RT - Piatra Craiului -> Traseul Anghelide - Creasta Nordica - Traseul Lehmann - Cab. Curmatura - V. Crapaturii - 5/6 iulie 2008 (Muntii Piatra Craiului)

Pentru ca nu am mai scris de mult timp un jurnal pe site , am decis ca e timpul sa-mi mai exersez "calitatile" de reporter montan si sa postez un jurnal de prin Piatra Craiului - masivul meu montan favorit si anume Traseul Anghelide dupa numele celbrului alpinist Nicolae Anghelide - cel care l-a si descoperit - un traseu nemarcat dar spectaculos si cu niste peisaje unice in Carpati.

Asadar am plecat din Bucuresti impreuna cu niste prieteni sambata dimineata spre Zarnesti , impartiti prin vreo 3 masini ;

Ajunsi in Zarnesti ne-am umplut rucsacii cu de-ale gurii si dupa ce ne-am regrupat am pornit cu masinile spre cabana Plaiul Foii

 

Ajunsi la Plaiul Foii ne-am echipat si am pornit-o pe drumul spre Valea Spirlei

Pe drumul spre Ref. Spirlea

Odata trecuti de bariera am traversat paraul si am facut stanga parasind poteca marcata ce ducea spre Ref. Spirlea si am inceput sa urcam pe Valea Tamaselului de-a lungul unui paraias ce ne-a insotit pana la obarsie .

Traseul este destul de lejer si urmeaza cand pe dreapta cand pe stanga firul apei care incet incet devine tot mai firav si la un moment dat se sfarseste.

La o pauza de hidratare in poiana de la intrarea in traseul Anghelide

Dupa o mica pauza de odihna si hidratare am inceput sa urcam pe o limba de grohotis ce ducea in sus prin padure , avand pe ici pe colo mici momai din piatra care sa ne ghideze in parcurgerea traseului

Am continuat pe un fir abrupt de grohotis ce se sfarsea chiar sub marii pereti ai abruptului vestic , parasind acest fir si continuand sa urcam prin stanga lui pe o potecuta abrupta pana sub niste stanci.

Catarandu-ne printre aceste stanci am ajuns intr-o splendida poienita , sub un perete impresionant - Paianjenul Negru - perete ce ar avea amenajate dupa spusele lui Emilian Cristea cateva trasee redutabile de alpinism avand grade de dificultate peste 5A; probabil starea acestor trasee nu este foarte buna - foarte putini alpinisti mai batandu-se in ziua de azi sa parcurga astfel de trasee in zona

 Urcand pe langa stanci  spre baza marilor pereti ai abruptului

Lucian la o mica sesiune de bronz in poienita de sub Paianjenul Negru

Paianjenul Negru - perete impunator cu cateva trasee de alpinima de mare dificultate

Dupa o scurta pauza , am inceput sa parcurgem portiunea senzationala a acestui traseu ce ne poarta in urcus sustinut printre marii pereti de stanca ai abruptului vestic prin locuri unde cu greu omul si-ar imagina ca poate patrunde.

Am coborat un pic spre dreapta pe o potecuta pana deasupra firului de grohotis ce urca si isi gasea sub perete sfarsitul dupa care am inceput sa urcam sustinut printre pereti calcand in picioare grohotisul marunt si alunecos pana intr-o strunga denumita "Poarta Mare"

Aproape ajunsi in Poarta Mare

Lucian zambind obiectiv la "obiectiv"

            Privind din Poarta Mare spre portiunea urmatoare de traseu

Odata ajunsi in Poarta Mare am coborat din nou abrupt prin grohotis marunt pana deasupra unui valcel dupa care am inceput din nou sa urcam de-a lungul unui valcel inierbat si presarat pe ici pe colo cu mici trepe stancoase ce trebuiau catarate

Cu zambetul pe buze Monica isi continua traseul

Lucian urcand pe valcelul ce ne conduce dincolo de strunga pe traseul nostru

Si trepte de stanca se depasesc atunci cand cateri din placere ...

Si prin poteca cea abrupta continuam sa urcam ...

Dupa ce mai depasim inca 2 valcele cu mici trepe de stanca ce pot fi trecute usor coboram din nou pe langa perete pe o potecuta firava si avem in fata un nou valcel de data asta barat de o saritoare destul de dificila;

Din fericire lucrurile nu sunt cum par a fi si urcand pana aproape de baza ei gasim in peretele din dreapta o treapta de stanca pe care o putem catara si astfel ajungem cu usurinta deasupra saritorii

Deasupra saritorii privind la cei ce vin din urma...

Odata trecut si acest obstacol ajugem intr-o noua strunga denumita de data asta "Poarta Mica" strunga ce este strajuita pe partea dreapta de celebrul "Deget al lui Anghelide" un corp cilindric de stanca masiva - de o maretie ce iti taie respiratia

Degetul lui Anghelide

In fata , inaintarea ne este barata de un grup de stanci inierbate ce stau aninate deasupra unui valcel extrem de abrupt , iar dincolo de ele se intrezareste celebrul si spectaculosul "Canion Negru" - pasaj de o extraordinara frumusete ce constituie totodata portita de iesire din acest super traseu

Privind inainte spre Canionul Negru

Pentru a trece de acest mic "zid" de stanca ce ne bareaza inaintarea avem 2 variante :

Putem efectua o traversare pe la baza lui printr-o portita de stanca avand haurile in spate sau putem urca pe portiunea mai inierbata din stanga acestuia pentru ca apoi sa revenim in poteca dincolo de aceasta formatiune de stanci

Am ales varianta a doua deoarece data trecuta cand mai fusesem pe aici avusesem ceva emotii cand trecusem direct prin el imbratisand stanca si fara a intoarce privirea inapoi

Pe deasupra stancilor din nou in poteca

Degetul lui Anghelide strajuind semet trecerea noastra

Odata trecut si acest hop am intrat intre pereti ingusti ai canionului si am inceput sa depasim una dupa alta obstacolele intalnite in cale

Saritorile din canion par grele dar privind cu atentie posibilitatile de catarare descoperim o gramada de prize de picior si mana , mai ales pe partea dreapta a canionului , o multime de fisuri ce pot servi ca punct de sprijin pentru depasirea treptelor de stanca.

La jumatatea canionului exista chiar si un piton cu o bucla de cordelina probabil folosit pt a asigura la cobarare atunci cand stanca este uda

Lolek abordand cu voinicie una dintre saritorile canionului

 Inca o saritoare depasita....

Apoi un zambet catre obiectiv ...

Aproape de iesirea din Canionul Negru 

Si ultima saritoare depasita cu succes...

Odata iesiti din canion ni se deschide in fata o priveliste maiestuoasa - colti de stanca ce se pravalesc in genuni iar deasupra lor pajisti ierboase strajuite pe ici pe colo de palcuri de jneapan.

Aici luam o pauza de odihna si pentru a manca ceva dupa care impreuna cu Lucian urc spre Braul de Mijloc pe o limba de grohotis plasata in  stanga unei saritori spalate ;

Ceilalti raman sa-i astepte si pe cei intarziati - eu si cu Lucian ne indreptam spre Braul de Mijloc de unde decidem sa iesim in creasta pe unul din firele superioare ale Spirlei - traseu nemarcat dar pe unde mai iesisem cu un an in urma fara probleme

Privind din Braul de Mijloc spre prietenii ramasi la odihna iesirea din Anghelide

Poteca Braului continuand spre zona La Lanturi

Marcajul din Braul de Mijloc ce anunta intrarea in Traseul Anghelide

Muchii de stanca ce strajuiesc poteca braului

      Un rucsac ratacit pe Braul de Mijloc

Poteca braului spre Refugiul Sperantelor

"Locul Elis" un loc in care drumetul obosit isi poate pune cortul pentru a petrece o noapte intre seninarile albe ale Craiului

Un bradut aninat deasupra peretilor mari ce sta sa se pravaleasca la vale

Momaia din brau vazuta de la firul ierbii

Am inceput sa urcam pe limba de iarba de deasupra braului spre creasta , am ajuns intr-o muchie stancoasa in stanga apoi am continuat urcusul nostru ascendent pe partea stanga a muchiei efectuand diferite traverseuri si trecand peste mai multe brate de piatra.

Am depasit si o portiune cu jneapan si am ajuns aproape de creasta avand in stanga noastra unul din firele superioare ale Spirlei ce isi au obarsia chiar in creasta nordica in apropiere de Vf. Sbirii

Urcand in forta spre Creasta nordica

O mare de jneapan si o muchie de stanca...

Pe aici ne-au purat pasii in sus...

Apropierea de creasta se simte din ce in ce mai mult...

Si iata ca si creasta ne apare in fata printr-o mica sa...

Odata ajunsi in creasta am luat o mica pauza de masa apoi am pornit la drum vioi spre Saua Padinei Inchise de unda urma sa coboram pe marcaj banda albastra spre Cabana Curmatura

Lucian admirand imprejurimile din creasta Nordica

Pe acolo am urcat din Braul de Mijloc in creasta

Jertfe aduse muntelui

Privind inapoi spre Vf. La Om

Am trecut peste trepte de stanca...

Ne-a aparut in fata Vf. Timbalul Mic...

Am coborat si prin hornuri stancoase ....

Am urcat si pieptis urmand deja cunoscuta bulina rosie ...

Am aruncat un ochi si peste un prag de stanca la cetatea Bucegilor...

Si dupa 1 ora si 40 de minute de mers la foc automat am ajuns pe Vf. Padina Popii si de acolo in Saua Padinei Inchise de unde ne-am coborat spre Curmatura pentru a ne monta cortul langa cabana.

Aici ne-am intalnit si cu niste prieteni ce urcasera pe Padina Hotarului , si dupa ce am montat cortul , am luat cina binemeritata la cabana apoi am mai stat la depanat povesti la cabana apoi la locul de corturi ;

Am vorbit si cu cei ramasi in Braul de Mijloc , ne-am linistit, acestia au parcurs Braul de Mijloc pana la ref. Sperantelor si de acolo in linistea nopii si-au purtat pasii pe Braul Cioranga Mare (Ramura de Sus) si mai apoi de la Vf. Ascutit prin Padinile Frumoase au ajuns la cabana in jur de ora 1 noaptea

Noptea a fost destul de agitata cu vant puternic si rafale de ploaie dar cortul a rezistat fara probleme

Dimineata ne-am trezit inconjurati de vaci ce pasteau nederanjate de nimeni printre corturi si dupa servirea micului dejun am coborat pe Valea Crapaturii in Zarnesti - traseu pe care urcasem de nenumarate ori dar nu coborasem niciodata

 

 Lucian pregatindu-se de plecare

 Cabana Curmatura si o parte din prietenii nostri ce-si strangeau si ei corturile

In Saua Crapaturii la intrare pe Valea Crapaturii

Pereti de stanca ce strajuiesc valea

Valea Crapaturii in amonte

Lucian si plaiul inflorat de la capatul vaii

La revedere Marite Crai !!! Sa ne auzim cu bine !!!!

Marți, 8 iulie 2008 - 03:48 
Afisari: 3,898 


lilian_mariu..