Skin Classic Skin White Skin Black & Whilte Skin Default Adauga la Favorite (In contul carpati.org)
Cautare:

Doneaza

Calendar

Decembrie 2021
LMMJVSD
12345
6789101112
13141516171819
20212223242526
2728293031

Ianuarie 2022
LMMJVSD
12
3456789
10111213141516
17181920212223
24252627282930
31

Online

Vremea
Varful Caleanu
Muntii Tarcu-Muntele Mic

Voluntar in Carpati

Homepage

Lista de discutii

Retezat la extreme (Muntii Retezat)


  A venit vara, a sosit concediul si momentul pentru tura anuala pe un munte nou . Anul acesta era randul Retezatului. De fapt am ezitat mult intre Retezat si Parang pana ce am citit un jurnal foarte reusit despre Retezat si asta m-a facut sa ma hotarasc.   Informare, echipare si aprovizionare facute ca la carte cum imi place mie si roiu. Cale lunga sa-mi ajunga ca de pe Valea Prahovei pana pe Valea Jiului e ceva drum si legaturile la trenuri si masini foarte proaste. Am plecat la 5.00 din Azuga si am ajuns pe la 18.30 la capatul drumului asfaltat spre Carnic si asta datorita lui Liviu, un baiat din Hunedoara de la care am cumparat un cort si care m-a dus din Simeria pana acolo. Altfel cine stie la ce ora ajungeam la Carnic sau daca ajungeam ,ca din cate am inteles microbuzul care se presupune ca merge la Carnic e facultativ daca numarul de calatori e prea mic.

/retezat/img_0661_resize.jpg

 Haida, haida, pe drumul lejer pana la Carnic unde aveam de gand sa campez, dar acolo am constatat ca totul e cu plata si considerand ca am timp sa ajung la Pietrele am trecut ca vantul pe langa zona Cabanei Carnic. Nu pot sa spun pe langa Cabana Carnic pentru ca sunt multe constructii pe acolo, asa ca ii zic zona.

/retezat/img_0677_resize.jpg 

 Pana sa ajung acolo din sens opus am intalnit un tractoras cu remorca si tot speram sa fie de la Pietrele si la intoarcere sa ma ia si pe mine. Sperante desarte. Nu s-a mai intors. Ma temeam ca ma prinde noaptea si am fost intr-adevar la limita, doar ce am pus cortul ca s-a si intunecat. 

/retezat/img_0692_resize.jpg

/retezat/img_0686_resize.jpg

/retezat/img_0695_resize.jpg 

 Ce am vazut pana aici mi-a placut. Cursul paraului Nucsor , sinuos, salbatic si presarat cu bolovani , e fantastic. La locul de campare de la Pietrele am ochit o zona cu iarba mai mare si am montat cortul nou achizitionat. Gelert uno. Mic, usor si destul de bine facut, singurul minus fiind betele de fibra si nu de AL dar fiind foarte mic de inaltime nu cred sa aiba probleme la vant. Un alt minus( pentrut cei inalti) ar fi lungimea interioara in care la 1.60 ai mei incap la fix. Una peste alta sunt multumit de el.

/retezat/img_0710_resize.jpg 

 Noapte linistita plina de miros de conifere si fara evenimente. Imi era un pic cam teama de urs pentru ca am vazut cateva atentionari in aceasta privinta cu toate ca pe site citisem ca nu sunt probleme cu ursii in Retezat.


   Ziua 2


  Ziua se anunta splendida si chiar a fost. Nu era pic de nor pe cer si la ora 8 cand am pornit se simtea deja caldura. Am trecut pe la cabana sa platesc taxa si sa iau apa. Am luat doar 1,5 l fiind sigur ca mai gasesc pe drum pana in Culmea Lolaia. Nu stiu ce a fost in capul meu pentru ca stiam ca pe culmi si varfuri predomina grohotisul si nu ai cum sa gasesti apa dar la Pietrele cineva imi spusese ca Retezatul abunda de apa si nu ai cum sa faci setea. Mare greseala. Nu am mai gasit apa pana seara cand am ajuns in zona Bucura. Noroc cu spiritul de intrajutorare specific montaniardului ca am mai capatat pe drum cate o gura de apa. 

/retezat/img_0716_resize.jpg

/retezat/img_0723_resize.jpg

/retezat/img_0728_resize.jpg

 Urcusul spre Culmea Lolaia e destul de anevoios dar nu de speriat , in schimb compenseaza prin peisaje si imagini. O padure de conifere rara prin care soarele isi arunca razele luminand bolovanisul acoperit de radacinile copacilor facand un joc de lumini feeric. Peisajele intrezarite printre crengi care dezvaluie cateva varfuri importante printre care banuiesc Galesul si Vf Mare si in plus parfumul unui anumit tip de conifer, nu stiu care, dar pe care l-am mai simtit numai pe traseul de la Pichetul Rosu la Malaiesti in Bucegi. Splendid. Nici nu am simtit ca urc si deja eram in culme.  

 E, si de aici, cu toate ca nu e cine stie ce greutate de traseu, totul a parut mai dificil din cauza soarelui care deja la ora 10 ardea serios. Fiind de la munte frigul imi place iar caldura ma omoara si in plus lipsa apei ma stresa. Atentie la marcaje. Se pierd printre jnepeni si grohotisuri si nici poteca de multe ori nu e prea clara mai ales daca e pe pietre. Sunt cateva momai dar sunt rare.

/retezat/img_0735_resize.jpg

/retezat/img_0736_resize.jpg

/retezat/img_0738-pano_din_lolaia_resize.jpg

/retezat/img_0748_resize.jpg

/retezat/img_0754_resize.jpg

/retezat/img_0758_resize.jpg 

 Mi-a placut si Culmea Lolaia cu jnepenii alternand cu grohotisul si peisajele din jur datorita carora am preferat sa urc pe culme in loc sa merg pe Valea Stanisoarei sau Pietrele. La un moment dat am vazut si o vipera care se insorea dar care nu m-a onorat cu vreo privire pentru ca avea capul sub pietre. Am stimulat-o un pic cu batul de treking ca sa se dea din poteca si cu toate ca m-a sasait mi-a facut totusi loc. Prudent am facut o saritura mare peste piatra viperei. Misto, pana acum nu am mai vazut nici un sarpe dapai o vipera. 

 Toate bune si frumoase pana la Vf Lolaia Sud unde am intrat in imparatia grohotisului. Bolovani de toate marimile si formele iar traseul mergea printre ei dar mai ales peste ei. Bocancii SH sau noname nu au absolut nicio sansa sa scape intregi. E, si de aici se schimba calimera. Niciodata nu mi-a placut grohotisul si aici este la el acasa. Nu am vazut nicaieri atata si asta imi creea o senzatie de sterp, de desert, spectaculos dar atata de lipsit de viata. Dupa frumusetile vazute pana aici simteam o usoara neplacere parca ceva lipsea si astfel spectacolul nu era intreg.

/retezat/img_0772_resize.jpg

/retezat/img_0781_resize.jpg

 Am trecut de Lolaia Sud cu ochii pe taul Stevia la care parca as fi coborat sa iau apa dar nu eram sigur ca am timpul necesar sa ajung la Bucura pe lumina. Am renuntat la idee si dupa ce am trecut de Saua Lolaia am inceput sa urc pe Retezat. Arata f interesant de jos, chiar ca ziceai ca e taiat de plugul uriasului din legenda. Urcus greu dar am avansat destul de incet mai mult de grija apei din care mai aveam maxim o cana si nu ma induram de ea, asa ca nu ma fortam ca sa nu am nevoie. 

/retezat/img_0788_resize.jpg

/retezat/img_0798_resize.jpg

/retezat/img_0809_resize.jpg

 Pe varf am avut surpriza sa descopar ca incep sa se adune nori ceea ce mi-a cam stricat placerea admirarii peisajelor. Vremea isi pusese in cap sa imi strice cea mai mare placere pe munte. Dar totusi am apucat sa vad cate ceva si am descoperit ca desi nu imi plac aceste varfuri bolovanoase, totusi in combinatie cu padurile de la poale, ochii albastri ai lacurilor in care se oglindeste cerul si palcurile de jnepeni rezulta niste peisaje spectaculoase. De la Pietrele pana aici am facut 5 ore. 

/retezat/img_0831_resize.jpg

/retezat/img_0832_resize.jpg

 Dupa sedinta foto de rigoare am coborat spre Saua Retezat si apoi am inceput sa urc spre Vf Bucura I cu ochii pe taurile din rezervatia stiintifica. Si acum ma mai intreb daca interzicerea totala a turistilor in zona chiar ajuta la mentinerea nealterata a naturii in rezervatie sau activitatea din zonele invecinate o sa o afecteze pana la urma si pe acesta. Vantul aduce pungi de plastic, aerul este oricum poluat si daca mai continuam cu poluarea ploile acide o sa faca restul. Of, ce avem de gand, cand ne oprim din stricat. Noi cei care ne petrecem mult timp in natura vedem toate astea si ne doare, dar cei care nu ies dintre peretii apartamentului de bloc nu stiu sau nu vor sa stie de aceasta si nu au decat interesul de a-si umple burtile fara sa tina cont ca daca mai stricam mult nu vor mai avea ce baga in ele. Dar hai ca am deraiat. 

 Lipsa apei pe care o terminasem de mult a facut ca urcusul pe Bucura sa fie aproape un chin. La un moment dat am mai capatat o cana de apa care m-a ajutat pana am trecut de Poarta Bucurei si am coborat la lacuri. Doamne ce desfatare sa ai apa la discretie. Abia acum am luat o pauza adevarata si am mancat bine. Am vrut sa raman aici mai mult timp pentru ca banuiam ca la Bucura era multa lume si vroiam sa ma bucur de liniste.

/retezat/img_0864_resize.jpg

/retezat/img_0868_resize.jpg

/retezat/img_0870_resize.jpg

/retezat/img_0885_resize.jpg 

 Dupa vreo 30 min de odihna si alte 30 de drum am ajuns si la Bucura unde am intalnit o cireada de vaci de la baciul careia, am observat mai pe seara, toti turistii cumparau lapte. Erau destule locuri de campare si am prins chiar unul cu zid de pietre. Foarte util pentru ca, in ciuda a ceea ce mi se spusese pe site, batea vantul destul de tare. Cred ca prognoza meteo pentru zilele urmatoare a tinut plimbaretii acasa.

 Dupa montarea cortului am tras o fuga dupa apa si cum izvorul e langa refugiu am intrat in vorba cu salvamontistii sa aflu informatii mai proaspete despre vreme. A doua zi era Sf Ilie si ploaia nu putea sa lipseasca din repertoriu. Din vorba in vorba am intrebat si daca am timp a doua zi sa fac traseul Peleaga-Papusa-Custurile-Buta si am primit confirmarea ca e timp berechet. Am mai primit si niste dojeni ca sunt singur. Dar ce sa fac, daca nu am cu cine sa merg, sa stau acasa ?

/retezat/img_0903_resize.jpg

/retezat/img_0911_resize.jpg 

 Aveam de gand sa stau vreo trei zile la Bucura si sa fac cateva circuite in zona dar prognoza meteo mi-a dat planurile peste cap. Ei, lasa ca or mai fi si alte ocazii. Speram ca macar sa apuc sa cobor la Buta pana sa inceapa ploaia. Admirand un apus deosebit, cu soarele aproape ascuns de nori ,ma gandeam la diferenta de nivel de 500 m de a doua zi pana pe Peleaga. Credeam ca o sa fie dur dar m-am inselat.


    Ziua 3 


 La desteptare am tras tare ca sa plec cat mai devreme sa nu ma prinda ploile anuntate in creasta, mai ales ca se preconizau furtuni si ma temeam de fulgere. Si o sa vedeti ca vorba aia “de ce ti-e teama nu scapi”. Dupa cum spuneam, pana pe Peleaga nu a fost prea greu cu toate ca aveam ditamai rucsacul. Singurul meu regret e ca ceata ma vaduvea de peisajele asteptate. Doar pe varf am prins mici ferestre care doar imi /ne faceau in necaz si de aceea nu am pierdut vremea pe acolo si am pornit la vale spre Saua Peleaga unde am ramas aproape singur. Inaintea mea mai era o persoana tot singura in rest toti cei care au urcat pe Peleaga au ales alte trasee sau au facut cale intoarsa la Bucura.

/retezat/img_0940_resize.jpg

/retezat/img_0953_resize.jpg 

 Urcusul pe Papusa a fost o lupta crunta cu vantul care efectiv ma dadea jos. La un moment dat chiar m-a impins de pe o stanca si m-a dat jos , noroc ca locul in care am aterizat era un mic platou si nu alte pietre ca nu stiu daca scapam intreg. Dar vantul a imprastiat norii si Peleaga se vedea perfect. Daca mai stateam putin… . 

/retezat/img_1001_resize.jpg 

 Pana pe Papusa marcajele sunt bune si destul de dese, de aici insa incep sa se raresca. Pana la Custuri nu am avut probleme cu orientarea pentru ca poteca e clara dar pe urma e alta poveste. De aici am ramas singur si pana la Buta nu am intalnit pe nimeni. Urca, coboara,urca,coboara si pe acel vant puternic m-a epuizat si din Saua Custurii nu am mai urcat pe poteca ci am taiat pe curba de nivel spre varfuri. 

/retezat/img_1028_resize.jpg

/retezat/img_1042_resize.jpg

/retezat/img_1060-taurile_custurii_resize.jpg

/retezat/img_1062_resize.jpg

 Aici intr-o ferestra de unde se vedeau Taurile Custurii am facut pauza de masa. Vantul puternic profitand de o clipa de neatentie mi-a zburat sapca pe panta spre tauri. Ma uitam lung dupa ea cum zboara si parca imi parea rau. Pana la urma s-a oprit la vreo 200 de metri mai jos si ma intrebam daca merita efortul si riscul sa cobor dupa ea. Pana la urma am hotarat ca poate mai am nevoie de ea pana ajung acasa si apoi cand esti departe de casa orice lucru personal iti este mult mai apropiat. Am pierdut o juma de ora coborand dupa ea ceea ce mai tarziu putea sa ma coste. 

 De pe Custuri, de fapt cam din Saua Custuri, marcajul CG este din ce in ce mai rar si mai sters si pana la marcajul BR de la Custuri la Paltina orientarea se face “la vedere”. Pe mine ceata f deasa care s-a lasat dupa Custuri m-a impiedicat sa ma orientez “la vedere” si a trebuit sa folosesc busola si sa ma “benoclesc” dupa cel mai mic semn de poteca (care e f stearsa in zona) sau marcaj. La un moment dat chiar am pornit aiurea dar am avut noroc cu o scurta fereastra in ceata si am vazut semnul BR la vreo suta de metri. De acolo nu am mai avut probleme cu orientarea si chiar dupa Papusa Custurii s-a ridicat si ceata iar vantul s-a potolit. Stiam ca e linistea dinaintea furtunii dar se vedea Cabana Buta si eu eram vesel si fluieram de zor.

/retezat/img_1076_resize.jpg 

 Nu a durat mult si linistea s-a destramat. A inceput potopul. La inceput doar ploaie dar ma asteptam la fulgere si fiind in creasta imi cam tremura sufletul. Am grabit pasul, de fapt am cam luat-o la fuga, numai ca ploaia torentiala m-a fortat sa ma bag sub jnepeni acoperindu-ma cu folia de plastic de care nu ma despart oricat de frumoasa ar fi vremea.

 La prima pauza de turnat cu galeata am tulit-o iar la vale dar cu toate simturile in alerta sa simt eventualul fulger. Nu am avut mult de asteptat. In apropiere de intersectia cu CR de la Poiana Pelegii la Cabana Buta am simtit cum mi se ridica parul in cap si ma furnica pielea. Imediat am luat o pozitie ghemuita si m-am ridicat pe calcaie ca sa minimizez contactul cu solul. Nu stiu unde am vazut asta dar m-am gandit cu nu strica. Noroc ca nu eram eu tinta. Fulgerul a lovit undeva in spatele meu la vreo 2-3 sute de metri. Pana atunci niciodata nu ma gandisem la posibilitatea asta. Niciodata nu am avut parte de furtuni pe munte si nu intelegeam de ce poate fi mai periculos fulgerul pe munte decat in camp deschis. Cand m-am intors am cautat mai multe informatii si m-am lamurit. Vorba aia, tot patitu-i priceput.

  Am scapat. Am inceput sa cobor spre cabana si chiar daca nu mai eram in creasta vedeam cum fulgerele lovesc Vf Piule si Dragsan din spatele cabanei la intervale de 20-30 de secunde si inca ma temeam. La coborare spre cabana am intalnit o pereche de tineri care stateau pitulati sub niste brazi si am pornit spre cabana impreuna. Ei venisera de la Poiana Pelegii si se intoarceau acolo cand i-a prins furtuna. Am trecut pe langa locul de campare renuntand la ideea dormitului in cort. Nu ma incanta deloc ideea sa pun cortul pe ploaie si sa ma ghemuiesc in el incercand sa ma schimb in haine uscate, asta in eventualitatea ca mai erau uscate, ca eu cu toate texurile pe mine eram fleasca vorba aia ” pana la chiloti & beyond”.

/retezat/img_1078_resize.jpg 

 La cabana ne-am dat seama ca ne-am mai intalnit pe Vf. Retezat. Ei erau campati la Poiana Pelegii si faceau circuite in zona. Au hotarat sa ramana la Buta in acea seara sa nu riste traversarea crestei pe furtuna. Eu eram impartit. As fi ramas la cabana ca arata bine si nu era decat 35 lei cazarea dar ma indemna aghiuta sa plec mai departe macar pana la Cheile Butii. Imi intrase in cap sa cobor din munte in seara aceea pentru ca ma speriase fulgerul si atmosfera era asa mohorata din cauza ploii, in plus mai eram si ud. Am intrebat cabaniera la cat e autobuz de la Cheile Butii la Lupeni si mi-a raspuns ca ultimul e la 19.00 ca aveam de parcurs 14 km si era deja 16,47. Am decis sa risc si in caz ca nu il prindeam vedeam de vreo cazare in Cheile Butii.

   Am pornit in viteza prin ploaie si am dat toata forta de care mai eram in stare incercand sa ajung la timp. Frumoase locuri. Daca era vremea buna as mai fi zabovit pentru ca imi placea acel drum si creasta de deasupra si padurea rara. Nu a fost sa fie. Bineinteles ca nu am intalnit pe nimeni tot drumul si cand am inceput coborarea din drum spre chei pe CR prin padure totul a devenit atat de lugubru din cauza crepusculului si a norilor ca am luat-o la fuga. Nu alergam, mai mult alunecam pe noroi. Cand am ajuns in sfarsit in statiune s-a oprit si ploaia. La pod pe unde trece autobuzul am ajuns la 19.05. Al naibii ghinion. 5 minute. Daca era mai mult nu imi parea rau. Dar asa…

/retezat/img_1082__custom_.jpg

 Cautand o gazda sau un loc de cort am gasit o tabara de copii care parea sa apartina unei secte crestine si am intrebat baietii de acolo daca a trecut autobuzul. Trecuse, dar mai era unul la 20.00. Ce bafta ! 2 dintre ei mergeau la Campul lui Neag la un magazin si s-au oferit sa ma duca pana acolo. Cand am ajuns primul lucru pe care l-am facut a fost sa beau o cafea calda si sa iau legatura cu familia care nu stia ca in Retezat nu e semnal gsm si vazand vremea proasta s-au ingrijorat. In aceeasi seara am ajuns la Petrosani si m-am urcat in tren spre casa. 

 In concluzie Retezatul m-a lasat cu sentimente ambivalente. Imi plac poalele si zonele joase dar varfurile ma lasa rece. Pe ansamblu e un munte frumos dar trebuie sa stii sa-l intelegi. Poate ca si vremea a avut partea ei de vina cu soarele puternic si arzator din prima zi si furtuna din ziua a doua astfel ca l-am trait la extreme. Trebuie revenit cand vor fi conditii meteo mai bune.



Duminică, 16 octombrie 2011 - 15:37 
Afisari: 2,903 


Postari similare:





Comentariile membrilor (1)

leovit
leovit
Busola
 
1
Tot vremea rea ( si incidentul cu bocancii fiica-mi) mi-a scurtat sederea la Bucura si anularea catorva trasee.... ramanand pe alta data. Ture frumoase in continuare ! Carpati.org


Duminică, 16 octombrie 2011 - 17:26  


 




Trebuie sa te autentifici pentru a putea adauga un comentariu

 
0,0813 secunde

GetaMap.org | Maps from all over the world | ro | fr | es | de | Calculator distante
ViewWeather.com - A new way to view the weather | nl.ViewWeather.com | sv.ViewWeather.com
Regulament carpati.org
© copyright (2004 - 2021) www.carpati.org