RT Brana Aeriana la inceput de iarna (Muntii Bucegi)

“Urci muntele pentru a atinge varful, dar odata ajuns acolo, descoperi ca toate drumurile duc in jos.” - Stanislaw Lem

Iarna asta parca vine prea repede, mai aveam trasee restante de recuperat, iar acum nu merita aplicata zicerea: ‘Ce poti face azi nu lasa pe maine, lasa pe poimaine ca poate nu mai trebuie facut!’

Doream sa inchei turele ‘de vara’ cu un traseu pe care nu mai fusesem, asa ca il provoc pe Mishi la un ,brain storming’ si urmaresc prognozele meteo pentru Crai si Bucegi.Si asa se naste ideea Branei Aeriane. Dificultate 1A (dar vom vedea ca nu de 1 decembrie!!!)

Si cum propunerea vine de la Mishi care cunoaste brana, ramane ca el sa decida nr. de participanti, echipamentul, ora de plecare, etc.

-Tura de doua zile, plecam la 08:00 din Busteni, maxim 4 persoane, ham, bocanci, semicoarda.

-Pai si coltari, piolet, casca?, intreb.

-Nu sunt necesare, dar daca vreti sa le luati, ok!, vine raspunsul.

Asa ca adaug pe lista casca si coltarii, intr-un final renuntand la a mai cara si pioletul.

Sambata: Busteni – ref.. Costila – Valcelul Stancos – Valcelul Policandrului – Brana Aeriana – Creasta Vaii Albe – Hornul lui Gelepeanu – Platoul Bucegi – Cabana Caraiman;

Duminica: Cabana Caraiman – Jepii Mici – Busteni (CA);

Componenta echipei:

Dana:

Emil:

Mishi:

Sorin:

Ajunsi in Busteni, ne indreptam cu totii pasii spre Troita iar apoi pe Plaiul Munticelu. Lasam in stanga ramificatia spre Valea Alba si mai mergem pret de jumatate de ora spre cea de-a doua ramificatie si Refugiul de la Costila (marcaj vechi BA).

La Sfatul Uriasilor pastram un moment de reculegere pentru toti alpinistii cazuti in munti

Urcam poteca, depasim izvorul, traversam Valcelul Policandrului si pana sa ne angajam pe Valcelul Stancos, privim branele din peretele Vulturilor: Brana aeriana(rosu), Brana Interzisa(albastru) si Brana Suspendata(verde).Brana Policandrului nu se vede din acest unghi.

Valcelul Stancos il urcam alternativ, cand pe fata inierbata din stanga, cand direct pe fir, dar nu inainte de a ne echipa cu castile (mai putin Mishi, care e mai ‘tare de cap’ :d)

La ‘vanatoare’ de peisaje

La un moment dat, revenirea in firul valcelului este cam aeriana, asa ca intindem o balustrada. Emil trece si continua urcarea ajutat de lantul pozitionat de-a lungul valcelului.

Urmeaza Dana

Ultimul recupereaza balustrada si ‘regrupam’ sub un perete cu placuta comemorativa.

De aici traseul nostru face dreapta, si dupa un traverseu un pic expus iesim pe un promotoriu de unde privim (dintr-o noua perspectiva) Peretele si Creasta Vulturilor.

Orasul Busteni:

Creasta Vulturilor si fereastra

Peretele Vulturilor, unde doi alpinisti ne ofera un spectacol inedit

De pe acest mic promotoriu, traseul nostru urmeaza firul Valcelului Policandrului, cu mici deviatii pe fata din stanga

Daca pana aici zapada a fost doar de decor, acum incepe sa puna probleme, combinata si cu ceva gheatza.

Schimb de poze!

Inaintam pe dreapta valcelului, unde zapada pare mai mica, insa linia traseului duce in stanga, asa ca pentru siguranta, intindem din nou cordelina la traversare

Putin mai sus dam de un lant ce ne usureaza urcusul pieptis pe un diedru puternic inclinat.

Mishi ne supravegheaza inaintarea si ne ghideaza spre iesirea din diedrul asigurat.

Traversam o limba de jnepenis, si continuam in urcare sustinuta pe un horn ce ia sfarsit intr-un punct de belvedere, de unde admiram peretele Albisoarelor, firul Vaii Albe si obiectivul traseului nostru, Brana Aeriana.

La iesirea din jnepenis:

Hornul:

Punctul de pelvedere:

Peretele Albisoarelor pudrat cu zapada:

Valea Alba:

Brana Aeriana si Hornul Vulturilor:

Ei si de aici cred ca am gresit linia traseului si am revenit spre firul valcelului, traversand iarasi o ‘padurice’ de jnepeni pana la baza unei mici saritori depasita cu ajutor:

Deasupra saritorii urcam scurt dar pieptis, inotand iarasi prin jnepenisul de data asta util, oferind excelente prize naturale.

In mai putin de 10 minute ajungem sub un tavan, ornat cu turturi veritabili

De aici, calea cea mai facila pare a fi prin dreapta tavanului, peste o placa cu prize putine, mici si cu ceva gheata, urmand apoi escalada pe o fisura ce ne scoate chiar pe brana. Pregatim coarda si Mishi porneste, urmand sa ne fileze pe rand.

Odata Mishi ajuns pe brana, intindem o balustrada si cu ajutorul cordelinei trecem rucsacii

Dupa care Mishi muta asigurarea undeva deasupra tavanului si ne ‘invita’ sa venim

Ajuns langa Mishi, costatat ca am accesat brana mai departe de intrare, unde abordarea ar fi fost mai usoara.. Suntem exact in saua unde se termina coborarea expusa, dupa Hornul Vulturilor.

Rucsaci la ‘uscat’:

Valcelul Policandrului

In sfarsit am ajuns pe Brana si suntem cu totii asigurati pe cablurile fixate in perete. De aici urmeaza o ‘plimbare’ de 20 de minute pana la iesire in creasta, unde in dreapta avem Creasta Vulturilor, iar in stanga creasta Vaii Albe, ce urmeaza sa o parcurgem.

Brana:

Desi brana nu este solicitanta, ceea ce se vede de aici este impresionant:

Peretele Albisoarelor si monumentul

Valea Prahovei

Busteniul

Ei... si acum incepe ‘dansul’! Toata portiunea de creasta este acoperita cu zapada si gheatza. Cu echipament adecvat nu ar fi probleme, dar avem doar doua perechi de coltari la patru persoane...In consecinta, Emil si cu mine ne echipam cu coltarii, leg un capat al corzii de ham si incep urcusul. Poteca urca aproape de linia crestei, dar acum nu se mai distinge nimic, asa ca urmez o linie cam in zig zag, dupa cum mi se pare mai facila urcarea. Asigur la un piton gasit in creasta si anunt colegii.

Urmeaza Emil

Dana

Si la final Mishi.

In prima regrupare:

A doua lungime de coarda asiguram dupa un tzanc din creasta

Ceatza se apropie de Valea Prahovei

In a doua regrupare:

De aici, odata cu caderea serii, Emil isi asuma rolul de deschizator al traseului si duce coarda inca trei lungimi, pana la iesirea in platou, prin Hornul lui Gelepeanu.

Desi obositi si un pic stresati datorita starii traseului, toata lumea este cu zambetul pe buze  :)

Platoul Bucegilor ne intampina cu vant taios si ceatza. Mishi porneste primul si gaseste relativ repede marcajul Cruce Rosie pe care-l urmam pana in varful Caraiman. Renuntam la Brana Mare a Caraimanului si pornim spre Babele, balaurind apoi prin intuneric si ceatza pentru gasirea potecii spre cabana Caraiman, unde poposim intr-un final pe la 20:30.

A doua zi coboram pe Valea Caraimanului (Cruce Albastra), intalnim o ciurda de capre negre care nu prea ne-au bagat in seama. In doua ore suntem in Busteni, la Silva.

Schita traseului:

Concluzii:

-intarziere pe traseu datorita starii acestuia si gresirea intrarii in brana;

-nr. de participanti estimat corect;

-citand un clasic in viata, ‘iarna nu-i ca vara’ asa ca traseul a fost resimtit mai mult de 1A.

Multumiri lui Mishi si felicitari Danei si lui Emil!

Nota:

“Cei care vor folosi informatiile prezentate mai sus o vor face in totalitate pe propria raspundere, intrucat aceste informatii pot fi gresite, inexacte sau depasite, iar conditiile in care se prezinta traseul pot fi mult diferite de cele intalnite in ziua parcurgerii acestuia.”

Vineri, 21 decembrie 2012 - 11:05 
Afisari: 9,079 


sorinb