Skin Classic Skin White Skin Black & Whilte Skin Default Adauga la Favorite (In contul carpati.org)
Cautare:

Doneaza

Calendar

Decembrie 2021
LMMJVSD
12345
6789101112
13141516171819
20212223242526
2728293031

Ianuarie 2022
LMMJVSD
12
3456789
10111213141516
17181920212223
24252627282930
31

Online

Vremea
Varful Parangul Mare
Muntii Parang

Voluntar in Carpati

Homepage

Lista de discutii

Rila & Olimp 2010 (Muntii -- Munti din afara Romaniei --)

Rila & Olimp 2010

 

Inca de anul trecut am analizat posibilitatea de a face o excursie montana in strainatate, scopul principal fiind acela de a cuceri cei mai inalti munti ai Europei si binenteles ca cel mai bun inceput am considerat a fi masivul Rila din Bulgaria, avand cel mai inalt varf din zona balcanica. La inceputul acestui an am inceput sa-mi fac planuri serioase impreuna cu “vechiul” meu camarad de munte si prieten Lucian (boredsnake), alaturi de care mai facusem muntii Macin, Fagaras si Piatra Craiului. Dupa mai multe luni de dezbateri am stabilit un traseu indraznet : aveam sa incepem excursia cu masivul Rila (vf. Musala) din Bulgaria, continuam cu creasta Konceto  (vf. Vihren) si terminam cu masivul Olimp (vf.Mitikas) in Grecia si bonus o baie la Marea Egee in Salonic. Au urmat pregatirea propriu-zisa: saptamani de documentari legate de ruta noastra si o reanalizare a vechilor principii legate de munte – aspectul principal – restructurarea bagajului carat pe munte, respectiv diminuarea simtita a greutatii de la o medie de aproape 25 de kg anul trecut, la maxim 15 kg anul acesta. In continuare povestea asa cum a inceput… 

 

Sâmbătă, 3 iulie

Am plecat din Brăila impreuna cu amicul meu Luci (boredsnake) la 10.15 inspre Bucuresti. Am ajuns in Bucuresti in jurul orei 14. Am incercat sa lasam bagajul in gara, dar fiecare bagaj costa 7 lei asa ca am hotorat de comun acord sa mergem prin oras impreuna cu rucsacele. Am luat metroul (biletul costa 2 lei si 50 de bani/ doua calatorii) si am coborat la statia Aviatorilor, de unde am pornit spre parcul Herastrau. Aici ne-am plimbat cu barcuta pe lac (biletul costa 5 lei/h). Am inchiriat apoi o bicicleta(gratuit) si ne-am plimbat pe rand. Din Herastrau   ne-am intors la gara in jurul orei 18.30. Trenul nostru catre Sofia trebuia sa soseaca in gara la 19.30 si sa plece la 20.02, insa a avut o “mica intarziere”, asa ca am plecat la 23.30. Timpul a parut ca trece mai repede intrucat in gara am facut cunostiinta cu Sabrine, o fata din Canada, care , ca si noi era in tranzit. Desi aveam aceeasi destinatie, ne-am despartit de Sabrine la urcarea in tren, deoarece ea a ales sa mearga la vagonul cu cuseta, in timp ce noi sarantocii, am ramas la vagon normal toata noaptea (am facut o noapte alba).

 

Duminică, 4 iulie

Am stat in vama de la Giurgiu foarte mult, in jur de o ora si jumatate. Am vazut in bezna noptii podul Prieteniei si Dunarea, care este foarte lata, de aproximativ 2 km. Inainte de a trece vama am completat gresit biletul si imi era teama ca voi avea probleme la vama, insa nu au existat nici un fel de incidente. Am inteles ca vamesii bulgari nu stiu engleza sau romana si cel putin cei intalniti de noi confirmau regula. Am ajuns in capitala Bulgariei cu o intarziere de 5 ore, in jurul orei 11, fapt ce ne-a dereglat traseul stabilit pentru munte dar cu putin mai mult efort puteam sa recuperam. Gara din Sofia arata ca orice alta cladire comunista din Romania anilor ’80. Cum am intrat in gara Lucian a schimbat la un centru de schimb valutar 70 € pe care a luat 126 de leva (1 leva si 80 de stotinki pentru 1 €). In total aveam aproape 170 de leva, bani care am considerat ca ne vor ajunge pentru Bulgaria. Ne-am invartit prin gara incercand sa aflam de unde pleca autobuzul spre oraselul Samokov. Am gasit intr-un final statia, aflata la circa 100-150 de metri de gara. Am cumparat de la casa 4 bilete (biletul costa 1 leva), deoarece auzisem ca si si bagajele voluminoase se taxeaza cu un bilet (regula e si la noi, doar ca nu se aplica). Dupa ce am taxat biletele am constatat ca uitasem o sacosa in tren, sacosa in care erau cel mai important, ghetele lui Lucian. Am hotarat in ultimul moment sa coboram si sa cautam in vagon sacosa, in speranta ca nimeni nu o luase. Si iata-ne alergand disperati inapoi pana la gara, in cautarea sacosei pierdute. Din pacate vagonul nostru cu care venisem fusese garat ori facuse garnitura cu alt tren si plecase. Am mers din nou la autobuz (413), am cumparat din nou 4 bilete si am pornit spre autogara, de unde am luat in continuare un autobuz “antic” catre orasul Samokov. Biletul Sofia-Samokov a costat 6 leva de pers. Am ajuns dupa o ora si ceva la autogara din Samokov. De aici am plecat catre un mall pentru a cumpara o alta pereche de ghete. Dar mall-ul orasului era mai degraba un amarat de supermarket in incinta caruia se afla un magazin gen Plus si cateva standuri aproape goale. Aici aveau doar incaltaminte pentru copii si nimic de marime mare, nici o gheata etc. Ne-am intors catre autogara, stiind ca mai aveam o ora-o ora si ceva pana pleca primul maxi spre Boroveț. Cu putin noroc am gasit un maxi care ne-a luat spre statiunea montana Boroveț. Biletul a costat 1,5 leva de pers. Am ajuns in Boroveț in jurul orei 14.30. Ajunsi aici, Lucian s-a dus sa-si caute ghete iar eu am ramas cu bagajele la un magazin de langa sosea, de unde am luat 2 cornuri Sevendays, o punga de BakeRolls (au costat 2,7 leva) si hartile parcului national Rila si Pirin(au costat 6 leva fiecare). Cand deja incepusem sa-mi fac griji, a aparut si amicul meu dupa aproape o ora. Partea buna era ca gasise si isi cumparase ghete si puteam urca pe munte. Partea proasta a fost ca ghetele l-au costat 139 de leva (75 €). Statiunea se află la 1300 de metri altitudine. Din statiune am luat telegondola (functioneaza de miercuri pana duminica de dimineata pana la ora 16, biletul este numai dus-intors si costa 10 leva de pers.), urcand astfel in circa 20 de minute pana la altitudinea de 2369 m. Privelistea din telegondola este fantastica, de o parte si de alta inaltandu-se brazi si molizi uriasi de circa 40-50 de metri. Ajunsi atat de brusc la o altitudine ridicata, am constatat ca temperatura era mai scazuta cu aproape 10 grade, asa ca ne-am echipat corespunzator. De aici mai aveam de urcat in total doar 556 de metri, dar care desi putini, au fost destul de provocatori. Am facut un mic popas la cabana Musala cu gandul sa servim ce mai ramasese din pachetul facut acasa, insa in scurt timp am realizat ca si mancarea fusese pusa in aceeasi sacosa cu ghetele, asa ca ne-am luat adio de la o masa decenta si am servit cate un corn cumparat din Borovet si niste fistic.In acelasi timp a inceput sa ploua usor, motiv pentru care ne-am echipat cu pelerinele si am continuat drumul. Traseul, in cea mai mare parte de dificultate mica spre medie, a fost mai solicitant incepand de la refugiul Everest (aflat la aprox 2700 malt.). Ajunsi la refugiu(ce seamana mai mult cu o cabana, avand conditii)  am ales sa inoptam aici, asa ca am lasat rucsacele, am luat strictul necesar si am plecat spre vf. Musala. Nu planuisem initial sa ne cazam la refugiu, insa aici nu prea mai ai unde sa mai intinzi cortul iar cazarea in refugiu nu costa decat 10 leva (22 de lei) de pers. Nu departe de cabana am putut admira lacul Inghetat, care spre surprinderea noastra inca mai era pe jumatate inghetat. Pana pe varf traseul (cel de iarna) este strabatut de cabluri prinse in stalpi de sustinere, menite sa usureze ascensiunea. Am ajuns in scurt timp pe varful Musala (2925m), destul de epuizati si cu frigul intrat in oase. Aici erau circa 6-7 ° C, dar vantul facea ca temperatura sa para si mai scazuta. Am inceput in scurt timp sa ma doara si capul dat fiind faptul ca nu eram acomodat cu altitudinea de aproape 3000 de metri. Aici, chiar pe varf exista o statie meteorologica care serveste in situatii de urgenta, si ca refugiu( cu plata-11 leva de pers.). Am servit un ceai fierbinte bine-meritat (costa 2 leva). Desi am servit cu mare placere ceaiul, atat eu cat si Lucian ne simteam rau. Efortul si vremea isi spusese cuvantul. Am fluturat tricolorul pe cel mai inalt varf din Balcani, am fotografiat apusul apoi am inceput sa coboram in jurul orei 20.50. 30 – 40 de minute mai tarziu am ajuns inapoi in siguranta refugiului, unde desi adapostiti de frig, tremuram destul de rau. In timp ce amicul meu s-a intins imediat in pat, eu am coborat sa fac la primus o supa instant. Am cumparat mai apoi 2 ceaiuri( 2 leva). Cele doua doamne de aici care administreaza refugiul nu vorbesc limba engleza, asa ca comunicarea am purtat-o mai mult prin semne, dar cred ca intr-un final au inteles ce vroiam pentru ca radeau de mine. Mi-au permis sa reincarc chiar si acumulatorul de la aparatul foto deoarece numai ele aveau acces la curent. Am servit supa si ceaiul sus la pat, insa nu ne-au facut sa ne simtim mai bine. Am tremurat pana cand am adormit.

Carpati.org

refugiul Everest (2709 m) Smiley

Carpati.org

cu tricolorul la 2925 m Smiley

Carpati.org

lacul Înghețat văzut de pe vf.Musala Smiley

 

 

Luni, 5 iulie

Ne-am trezit dimineata la ora 7 (check out-ul se face pana la ora 8), ne-am strans bagajul si am coborat sa servim micul dejun. Lucian a comandat 2 supe (3 leva), dar nu sunt prea sigur ca ce am servit noi era supa deoarece nu avea deloc zeama, ci mai degraga arata ca un piure mai moale, cu crutoane si branza rasa pe deasupra. A fost oricum delicioasa, plus ca am servit-o si fierbinte. Am mai luat o ciocolata calda (1,5 leva). La plecare am multumit gazdelor pentru ospitalitate (blagodaria). Am plecat de la refugiu in jurul orei 8.10. Nu departe de refugiu am avut privilegiul de a vedea o capra neagra, probabil un pui aproape adult. Am realizat ca nu mai aveam posibilitatea de a recupera timpul pierdut, asa ca aveam de ales - ori continuam cu parcul national Pirin (creasta Konceto si vf.Vihren), ori treceam in Grecia pentru a urca Olimpul (vf. Skala si Mitikas). Am hotarat sa facem masivul Olimp si sa renuntam la Pirini. Am continuat coborarea, iar in jurul orei 11.40 am ajuns la baza superioara a telegondolei Yastrebeț, respectiv la 2369 m. Aici, spre surprinderea noastra (telegondola este oficial inchisa luni si marti), cei responsabili de telegondola au fost dispusi sa faca pentru noi o exceptie si sa ne coboare. In consecinta, am economisit circa 6 ore de mers. Am ajuns in Boroveț in jurul orei 12. Primul maxi care pleca ianapoi spre Samokov sosea cel putin peste 2 ore, asa ca am mers la o casuta-restaurant, unde am comandat supa, cartofi prajiti cu branza si bere, care au costat 7 leva (de fiecare). La scurt timp dupa ce am servit pranzul, Lucian a oprit un taximetrist, care (in urma negocierilor) a fost dispus sa ne duca la destinatie pentru 5 leva. Am ajuns in Samokov in jurul orei 13.45. Din autogara am luat imediat autocarul catre Sofia (6 leva/pers.). Am ajuns in Sofia la autogara in jurul orei 15.15. Am luat apoi autobuzul 413 pana la gara. Ajunsi la gara, ne-am facut rezervare de loc ( 3 leva/pers.) pana la Salonic. Din gara nu prea poti lua o masa decenta, in schimb gasesti peste tot mancarea tip fast-food, multe felii de pizza, sandwich-uri ce seamana mai mult cu un buseu si alte produse de patiserie invechite la vitrina. Preturile in schimb erau chiar acceptabile, multe mai ieftine decat la noi. Am plecat din Sofia la 17.05 avand ca destinatie Salonicul. Ar fi trebuit sa ajungem la ora 23, insa am avut 2 ore intarziere, din cauza stationarii la vame, apoi nu departe de vama greceasca,   intr-o gara numita Strimon, am stat aproape o ora si patruzeci de minute, in asteptarea altor garnituri.

 

Carpati.org

capra neagră (Rupicapra rupicapra) Smiley

Carpati.org

masivul are o bogată rețea hidrografică, apa este rece si pură Smiley

Carpati.org

un gest laudabil…întreaga telegondolă pornită pentru doi turisti Smiley

 

Marți, 6 iulie

Desi am ajuns in Salonic in jurul orei 1 dimineata, aici erau 28° C si un aer foarte sufocant. Am lasat bagajele in gara intr-un dulap securizat (2 euro-8 ore), apoi am plecat sa vedem putin  orasul. Ulterior aveam sa constatem socati ca gara se inchide intre orele 1.30 si 5 (pentru descurajarea stationarii drogatilor). Masura a fost luata inca din 2002, se pare, in toata Grecia. De la 1 si ceva pana in jurul orei 4, ne-am plimbat prin Salonic pana la Turnul Alb. Orasul este treaz 24 din 24 de ore. Peste tot poti observa oameni, mai ales tineri, fie dansand in pub-uri cu deschidere stradala, ori stand pe trotuare in grupuri de 2-10 indivizi. Berea si sucurile ( probabil si drogurile) la cutie sunt omniprezente. Deasemenea, un alt loc foarte apreciat de socializare si distractie erau unul din mai multele vaporase tip bar-restaurant, care la un anumit interval de timp plecau intr-o mica plimbare prin laguna. Pe trotuar, exista si pista de biciclete destul de lata. Langa gara, orasul este un megasantier in care se contruieste o retea vasta de metrou. Investitia in acest proiect a fost de 1 miliard de euro. In rest, strazile sunt impecabile, fara gropi sau denivelari. Un dezavantaj pentru noi a fost ca aici magazinele se inchid in jurul orei 20, ramanand deschise doar fast-food-urile si alte localuri de noapte ce practipa preturi exorbitante, cam de 3-4 ori mai mari decat in Romania. Intr-un tarziu, dupa ce am cautat prin tot orasul un magazin alimentar (fara succes), ne-am cumparat cate un sandwich( 2,5 euro) si o apa minerala(1 litru-1 euro). Harta P.N. Olimp costa 5 €, asa ca am renuntat. Am asteptat apoi in fata garii pana la ora 5, cand s-a redeschis. Am vrut sa facem ne facem rezervare de loc pentru urmatoarea destinatie, dar am aflat ca nu avem nevoie pe un tren local, asa ca am urcat in tren. Trenul local dintre Salonic si Litochoro (punctul de plecare spre muntele Olimp) este aceeasi sageata albastra de la noi, diferenta constand in faptul ca este impecabil, luxuriant si poate merge cu peste 100 de km/h. Dupa circa 50 de minute am ajuns in Litochoro la 6.20. Planul initial era sa ne indreptam direct spre Olimp si sa parcurgem pe jos toata distanta de la mare pana pe varf (apx 35 km), dar epuizarea si-a pus in cele din urma amprenta asupra noastra. In consecinta am decis sa asezam cortul la malul marii Egee, sa facem o baie si sa ne odihnim cateva ore. Apa este foarte curata, cristalina iar vizibilitatea foarte buna, putand fi observat clar fundul marii in zona in care apa depaseste 1,5 m adancime. La scurt timp dupa ce am intrat in apa, am avut privilegiul de a observa cateva sepii, o caracatita, midii, meduze, bancuri de pestisori chiar si arici de mare. Am incercat sa prindem o caracatita sau o sepie, fara prea mult succes, insa am putut observa metoda lor de aparare si anume improscarea apei cu cerneala. Am iesit in cele din urma din apa fascinati de tot ce vazusem si am incercat sa dormim. In scurt timp soarelea inceput sa dogoreasca astfel incat am realizat ca ne vom coace de vii in cortul care devenise un cuptor cu microunde. Am strans cortul in jurul orei 11.30 si am plecat inspre munte la fel de obositi pe cat eram dimineata cand ajunseseram aici. In scurt timp canicula a inceput sa ne chinuie. Drumul pana in oras pe o temperatura de 35° C a parut un pustiu dezolant. Cred ca de la mare pana in oras am mers apx 6 km. Cand deja caldura ne supara rau si rezerva de apa era pe terminate, am gasit o casa cu robinet la strada. Dupa ce ne-am refacut rezerva de apa am mai stat la umbra cateva minute, apoi am continuat drumul. Am ajuns intr-un final in oras in jurul orei 13.15 unde prima oprire am facut-o la un restaurant. Am descoperit in scurt timp ca si aici preturile erau la fel de piperate (de trei ori mai mari decat la noi), pe scurt masa luata a costat aproape 30 €. Am plecat in continuare spre munte si nu departe de restaurant am gasit un centru de informare turistica unde spre surprinderea noastra, am aflat ca nu este permisa camparea in parc precum si aprinderea focului (deja in acel moment am realizat ca rucsacul meu fusese mai greu cele 4 kg ale cortului de care nu ne folosisem in nici o noapte). Doamna de la centru ne-a prezentat regulamentul parcului national Olimp, apoi ne-a trecut numele si nationalitatea intr-un registru (daca nu vrei sa iti faci traseul contracronometru respectand regulile lor rigide cea mai buna solutie este sa nu intri la centru de informare-astfel vei avea o scuza in care te intreaba cineva ceva). Camparea fiind interzisa in arealul parcului, trebuia pana seara la ora 20 sa ajungem la primul refugiu (refugiul A), dar cum acesta de afla la 2100 m alt.(distanta apx.24 km din Litochoro) am constientizat imediat ca nu aveam nici o sansa sa urcam 2000 de metri cu 15 kg in spate in 5 ore, asa ca singura posibilitate a fost sa luam un taxi din oras, care pentru 25 € ne-a dus 18 km (pe care i-am fi urcat in circa 8 ore) pana in Prionia, la limita parcului(1000 m alt.). Aici se afla o casuta-restaurant si un spatiu destinat parcarilor auto. De aici mai aveam de urcat 1100 de metri pana la refugiul A. Am inceput ascensiunea la 15.40. La scurt timp de la intrarea in parc am putut admira o mica cascada la care majoritatea turistilor se opreau. Pe traseu ne-am intalnit cu niste frati romani, care fusesera iritati de faptul intre Skala si Mitikas nu sunt instalate lanturi. Mai tarziu am intalnit o familie  din Israel - sotul, sotia si doi copii apropiati de varsta noastra. Acestia ne-au invitat sa servim un ceai traditional foarte bun. Nu departe de refugiu, ne-au depasit niste catari folositi pentru urcarea alimentelor (probabil si la coborarea deseurilor). Ulterior  am aflat ca sunt folositi si pentru coborarea turistilor pana in Prionia (contra sumei de 40 €). Am ajuns la refugiu in jurul orei 19.30, extenuati dupa cei 6,1 km parcursi aproape neintrerupt. Aici am fost imediat impresionati de ospitalitatea gazdelor, care ne-au oferit papuci in locul ghetelor (nu ai voie sa intri in camere incaltat), pe care le-am lasat la receptie. Ni s-a explicat ca nu avem voie sa folosim primusul (in ideea de a servi mancarea preparata aici).Cortul putea fi deschis (costa 4 €/pers.), insa noi ne-am cazat intr-una din camerele cu paturi comune (12 €/pers.). Refugiul este foarte diferit de conceptul romanesc, foarte curat si ingrijit(deseurile se arunca selectiv), singurul dezavantaj fiind acela ca nu te poti spala decat cu apa de izvor rece ca gheata. Ni s-a recomandat sa ne trezim dimineata pentru a observa rasaritul de soare. Seara tarziu am putut admira si fotografia cele cateva exemplare seculare de pini de Alep, despre care mi s-au spus ca ar avea circa 800 – 1000 de ani.

 

Carpati.org

cascadă aproape de Prionia…apă cristalină, rece si răcoritoare…Smiley

Carpati.org

cât mai avem…Smiley

Carpati.org

în marețul pin de Alep Smiley

 

Miercuri, 7 iulie

Ne-am trezit la ora 6, insa cel putin de data aceasta rasaritul nu a fost atat de spectaculos. Am servit micul dejun (costa 4 €) , care a constat in 3 felii de paine, un triunghi de branza topita, unt, margarina, miere de albine, gem si binenteles un ceai fierbinte. Am lasat rucsacele la receptie si am plecat in jurul orei 7.30 cu strictul necesar la noi. Pe drum am intrat cu capul in nori, dar spre norocul nostru s-a inseninat destul de repede. Am ajuns pe Skala (2866 m) in jurul orei 9.45. De aici, dupa un popas mai lejer, am continuat ascensiunea pana pe Mitikas, varful suprem al Greciei, (la care am ajuns dupa aproape 45 de minute). Am ajuns in jurul orei 10.45 pe vf. Mitikas (2918 m alt.), unde am putut admira peisajul spectaculos. Temperatura pe varf era de 18 ° C. Intr-o cutie de tabla am gasit jurnalul calatorului, in care am scris si noi cateva impresii legate de minunatia acestui loc. Am plecat in jurul orei 11.30. Nu stiu ce a fost mai dificil-urcarea de la Skala spre Mitikas sau coborarea inapoi spre Skala, timpul aici pare ca trece atat de brusc, atunci cand esti fascinat de maretia si frumusetea peisajului alpin. Pe traseu au mai fost destui turisti, dintre care ieseau in evidenta un ghid urmat de un mic grup de 4-5 indivizi legati de coarda (ce nu erau prea siguri pe picioarele lor). Am ajuns inapoi la refugiu in jurul orei 13, unde am servit o supa de fasole (4 €) foarte gustoasa, un sandwich (2 €) cu branza si rosii si un ceai Olympus (1 €) fierbinte. Am plecat de la refugiu la ora 14, ajungand in Prionia la 16.35. Ajunsi aici, amicul meu Lucian a concluzionat ca nu vom reusi sa prindem trenul daca continuam coborarea pe jos, asa ca a chemat un taxi din oras. Am plecat din Prionia in jurul orei 17.15 si pentru “numai” 33 € taxiul ne-a dus apx. 24 de km pana la gara din Litochoro. Am plecat spre Salonic la 18.30. Am ajuns la 19.30, insa de data aceasta nu am mai plecat din gara sa vizitam orasul. Trenul nostru Salonic-Bucuresti trebuia sa plece la ora 12.05 a.m., insa am descoperit stupefiati ca urma o noua zi de greva feroviara si asta incepand cu ora 12 a.m., deci nici trenul nostru nu mai pleca. Am vorbit cu casiera de la giseu, care ne-a spus ca va fi pus la dispozitia calatorilor un autocar (fara costuri suplimentare). Autocarul urma sa ne duca pana in Kulata, la granita, de unde urma sa ne continuam calatoria cu trenul. Aproape de miezul noptii am iesit din gara in speranta ca sosise si autocarul nostru. Acesta era deja parcat langa gara intr-un loc fara iluminat, iar scena creata de viitorii pasageri era una parca rupta din anii celui de-al doilea razboi mondial. De jur imprejurul autocarului oameni de toate nationalitatile se imbulzeau disperati asemeni unor sinistrati, sa urce cat mai repede in autocar, in timp ce soferul autocarului alaturi de un controlor de la tren incercau sa-si impuna autoritatea tipand si impingand inapoi oamenii panicati. Fiecarei persoane i se inspecta riguros biletul de tren si pasaportul/cartea de identitate inainte de a urca in autocar. Intr-un final am urcat si noi linistiti.

 

Carpati.org

Lucian s-a prins de varf…Smiley

Carpati.org

pe traseu Smiley

 

Carpati.org

unde ești frate ? Smiley

 

Carpati.org

popas pe Skala (2866 m)…pe fundal Mitikas (2918 m) Smiley

 

Carpati.org

ascensiune între Skala și Mitikas – stilul de-abușilea...Smiley

 

Carpati.org

români patrioți pe vf. Mitikas (2918 m) Smiley

 

Joi, 8 iulie

 Am ajuns un pic mai devreme la granita (2.30), de unde ne-am indreptat direct spre garnitura romaneasca a trenului. Am urcat la vagonul cu cuseta unde am platit controlorului roman rezervarea (22 €/pers.) si am rasuflat linistiti. Controlorul ne-a oferit cate un set de igiena personala (inclus in pachet) cu care ne-am “dezinfectat” inainte de somnul mult asteptat. Ne-am trezit dimineata odihniti dupa un somn sanatos. Ni s-a spus ca putem folosi dusul, asa ca am mers sa fac un dus (apa este rece din pacate). Am ajuns in Sofia la 8, unde Lucian a coborat sa mai cumpere niste sandwich-uri – bușeu. Mai tarziu am revazut podul Prieteniei dintre Giurgiu si Ruse si binenteles Dunarea. Desi trenul nu a avut intarziere pana in Bucuresti, ne temeam ca vom pierde urmatorul tren, care pleca la cateva minute dupa sosirea trenul nostru. Din fericire am ajuns la timp si am prins ultimul nostru tren, cu care am ajuns in Brăila la 22.20. Excursia a fost o reusita exceptand faptul ca nu am putut sa facem tot ce ne propusesem, insa muntii vor fi tot acolo si peste un an…pana data viitoare…nu mai e decat putin…    

 



Miercuri, 28 iulie 2010 - 00:04 
Afisari: 2,269 


Postari similare:





Comentariile membrilor (8)

boredsnake
boredsnake
Busola
 
1
Bravo prietene! Primul tau jurnal pe carpati.org

Ia zi....te bagi la un Glossglockner?


Miercuri, 28 iulie 2010 - 10:22  

lore
lore

 
2
:-)

Foarte frumoasa relatarea. Si eu am fost in olimp vara asta, si pe Mytikas, insa va recomand tot in grecia partea vestica, zona Zagori - Muntii Pindului. Tot acolo este si un canion lung si extraordinar de frumos, Vikos.
Pana atunci, cat mai multe ture cu vreme buna!

Loredana


Miercuri, 28 iulie 2010 - 11:02  

sirrion
sirrion
Coarda
 
3
@ boredsnake : propun un traseu dublu - Glossglockner si bonus Matterhorn Carpati.org

@ lore : mersi mult ma voi documenta despre zona Carpati.org


Miercuri, 28 iulie 2010 - 13:37  

boredsnake
boredsnake
Busola
 
4
Carpati.org ... Matterhorn ... mai avem de "alaptat" in domeniul asta ca sa ajungem acolo Carpati.org


Miercuri, 28 iulie 2010 - 14:06  

pisti2004
pisti2004
Cort
 
5
Felicitari si succes deplin in realizarea obiectivelor propuse si de ce nu si Matterhorn, santeti tineri si ambitiosi!


Miercuri, 28 iulie 2010 - 16:16  

renutzu
renutzu
Busola
 
6
un hurnal abundent in informatii utile! felicitari! si chiar asa....muntii tot acolo vor ramane, motiv in plus ptr un urmator jurnal si o tura la fel de frumoasa Carpati.org


Miercuri, 28 iulie 2010 - 18:38  

nadstar
nadstar

 
7
si eu am urcat in duminica aceea pe varf ... si in legatura cu trenul ... eu am fost nervos ca intarziase 2 ore Carpati.org , frumos jurnalul.


Miercuri, 28 iulie 2010 - 20:41  

sirrion
sirrion
Coarda
 
8
ma bucur ca v-a placut relatarea mea...va multumesc Carpati.org


Joi, 29 iulie 2010 - 00:31  


 




Trebuie sa te autentifici pentru a putea adauga un comentariu

 
0,0797 secunde

GetaMap.org | Maps from all over the world | ro | fr | es | de | Calculator distante
ViewWeather.com - A new way to view the weather | nl.ViewWeather.com | sv.ViewWeather.com
Regulament carpati.org
© copyright (2004 - 2021) www.carpati.org