RETEZAT in caldura luni iunie 2010 (Muntii Retezat)

            In sfarsit ploaia ia o pauza pe weekend-ul saptamanii 23, asa ca este timpul sa ne facem plan de duca catre munte. De mult timp aveam in plan sa mergem in Retezat, eu si cei doi tovarasi de drumetie, Ursu si Lulu, dinspre cabana Carnic, prin Gentiana, pana sus pe vf. Retezat sau vf. Peleaga. Cooptam in grup si pe Adi. Pentru el este prima oara cand va merge in Retezat.

            Plecam vineri de dimineata, in 11.06.2010, pe la ora 08:00, cu masina si dupa un drum de 5 ore, ajungem la Pensiunea Codrin, unde ne vom odihni urmatoarele doua nopti. Doar la aceasta pensiune am mai gasit locuri, la cabana Gentiana ni se spusese ca va fi plin ochi iar la cabana Pietrele, pretul era acelasi ca si la pensiune iar conditiile lasa de dorit (informatia despre conditii am aflat-o de pe net dar, ulterior, ne-am convins la fata locului ca ele sunt adevarate). Luam pulsul muntelui la cald de la proprietarul cabanei, Ciprian, ne aruncam in camera bagajele, mancam putin, ne echipam si ne hotaram sa facem o mica iesire prin zona, de incalzire. Traseul ales va fi unul mai putin umblat, pe partea cealalta a raului Nucsoara, pe un drum care apare si pe unele harti, dar aveam sa constatam ca este diferit de ceea ce arata harta. Noroc cu Ciprian care ne-a dat cateva detalii. Ca sa trecem pe cealalta parte, ne-am intors inapoi pe drumul catre satul Nucsoara, pana in locul de unde se vede podul peste raul Nucsoara. Acolo apare un drum catre valea raului, partea dreapta in directia de coborare. Urmam si noi acest drum, ne intalnim cu o turma de oi, fara caini ciobanesti agresivi, si ajungem la locul pe unde se poate trece raul, podete din trunchiuri de copaci. Fiind caldura mare ne racorim in apa rece, trecem raul si urcam putin, pana intr-o poiana, Poiana Sesului. Aici este o alta lume, linistita si fara urme de civilizatie. Gasim un drum vechi pe care il urmam si noi dar, dupa un timp, acesta dispare si nu ramane decat o poteca. Dar acest lucru face si mai frumoasa aceasta plimbare. Auzim in vale zgomotul creat de alte rauri care se varsa in raul Nucsoara sau chiar cascade ascunse. Poteca nu este greu de urmat, doar ca in unele locuri se pierde, nefiind marcaj turistic si trebuie sa-ti urmezi instinctul. Asa patim si noi, noroc ca ne intalnim cu un om al locului si ne indruma spre vechiul drum forestier, dar si acesta este greu de gasit. Chiar daca l-am gasit, in multe locuri acesta dispare sau este greu accesibil. Intr-un final ajungem la capatul drumului, chiar pe podetul de deasupra cascadei Lolaia. Oricum a meritat aceasta plimbare din prima zi pe acest traseu, am fost printr-un loc mai putin umblat de cei care vin in Retezat. Daca tot am iesit langa cascada Lolaia, trecem si pe la ea, facem poze si o admiram. De la ploile din ultimile zile are un debit mare. Prima seara se termina cu un ceai din muguri de brad cu menta, iar la final o berica Hategana, daca tot suntem in zona.

               Sambata, 12.06.2010, ne trezim mai devreme, mancam ceva la repezeala, ne facem rucsaci mici si plecam spre inima Retezatului. Traseul ales ar fi: prin cabana Gentiana, bordul Tomii, lacul Pietrele, saua Stanisoara, lacul Stanisoara, saua Retezatului, vf. Retezat, culmea Lolaia, coborare prin saua Ciurila in valea Stanisoara, cabana Pietrele si inapoi la pensiunea Codrin. Cu acest plan pornim la drum la ora 09:00. Eram bucuros ca sunt din nou in urcare, dupa cinci ani de la ultima iesire in Retezat. Eu si cu Lulu, facem fotografii la tot pasul, cascade ( la varsarea raului reunit Gales – Valea Rea in raul Pietrele s-a format o frumoasa cascada), cu forme neobisnuite ale pietrelor si brazi crescuti falnici. Ajungem si la locul unde se bifurca drumurile, cel care duce la cabana Gentiana si cel care duce la cabana Pietrele. Continuam tot inainte, catre Gentiana, si ajungem dupa ce urcam putin, in mijlocul unui peisaj frumos si plin de verdeata din padurea de brazi. Chiar daca am fost de mai multe ori pe acest traseu, tot mai fac poze. Ajungem la bancuta de popas de langa o frumoasa cascada, apoi continuam pana la locul de unde vine poteca dinspre cabana Pietrele. Dupa un scurt ragaz de odihna, iutim pasul deoarece suntem aproape de cabana Gentiana, unde ne intalnim cu cabanierul, nea Loli. Eu si cu Ursu ne cunoastem de demult cu nea Loli, ne serveste cu un ceai pe toti patru si mai stam de vorba despre munte. Cabana Gentiana s-a schimbat, de la vechiul refugiu cu geamuri si usa din lemn, la termopane, gresie si panouri solare. In plus, cabanierul are apa curenta de la robinet. Chiar si asa, a ramas atmosfera de demult a cabanei. Regretam ca nu ne-am putut caza aici. Eu trec sa salut pe cei care nu mai sunt printre noi si au iubit Retezatul, la micul monument de piatra de langa cabana, pe care se afla mici placute metalice comemorative. Am mai fi stat cu nea Loli de vorba dar trebuie sa ne continuam urcusul. Ajungem la jnepeni, traversam raul Pietrele, fotografiem cascadele Pietrele, trecem pe langa crucea lui Cuxi iar frumusetea Retezatului este din ce in ce mai mare. Dar poate prima impresie de maretie si splendoare o simti la bordul Tomii. Este acolo un peisaj care ti se lipeste de retina si pe care nu ai cum sa-l uiti toata viata. Se vad deja obiective din alte trasee prin Retezat: in fata se zareste curmatura Bucurei, la stanga putem vedea vf. Custura Bucurei sau vf. Peleaga, sau la dreapta vf. Bucura 2, toate acestea pigmentate cu albul zapezii care inca mai dainuie prin unele locuri. Poze si iar poze, de parca ne-ar fi frica sa nu dispara acest peisaj frumos. Urcand mai departe, ne intainim cu un grup de copii care coboara dinspre lacul Pietrele (din pacate sunt fara echipament adecvat, uzi la picioare, cu plasute in mana), acestia fiind insotiti de profesori si de o cunostinta de-a mea, Zoli, fotograf de profesie si iubitor de natura, care are rol de ghid pentru grup. Stam de vorba si astfel aflu ca desi au fost informati sa vina cu echipament de munte, cel putin bocanc, copii si parinti acestora au ignorat acest lucru... !? Dupa acest mic ragaz pornim mai departe pana la lacul Pietrele, unde vf. Bucura 2 se oglindeste in lac. Pornim in sus, prin dreapta lacului Pietrele, spre culmea Stanisoara, sa ajungem in saua Stanisoara, si astfel vedem ce frumos este lacul Pietrele, vazut de sus. Gasim bujori de munte si gentiane. Evident, le facem poze. Ajunsi in saua Stanisoarei, vedem in fata o imagine de asamblu spre lacul Stanisoara, saua Retezatului, vf. Retezat si culmea Lolaia, iar in spate se zareste vf. Custura Bucurei, vf. Peleaga si vf. Papusa. Pana aici a fost OK pentru toti patru... dar din cauza ca in saua Retezatului este o cornisa de zapada cam mare si se poate rupe, decidem sa mergem putin in sus pe creasta Stanisoara pana sub vf. Bucura 2 si vf. Bucura 1, sa trecem pe sub cele doua varfuri pe curba de nivel, sa urcam in saua de iarna pana dam de creasta Retezatului (aceasta varianta de traseu am aflat-o de la nea Loli). Acest lucru inseamna sa trecem prin portiuni mai expuse si la traversari pe zapada, de aceea Ursu si Adi renunta la planul de a mai continua pana pe vf. Retezat. Vor cobora la lacul Stanisoara si apoi in continuare pe valea Stanisoara, pana la cabana Pietrele, apoi mai departe la pensiunea Codrin. Dupa ce analizam optiunile, eu si cu Lulu, plecam pe traseul impus de aceasta schimbare. Am mai fost in Retezat, dar este pentru prima oara cand am ales acest traseu de urcare in creasta Retezatului. Din acest traseu se vede toata valea Stanisoara, treci pe sub vf. Bucura 2 si vf. Bucura 1 care parca se pravalesc pe tine, se trece pe portiuni mai expuse caderilor de pietre, traversari pe brane, e frumos si superb traseul. Zapada ramasa nu ne-a creat probleme, este stabila si nu ne afundam in ea, iar dupa o scurta urcare mai abrupta ajungem in saua de iarna si in creasta Retezatului. Vedem astfel o imagine de asamblu a Rezervatiei Gemenele, cu ale sale lacuri: Stirbu, Gemenele sau Taul Negru, iar mai aproape semetul varf Judele. Dupa o jumatate de ora din punctul in care am iesit in creasta Retezatului, ajungem in saua Retezatului si vedem cat de mare este cornisa de zapada, idee foarte buna ca am ales traseul pe sub vf. Bucura 2 si vf. Bucura 1. De pe vf. Retezat coboara alte grupuri, care deja au fost, ACOLO SUS, asa ca si noi pornin catre varf, pe ultima portiune de urcare. Parca urcarea nu mai este asa grea si obositoare. Ajungem si in platoul varfului Retezat, dam de zapada si de un grup de turisti la plaja, dar inca nu am ajuns pe varf. Deoarece am mai fost pe vf. Retezat, il las pe Lulu sa ajunga primul pe varf, acesta fredonand o cunoscuta melodie din Rocky 1. Iata-ne ajunsi, la ora 16:20, Lulu si eu, pe vf. Retezat la 2485m., dar... regretam ca nu sunt cu noi si ceilalti doi colegi, Ursu si Adi. Admiram panorama din jurul nostru, este senin si se vede foarte departe, astfel putem vedea muntii Parang si muntii Sureanu, orasul Hateg, creasta Retezatului si celelalte creste secundare din acest munte, plus frumoasele lacuri... Suntem bucurosi ca aveam parte de o asa vreme superba si ca am ajuns sus pe varf, pe CEL MAI FRUMOS MUNTE DIN ROMANIA, parerea mea... Fiindu-ne foame, eu si Lulu, respectam o traditie inceputa de mai mult timp, atunci cand ajungem pe vf. Retezat sau Peleaga, mancare de fasole cu carnaciori sau costita, incalzita la primus. Ar mai fi trebuit sa facem si o supa dar dureaza prea mult, timp de stat nu prea mai avem, trebuie sa ajungem la pensiunea Codrin. Facem ultimele poze din vf. Retezat cu steagul Romaniei, indicatorul de varf, eu si Lulu, ne luam rucsacii si o pornim in jos pe culmea Lolaia, desi eu nu prea eram fericit de aceasta optiune de coborare, culmea de fiecare data parandu-mi-se obositoare si solicitanta pentru picioare. Pe portiunea de coborare din vf. Retezat pana in culmea Lolaia, am ajuns grupul de turisti care stateau la plaja in platoul varfului. La plaja venisera si asa erau echipati unii dintre ei, fara bocanci si fara minim de cunostinte in ce fel trebuie sa cobori (tin sa mentionez ca era si o fata de 14-15 ani in acest grup, care avea intentia sa coboare cu spatele la stanci iar ceilalti nu spuneau nimic). Ne-am oferit ajutorul pentru a-i indruma in portiunile mai expuse sau dificile, dar... am fost refuzati?! Asta este... Noi doi, eu si Lulu, ne continuam drumul in jos, ajungem in saua Lolaia de unde admiram in partea stanga lacul Stevia si in partea dreapta valea Stanisoara, apoi traversam pe culme si cele doua varfuri, vf. Lolaia Sud si vf. Lolaia Nord. Din vf. Lolaia Sud, inca zarim persoanele de la plaja in coborarea de pe vf. Retezat. Mai facem si cateva poze catre valea Stanisoara si culmea Stanisoara, sarind din bolovani in bolovani, ne intalnim si cu doua persoane mai in varsta care coborau inspre cabana Pietrele (doua femei trecute de 50 ani, BRAVO LOR). Ajungem in sfarsit la saua Ciurila, spre bucuria mea, putand astfel sa coboram in valea Stanisoara si de aici in jos catre cabana Pietrele. Pe aceasta coborare zarim pentru ultima oara vf. Retezat si valea Stanisoara. Din mers mai admiram gentiane si bujori de munte. Din valea Stanisoara mai facem jumatate de ora si ajungem la cabana Pietrele, sau la ceea ce a mai ramas din ea. Cu bucurie constat ca am ales bine locul de innoptare pentru aceasta iesire in Retezat, la pensiunea Codrin, chiar daca este mai jos si ai nevoie de ceva ore in plus pentru a face un traseu mai important. Din pacate la cabana Pietrele, schimbarile se lasa asteptate; “vila” Stanisoara numai vila nu se poate numi, cabana Pietrele lasa mult de dorit, iar casutele... fara comentarii. Pacat, candva era o placere sa vii si sa stai pe aici... De aceea, eu si Lulu, nu zabovim mai mult de 5 minute si plecam mai departe catre finalul traseului nostru, pensiunea Codrin, unde ajungem dupa 12 ore de la plecare, obositi dar zambitori. Un dus rapid, ceva de mancare si o binemeritata bere, apoi, oboseala spunandu-si cuvantul, ne retragem la somn.

            E duminica dimineata in 13.06.2010 si ne pregatim de plecare. Desi am mai fi vrut sa facem un mic traseu pana la cetatea Colt, suntem prea obositi si alegem sa vedem alta cetate din traseul nostru de intoarcere spre Arad, cetatea de la Deva. Ne luam ramas bun de la gazdele noastre si la ora 11:00 plecam spre casa si “civilizatie”. Ne oprim si la cetatea de la Deva, dar de urcat, se duc doar Ursu si Lulu. Din pacate, cetatea se poate vizita doar pe exterior, in interior se renoveaza de ceva timp. Dupa aceasta scurta vizita pe la cetatea din Deva, plecam mai departe catre Arad, unde ajungem pe la ora 15 :00.

            Cu ce am ramas din aceasta iesire… ? Cu dorinta de a reveni din nou si din nou  in Retezat, cu pozele si imaginile facute, cu timpul petrecut impreuna cu colegii mei, Ursu, Lulu si Adi si cu amintirea unei locatii foarte civilizate, pensiunea Codrin. Ori de cate ori nu va fi loc la cabana Gentiana, voi apela la pensiunea Codrin. Nu vreau sa se inteleaga ca fac reclama, dar veti gasi acolo tot confortul, servicii si mancare buna, gazde primitoare. Ciprian va poate furniza informatii importante despre Retezat si din alte parti ale Romaniei. Ba, chiar si din exteriorul tarii noastre. De mentionat ar fi faptul ca la aceasta pensiune am vazut ca se tine seama de reciclarea deseurilor, fiind puse la dispozitia turistilor din pensiune tomberoane pentru fiecare tip de deseu. In plus, energia necesara (electrica, termica) este obtinuta prin metode ecologice. Daca ar fi la fel si prin “civilizatia” de la orase! Acesta este poate cel mai important lucru la o cabana, pensiune sau vila: la plecare sa te domine dorinta de a te reantoarce in acel loc si sa te reantalnesti cu gazdele.

 

Sa nu uitam: Cum pastram natura, asa o vom avea!!!

 

Poze:

http://www.carpati.org/album/retezat_in_caldura_luni_iunie_2010/8067/

 

Luni, 28 iunie 2010 - 20:24 
Afisari: 2,788 


japan