mai vechi. Stanca este uscata, cu aderenta si prize bune iar inclinatia nu este mare.

Piton

Emil urcand la aderenta

Ajungem la baza Pintenului Costilei si ne legam in coarda. Mishi pleaca primul pe traverseul expus din stanga, asigurat de Emil.

Urmeaza Emil, care se chinuie un pic…

…si reuseste

Privind inapoi pe unde am urcat

Refugiul Costila aflat la baza tancului

Valea Galbinele

Continuam sa urcam, la inceput prin jnepenis, apoi pe o fata instabila, plina de grohotis fin.Este panta pe care s-a pravalit stanca imensa din Peretele Galbinelelor.

Dam de stanca solida si mai cataram cam 50 de metri diferenta de nivel pana cand ajungem la baza traseului propriu zis.

Si ca un facut, ceata ne este si de data asta partener de catarare

Mishi ne supravegheaza

Apare si Emil

Suntem la intrarea in ‘Domn’ Profesor’

De aici traseul porneste spre stanga si in sus pe sub o surplomba mare, pe un prag.

Mishi in prima lungime:

Asigurarile sunt foarte bune, multe ancore chimice:

Sau:

Iesim pe o brana larga cu jnepeni, cu inclinatie mica, pe care urcam usor pana la urmatoarea lungime.

In regrupare dupa prima lungime:

La baza celei de-a doua lungimi

Admiram florile de colt si Creasta Vaii Albe:

Ne pregatim pentru cea de-a doua lungime. Traseul urca vertical cam trei metri, dupa care se face un traverseu spre dreapta, urmand linia unei fisuri.

Mishi

Linia traseului

Emil se pregateste pentru urcare

In 15 minute suntem in regruparea lungimii a doua

Valea Galbinele vazuta din regrupare

Urmeaza a treia lungime, in care se urca vertical vre-o cinci metri, apoi se face o traversare stanga.

Emil

Contact genunchi – stanca = durere

Dar durerea trece repede si ne continuam urcarea

Regrupam dupa un traverseu spre stanga, pe un prag destul de expus.

In a patra lungime se urca vertical pe o panta friabila, urmeaza apoi o zona cu jnepeni.Mishi face asigurare la doi jnepeni si ne da ‘verde’ la urcare.

Regrupare

Pe tot parcursul traseului am intalnit o multime de flori de colt

Parcurgem apoi o fata cazuta ce pare mai ‘prietenoasa’ si poposim la baza unui horn.

Mishi catara repede, il urmez si la final urca Emil.

De aici traseul nu mai pune probleme tehnice majore, asa ca strangem corzile.

Mishi bucuros ca va scapa de filat

Urcam usor prin ceata ce ne-a insotit aproape pe tot parcursul traseului

Deasupra noastra se vede o surplomba imensa.

Se urca pana la baza ei pe un fel de diedru, apoi traverseu in stanga pe sub tavan si se iese pe un prag stancos larg ce duce deasupra.

Urcarea pe diedru

Traverseu pe sub tavan

Pragul

Privim inapoi la valea Galbinele prin ceata ce incepea sa se rareasca.

Continuam traseul printre jnepeni, apoi pe trepte de piatra alternand cu iarba, pana ce iesim in Braul Mare al Costilei unde facem o pauza mai mare, imbucam ceva, ne hidratam, unii se odihnesc.

Monumentul Eroilor

Mishi identifica corect Hornul lui Gelepeanu si in 10 minute suntem in platoul Bucegilor.

Langa releu

Intr-o ora suntem la cabana Babele unde ne asteapta Tibi, mancam o ciorbita calda, bem cate o bere(noi) si o ciocolata calda(Emil) si ne culcam.A doua zi coboram lejer pe Jepii Mari, pe parcursul traseului avand timp sa ne infruptam din fructele tarzii ale padurii..

Un traseu frumos, spectaculos dar mai usor decat ma asteptam, si care ne-a oferit o mare satisfactie.

Ca si grad de dificultate, l-am simtit ca pe un 3A corect.

Cea mai grea portiune resimtita de Emil a fost traverseul de la Pintenul Costilei.

Multumiri participantilor acestei ture!

Nota: “Cei care vor folosi informatiile prezentate mai sus o vor face in totalitate pe propria raspundere, intrucat aceste informatii pot fi gresite, inexacte sau depasite, iar conditiile in care se prezinta traseul pot fi mult diferite de cele intalnite in ziua parcurgerii acestuia.”

Carari cu soare oriunde, oricand!

Marţi, 29 noiembrie 2011 - 23:13 
Afisari: 3,364 


sorinb