Skin Classic Skin White Skin Black & Whilte Skin Default Adauga la Favorite (In contul carpati.org)
Cautare:

Doneaza

Calendar

Octombrie 2021
LMMJVSD
123
45678910
11121314151617
18192021222324
25262728293031

Noiembrie 2021
LMMJVSD
1234567
891011121314
15161718192021
22232425262728
2930

Online

Vremea
Varful Timbalul Mic
Muntii Piatra Craiului

Voluntar in Carpati

Homepage

Lista de discutii

RT - 23-24 august 2008 - Piatra Craiului - Canionul Cioranga Mare (Muntii Piatra Craiului)

AVERTISMENT: Traseul descris NU este un traseu turistic. Parcurgerea sa este dificilă și necesită materiale specifice traseelor de alpinism și bune cunoștințe de cățărare pe stâncă.

 

Traseu: Canionul Ciorânga Mare

 

Grad de dificultate: 3A

 

Data: 23 august 2008

 

Prima escaladă: 16-18 iulie 1939

 

Echipa: Muha (frg), Emil (emils), Vali (valentin_c), Viorica și Octavian (octavian67) și subsemnatul Andrei (andrei).

 

Materiale folosite: coardă, 7-8 bucle echipate (de preferință mai lungi), 4 anouri (cel puțin 2 lungi, de 120 cm), carabiniere pentru regrupări, dispozitiv de filare, cască (foarte multe pietre instabile), papuci de escaladă, cordelină. Mai mult decât acest echipament folosit de noi, pot fi de ajutor pitoane, un set de nuci și câteva frienduri de mărime medie.

 

Sâmbătă: Plaiul Foii - Padina lui Călineț - Ref. Speranțelor - Brâul Ciorânga Mare - Canionul Ciorânga Mare - Brâul de Sus - Vf Ascuțit.

 

Duminică: Vf. Ascuțit - Brâul Ciorânga Ramura de sus - Ref. Speranțelor - Plaiul Foii.

 

După mai multe discuții și "reconfigurări traseu" avute cu Emil săptămâna trecută, ne decidem până la urmă asupra Canionului Ciorânga Mare. Muha și Vali se alătură imediat. Viorica și Octavian, aflați pe drumul de întoarcere dinspre Alpi se alătură și ei destul de repede cauzei.

 

Vineri noaptea, destul de târziu, ajungem la Plaiul Foii, unde instalăm corturile. Nu am prea mare succes în a-mi convinge colegii de tură să plecăm la 6 dimineața în traseu, așa că sâmbătă ne trezim pe la 8 și plecăm pe la 9.

 

Carpati.org

 

Carpati.org

(De-abia plecați din Plaiul Foii cu dorința de a intra mai repede în pădure și a scăpa de soarele destul de puternic)

 

 

Urcăm destul de repede pe padina lui Călineț. Izvorlul lui Orlovski de-abia mai curge. Trecem mai departe de Hornul Nisipos și alegem să urcăm pe sub peretele Malului Galben, apoi, în ritm vioi, trecem de adăpătoarea caprelor, ora 12:30 găsindu-ne la refugiul Speranțelor. O pauză de masă unde terminăm 90% din mâncarea pe care o aveam. Cu apa stăteam destul de bine, având în vedere și faptul că traseul pe care ni-l propusesem are o orientare ferită de soarele puternic al lunii august.

 

Carpati.org

(Malul Galben, după izvorul lui Orlovski)

 

 

Carpati.org

(Hornul Nisipos în stânga și hornul pe care am urcat noi in dreapta)

 

 

Carpati.org

(Hornul Nisipos)

 

 

Carpati.org

 

Carpati.org

 

Carpati.org

(La coadă la cățărat)

 

 

Carpati.org

(Fetele la liber)

 

 

Carpati.org

 

Carpati.org

(Hornul pe care am urcat, evitând Hornul Nisipos)

 

 

Carpati.org

(Adăpătoarea caprelor)

 

 

Carpati.org

(Harta traseului pe care l-am urmat de la refugiul Speranțelor)

 

 

Plecăm de la refugiu pe brâul Ciorânga Mare, puși pe fapte mari și probabil datorită entuziasmului care ne însoțea ratăm un pic poteca, traversând ceva mai jos vâlcelul cu Fereastră. Ca să reparăm eroarea (de care ne-am dat seama abia a doua zi, la întoarcere), urcăm un horn destul de inclinat dar cu prize bune, ajungând la baza vâlcelului cu Smârdar, unde cotim stânga pe poteca "oficială" a brâului Ciorânga.

 

Carpati.org

(Intrarea către vâlcelul cu Fereastră)

 

 

Carpati.org

(Hornul pe care am revenit in poteca "oficială" a Brâului Ciorânga Mare)

 

 

Carpati.org

(poteca Brâului Ciorânga Mare într-o porțiune bine conturată și marcat cu o momâie)

 

 

Trecem printr-o interesantă fereastră naturală care ne amuză și ne crește bună-dispoziția și mai mult. Prima vale care ne apare, pe dreapta, este Canionul Ciorânga Mare.

 

Carpati.org

(Pinguin style Emoticons)

 

 

Carpati.org

(Panoramă de pe Brâul Ciorânga spre valea Bârsei)

 

Carpati.org

(Vedere către peretele Mare din Padinii Popii)

 

La baza canionului, rămânem un moment impresionanți de măreția pereților ce străjuiesc traseul. Apoi ne echipăm cu hamurile și căștile din dotare și pornim mai departe, doar pentru asta am venit.

 

Carpati.org

 

Carpati.org

(Pregătiri)

 

Carpati.org

(Pe bolovani)

 

Carpati.org

(Aspectul de canion și prima săritoare)

 

Carpati.org

(Vali apreciând situația...)

 

La început, avem parte de câteva săritori nu mai înalte de 2 metri, pe care le depășim ușor, fiind mai neliniștiți de grohotișul care se afla între săritori, aproape orice piatră reprezentând un potențial proiectil pentru cel din spatele tău. Căștile sunt absolut necesare.

 

Carpati.org

(Sus - eu apreciând situația, in dreapta jos Vali și Octavian urcnând un bolovan)

 

Carpati.org

 

Carpati.org

(Săritorile obișnuite ușoare la care nu am scos coarda)

 

Carpati.org

 

Carpati.org

(Mult iubitele pante de grohotiș)

 

Ne documentasem în prealabil asupra traseului citind toate RT-urile și descrierile pe care le-am putut găsi și știam că sunt 3 săritori care pun probleme mai mari. Nu după mult timp, apare prima dintre ele, mai degrabă un horn spălat, lipsit de orice prize de 4-5 metri înălțime, cu o grotă destul de mare sub el și o mică fereastră în partea superioară.

 

Carpati.org

(Prima săritoare - cu o mică fereastră)

 

Carpati.org

 

Urc și bag coarda prin fereastră apoi Vali ramonează asigurat de Octavian. Ajuns sus, Vali regrupează într-un piton aflat pe partea dreaptă (în sensul de urcare) și urcăm și noi, ceilalți, ramonând fiecare cum s-a priceput mai bine. Prin ramonaj, trecerea hornului nu este dificilă, însă este necesară buna cunoaștere a tehnicii. Gradul, în opinia mea, 3+ (ramonaj).

 

Carpati.org

(Ramonaj I)

 

Carpati.org

(Ramonaj II)

 

Carpati.org

 

Vin câteva obstacole minore, combinate cu urcușul pe pantele pline cu grohotiș, apoi apare a doua săritoare pe care o abordăm pe partea stângă. Aceasta, înaltă tot de vreo 4-5 metri, nu este foarte generoasă în prize, destul de spălată, însă o trecem cu bine. Grad de escaladă, tot în opinia mea, 3.

 

Carpati.org

(A doua săritoare la care am scos coarda)

 

 

Înca ceva bolovani...

 

Carpati.org

 

Carpati.org

 

...apoi ni se deschide în față imaginea impunătoare a celei de-a treia săritori. Un horn spălat, înalt de 15-17 metri, cu o grotă mare la bază și pereți lipsiți de prize.

 

Carpati.org

(A treia și cea mai dificilă dintre săritori)

 

Vali este desemnat cap, și după ce își pune papucii, abordează săritoarea pe peretele din dreapta.

 

Carpati.org

(Încălzim capul de coardă Emoticons)

 

Urcușul este ușor pe spate la bază, apoi se intră într-un horn, după care se face un traverseu spre stânga deasupra săritorii. Pitoanele sunt relativ dese (cam 6-7 asigurări pe această săritoare) însă traseul nu este deloc banal.

 

Carpati.org

 

Încă un pas și este sus. Regrupează în două pitoane solide apoi începe să ne fileze. Emil pleacă următorul. Are două tentative terminate prematur cu câte o dezlipire de perete, însă nu se descurajează, a treia oară fiind cu noroc. Muha urcă destul de sigur și fără probleme (cel puțin așa a părut de jos).

 

Urmează Vio care trece pasajul în bocanci.

 

Carpati.org

 

Carpati.org

(Pinguini deasupra săritorii)

 

Carpati.org

(Pinguini la baza săritorii)

 

Carpati.org

 

Urcăm și rucsacii pe coardă (fiind aproape imposibil să urci cu ei în spate). Urcă și Octavian, foarte stăpân pe situație. Ușor descurajat de aspectul traseului, și curios să văd cum este urcușul pe coardă într-o surplombă, fără nici un punct de sprijin, eu urc pe coardă, cu două prusice. Urcușul este interesant, interactiv :D și obositor totodată.

 

Ajung și eu sus, suntem toți. Este 17:25, ne-a mâncat aproape 2 ore săritoarea asta.Continuăm mai departe în speranța că au trecut cele 3 săritori pe care le știam ca fiind mai dificile. Din păcate pentru cauza noastră, nu a fost chiar așa. Mai urcăm câțiva bolovani, câteva pante de grohotiș cu care eram deja mai mult decât obișnuiți.

 

Carpati.org

 

Și mai apare o săritoare, în trepte, destul de spălată. Vali și Vio, aflați mai în față, sunt de părere că este mai facilă o abordare pe peretele din dreapta, cu gândul de a face, ulterior, un traverseu înapoi în firul văii. Din păcate ajung pe o platformă la vreo 5 metri deasupra bazei săritorii unde Vali e obligat să treacă de la bocanci la papucii de cățărare, timp în care Octavian urcă la ei cu coarda, pentru o eventuală asigurare.

 

În acest timp, Muha, Emil și cu mine, aflați la baza săritorii, începem să simțim vântul care vrea cu tot dinadinsul să ne țină companie și ca să mă încălzesc, îmi pun papucii și încerc o abordare pe firul văii. Calculez de șapte ori fiecare pas (nefiind deloc asigurat :(, situație care nu îmi convenea absolut deloc), mă cațăr pe prima treaptă a săritorii apoi ramonez urmptoarele două trepte, ajungând deasupra săritorii.

 

Vali ajunge într-un punct mort și după ce reușește să îmi arunce unul dintre capetele corzii rapelează până la Vio și Octavian.

 

Carpati.org

(A patra săritoare)

 

Ajuns sus și cu coarda în mână încep să caut posibilități de regrupat. P-acolo însă era curat, curat. Niciun piton, nici măcar un țanc sau o clepsidră. "Ce bun mi-ar fi fost un piton", mă trece un gând. Nu am ce face și trebuie sa mai urc un pic, până la un bloc destul de mare încastrat sub care văzusem două clepsidre. Din păcate, acestea se cam clătinau și probabil nu ar fi ținut o eventuală cădere, așa că urc peste bolovan unde găsesc, dupa ceva căutări, un piton zdravăn pe partea stângă. Regrupez și filez iar când termină toți de urcat, ceasul se apropia vertiginos de ora 20. Și nu păream deloc să fim prea aproape de ieșirea de pe vale.

 

Carpati.org

(Vali urcând în șpraiț, eu la filat)

 

Mai urcăm o serie de bolovani și o altă (a câta??!?...) pantă de grohotiș și ajungem la o altă săritoare destul de urâtă. Spălată și foarte expusă pe stânga și cu prize mici și fără rost pe dreapta.

 

Carpati.org

(Succesiune de bolovani către a 5-a săritoare)

 

Cu aripile de Batman încă prinse de la ultima săritoare, mă angajez pe partea stângă filat de Octavian mai mult de moral și cât să nu mă duc până în Plaiul Foii în eventualitatea unei căderi.

 

Urc jumate de săritoare prin doi pași mari și dau nas în nas cu porțiunea superioară, o placă destul de înclinată și lipsită de vreo priză folositoare. Colegii mă ajută enorm, de jos, să îmi măresc încrederea în aderență și după încă doi pași rapizi sunt iar deasupra săritorii. Fericire că am trecut-o, supărare pentru că iar nu găsesc nicio posibilitate de regrupat.

 

Începe să se întunece simțitor și mă văd nevoit să urc iar pentru a găsi un țanc. Mai departe, în față, o pantă înclinată la aprox 50-60 de grade, piatră instabilă amestecată cu pământ. Orice numai un țanc nu. Incredibil! Urc încet preț de vreo 20 de metri, destul de greu pentru că trebuia să testez fiecare priză. Extrem de friabilă această porțiune superioară a văii.

 

Găsesc în sfârșit, când aproape mă blocasem pe singurele prize mai solide, un țanc în care leg coarda aproape orbește (pentru că se întunecase aproape complet, ce bine e să știi să faci nodurile și pe întuneruc...) iar Vali trece pompierește săritoarea, ajunge la mine, trece mai sus, asigură un pic mai sus, mă scoate din bucluc, apoi el urcă mai departe până i se termină coarda. Și el găsește destul de greu un țanc bun de asigurat, după care, ca să nu mai pierdem timp, urcăm toți pompierește pe coardă.

 

Noaptea se instalase în totalitate. Octavian își asumă responsabilitatea de cap pe încă o lungime de coardă pe care o urcăm tot pompierește. Aceste două lungimi de coardă urcate pompierește sunt de fapt o pantă de aprox. 60 de grade care ziua ar fi fost cățărate la liber, însă noapte fiind, nu am vrut să riscăm vreo prostie.

 

Din fericire pentru noi, această a doua lungime o terminăm într-o zonă înierbată, în apropierea acului de la Amvon, acesta fiind situat în dreapta, cum am urcat. De aici, deși Cristea zice că se urcă în creastă pe traseul vâlcelului cu Fereastră (spre dreapta, după trecerea pe deasupra vâlcelului cu Smârdar), noi facem stânga și prindem Brâul de Sus care ne scoate după 30-45 de minute în creastă la vreo 200 metri sud de vârful Ascuțit. Este trecut de mizul nopții. Bucurie când vedem luminile Zărneștiului din creastă. Ajungem imediat la refugiu, cu gândul de a înnopta acolo.

 

Carpati.org

(Echipa: Emil, Muha, Vali, Vio, Octavian, Andrei (de la stânga la dreapta))

 

Facem poze de grup în fața refugiului, apoi ne înghesuim și noi în refugiu, ca sardinele în conservă, mai pe priciuri, mai pe lângă, mai pe jos. Toată noaptea a bătut un vânt îngrozitor și niciunul nu prea am reușit să dormim cine știe ce.

 

Carpati.org

(Răsărit la Ascuțit)

 

A doua zi, nu pierdem vremea cu micul dejun sau cu strânsul sacilor și a rucsacilor și pornim pe la 7 să coborâm pe brâul Ciorânga Mare, ramura de sus. Îi ratăm la început intrarea, dar prindem poteca ulterior și traversăm în coborâre accentuată, apoi pe curbă de nivel pe la baza canionului Ciorânga și a vâlcelelor cu Smârdar și cu Fereastră, ieșind înapoi la refugiul Speranțelor.

 

Carpati.org

(În coborâre pe Brâul Ciorânga Mare Ramura de sus)

 

Carpati.org

(Prin fereastră am venit, prin fereastră am plecat)

 

Nu prindem prea mult vremea și urmăm același traseu ca la urcare, în ziua precedentă, cu o pauză mai măricică la izvorul lui Orlovski pentru hidratare. Plaiul Foii, strângem corturile, aglomerație mare pe DN 73A și pe DN 1 de la Predeal, Riviera, aglomerație mare până la București.

 

Concluzii:

- Un traseu foarte frumos și spectaculos dar și foarte dificil, relativ la văile de abrupt. Cotația de 3A mi se pare destul de întemeiată. Ce am cățărat eu, nu mi s-a părut a fi mai dificil de gradul maxim 4 (și aici poate colegii mei care au cățărat săritoarea cea mare s-ar putea pronunța mai în cunoștință de cauză asupra gradului ei), însă lipsa asigurărilor constituie un plus în cota stresului psihic.

- Exceptând a treia săritoare, cea mare, cu grotă, care este pitonată relativ decent, pitoanele sunt o raritate absolută pe traseu. Nici țancuri sau alte posibilități naturale de asigurare nu prea există. Din acest punct de vedere este foarte bine ca cei care urcă să aibă pitoane, nuci sau frienduri pentru asigurări mobile.

- Canionul este plin de bolovani, care mai decare mai nerăbdător să plece în jos. Casca e cel mai bun prieten al omului pe-aici :)

- Brâul de Sus și Brâul Ciorânga Mare sunt marcate cu momâi, însă acestea sunt mai mult pentru confirmarea faptului că încă ești pe traseu decât pentru ghidare. Mai ales în partea superioară sunt șanse destul de mari de pierdut traseul.

- Este bine ca traseul să fie urcat de echipe de 2, maxim 3 oameni, pentru a nu se aștepta prea mult la săritori. Este de preferat să fie cel puțin o persoană care cunoaște zona pentru a evita rătăcirile.

 

Deși ne-a luat mai mult timp decât am calculat noi inițial, cel mai mult m-a bucurat modul în care am urcat ca o echipă, ajutând fiecare acolo unde a putut și făcând ce putea mai bine pentru a ajunge toți, în siguranță, sus. Emoticons



Sâmbătă, 30 august 2008 - 16:25 
Afisari: 3,312 


Postari similare:





Comentariile membrilor (22)

mike
mike
Rucsac
 
1
In sfarsit vad si poze din tura....zisei eu ca si emil, m-oi duce si eu pe acolo cu caproiul cap de coarda dar doar daca nu cade o strop de ploaie in ultimele 5 zile Carpati.org...ca altfel nu ai nici o sansa


Sâmbătă, 30 august 2008 - 17:04  

vintila
vintila

 
2
Octavian incepe sa isi piarda din notorietateCarpati.org ---- a schimbat geaca nu o sa il mai recunoasca lumea asaCarpati.org

Eu propun ca de acum Octavian sa vina in ture cu ambele geciCarpati.org una pentru poze si cealalta pentru confortul sau termic.


Brava baieti, frumoasa tura si palpitanta.

Ati mai testat niste limite... deci se poate.


Sâmbătă, 30 august 2008 - 17:23  

mike
mike
Rucsac
 
3
Sa vezi Nasule soc cand ne-am intalnit in tari straine cu octavian si viorica si in loc de niste aparitii galbene ne-am trezit cu niste alpinisti rosii din cap pana in picioare....Noroc ca eu am geaca albastra si radu verde ca altfel de am fi toti rosii nu ne mai recunoastem intre noi


Sâmbătă, 30 august 2008 - 18:24  

kya
kya
Coarda
 
4
Mey, cat calcar ati vazut cu ochii! Era sa fac alergie la creta numai vazand pozele...

Eu una il cred pe Andrei si-mi asum concluziile lui asupra traseului, astfel, el devenind cu totul neinteresant pentru mine, pe viitor Carpati.org

No, hai acum si la ceva iarba verde la Leaota, dupa atata grohotis!


Sâmbătă, 30 august 2008 - 19:29  

eugen
eugen

 
5
Pe-atunci am fost si eu prin Crai, nu la catarat, ca voi, dar nici la gratare! Si nici pe poteci prea umblate. Bravo voua, frumoasa relatare. Da, importanta este aceasta mentalitate: de a ajunge toti in siguranta.


Sâmbătă, 30 august 2008 - 21:56  

satov
satov
Caraba
 
6
Foarte frumos canionul, bravo Andrei, bravo trupa Carpati.org. L-am admirat si eu asta vara, din peretele lirei. Despre a treia saritoare parca am retinut de la echipa care a mers prin canion ca ar fi cam 6 gradul la liber. Desi mai simplut si mititel, e fain si Anghelidi si merita batut, eventual ca retragere din braul de mijloc. Inca o descriere a canionului terminata tot cu ceva peripetii, a unor prieteni. Numai bine !

Link la descriere: http://vladcondratov.blogspot.com/2007/10/agonie-si-extaz-in-crai
.html


Sâmbătă, 30 august 2008 - 22:47  

octavian67
octavian67
Caraba
 
7
@Cristi - sa nu-ti faci probleme ca va disparea din peisaj geaca galbena, doar ca acum veneam de la Viena si nu am reusit sa trecem si pe acasa Carpati.org
Si sa stii ca ne recunoaste lumea si asa, Andrei este martor Carpati.org

Saritoarea a 3-a este destul de dificila, fiind si usor surplombata pe prima parte.


Sâmbătă, 30 august 2008 - 22:51  

andrei
andrei
Busola
 
8
Am uitat sa mentionez ca, la coborare, intersectandu-ne cu alte grupuri, Vio si Octavian au fost recunoscuti de cineva: "Tu esti Octavian de pe carpati, ti-am citit jurnalele". Din cate stiu eu, nu este prima oara cand pateste asa ceva Carpati.org


Sâmbătă, 30 august 2008 - 23:01  

andrei
andrei
Busola
 
9
Satov, descrierea linkata de tine a fost una dupa care ne-am documentat inainte sa ne avanturam in traseu Carpati.org


Sâmbătă, 30 august 2008 - 23:04  

silviu321
silviu321

 
10
Foarte frumosa tura, si jurnalul e pe masura!!!
Felicitari!


Sâmbătă, 30 august 2008 - 23:06  

ovidiu-mihai
ovidiu-mihai..

 
11
Dupa parerea mea, cea mai frumoasa tura ,dar si periculoasa...bravo voua=D>


Duminică, 31 august 2008 - 12:31  

silvique_ms
silvique_ms
Caraba
 
12
Bravos, mei, piguini! Frumoasa treaba! Misto tura! Carpati.org


Duminică, 31 august 2008 - 20:48  

mihai_fl
mihai_fl
Caraba
 
13
Foarte buna descrierea traseului, felicitari pentru tura. Eu am fost cel care v-am salutat Carpati.org.
M-am uitat si eu de cateva ori la acest canion, intrarea, dar n-am indraznit sa-l abordez. Acum imi este clar cum arata pana sus.
Ture frumoase si jurnale pe masura.


Luni, 1 septembrie 2008 - 10:24  

felicia
felicia
Coarda
 
14
Felicitari si respecte!
A trebuit sa imi inchid gura cu mana dupa citirea jurnalului Carpati.org


Luni, 1 septembrie 2008 - 12:07  

varverica
varverica
(admin)

 
15
Bravos, pinguini!


Marți, 2 septembrie 2008 - 11:42  

paciu
paciu

 
16
Super canionul! O intrebare totusi: ce grad are la rothpunkt? Gradul de 3A nu ma satisface la ce saritori am vazut in pozele voastre: banui ca ar fi niste pasi de 6 p-acolo, din ce-am vazut,, caz in care este cu mult peste 3A....as vrea candva sa-l aprcurg, sid e aceea va intreb, ca s astiu excat in ce ma bag- la pasi de 6 cu asigurari iluzorii oricum nu as intra decat secund, cu un cap de coarda as acum ati avut voiCarpati.org.

Toate bune, Tavi


Miercuri, 3 septembrie 2008 - 23:07  

andrei
andrei
Busola
 
17
Vali a apreciat ca saritoarea a 3-a, cea mai dificila, ar avea un grad 6 la rotpunkt.


Miercuri, 3 septembrie 2008 - 23:10  

octavian67
octavian67
Caraba
 
18
Numai saritoarea a 3-a are acei pasi mai dificili, iar asigurari sunt suficiente pe saritoarea respectiva. Restul saritorilor au pasi de escalada mai usori, dar nu de neglijat, avand in vedere si roca friabila pe alocuri, si nu au asigurari intermediare. Deasemenea, de retinut, saritorile au iesirea cam spalata.
Numai bine.


Miercuri, 3 septembrie 2008 - 23:51  

paciu
paciu

 
19
Multumesc Octavian. Cred ca m-as decsurca secund pe traseu, insa nu si cap. De curiozitate, nu ti se pare putin subcotat cu gradul de 3A, date fiind circumstantele?

Tot OctavianCarpati.org


Joi, 4 septembrie 2008 - 14:15  

octavian67
octavian67
Caraba
 
20
Eu cred ca la 3A (dificil) nu este subcotat. Probabil este dat gradul 3A deoarece depasirea celei de-a 3-a saritori se face, practic, prin escalada unui perete suficient de inalt.
De la gradul 4A/B (accentuat dificil) vorbim deja de pereti.


Joi, 4 septembrie 2008 - 15:01  

dana_vlaicu
dana_vlaicu

 
21
super si traseul, si RT-ul Carpati.org Am auzit eu ceva vorbe marti, dar acum m-am convins Carpati.org. Mike, daca va bate gandul sa ajungeti pe acolo, zi-mi te rog si mie!


Vineri, 5 septembrie 2008 - 14:19  

mike
mike
Rucsac
 
22
Bine Dana, tinem legatura atunci Carpati.org


Vineri, 5 septembrie 2008 - 17:32  


 




Trebuie sa te autentifici pentru a putea adauga un comentariu

 
0,0737 secunde

GetaMap.org | Maps from all over the world | ro | fr | es | de | Calculator distante
ViewWeather.com - A new way to view the weather | nl.ViewWeather.com | sv.ViewWeather.com
Regulament carpati.org
© copyright (2004 - 2021) www.carpati.org