RT - 17-19 noiembrie 2006 - Hasmas (Muntii Hasmas)

La invitatia unui coleg de serviciu, mi s-a ivit ocazia de a merge intr-o tura in Hasmas alaturi de membrii Ursului Trubadur, care mergeau intr-o tura pentru a sarbatori zilele de nastere a 4 dintre ei. Din vorba in vorba, in marele grup de ursi, am reusit sa inchegam o mica factiune Carpati.org, asa ca la capitolul Echipa ii voi trece doar pe cei de pe carpati.org: Echipa:Mugur (mugur_m), Emil (emils), Catalin (catalins), Marius (lilian_marius), Viorica si Octavian (octavian_67), Radu (griz) si eu (andrei). Si asa ne intalnim noi in fata garii de nord, vineri seara, pe la 20:45, avand tren la 21:30 si bilete pe care scria ca destinatie finala Izvoru Oltului. Trupa mare, 7 carpatisti si vreo 30 de ursi, blindati cu rucsaci maaari, unii chiar imensi si doua chitari.Ajunsi in incomodele compartimente de tren, fixam rucsacii pe rafturi intr-un mod cel putin ciudat: in loc sa ii punem normal, paralel cu peretele vagonului, ii punem perpedicular pe peretele vagonului, cu partile superioare atarnand in afara, si legati pe sub rafturi cu centurile lor de brau. Compartimentul avea in felul asta un aspect de vie.Cu cantec pe tren, ajungem la ora 3 dimineata in Izvoru Oltului, dupa ce pescuit un mugur_m din Brasov si dupa o frana naprasnica a trenului, undeva in mijlocul campului, cauzata probabil de o tragere a semnalului de alarma, si care a dat cativa rucsaci jos, neinregistrandu-se victime sau pagube materiale. Asa ca iata-ne in Izvoru Oltului, o micuta localitate de munte, cu numele trecut pe gara atat in romana cat si in maghiara (o alaturare de litere greu de pronuntat, d-apai de tinut minte):

Urmeaza o echipare rapida, si o luam la pas alert spre orasul Balan, punctul de acces in masivul Hasmas. SIngura inconvenienta este ca din Izvoru Oltului unde ne-a deportat trenul pana in Balan sunt 11 km. 11 km drum asfaltat, o placere de mers pe noapte, mai ales pentru picioarele lui Catalin .

Facem noi vreo doua ore, in alertul nostru pas de rata, si ajungem in Balan, un oras al carui centru arata dubios de bine pentru un oras minier...

Facem o regrupare in punctul de inceput al traseului, marcat cu un indicator mare (care de altfel a fost singurul indicator scris DOAR in limba romana):

Era in jurul orei 5:30 dimineata, cand am pornit efectiv in traseu. Traseul Balan - cabana Piatra Singuratica porneste chiar din centrul orasului Balan, dureaza cam 1:30h, si este un traseu destul de lejer.

Incepe cu o panta mai accentuata, gen celei din spatele cabanei Gura Diham, pe urma continuandu-se cu o urcare destul de lina pe curba de nivel.

Fiind in jur de 40 de oameni, ne-am dispersat frumos intr-un luuung sir indian pe toata lungimea muntelui.

Cam cu vreo jumatate de ora inainte de a ajunge la cabana se hotaraste si soarele sa rasara, asa ca nu mai avem nevoie de frontale, si pe de alta parte, pentru prima oara putem vedea peisajul muntilor Hasmas:

Ne continuam drumul pe poteca printre brazii inalti:

Poteca este foarte bine marcata, existand putine sanse de a te rataci, chiar si pe timp de noapte. Ultima parte a traseului este formata dintr-o panta accentuata, care din mine cel putin a cam scos sufletul, ca mi-am pus in cap sa o urc in mod turbo, doar cu doua pauze de 10 secunde pentru niste poze:

Ajungem la cabana (1430 m altitudine oficiala, GPS-urile indicand totusi 1504 m) in intervalul 7-8:30 (eram dispersati bine :D), iar dupa ce ne luam in primire cheile de la camere, facem un dus, ne uitam un pic la televizor, si pe urma coboram la un biliard. Nu, nu e bine. Reformulam: Dupa ce ne aruncam rucsacii in camere, vedem noi chiar langa cabana ditamai stanca.

(asa arata interiorul cabanei. Cabana este mai mult un refugiu decat cabana, 2 camere fiind deschise publicului larg, cazarea 3 RON / noapte, sobe in ambele camere (una din sobe insa infundata), cabanierul pune la dispozitie doar topor si un joagar, trebuie sa te duci singur sa iti tai lemnele din padure - oricum putina miscare face bine)

(Varful Piatra Singuratica - 1585 m (pe GPS))

Aflam repede ca ala e Vf. Piatra Singuratica, si la cum ne sticleau ochii cand am vazut ca nu e poteca si trebuie catarat, am zis ca sa nu mai pierdem nici o clipa, asa ca luam muntele de piept:

Eu ma opresc undeva intr-o mica sa, pentru ca nu imi placea deloc felul in care alunecam (stanca era destul de uda si foarte expusa). Viorica, Octavian, Emil, Mugur si Marius reusesc sa ajunga pana sus, in schimb :)

Reintorsi la cabana, se facuse intre timp ora 10. Pe cer nici un nor, si un soare care deja incalzise bine aerul. Asa ca scoatem noi frumos izoprenele afara si ne intindem ca soparlele la soare, unde zacem cateva ore bunicele.

Intre timp, Marius nu prea avea stare, asa ca isi gaseste omu o stanca de vreo 4 metri si incepe sa simuleze niste rapeluri.

Pe la ora 13:00, Octavian, Radu, Mugur si Emil pleaca intr-o tura pana pe Vf. Hasmasul Mare, aflat undeva la vreo 2 ore departare.

(Ei sunt cei care au vrut sa vada cum se vede de pe Hasmasu Mare - asteptam completari sa stim si noi cum a fost)

Eu raman la cabana, cu gandul de a urca pe Vf. Piatra Singuratica, sa pot sa fotografiez apusul soarelui. Pana sa apuna soarele, fac o tura prin imprejurimile cabanei sa vad ce se poate fotografia...

Pe la 15:45 plecam spre varf. Cataram ce cataram si in vreo 20-25 de minute suntem sus pe el.

Se face seara si se face frig, coborarea de pe varf pune ceva probleme, prizele nefiind tocmai la indemana. In fine, coboram toti bine, ajungem la cabana, aici se intorsesera si cei de pe Hasmasu Mare, asa ca punem frumos o masa mare cu tot felul de bunatati.

Undeva pe la ora 18:00 ne bagam si noi in camera Ursilor, unde deja incepusera cantecele de chitara si voia buna.

Caldura aici era considerabila, ursii bagasera destul de multe lemne in soba, fapt ce a dus la aburirea lentilei mele si la incetzosarea pozei de mai sus. Oricum, sper sa redea un pic din atmosfera acelei seri. Cantece de chitara, ceva vin, bere si tarie de baut, 3 torturi, un La Multi Ani colectiv sarbatoritilor, alte cantece, si pe final retragerea in intimitatea sacilor de dormit.

A doua zi, duminica, la 7 suna mobilul a desteptare. Alungam lenea din noi, si ne facem curaj sa ne scoatem din sacii de dormit. Iesim afara, salutam soarele, mancam ceva, impachetam rucsacii, strangem gunoiul. Dam zvon ca vrem sa plecam, si reusim sa mobilizam pe toata lumea la o poza de grup in fata cabanei:

In jur de 8:45 plecam incet, noi carpatistii inaintea ursilor. Ne explicasera ei ca undeva mai jos intr-o poiana se face o bifurcatie cu un traseu marcat cu triunghi roshu. Balaurim noi nitzel printre brazi, si gasim traseul respectiv, poteca larga de vreo 2 metri, dar destul de abrupta pt a fi considerata drum forestier.

Coboram fara sa ne grabim prea tare, si ajungem in Balan undeva pe la ora 11:00. Acolo, norocu nostru, vedem un autobuz. Unul din membrii Ursului nu sta prea mult pe ganduri si tocmeste cu shoferul sa ne duca pana in Izvoru Oltului pt 4 roni de caciula. Fata de perspectiva mersului pe jos DIN NOU a celor 11 km, ni se pare o afacere foarte buna, asa ca umplem aproape complet autobuzul omului, si in vreun sfert de ora suntem in Izvoru Oltului.

Ajungem cu vreo 2 ore inainte de plecarea trenului, asa ca dam iama prin linistitul sat de munte sa gasim un magazin ceva. Mergem ceva pana gasim un bar rural de unde luam cate o bere, o palinka, si alte chestii la fel de bune si sanatoase, apoi ne reintoarcem in gara, tzup la bilete, tzup in tren. Personal pana in Brasov, unde zburam repede de pe linia 5 pe linia 2 unde ne astepta personalul de Bucuresti. Contribuim decisiv la umplerea unui vagon, si dupa ce facem rucsacii stiva pe doua banchete si pe spatiul dintre, se organizeaza o alta cantare

Intr-un final, in jurul orei 20:30, dupa 9 ore de trenuiala, personalul nostru cel de toate serile se descarca in gara Basarab de unde fiecare o ia spre casa lui.

Si uite asa s-a mai scris o tura, de data asta o tura mixta Carpati.org si Ursul Trubadur

In concluzie,

- toti carpatistii am fost foarte incantati de tura, atat de traseu, locatie, cat si de oportunitatea de a cunoaste membrii Ursului. Remarcat ca astia sunt ceva mai nebuni decat noi. :)

- vremea a fost un factor determinant pt reusita turei, mai bine nici nu se putea; probabil a fost ultima tura "de vara" de anul asta

- pus ochiu pe cateva trasee pitonate pe stanca Pietrei Singuratice, roca buna, trasee nu foarte grele. Musai de venit la vara cu coarda si papucii.

- Hasmasul este un munte tare frumos, atat ca trasee cat si ca peisaje. Mi se pare ca se aseamana f mult cu Piatra Mare. Ar fi frumoasa o tura de 3-4 zile, pt a face intregul masiv.

- cabana este destul de accesibila, si desi conditiile nu sunt chiar de 5 stele, oricum, sper sa nu fie ultima tura aici in Hasmas

Acestea fiind zise, inchei relatarea turei, asteptand sa ne vedem cu bine la urmatoarele ture :)

Miercuri, 22 noiembrie 2006 - 09:25 
Afisari: 3,284 


andrei