RT Albisoara Crucii 28 aprilie 2012 (Muntii Bucegi)

RT Albisoara Crucii 28 aprilie 2012

Acest traseu se adreseaza persoanelor care detin si cunosc temeinic utilizarea echipamentului montan. Grad de dificultate 2A.

Traseu ziua 1: Busteni – La Verdeata – Valea Alba – Albisoara Crucii – Crucea Caraiman – Brana Mare a Caraimanului – Cabana Caraiman

Traseu ziua 2: Cabana Caraiman – Valea Caraimanului (Jepii Mici) – Busteni

Echipament folosit: casca, ham, coltari, cate doi pioleti de tura, coarda 50m. Pentru eventuale situatii am mai avut: 5 bucle echipate, 2 carabiniere cu filet, dispozitive de rapel, 4 pitoane, cordelina, 4 anouri, pe care nu le-am folosit

Participanti: Emil, Sorin.

Se apropia 1 mai si cum suntem obisnuiti sa incepem turele mai tehnice in jurul acestei date, ne tot gandeam la alegerea unui traseu. Mishi, prietenul nostru din Sf. Gheorghe cu care obisnuim sa facem echipa, vine cu ideea Albisoarei Crucii. Nici el nu mai urcase pe acest traseu si era nerabdator sa-l ‘probeze’.

Asa ca incepem sa ne documentam despre traseu, intrare, starea vremii si a zapezii. Pe aceasta cale tin sa ii multumesc inca o data lui Mugurel (mugurel.ilie) pentru informatiile oferite.

Dar, cu o saptamana inaite de plecarea in tura, Mishi afla ca trebuie sa lucreze, asa ca ramanem doar doi pentru tura propusa. Emil se cam ‘codeste’ afland ca urma sa urcam doar noi doi: nu stie daca poate face fata unei posibile situatii extreme. Insa tentatia Albisoarei invinge, asa ca sambata dimineata suntem in Busteni si pe la 09:30 pornim spre Valea Alba.

Ajungem repede la Troita

Aici facem un mic popas de redistribuire a hainelor (de pe noi in rucsac)

Ne continuam drumul pe marcaj Triunghi Rosu, atenti sa nu trecem de intersectia cu poteca ce duce spre Valea Alba.

Usor, usor ne indreptam catre izvorul din Valea Alba, unde mai zabovim pentru aprovizionare cu apa si o sedinta foto a vestitorilor primaverii

Ne intalnim cu doi baieti ce urcau cu schiurile spre Valea Alba.

Pe traseu necesitatea de odihna apare din ce in ce mai des, lipsa de antrenament isi spune cuvantul.

Continuam catre poiana ‘La Verdeata’ cu inca o sedinta foto la Belvedere, de unde vedem:

Valcelul Spanzurat, una din caile de acces catre Varful Picatura;

Si orasul Busteni

Urmand poteca pe curba de nivel ce ajunge ‘La Verdeata’, privim Albisoara Strungii

Albisoara Turnului (sau Turnurilor)

Partea inferioara a Vaii Albe

Harta Vaii Albe din ‘Bucegi turism-alpinism’ de Emilian Cristea

Si harta din ‘Drumuri spre culmi’ – Walter Kargel

La verdeata am mancat cate un baton de ciocolata, ne-am echipat si am coborat in firul vaii, urmarind cu privirea peretele din stanga(in sensul de urcare) pentru a nu trece de intrarea in traseul nostru.

Intrarea in Albisoara Crucii este comuna cu cea a Gemenelor si urmeaza impreuna traseul pana la un punct unde a Gemenelor se ramifica in stanga, printr-un canion ingust, iar a Crucii urmeaza firul din dreapta, prezentadu-se ca o vale mai larga.

Deasupra confluentei cu Valea Alba

Discontinuitati in stratul de zapada

O rimaye aparuta in fata noastra ne face sa ocolim pe dreapta, escaladand o fata stancoasa de vreo 4 metri.

Emil

De aici tinem firul din dreapta, intr-o zona mai deschisa, apoi trecem printr-un jnepenis, mai urcam o fata stancoasa ca apoi sa revenim in firul vaii

Privim in sus, pe vale

Inapoi, la peretele Vaii Albe

Trecem printr-o zona mai ingusta a vaii(probabil ca sub stratul de zapada este o saritoare)

In continuare valea se largeste, iar zapada dispare in favoarea fetelor stancoase.

Privind inapoi, spre locul de plecare.

Ajunsi la baza stancii, Emil incearca varianta stanga, eu dreapta pentru ca vazusem un firicel de apa si vroiam sa-mi umplu bidonul.

Urmele pe unde am urcat in talvegul vaii.

In scurt timp ajungem in fata primei saritori descoperite, pe cara apa ce curgea forma o minicascada. In nici un caz nu putem trece direct, asa ca alegem malul din stanga, cu fete de iarba si roca friabila.

Urcam liber, pana in dreptul unei fete aproape verticale, de unde Emil solicita sa intindem coarda.

Saritoarea cu pricina, vazuta din lateral.

Urc la liber si il asigur pe Emil cale de trei lungimi.

Dupa care panta se mai domoleste, asa ca strangem coarda si continuam urcarea,dupa care coboram in firul vaii.

In spatele nostru, jocul de lumini si umbre deseneaza silueta unei capre in peretele Vaii Albe.

Odata intrati in firul vaii, Albisoara nu ne-a mai pus nici un fel de probleme tehnice majore. Am urcat mai departe pe firul vaii, ceea ce se vedea deasupra noastra parea un jgheab de zapada, la prima vedere neintrerupt de saritori.

Dar sa nu ne bucuram prea devreme! Caldura din ultima perioada topise multa zapada, si sub podurile de zapada ramase peste saritori se auzea cum vuieste apa. Pe acestea am preferat sa le ocolim.

Ceva mai sus remarcam in peretele din stanga Albisoarei o stanca ce ne pune imaginatia la treaba

Emil sustine ca seamana cu un cap de maimuta, iar eu cred ca aduce mai mult cu un cap de vultur, dar amandoi admitem ca ar putea fi oricare din cele doua. Nu zicem ‘hop’ si iata in fata noastra o minicrevasa. O trecem sau trebuie sa ne intoarcem si s-o ocolim?

Dupa ce ne chinuim un pic, imi aduc aminte de asigurarea la piolet. Asa ca infig doi pioleti in zapada, oblic cu varful in josul pantei, astfef incat deasupra zapezii au ramas doar dragoanele(sau dragonii :-)) , prize excelente pentru maini.

Privind in aval

Si in amonte

Ne continuam urcusul pe firul vaii.

Ocolim saritorile unde credem ca podul de zapada ar putea ceda.

 Prima saritoare ocolita

Pod de zapada.

A doua saritoare ocolita.

A treia saritoare ocolita

Valea se deschide, semn ca ne apropiem de iesirea in platou.

Pe urmele ‘inaintasilor’

Oboseala si frigul incep sa se simta

Aproape de obarsia Albisoarei privim inapoi.

Orasul Azuga

Peretele Vaii Albe

Emil :-)

Releul de la Costila si Brana Vaii Albe.

Imediat dam ‘nas in nas’ cu Crucea Eroilor.

Pana ajunge si Emil imortalizez Busteniul

Si o parte din Creasta Picaturii

Am ajuns!

La monument nu mai este nimeni, asa ca ne bucuram de liniste, mancam cate o ciocolata, ne hidratam si ne refacem fortele.

Datorita oboselii, orei inaintate si starii traseelor, decidem sa ramanem peste noapte la cabana si sa coboram a doua zi. Alegem cabana Caraiman si pornim usurel pe Brana, rugandu-ne sa gasim locuri la cabana.

Speram sa nu mai fie zapada pe brana, dar n-am avut noi norocul asta. Cam asa arata traseul:

Am traversat vreo 6 limbi de zapada cu latimi intre 3 si 20 de metri si intr-un final am ajuns la cabana, dar nu inainte de a ne intalni cu un tap ce a zbughit-o din poteca, suierandu-ne. Scuze pentru deranj!

La cabana gasim locurile mult dorite si dupa ce mancam cate ceva din ‘traista’, ne retragem la culcare.

A doua zi , dupa ce ne-am luat la revedere de la cabanier am coborat pe mult uzitatul traseu al Vaii Caraimanului (Jepii Mici), unde am intalnit ‘ultimele modele de echipament montan’: pantofi sport indoor si de oras accesorizati cu pantaloni scurti, bete de trecking achizitionate din crengile copacilor cazuti in padure, diverse culori ale lacului de unghii, s.a.m.d.

La final, flori dragi mie din acest anotimp

Concluzii:

-un traseu abordat cu prudenta de Emil, decizia finala fiind scurta – ‘Mi-a placut!’

-in functie de anotimp, gradul de dificultate este perceput diferit

-neaparat trebuie facut si vara

Multumiri:

-sotiei, pentru increderea acordata;

-lui Emil pentru tenacitate si decizii;

-lui Mishi si lui Mugurel pentru suportul acordat;

Nota: “Cei care vor folosi informatiile prezentate mai sus o vor face in totalitate pe propria raspundere, intrucat aceste informatii pot fi gresite, inexacte sau depasite, iar conditiile in care se prezinta traseul pot fi mult diferite de cele intalnite in ziua parcurgerii acestuia.”

Carari cu soare, oriunde, oricand!

Vineri, 4 mai 2012 - 14:35 
Afisari: 3,478 


sorinb