RT Albisoara Gemenelor 20-21 aprilie 2013 (Muntii Bucegi)

„Se reproseaza uneori alpinismului de a fi un sport al individualitatii; se uita insa soliditatea coardei care nu-i numai o legatura materiala… un camarad de coarda ti-e ca un frate de care esti legat pe viata.” - JEAN SECRET

Acest jurnal cuprinde descrierea unui traseu de alpinism, vale de abrupt, grad de dificultate 2A(vara). Iarna depinde de starea zapezii si a saritorilor(acoperite sau nu).

Traseul se adreseaza persoanelor cu experienta in zonele de abrupt (traversari, brane, orientare) care detin si cunosc temeinic utilizarea echipamentului specific (in cazul de fata, echipament de iarna – coltari, pioleti, asigurare la pioleti, etc.)

Componenta echipei:Dana, Emil, Sorin(Buc.), Sorin(Bv.)

Traseu ziua 1: Busteni – La Verdeata – V. Alba – Albisoara Gemenelor – Strunga Gemenelor – Creasta Picaturii – Monumentul Eroilor – Brana Mare a Caraimanului – Cabana Caraiman;

Traseu ziua 2: Cabana Caraiman – Valea Jepilor – Busteni.

Dupa o tentativa nereusita in martie, datorata starii zapezii, ne incercam din nou sansa pentru parcurgerea Albisoarei.

Intrarea in traseu o stiam de anul trecut cand am parcurs in urcare Albisoara Crucii, asa ca mai avem nevoie doar de vreme buna si zapada stabila, cu restul ne descurcam noi. :)

Pornim din Busteni spre Valea Alba in jur de 08:30, vremea tine cu noi si ne bucuram de o zi insorita.

Pana la Verdeata intalnim vestitori ai primaverii, si ne reglam confortul termic prin redistribuirea hainelor de pe noi in rucsaci.

Ajunsi la punctul de belvedere, continuam pe curba de nivel si privim la Albisoara Strungii si la o alta echipa ce urma sa urce pe Albisoara Crucii.

Valea Alba e plina de zapada, iar la Verdeata inca mai 'troneaza' maldarul acumulat din avalansa de la mijlocul lunii martie.

Facem o pauza de jumatate de ora pentru echipare si mai rontaim cate ceva.

Identificam intrarea Albisoarei noastre.

Se distinge relativ usor deoarece in sus se vad 2 turnuri identice ce formeaza o strunga, de aici si numele de Gemenelor. Pentru Albisoara Gemenelor se tine firul stang, deoarece firul drept apartine Albisoarei Crucii, cele doua avand intrarea comuna.

Panta este pronuntata si urcusul sustinut e pe zapada tare, dar lipsit de dificultati tehnice. Am parcurs intrega vale prin talveg, nu a fost necesar sa ocolim stanga sau dreapta.

Peretele Vaii Albe si Blidul Uriasilor

Emil isi asuma rolul de deschizator, urmat de Sorin si Dana.

Inaintarea este facila, iar dupa aproximativ o ora de la intrarea in Albisoara, valea se deschide, lasandu-ne sa ne bucuram de caldura soarelui.

Echipa se disperseaza, fiecare urcand in propriul ritm. Urma sa ne grupam pe un promotoriu, imediat sub saritoarea cu piton(pe care o consideram ca find ‘pasul’ traseului).

Ajungem la saritoarea cu pricina, iar Emil, respectuos, cedeaza locul celui mai in varsta. :) 

Saritoarea este acoperita in totalitate de zapada inghetata, asa ca pioletii si coltarii isi fac treaba si se depaseste relativ usor. Abia dupa ce am ajuns deasupra ei m-am gandit ca ar putea fi cea cu pitonul la baza, pe stanga.

Zapada e suficient de mare incat sa permita asigurarea la pioleti. Instalez regruparea si intind coarda pentru coechipieri.

Urmeaza Emil, Sorin si Dana

De aici urcusul mai prezinta o singura parte mai dificila si anume un horn ingust, si iesirea din el, cam lipsite de asigurari, dar nimic prea dificil. Oricum, pasajele cer foarte multa atentie pentru ca sunt expuse.

Urca Emil, Sorin, eu si la final Dana.

Iar Emil monteaza prima lui asigurare la pioleti, dar nu incarca egal sarcina pe cele doua dragoane ale pioletilor. :(

De aici pana in creasta am mai depasit o saritoare usoara si apoi o panta fara obstacole, dar suficient de inclinata incat sa te oboseasca.

In jurul orei 14:00 suntem in creasta Picaturii, mai exact Saua Gemenelor, iar de aici traseul pana in platoul Bucegilor nu mai pune absolut nici un fel de probleme tehnice.

Usurel, pornim spre monument si admiram peisajele oferite de creasta.

Observam ca pe platou zapada se mentine.

Dupa o scurta pauza, ne orientam spre Brana Mare a Caraimanului. Urme nu sunt, iar zapada a inceput sa se inmoaie. Brana se prezinta cu multa zapada, insa apreciem ca poate fi traversata cu atentie si fara graba. Timp avem suficient!

Traversarea ne ia vre-o doua ore si jumatate si in final ne incheiem prima zi din tura la Caraiman, cu o bere rece si mancarea din ‘traista’.

A doua zi coborarea se face pe Jepii Mici, fara graba si fara alte evenimente.

In urma noastra coboara un alt grup.

Urme de avalansa in firul vaii.

Si poza de grup la plecarea de la cab. Caraiman.

Harta traseului pana la Monument:

Multumiri si felicitari totodata participantilor!

Nota: “Cei care vor folosi informatiile prezentate mai sus o vor face in totalitate pe propria raspundere, intrucat aceste informatii pot fi gresite, inexacte sau depasite, iar conditiile in care se prezinta traseul pot fi mult diferite de cele intalnite in ziua parcurgerii acestuia.”

Marţi, 24 septembrie 2013 - 16:12 
Afisari: 2,918 


sorinb