Rila & Olimp 2010 (Muntii -- Munti din afara Romaniei --)

A venit si timpul sa incerc ceva nou, a venit vremea sa parasesc aceasta tara, nu ca as fi satul de muntii romanesti, nu ca i-as fi incercat pe toti, ci pentru ca am vrut o ascensiunea mai "la inaltime".

Experienta cumulata: doua excursii prin Fagaras (odata pe Moldoveanu, odata pe Negoiu), o alta in Piatra Craiului , o excursie prin Ceahlau, si alta prin Bucegi - vf.Omu iarna pe Jepii Mari.

Mica mea experienta mi-a spus ca pot incerca si altceva nou in afara meleagurilor tarii. In raport cu criza economica o destinatie aproape si ieftina totodata e chiar la sud de noi, incepand cu Bulgaria.

Studiind mai demult cele mai inalte varfuri ale tarilor europene, Vf.Musala din masivul Rila, Bulgaria mi s-a parut o alegere potrivita, desi e cu doar 381m mai inalt decat Moldoveanu nostru, e un bun punct de antrenament pentru viitoare inaltari . Piatra Craiului mi s-a parut deosebita cu abrupurile ei, cu dificultatea traseelor, si studiind atent am descoperit ca si bulgarii au o "Piatra a Craiului" si anume Muntii Pirin. Aceleasi abrupturi ametitoare se gasesc aici insa mai la altitudine. Daca tot e Bulgaria....cat mai e pana-n Grecia? Celebrii munti ai Olimpului plini de legende si mituri au starnit admiratie de-a lungul anilor.

Am trecut la fapte.

In lunile mai si iunie nu a trecut o zi fara sa nu citesc jurnale, descrieri, fara sa caut poze, filmari pe fel de fel de site-uri (In proportie de peste 80% toata documentatia mi-am facut-o de aici, unde au mai fost nelamuriri am apelat la cateva PM date anumitor useri care m-au ajutat cum au putut fiecare)

Pe langa traseele calculate si rascalculate am zis sa mai cercetez un aspect, si anume al bagajului. Satul de cele aprox 30kg carate in Fagarasi la prima mea excursie de acest gen, satul si de cele 22 carate in Piatra Craiului am zis sa reduc la maxim bagajul. Primul lucru la care am umblat a fost mancarea (am vrut sa iau cu mine numai si numai chestii instant, fara conserve, fara alte minunatii (asa ca m-am limitat la un nr de 6 plicuri supe instant plus inca 6 de alt soi ca se le pot combina, sa iasa ceva mai "consistent"). Un alt aspect a fost imbracamintea. De ce sa car cate un tricou pt fiecare zi, cate 2 perechi de pantaloni, cate 2 plovere in caz de frig... etc? Armata de sosete hai o mai inteleg, dar pentru restul chiar trebuie schimbata strategia. Citind diverse comentarii legat de echipament am ajuns la concluzia ca un echipament tehnic este esential daca vreau sa continui acest hobby al plimbatului pe munte. Un adevarat model de inspiratie a fost domnul X-Bionic Man (gasit tot pe aces site) care are dedicat un articol special pt acest subiect pe un blog personal. Nu am avut posibilitatea financiara sa cumpar de la aceasta firma, mai ales ca nu se gasesc in Romania, insa am ales sa cumpar de la Mammut o geaca impermeabila/windstopper foarte buna chiar si in conditii de frig, o pereche de pantaloni Mammut foarte buni si ei, impermeabili, cu fermoar sa-i port fie lungi fie scurti. Am mai ales si 2 tricouri PowerDry Polartec, perfecte pentru absortia transpiratiei si mentinerea pielii uscate la purtare.

Cu asa echipament am mai pus un primus, sacul de dormit, si mici accesorii . Greutate totala :9 kg plus inca 2L apa, plus 2kg kitul foto (aparat propriu zis, 2 obiective, geanta, trepied)....acum na...mi-a trebuit dit'ai DSLR-u'   .... rezulta rucsac de aprox.13kg

Partener de drum: Alex (sirrion), cu care am mai impartit potecile si in Fagarasi si Piatra Craiului. Bugetul nu a fost prea mare, eu am ales sa mai acopar si din cheltuielile lui. Transportul ales a fost cu trenul. De la agentia CFR am gasit un bilet Balcan FlexiPas ce ofera un numar de calatorii la un super pret. 5 zile de calatorii la doar 250 lei, doar calatoria Braila-Bucuresti si rezervarile aferente rutelor alese le-am mai platit suplimentar.

SAMBATA 3 iulie

Plecarea a avut loc la ora 10 din Braila. De la ora 14 pana la ora 20 cand urma sa plece trenul spre Sofia ne-am plimbarit prin Bucuresti prin parcul Herastrau.

Cum intarzierile sunt specifice romanilor....a intarziat si trenul de Sofia evident. Plecarea de la ora 20:00 s-a extins pana la ora 23:30 timpul nefiind chiar atat de deprimant cat tot timpul am facut schimb de vorbe cu Sabrina, o canadianca ce pleca tot spre Sofia ca arheolog la un sit intr-o localitate al carui nume l-am uitat de atunci

Intarzierile de tren nu sunt motive de graba pentru nimeni, 2 ore pierdute la vama la Giurgiu, o alta ora si jumatate pierduta la Ruse au facut ca sosirea in Sofia sa nu mai aiba loc la ora 6:00 ci in jur de 11:00. Tot drumul am atipit de cateva ori, dar n-as numi asta somn.

Timpul pentru noi a fost pretios, juma de zi pierduta pe tren insemna o zi pierduta pe munte. In gara ne gandeam sa anulam urcarea pe Musala si sa avem timp de Pirin si Olimp insa am zis sa riscam, sa incercam sa recuperam, sa mergem si noaptea, putin sprint pe traseu, urma sa vedem noi.

Stiind ca merg atatea ore cu trenul pentru confortul meu personal cat si al celorlalti, am ales sa merg in papuci (bocancii ii aveam intr-o sacosa), iar in somnolenta din tren, la coborare in Sofia am uitat-o acolo. Degeaba ne-am intors in gara in incercarea de a recunoaste vagonul in care am stat...bocancii erau pierduti.

DUMINICA 4 iulie

DIn fata garii am luat autobuzul 413 cu destinatia autogara Yug unde se fac curse cu autocarul catre orasul Samokov. Se merge cu autobuzul destul de mult, autogara fiind in sudul Sofiei. Se coboara in dreptul Interpred World Trade Center, iar ca si numar de statii ... am numarat 8 (posibil sa fi gresit aici). Pretul unui bilet este de 1 LEVA/pers. si trebuie luat un bilet si pentru rucsac conform regulamentului lor.

Drumpul pana in Samokov dureaza cam 1h aprox, biletul costa 6 LEVA/pers.,  iar de aici sunt variante fie cu taxi, fie cu maxi taxi pana in statiunea Borovetz, punct de pornire in masivul Rila. Am incercat inutil sa gasesc ceva bocanci prin Samokov, chiar si MALL SAMOKOV avea standurile inchise, iar singurul deschis cu incaltaminte nu avea deloc marimi mari. Am gasit la scurt timp un maxi-taxi care ne-a lasat la Borovets contra sumei de 1.5 LEVA/pers. In Borovets, lume multa , agitatie, prilej sa mai caut bocanci. Ca sa fac economie am vrut sa cumpar ceva ieftin, niste adidasi, tenisi, ceva sa am cu ce ma catara pe stanci, insa toata viata am trait pe picior mare, si numarul 46 nu l-am gasit decat la o pereche de bocanci marca ALPINA contra sumei de 140 LEVA (aprox 70 EURO). Am fost multumit de ei, mi-au asigurat un confort bunicel, buna aderenta pe stanca si gohotis, in schimb pe stanca umeda mai aluneca.

Incaltat si mai fericit, am pornit spre telegondola care urca pana la Yastrebets (2369m) nu inainte e a cumpara harta masivelor Rila si Pirin (6 LEVA/buc). Drumul cu gondola dureaza cam 25 min, are o lungime de 4km si te scuteste de traseul pe jos care ar dura in jur de 5-6 ore. Pretul unui bilet urcare/coborare este de 10 LEVA/pers. cu program de fuctionare la pana la ora 16. La 16:15 eram deja la Yastrabets pregatiti de traseu catre cabana Musala, de acolo catre refugiul Everest (Ledenoto Ezero) aflta la 2709m si apoi ascensiunea pe Vf.Musala.

Pana la cabana Musala traseul e usor, diferenta foarte mica de nivel, iar zona aminteste de platoul Bucegilor, se merge leger.  Un lucru de retinut in Rila e ca sunt foarte multe lacuri glaciare, nu foarte adanci, destul de intinse unele, insa cu o apa limpede de se vad toate pietrele de pe fundul lor. De la cabana Musala pana la refugiul Everest drumul nu este foarte solicitant. Am ajuns aici in jur de 19:00 unde am incercat sa ma inteleg cu proprietara refugiului pt.un loc de cazare si de posibilitatea sa las rucsacul la refugiul cat urc pe varf si cobor. Foarte amabila insa necunoscatore de limba engleza, am reusit sa ma fac inteles folosindu-ma si de limbajul trupului, si cu ajutorul unui tanar bulgar care stia engleza si cu care am avut ce sa vb. Cazarea la refugiu este de 10 LEVA/persoana. Termenul de refugiu e doar de denumire, el fiind un loc ce ofera cazare la caldurica, mancare, un pat cu asternuturi curate.

De la cabana Musala ne-a si plouat vreo jumatate de ora, nu torential dar suficient cat sa ne faca sa scoatem pelerinele din rucsac.

Am inceput urcarea spre varf trecand pe langa Lacul Inghetat (asa am inteles ca se numeste, lac ce mai toata perioada anului e inghetat). Drumul spre vf mi-a amintit de Strunga Dracului, e un traseu pe stanci. Sunt 2 trasee, unul de vara (strabatea o panta ce inca avea zapada la un nivel ce putea reprezenta un risc), si unul de iarna (strabatut de stalpi de sustinere si cabluri) care dureaza cam 30-45 min.

Pe tot traseul am stat la poze, am incercat sa pun in practica ce stiam despre tehnica de foto panoramic, mai multe moduri de expunere  etc. In jur de 20:00 am atins varful, care era acoperit de nori, incepusem sa degeram oleaca (oboseala si nemancatul ....aaa...in sacosa cu bocanci era si ultima noastra portie de mancare sanatoasa, paine, branza, salam uscat).  Ni s-a facut rau la amandoi, eu int-o stare mai vizibila decat Alex, posibil si de la ascensiunea brusca, practic in cateva ore am ajuns la aproape 3000m. Am stat la un ceai cald oferit de un meteorolog de la statia din varf (contra sumei de 2 LEVA) am facut sedinta foto cu drapelul romaniei evident langa borna ce indica varful, cateva poze de apus si am inceput sa coboram spre refugiul calduros. Termometrul de la statie arata 6 grade (si era ferit de vant).

Ajunsi la refugiu am baut inca un ceai, Alex a facut o supa si ne-am bagat sub paturi. Eram in sacul de dormit cu inca 3 paturi peste dar nu-mi erau de ajuns. Eram dispusi initial sa ne trezim undeva pe la 3 dim. sa pornim la coborat in speranta de a mai recupera din traseu sa putem ajunge mai repede in Pirin, dar daca nu dormeam cum trebue si noaptea aceea eram chiar legume a 2-a zi asa ca am ales sa dormim.  Puteam incerca sa mergem in acelasi ritmul in care plecasem si spre Pirin, insa  riscam sa intarziem in Olimp, asa caa am luat hotararea sa lasam la o parte Pirinii, sa mergem in Grecia si sa luam traseul mai usor aici.

Pe "platoul" bulgaresc

primul lac intalnit

un alt lac

si inca un lac

lacul inghetat de langa refugiul everest

refugiul Everest

lacul si refugiul privite de sus

de sus se mai vedeau doua lacuri neintalnite pe traseu nostru

patriotism nu gluma

un apus foarte reusit (de pe vf.Musala e pozat)

LUNI 5 iulie

La ora 7 am plecat spre Yastrabets unde incepea traseul de coborare pe jos (banda rosie). Aveam biletul valabil si coborare insa gondola luni si marti are program inchis. Dintr-o prostie ma duc pe la statie sa intreb una alta, unde am gasit un functionar care vazand ca am bilet de coborare, foarte dornic s-a apucat de apasat butoane sa porneasca instalatia special pt.noi sa coboram. N-am asteptat  sa zica de 2 ori. M-am intors de l-am luat pe Alex, inca cateva poze panorame si sus in cascareta. Bineintes ca pe drum, aceeasi lalaiala pentru poze, de am ajuns in Borovets in jur de 12. Am mancat la un restaurant, (preturile sunt foarte accesibile) o ciorba ajunge in jur de 2-3 LEVA, o bere costa 3 LEVA (recomand Zogorka), o portie de cartofi prajiti costa in jur de 3 LEVA.

Asteptand un maxi pana-n Samokov am gasit un taxi care dupa o negociere a acceptat sa ne duca contra a 5 LEVA. In Samokov imediat ne-am suit in autocarul de Sofia (tot 6 LEVA) care ne-a lasat la aceeasi autogara YUG, napoi catre gara Sofia unde urma sa plecam spre Thessaloniki la ora 17:00 (rezervarea de loc ne-a costat doar 3 LEVA/pers). Trenul urma sa ajunga la ora 23:00 (urma inca o noapte alba...)

 oare cum face capra pe bulgara?

 cateva flori pe ici pe colo

 

  

 

  

 

cerul era de un albastru perfect....cat mai multe poze 

 

  

 

va rog sa nu ma deranjati

 

 asta e noua cabana ce se construieste? sau nu am inteles eu bine

 

  

 cabana Musala

 

 

MARTI 6 iulie

Trenul a ajuns la ora 01:00 (a asteptat intr-o localitate greceasca vreo 2 ore unirea cu inca cateva vagoane). Controlul vamal a avut loc doar la Kulata si a durat max 30 min.

Decand am coborat din tren s-a facut simtita caldura greceasca. La 1 noaptea erau 29 grade afara. Neavand ce face am lasat bagajele la un automat de bagaje, m-am uitat la busola si am plecat spre Sud (stiam ca in Sud e marea) sa ne plimbam. Tren spre Litochoro urma sa plece la ora 05:30. Am gasit faleza, am ajuns si la celebrul turn alb, si toata plimbarea am ramas uimiti de nivelul de trai pe care-l au. Oamenii se plimbau la ora aia cum se plimba in Braila la ora 19, bea, mananca, danseaza, se distreaza prin localuri, stau in grupuri pe faleza, ies cu vaporasele in golf. Se vedeau ce-i drept si urme ale crizei, magazine inchise pe ici pe colo, constructii abandonate etc.

Un alt aspect remarcat a fost preturile exagerate (ori nu sunt eu invatat cu ele ori chiar sunt explodate). Sa dau 2.5 euro pe o cola la 1L unde in Bulgaria cu 3 LEVA (1.5 EURO) luam la 2L...mi s-a parut prea iesit din comun. Un sandwitch amarat 3 EURO, o shaworma de o tineai in palma 4.5 EURO si exemplele pot continua. E criza mare la ei doar

Ne-am intors la gara in jur de 4 si ceva unde spre surpriza noastra am vaz ceva nemaivazut....gara are program de functionare Intre 01:00 si 05:00 garile din toata Grecia se inchid. Am cerut explicatii unui vanzator de la un fast-food si cica e masura luata in toata Grecia de vreo 8 ani ca urmare a problemelor cauzate de trafic de droguri, golanime, chestii d'astea.....

La 05:30 am plecat cu trenul in directia Litochoro (rezervarea de loc gratis), punct de pornire catre Muntii Olimp. Trenul a fost cum vad numai la TV, mergea cred cu peste 120km/h nu simteam sau auzeam nimic de afara, nici macar imbinarile sinelor cu alte sine, lux, un nivel pe care in Romania o sa-l vedem peste 100 ani. La 06:30 am coborat in Litochoro, gara aflata la cativa km buni de oras efectiv, dar la vreo 200m de plaja, asa ca hai la balaceala.

Am ridicat si cortu am zis poate ne odihnim putin pana sa intram in traseu, insa la ora 11 soarele ne-a facut sa strangem tot si sa fugim spre munte unde speram sa gasim mai repede umbra. Am mancat la un restaurant in Litochoro unde acelasi meniu comaparativ cu Bulgaria aici a costat de 5 ori mai mult. Am intrebat unde pot cumpara o harta a masivului insa am fost anuntat ca dupa ora 5 gasesc ceva deschis (daca se urmareste doar atingerea varfului Mytikas nu e nevoie de harta, traseul urmeaza poteca marcata cu E4, insa vreau sa am harta din fiecare munte umblat).

Am trecut pe langa un centru de informare unde nici aici nu aveau harti, insa am fost informati de mai toate regulile si traseele din masiv. Camparea cu cortu e interzisa, singurul loc de somn trebuia sa fie Refugiul A (sau Spilios Agapitos). Eram tentat sa ignor aceasta informatie, sa campez unde mi s-o face somn, insa nu stiam in ce masura sunt patrulate traseele si am zis sa nu fac pe tiganu, si sa respect regulile.

De la ora 15 cat era, ca sa ajung la Refugiul A pana la ora 20 cum mi-a zis proprietara refugiului (cu care am vb la telef de rezervare) a trebuit sa aleg o varianta auto pana in zona numita Prionia aflata la 1100m. Varianta auto (sau taxi mai bn zis) m-a mai usurat de 25 EURO, insa aveam garantia ca dormim linistiti in noaptea ce urma. Am pornit la 15:30 in traseu dezamagit oleaca de nivelul cheltuielilor, care urma sa ma tina si mai putin prin Grecia. Traseul pana la 2100m dureaza cam 3 ore (zic ei), noi l-am facut in 4, cu zeci de pauze de fotografiat plante, gandaci, cascada izvorului din Prionia etc.

Traseul nu e unul foarte dificil, e lung ce-i drept 6.1km, insa daca esti atras de ceea ce vezi nu simti durata lui prea mult. Undeva pe la jumate ne-am intalnit cu un grup de 5 romani (sau 4? am uitat ) care ne-au povestit oleaca despre cum e ascensiunea spre Mytikas. Doar 2 dintre ei urcasera, restul au preferat sa nu riste, ramanand pe vf. Skala (2866m).

Un alt grup intanit a fost al unei familii din Israel (sot-sotie plus 2 baieti 18-20 ani), foarte amabili si cumsecade, ne-au servit cu un ceai din plante aduse din Israel. Am mai vb cu ei si la refugiu si in ziua ce-a urmat despre diverse subiecte.

Ajunsi la refugiu (acelasi lucru si aici...refugiu e doar ca denumire) am trecut printr-un proces de cazare foarte interesant cu completare de nume, adresa, serie buletin, durata sederii etc, prezentarea regulilor refugiului, una din ele e ca nu se umbla in bocanci in acel perimetru ci doar in papuci; iar pt.cine n-are, primeste de acolo o pereche. Cazarea e 12 EURO/pers, preturile sunt ceva mai rezonabile comparativ cu cele de la nivelul marii, o supa 4-5 EURO, mic dejun 4 EURO, ceai 2 EURO (in Thessaloniki am gasit supa cu 7 EURO).

Obosit dupa noaptea nedormita din tren m-am culcat devreme pe la 21 cand nici nu se intunecase inca, Alex a mai ramas sa faca poze la copacii uriasi ce se gaseau prin zona (dupa spusele proprietarei refugiului copacii aveau intre 800-1000 ani).

la Prionia intrarea in traseu

cascada izvorului de la Prionia

aceeasi cascada

natura bineinteles

Refugiul A

MIERCURI 7 iulie

Ne-am trezit de la ora 6 sa vedem celebrul rasarit, care nu mi s-a parut prea celebru sincer, am luat micul dejun (4 EURO pt o cana de ceai si 3 felii de paine cu unt/margarina/gem/miere/br.topita) si la 7:30 porneam spre vf. Mytikas pe acelasi traseu E4, doar cu apa la noi, pelerinele de ploaie in caz ca....si aparatele foto, trepied....aaaa....si betele mele de trekking care au fost de un adevarat ajutor toata excursia. A fost prima oara cand folosesc asa ceva si chiar merita, altfel te deplasezi pe teren accidentat cand ai betele, altfel simti bagajul cand miscarea mainilor asigura o mai buna irigare cu sange a umerilor.

Dupa 2 ore si jumatate am ajuns pe Skala, lume foarte multa nu mai vazusem nicaieri atat de multi pe munte odata. Traseul e de dificultate medie as zice, ultima parte cand se depaseste etajul cu vegetatie, totul pare arid, ca un desert. Urcarea s-a facut mai mult pe nor, abea in ultima portiune s-a ivit soarele.

Zeus ne binecuvanta ! Ne astepta

La ora 10 dupa o sedinta foto, ne-m luat inima in dinti si privind abruptul ce ne astepta am pornit spre Mytikas. E un traseu ce dureaza cam 45 min insa se merge pe o panta cu inclinatie de 60 de grade in unele locuri, nu sun cabluri amenajate, nimic, urcarea se face din maine si picioare, se urca in patru labe, si se coboara la fel. L-as numi dificil doar ca nivel de atentie. Daca esti atent unde calci si cum mergi nu sunt probleme. Aici au inceput sa ma deranjeze betele de trekking, pe care le-am strans fumos si le-am lasat rezemate de o stanca la vedere sa le gasesc cand m-oi intoarce. M-am gandit, le-oi mai gasi, nu le-oi mai gasi....insa am zis ca aici vin oameni cu respect pt.munte si pt oamenii intalniti, asa ca eram convins ca le voi gasi unde le-am lasat.

Am cautat sa filmez sa fac poze din mers cum am putut. Pe traseu am intalnit un grup de 5 persoane, care urcau legati cu corzi unul de celalalt. Nu mi-au inspirat deloc incredere felul cum mergeau asa ca am fortat ritmul sa-i depasesc, sa ma simt mai in siguranta.

Pe varf erau mai multe persoane, din care 2 englezi cu care am mai vb pe traseu, inca o persoana trecuta de 35 care venise acolo ca antrenament, sa se mai incalzeasca (avea in vizor McKinley din America de Nord - de admirat). Atat am apucat sa aflu ca era grabit si cat am deschis trepiedul deja era pregatit de coborare. Privelistea din vf a fost extraodinara, abrupturi de-o parte si de alta, Stefani statea impunator langa noi (e mai mic decat Mytikas are 2909m, dar e considerat tronul lui Zeus). Accesul pe el se face mai tehnic din cate am vazut, nu urci asa doar mergand pe o poteca.

Am semnat caietul de impresii de pe varf, ne-am pozat si aici cu tricolorul, si intr-un final am plecat napoi spre Skala (tot traseul Skala-Mytikas plus timpul stat pe vf  - 2 ore).

De la Skala inapoi la refugiu cred ca am facut 1ora si vreo 15 min (ne era deja foame si am grabit pasul). Betele le-am gasit exact unde le lasasem....aaaaa....cat despre grupul de pusti legati in corzi, nu au mai ajuns pe Mytikas, am realizat asta cand i-am ajuns din urma in drum spre refugiu. Aici am inteles si de ce....erau 4 pusti incepatori in ale muntelui, condusi de un om , un ghid ceva era le explicau despre cum se merge etc. Insa ei pareau total paraleli, zburdau pe poteca, alergau ca niste copii mici cand sunt lasati liberi de parinti la un parc de  joaca. Am mancat la refugiu si am plecat spre Prionia, vroiam sa ajungem napoi la Thessaloniki, urma sa ne intoarcem napoi ca banii erau pe duca deja si sa nu risc sa raman falit p'acolo.

Pe la 17 am ajuns la Prionia, am intrat in restaurantul de acolo, si l-am rugat pe ospataru sa cheme un taxi. A venit in timp util, ne-a lasat direct la gara, contra sumei de 33 EURO.

La 18:30 am prins acelasi tren luxos spre Thessaloniki, unde am ajuns intr-o ora. Trenul spre Bucuresti era la ora 00:30, urma sa iau loc la cuseta, vroiam sa dorm tot drumul.

Surprize daca am avut de la incep excursiei..de ce sa nu am si la sfarsit? Asteptand pe o banca, observ ca tabela de plecari nu mai afisa nici o plecare. Ma ridic, ma mai invart, si la un ghiseu de informatii vad un afis scris pe greceste (parea ceva important) printre care si un cuvant pe engleza (STRIKE). E clar....intreb, caut sa aflu mai multe, si intr-adevar pe 8 iulie urma sa fie greva , greva ce paralizeaza tot transportul intern si extern.

N-a fost cazul sa intru in panica, ca au fost totusi responsabili, punand la dispozitie un autobuz, care sa ne duca pana la Kulata (cu acelasi bilet de tren).

Singura chinuiala a fost ca a trebuit sa mai stam treji pana la 3 si jumatate, cand am ajuns la Kulata.

Ne-am urcat in tren, fericiti ca am dat de nasul roman, am platit locul de cuseta de 22 EURO/pers, si am dormit mai tot drumul. La Sofia am fugit sa mai alimentez sacosa cu cate ceva de mancare, si seara la 18:45 am ajuns la Gara de Nord, la tanc pentru a prinde trenul spre Braila ce pleca dupa fix 10 min.

Biletul teoretic nu mai era valabil pt ruta Bucuresti-Braila, insa am profitat de neatentia nasului si am prejudiciat putin statul roman cu cativa zeci de lei  La 22:30 eram deja in casa descarcam pozele de pe card

celebrul rasarit de la Refugiu A (n-a fost celebru deloc atunci)

Mytikasul vazut de la refugiu

pe masura ce urci, totul devine din ce in ce mai arid si lipsit de viata

marcaj de traseu

norii schimbatori

acum inteleg de ce-i place lui Zeus sa stea p'aci

Mytikasul vazut de pe Skala

intre Skala si Mytikas se "sare" peste o portiune .... uuuu .... suna periculos

... si totusi nu e ...

am fluturat steagul si aici

tronul lui Zeus si umbra lui

pana sa plecam s-a facut 22 (fata de Musala....)

caietul de impresii

O excursie frumoasa, prima in strainatate a mea.

Mi-a parut rau de Pirini in schimb.

Puteam sa renuntam din start la vf.Musala si sa facem Pirin, puteam sa incerc si Pirin si sa pierd Olimp (as fi ajuns in Grecia tot joi cand era greva, deci pierdeam sigur ziua).

Una peste alta, Pirinii tot Pirini vor fi si peste o luna sau peste un an cand voi avea ocazia sa plec iar. Mi-a placut totul asa cum a fost

Pana la urmatoarea ....

Joi, 15 iulie 2010 - 03:32 
Afisari: 3,157 


boredsnake