RT - 15-16 iulie 2006 - Creasta Muntilor Iezer (Muntii Iezer - Papusa)

Un nou weekend la munte. Al treilea consecutiv. De data asta insa, o destinatie noua, unde nu mai fusesem niciodata: Muntii Iezer. Din Bucuresti am plecat 3 masini spre Pitesti, aici mai alaturandu-ni-se inca 3 masini. In total 23 de oameni. La capitolul Echipa, voi trece doar pe cei care am strabatut creasta:Echipa:- Irina (irina99)- Mike (mike)- Corina (corinache)- Silviu- Mihai (comins)- Raluca & Cristi (vintila)- Andrei (andrei)Traseul:- sambata: Voina - ref. Iezer + o scurta incursiune pana in creasta (cu albastru mai jos)- duminica: ref. Iezer - Vf. Iezerul Mare - Vf. Rosu - Muntele Batrana - Spintecatura Papusii - Muntele Papusa - Saua Gradisteanu - can. Cuca - cab. Voina (cu verde mai jos)



Si asa ajungem pe la 9:45 la cabana Voina. La ora 10:00 rucsacii sunt in spinare, si pornim incet la pas.





Pe prima portiune de urcat, prin padure, ploaia ne face figuri. Ploua intai mocaneste, iar mai apoi in averse, facandu-ne sa ne punem pelerinele si sa le dam jos de 3-4 ori. Pret de o ora mergem pe un drum forestier, apoi poteca o taie de-a dreptul pe un versant, asa incat urcusul este destul de anevoios. Intalnim si cateva portiuni care ne pun bete in roate, intai trecerea unui rau cu un debit destul de impresionant peste un "pod" improvizat din cativa busteni putrezi si uzi, iar apoi prin faptul ca poteca trecea prin mijlocul unei balti cu dimensiuni de lac, ocolirea insemnand practic catararea pe un versant.Pe la 13:20 ajungem in prima poiana, unde, beneficiind si de pauza ploii, ne oprim 20 de minute pentru regrupare si o mica masa.





Ne continuam drumul pe valea Izvorului Iezerului, spre deliciul meu, poteca trecand chiar prin mijlocul raului pentru o distanta de cateva zeci de metri, pe aceste portiuni fiind nevoe si de ceva catarare pe bolovani.Pe la ora 15:00 iesim din padurea de jnepeni (destul de inalti, dealtfel).





(iezerus rossus)Mai avem inca o bucata buna de mers, crestele Iezerului privindu-ne semete de sus:



Pe la 16:00 ajungem la refugiul Iezer:



Acum sunt nevoit sa fac cateva precizari asupra acestui refugiu. Comparativ cu cele din Bucegi si Piatra Craiului pe care le-am tot populat in ultimele luni, ref. Iezer este de-a dreptul Hotel. Facut din piatra, cu 3 camere mari, nu ploua si nici nu bate vantul inainte. Ba mai are si sobe, in care baietii de la salvamont Campulung facusera deja un foc, cand am ajuns noi. (si ne-au mai servit si cu ceai si ciorba fierbinti). Exista chiar si cateva saltele extrem de confortabile care, puse pe priciuri, fac un pat pe cinste. (Din cate am vazut, saltele ajung cam pt 15 oameni, insa in refugiu incap, dupa parerea mea, in caz de nevoie, si 30-40 de oameni.)Refugiul este situat intr-o caldare glaciara, la aprox 100 de metri diferenta de nivel sub creasta si la 50 de metri de lacul Iezer:



Colegii de tura care venisera cu corturile le monteaza rapid:



apoi, dupa o masa mai sanatoasa, unii dintre noi (Irina, Mike, Corina, Raluca, Cristi, Mircea, Mihai si eu) ne hotaram sa urcam pana in creasta, asa, ca sa ne facem pofta pentru a doua zi. Pana sa ajungem sus, reusesc sa surprind digital pentru eternitate, cateva particele ale naturii:







Vremea devenise placuta. Cerul se inseninase, nici urma de nori de ploaie. In jumatate de ora suntem pe creasta:



Aici, cu harta in mana, identificam varfurile Iezerul Mare si vf. Rosu, si admiram chiar si partea sudica a Pietrei Craiului. Fagarashii erau cam cu capul in nori.



Mergem aprox. 200 de metri spre sud pe creasta, si ajungem la Crucea Ateneului:





(Lacul Iezer vazut de la Crucea Ateneului. In stanga sus, refugiul. Corturile la jumatatea distantei dintre refugiu si lac)



(Lacul Iezer. Printre proprietatile sale naturale: iti ingheata mana cand o bagi in el)Coboram apoi pe langa lac spre refugiu. Ajunsi pe la jumatatea coborarii, Cristi vrea sa mai vada o data cum arata lacul Iezer vazut de sus, si se reintoarce in creasta. Cand coboara din nou, are si rucsacul la el ;-)Ajunsi la refugiu, constatam ca se pornise vantul. Nu era frig, insa vantul sufla puternic, si nu prea era de stat afara. Soarele tocmai se pregatea sa apuna...



Si pt ca nu luasem chitara cu mine doar ca sa vad cat de bine se fixeaza pe rucsac, hotaram sa dam startul serii culturale, animati fiind si de cei 3 prieteni noi scosi din rucsac: Alex, Andri si Ion.









Cantam cam tot ce stim in materie de cantece de munte. Celebrele cantece cu tiganii fac sa rasune intreaga vale. Urmeaza mici reprize de Phoenix si Colibri. Cantam si un Wind Of Change, ca sa nu zica Scorpions ca nu au ajuns in creierul muntilor nostrii.In ultimele minute ale serii culturale, cand lumea incepuse sa se retraga prin corturi (le-am zgariat destul timpanele doar, nu?), ramanand doar noi, carpatistii, incercam sa punem pe muzica frumoasele versuri pe care Mike le-a scris, dupa ideea lui Nae, ca un IMN al carpatistilor.Desigur, ii revine lui Mike placerea de a va face cunoscute versurile, in RT-ul ei.Pe la miezul noptii oprim cantarea. Afara un cer instelat, superb, cum doar de la munte poti vedea: stea langa stea. Vantul insa incearca sa stabileasca noi recorduri de viteza. Obositi, si pt ca sa fim voinici a doua zi, cand ne astepta un traseu mai lung, ne dedicam somnului.N-am apucat sa inchid bine ochii si deja suna ceasul. Duminica, ora 5:00. Caldura placuta in sacii nostri de dormit. Pret de cateva minute, ne tot invitam unul pe altul afara sa vedem cum se prezinta vremea. Corina face actul de curaj, si se intoarce dupa 2-3 minute: e o vreme superba. Nici un nor pe cer. Numai bine de facut creasta. Risc de radiografii: minim.Asa ca in cateva minute iesim cu totii din saci, si incepem sa strangem rucsacii. Ies afara si surprind si rasaritul:





Mancam ceva, Cristi strange cortul, inchidem rucsacii, fixez chitara pe rucsac. Si cum drumetului ii sade bine cu drumul, la 6:10 pornim in traseul de creasta. (marcat BR).



In cam 40 de minute, dupa un urcus destul de abrupt, suntem pe creasta. Vizibilitate excelenta, conditii meteo perfecte pt o tura de creasta. Vedem Fagarashul spre nord-vest, iar spre est avem in prin plan Iezerul Mare, Muntele Batrana si Muntele Papusa. In plan secund, se vede o portiune din Piatra Craiului. Spre sud-est, Muntii Leaota.Pornim. Pe o portiune, poteca merge un pic pe sub creasta. Eu insa las poteca in stanga si urc pana pe creasta, pentru fotografii:









(Vf. Iezerul Mare - 2462 m. In ciuda numelui, nu este cel mai inalt varf din Iezer)



(Fagarasul cu ceva norisori deasupra...)



Si iar la drum...







La 7:50 ajungem pe varful Rosu (2469 m). Mike ne face o poza, sa avem ce arata la nepoti:



Coboram un pic sub varf, unde suntem feriti de vant, si intindem prima masa:



Iar la drum...



Si iar in pauza...



Pe la 10:15 ajungem pe Batrana. (Indicatorul de pe Vf. Rosu ne dadea 3 ore pana pe Batrana, insa noi, cu toate pauzele noastre dese, am ajuns cam in doua ore).Din zona muntelui Batrana, atat dinainte cat si dupa varf, se poate vedea lacul Rausorul si barajul de pe acest lac, si chiar orasul Campulung.





Drumul ne este intersectat de o turma de oi, cainii insotitori avand grija sa ne escorteze suparati in afara ariei lor de patrulare (timp in care Mister Ciobanul Sef ne privea nepasator strategia noastra anti-caine-de-stana...).Pe la 12:00 ne apropiem de Spintecatura Papusii, si cum stam bine cu timpul, mai facem o pauza de masa. Mai urma doar urcusul pe Papusa, apoi doar coborare.



Mai departe la drum. Urcusul pe Papusa este comparativ mai greu decat pe Iezerul Mare sau pe Batrana.Insa o data ajunsi pe Papsua, panorama, cel putin spre est, ne-a lasat cu gura cascata...



Piatra Craiului, in toata splendoarea ei, vazuta dinspre vest...



(Detaliu: Marele Grohotis)Stabilim si noi ca e cazul sa facem si traditionala poza de grup:



Echipa (de la stanga la dreapta, mai putin primul, caruia nu i-am retinut numele - scuze): Mihai, Irina, Cristi, Corina, Raluca, Silviu, Mike.Tura noastra se apropia de sfarsit, mai avem doar coborarea. O mica mostra si cu vremea care ne-a permis aceasta tura:



Mai aruncam o privire in urma:



(Noi am mers chiar pe unde se intalneste cerul cu pamantul...)Coborarea...



Ajungem la cab. Cuca, pe la 15:20:





Pe drum spre Voina, ne ospatam cu delicatese naturale:



Si, la 16:25, ajungem iarasi la Voina, unde ne asteptau ceilalti prieteni, care coborasera cam pe unde urcasem sambata.



Dupa ce ne odihnim cam jumatate de ora, pornim spre Bucuresti. Autostrada Bucuresti-Pitesti se dovedeste a fi un infern, de la km. 50 circulandu-se bara la bara. De fapt nu, stateam bara la bara, mai bine zis.



Totusi, reusesc sa surprind un apus de soare numai bun ca final al unei ture de nota 10:



Asadar, la final, in loc de incheiere, concluzii:- Felicitarile merg la Cristi de data asta, pt organizarea turei si pt ca ne-a descoperit Iezerul.- Felicitari si Ralucai, pt prima ei tura impreuna cu noi. La cat mai multe si mai dese!- Toata tura am fost cu gandul la Nae & Co., prietenii nostri din masivul vecin. Incercarea de a-i contacta sambata seara a avut o singura finalitate: Lipsa Retea.- Muntii Iezer au un farmec aparte, de la dificultatea traseului, panorama si pana la cochetul refugiu Iezer, o pauza binevenita de Bucegi si Piatra Craiului. Sunt putin circulati, si oarecum izolati, pt ca trenul merge doar pana in Campulung, iar transportul Campulung - Voina este sub semnul intrebarii. Cea mai buna alegere ramane masina. Personala. Cine are. Cine nu, a prietenilor.- Drumul de la Campulung la cab. Voina este pe deliciul amatorilor de slalom. Poate fi comparat chiar cu drumurile din Bucuresti la capitolul gropi...Nu stiu altii cum sunt, dar mie mi-a placut si de-abia astept sa mai vin o data. Insa, pana atunci... unde mergem in urmatoarea tura?

Luni, 17 iulie 2006 - 22:48 
Afisari: 4,956 


andrei