Retezat de august (Muntii Retezat)
Retezat: 17-21 august 2007
Componenta echipei: Emil (emils), Radu (griz), Mike
Orice ar fi imi era dor de Retezat. In el se ascund calde amintiri de
anul trecut cand ne-am cunoscut, si imi doresc sa ma intorc acolo, pentru ca
inconjurata de atatea amintiri imi dau seama cat de norocoasa am fost pana
acum.Fiecare loc isi are gandurile lui si imaginile proprii care mi s-au
intiparit in suflet.
De data asta, pentru a nu hoinari din nou in doi, ni s-a alaturat si
Emil nespus de dornic sa elucideze magia asta a Retezatului despre care vorbesc
multi din cei care au mers acolo si foarte pornit sa vina in Retezat desi
singur singurel. Veneam din parti opuse ale tarii, noi din Ardeal, el din
Bucuresti, insa halta din Ohaba de Sub Piatra avea sa ne reuneasca. O halta mizera, de parca
ar vea sa confirme ca drumul spre Rai e presarat cu vicisitudini. Daca ai si
ghinionul sa faci cei 30 km pana la Carnic pe jos, ai garantata si o trecere
prin Purgatoriu. Dar asa, mai curat sigur te vei bucura de frumusetea muntelui
si vei sti sa-l apreciezi cu adevarat.
Ziua 1-17 august
Traseu: Carnic-Cabana Gentiana-Bordul Tomii-Lacul Pietrele-Saua
Bucurei-Lacul Bucura.
Pentru noi a insemnat ziua cea lunga a intrarii in masiv. Pentru Emil
era ceva cu totul nou, caci desi Pietre, lacuri, paduri sunt peste tot, era un
loc nou, pe care trebuie sa-l inveti in ansamblu si sa te deschizi ca sa te
patrunda, sa simti ca plamanii se inradacineaza si pe ei cresc ramuri,
infiorandu-se precum copacii la adierile vantului, sa simti ca prin vene iti curge
apa involburata a raurilor, ca inima ti se transforma intr-un tau bland in care
sa te poti oglindi, si stand cocotat pe cate o piatra si privind apusul, sa
gasesti raspunsuri la intrebarile si dilemele ce te framanta…Din munte, cred ca
idealul este sa vii mai curat, ca el sa nu fie o goana nebuna pe poteci , ci si
momente de introspectie, cand parca e cel mai usor sa elucidezi dileme. Si
poate au fost oameni care au facut asta, si le-a reusit, fiecare lasadu-si
piatra de pe inima in retezat si umplandu-l de pietre mai mari, mai mici,
bolovani cat casa , unele care se misca, semn ca inca nu au reusit sa se lege
de pamant, altele care isi traiesc linistea sub mangaierea imacultata a
zapezii.
Noi pornim dis –de-dimineata pe drumul forestier spre Cabana Pietrele….Nu
se vede mai nimic, decat paraul care capata o suita intreaga de
fotografii….Traseul spre Bucura prin Gentiana, mi se pare perfect pentru
introducere, pentru ca incet, incet muntele ti se dezvaluie in toata
splendoarea lui.


In fata cabanei Gentiana

O batranica ce a ajuns la Gentiana cu 10 min dupa noi, o aparitie atat de inedita din padure in cat si cabanierul a ramas cu gura cascata.Era o batranica din Nucsoara de 82 de ani care urca la stana din Pietricele. Plecase la 6.30 din Nucsoara cu 2 felii de paine, un toiag, un rucsac rupt si cizme de cauciuc si toiag. A mers pe jos drumul pana la Carnic si apoi in sus pe poteca...A ajuns la Gentiana in timpul de pe marcaj...in mod uluitor...Se duce sa o inlocuiasca pe o alta femeie de la stana care trebuia sa coboare vreo 5 zile la vale. Sus la stana mai era un batran de 88 de ani. Nu mai urcase pe munte de 2. Cabanierul i-a dat un ceai cald si i-a facut 2 sanwishuri, unul l-a mancat acolo si unul i l-a pus la pachet....I-a mai dat si o paine mare si i-am dat si noi cateceva...Nici macar apa nu avea la ea caci a baut ceaiul pe nerasuflate...Mai departe am plecat in sus cu totii si pot sa spun ca mergea la fel de repede ca noi, cu singura diferenta ca se oprea mai des..Dar pauzele erau placute k mai vorbeam de una alta....adica era perfect lucida, ancorata in realitate...Am vorbit despre canicula, seceta, copii de la oras, economie, bucuresti etc...Ii merge matusei mintea brici.
Pasul era sigur printre pietre si cu greu se lasa ajutata....
O figura memorabila a turei in Retezat, in mod cert....
Drum forestier, o poteca pitoreasca prin padure spre Gentiana,
cabana propriu-zisa, si mai departe cand iesi din padurea de jenpeni si te gasesti
cuprins intre Culmea Stanisoarei, Culmea Pietrele, vf Bucura, Saua Bucurei,
pentru panorama asta ai uitat toata greutatea dulapului, pe care inevitabil il
cari in spate.

Urcand din greu spre Bordul Tomii
Lacul Pietrele
Apoi lacul Pietrele, o bijuterie, literalmente, caci in zilele senine de
vara, intrega caldare se oglindeste in apa lui linistita, te uiti si tu in ea,
si te vezi crispat, asa ca te asezi linistit pe iarba, meditand la persectiva
Custurei Bucurei unde va trebui sa ajungi si bucurandu-te de soare, mirosul de
iarba verde, simfonia paraului, din care auzi fiecare picatura de apa cum
porneste pe drumul cel lung al existentei, pana sa va linisti din nou in mare.
Apoi urmeaza hopul zilei, si anume urcusul pana in Saua Bucurei unde
spiritul se va linisti pe deplin.Caci se simte maret atunci cand cuprinde cu
ochii intreaga Caldare a Bucurei, mareata, fara de care Retezatul nu ar fi nici
atat de populat de turisti si cu siguranta nici atat de frumos….

Emil admirativ...
Bucura este un
lac veti spune, cel mai intins ca suprafata din tara, dar nu e nimic special cu
el…Poate…dar uitati imprejurimile, uitati salba lacurilor cu nume de fete, taul
agatat sau taul portii, atatea minuni concentrate intr-un spatiu atat de
restrans.
Ajunsi la Bucura, nu aveam decat un gand, sa punem cortul, sa intarim
cazemata, sa ne facem bucataria, si sa mancam….prima supa si primul piure cu
conserva de carne din lunga serie a Retezatului.

Carnic-Cabana
Pietrele-Cabana Gentiana-Curmatura Bucurei-Lacul Bucura
Marcaj :BA
Timp : 4-5 h
De la Carnic
pornim pe drumul forestier, in urcus usor dar continuu, mentinandu-ne pe malul
stang al paraului Pietrele. Imediat dupa Carnic, prindem o scurtatura si scutim
astfel cateva serpentine ale drumului. Dupa ce iesim din nou in forestier,
continuam in acelasi mod spre Cascada Lolaia (sageata pe partea dreapta a
drumului cum urcam, 5 minute de coborat pana la un punct de belvedere
amenajat).

Lolaia
Revenind in drum, il parcurgem la pas pentru inca vreo ora la
urcare, beneficiind doar de inca o scurtatura, inainte de urcusul final spre
cabana Pietrele (15-20 min de urcus sustinut).Drumul forestier este bine amenajat, in sensul ca sunt numeroase
popasuri, panouri informative noi si actualizate, etc.
Itinerarul
porneste din spatele cabanei Pietrele (1 480 m). Dupa traversarea piriului urcam
prin padure pe fruntea nordica a muntelui Stinisoara; dupa 5 minute apare o
prima bifurcatie: la stinga ramine poteca spre Lacul Gales (marcaj triunghi rosu),
iar la dreapta poteca (marcata cu banda albastra), traseul spre Lacul Bucura.
In rest urcus aproape cotinuu prin padure, timp de 1 h pana la Cabana Gentiana
(1670 m).
O varianta (pe
care am aplicat-o si noi) ar fi de a ocoli cabana pietrele, prinzand din drumul
forestier (cam cu 10 min inainte de ultima scurtatura spre pietrele) un maracj
triunghi albastru. Exista sageata indicatoare, cu directia marcajul si timpu,
pe partea dreapta a drumului cum urcam...

Pe poteca spre Gentiana-varianta TA
Vom mentine
cam 45 de min marcajul TA dupa care ne vom intalni cu poteca marcata BA care
vine de la Pietrele. Ajunsi la gentiana dupa o scurta pauza continuam tot pe
BA, mai intai prin padure, apoi printre jenepeni pana cand campul vizual se
largeste.
Peisajul care
se deschide din valea Pietrele spre sud ne ingaduie sa banuim in parte frumusetile
care ne asteapta. Mai sus de primul prag glaciar valea Pietrele cu profil in U
este flancata de culmile stincoase Pietrele (est) si Stinisoara (vest), in
ultim plan se zareste Custura Bucurei, situata pe creasta principala, in vecinatatea
Pelegii.
Trecem puntea pe malul drept si regasim poteca strecurindu-se printre
tufisurile de jnepeni

Urcusul se accentueaza.
Poteca taie in largi coturi
tot pragul glaciar din dreptul virfurilor Pietrele si Stinisoara, iesind pe
treapta mijlocie, linga piriu. Dupa o portiune fara jnepeni, cu panta mai
domoala, cu o serie de blocuri de piatra, ajungem la Bordu Tomii (circa 1 890
m); stinca solitara ofera un acoperis precar in caz de ploaie, folosit uneori
de ciobani ca refugiu pentru noapte. Dupa un scurt popas pornim mai departe.
Trecem piriul Pietrele urcind pe stinga vaii, aici foarte larga. Versantii muntilor
se retrag departe de noi, dar ofera abrupturi macinate ce-i fac aproape inaccesibili.
Lasam in stinga mlastinile intinse pe netezisul treptei mijlocii si incepem un
nou urcus. Stilpii cu marcaj se insira pe mijlocul vaii. Trecem din nou apa
Pietrele, pe dreapta, acum un mic piriias, lasam in stinga piriul si potecuta
spre caldarea Pietricelele si ne angajam intr-un urcus prelung pe bordul caldarii
superioare.

Iesind pe intinsul
treptei ajungem aproape de lacul Pietrele (1 990 m), oglinda de apa, poate mai
putin spectaculoasa ca alte „ochiuri de mare", cu un pitoresc inegalabil.
Un pisc ce de aici pare gigantic isi etaleaza marele perete nordic in oglinda
lacului. Este virful Bucura II (2370 m), vestit pentru traseele alpine pe care
le ofera iubitorilor de cataratura. Din pisc se lasa o custura cu abrupturi
spre nord, pina in curmatura Bucurei (2206 m), loc in care va ajunge curind si
poteca noastra; din custura se ridica apoi spre est piscul Custura Bucurei
(2370 m).
Incepem
urcusul lung, de circa 1 h din care ultima jumatate este cea mai solicitanta
spre Curmatura Bucurei. Incet incet, pe masura ce castigm altitudine, ni se
infatiseaza siVf Retezat, acum cu o silueta de piramida, contrarcele de trunchi de con familiara cand il
privim din nord sau sud. Din Curmatura Bucurei, coborarea este doaro formalitate, iar in cazul in care vrem sa
campam, trebuie sa mergem pana pe malul sudic al lacului.
Ziua 2 :
Lacul Bucura-Saua Bucurei (BA)
Saua Bucurei-Vf Bucura (BR)
Vf Bucura-Saua Retezatului-(BG) si Saua Retezat-Vf Retezat (TA) si retur pe
la taul portii -Taul Portii-Lacul Bucura (BG)
Radu venise cu un singur gand in Retezat : sa se catere ; pusese
el ochii pe 2 trasee din peretele Bucurei : Creasta Vulturilor si 25
octombrie despre care nu avea prea multe informatii dar si le-a completat la
Gentiana si din discutiile cu Salvamontul ; ei bine cu gandul asta ne-a
asfixiat toata excursia, l-a pus pe Emil sa vina cu coarda, papuci, ham ,
casca, a stabilit o premiera pentru Emil la capitolul greutatea dulapului etc…
Deci inca din prima zi, cand eu si Emil aveam gand de treking, Radu pierde
in minoritate cu propunerea de a catara Creasta Vulturilor. Totusi pentru ca nu
scapam de nebun ne-am plimbat toata ziua cu echipamentul si cu coarda facuta
rucsacel dupa noi. Si pe Bucura si pe Retezat si pe la Taul portii, ce sa mai
buni de starnit intrebarile turistilor straini carora Emil le-a raspuns plin de
convingere ca mergem sa cataram « Eagle’s Peak ». S-or fi crucit aia,
s-or fi chiorat mult pe harta, dar Eagle’s Peak tot nu l-au gasit. Dar ce sa mai in
imaginatia lor om fi niste bazati care se duc sa faca nu stiu ce nemarcat, f
spectaculos, caci asa si suna traducerea lui Emil….
Pornim deci nu prea dimineata, asa pe la 9 caci forta de intertie e mare pe
la corturi spre Curmatura Bucurei…
o singura data am scapat de urcusul prin
Curmatura cand am urcat Peleaga, dar nu pot sa zic ca am iesit mai castigati cu
diferenta de nivel de 500 m pe care am avut-o de acoperit.
Promenada pana incep serpentinele, apoi rasuflari taiate si patul moale al
ierbii pe care ne trantim sleiti in Sa, cautand sticla de apa. Apoi continuam
pe Banda Rosie spre vf Bucura,navigand
din Piatra in piatra, pe poteca stramta, in urcus spre Vf Bucura….Ceata ne
inconjura din toate partile, ni se atarna in par, ramanand ca niste stropi de
margaritare pe firele mele blonde…

Poteca spre vf Bucura...observati echipamentul standard de treking: 2 corzi de 50m, casca etc....
Pe varf din pacate nu il putem face bucuros
pe Emil caci in jur numai lapte, cateva valuri se risipesc si ochiul smulge
avid 2-3 franturi din Rezervatia Gemenele. In rest nimic.

Pe Bucura
Totusi pronimspre Varful Retezat iar eu si Radu ne facem
planuri cum sa ne pacalim recipropc si sa il trimitem pe celalalt cu Emil…Pana
la urma nu ne merge si urcam toti 3 pe varf, ne facm poze, ii pompam lui Emil
in cap o groaza de informatii, si stam la palavre pe varf si apoi la coborare
incat facem cam dublu fata de urcare.
Pe retezat
Intorsi prin acelasi locuri, rememorand cat de obosita eram anul trecut ca
coborarea de pe Retezat dupa 10 h de traseu, cu mancarea pe terminate, ca mai
mult mergeam teleghidata inainte. Acum sitatia statea putin altfel…Fresh,
bucurandu-ma de ziua de treking pe care i-am furat-o micului meu obsedat si cu
un Emil dornic sa cunoasca , sa vada cat mai mult din locurile prin care
treceam, convins inca de acasa ca va ajunge intr-un loc mirific in care curge
lapte si miere etc.
Prin ceata smulge ceva din cele 4 lacuri cu nume de fete: lia , ana, florica si viorica
Laintoarcere coboram pe la Taul Portii unde o liniste de inceput de
veac domneste parca in undele sale….Lacul este in nemiscare, luciul apei, oglinda,
se pregateste pentru noapte care va cadea ca de atatea si atatea veacuri peste
el.
Searala Bucra, acelasi regim,
baietii sunt pusi la treaba si e data militaria jos din pod la capitolul
ordine, caci trebuie sa stie ca nu mai sunt de capul lor ca in Macin sa lase
oala nespalata 5 zile sau sa cotrobaie prin tot rucsacul pentru vreo conserva
de peste….
Lacul
Bucura-Curmatura Bucurei-Bucura I-Saua Retezatului-Vf Retezat-Saua Retezatului-
Poarta Bucurei –Taul Portii -Bucura
Lacul
Bucura-Curmatura Bucurei (CR)
Curmatura
Bucurei-Bucura I (BR)
Bucura I-Saua
Retezat (BG)
Saua
Retezat-Vf Retezat (TA)
Varful
Retezat-Bucura (BG)
De la lacul
Bucura, traversam caldarea Bucurei spre nord si incepem sa urcam mai intai usor
apoi din ce in ce mai abrupt spre Curmatura Bucurei. De aici urmam poteca ce
incepe sa se strecoare usor usor printre lespezi, pietre urcand in continuare
catre varful Bucura II (2372m). Nu il atingem insa si urcam continuu spre
Bucura I. (2433 m) unde avem prilejul unei panorame de exceptie.
De la lacul
Bucura, traversam caldarea Bucurei spre nord si incepem sa urcam mai intai usor
apoi din ce in ce mai abrupt spre Curmatura Bucurei. De aici urmam poteca ce
incepe sa se strecoare usor usor printre lespezi, pietre urcand in continuare
catre varful Bucura II (2372m). Nu il atingem insa si urcam continuu spre
Bucura I. (2433 m) unde avem prilejul unei panorame de exceptie.
De aici
privelistile sunt impresionante. Dominind atit caldarile nordice Stinisoara si
Pietrele, cit si caldarile Stirbu si Bucura, acest superb pisc ofera ample
perspective spre tainele acestor minunate tinuturi. Deosebit de impresionanta
este panorama spre Peleaga. Custura Bucurei se intinde la picioarele noastre
despartind caldarile nordice de cele sudice. Din ea se ridica culmea parca fara
sfirsit, pina ce atinge Coltii Pelegii si chiar virful Peleaga (2 509 m), cei
mai mari dintre toate piscurile acestor munti. De pe virful Bucura, Lacul
Bucura pare o splendida oglinda ce reflecta culorile cerului. Lacurile insirate
pe vale stralucesc in aceasta diadema aparata de osatura crenelata a Slaveiului
si Judelui.
Virful Judele
apare asemeni unei cetati cu turnuri aspre. In contrast cu verticalele peretilor,
alaturi, in caldarea adinc sapata, se odihnesc apele Lacului Stirbu.
De pe varful
Bucura I, daca nu vrem sa parcurgem custura ce continua spre Saua Retezatului
(traseul pt iarna) coboram scurt cativa metri diferenta de nivel pana ce
intersectam marcajul banda galbena care vine de la Lacul Bucura peste poarta
Bucurei. Continuam astfel pe acest marcaj mentinand caldarea stanisoarei in
dreapta iar in stanga rezervatia stiintifica Gemenele, cu cele 2 lacuri usor
vizibile de aici: Gemenele si Taul Negru.
Pina la virful
Retezat mai avem de urcat 30-40 de minute dar odata ajunsi la 2482 turul de
orizont ne dezvaluie splendide privelisti asupra crestelor Bucurei, spre Poarta
Bucurei si Judele, spre Custura, spre virful Zanoaga sau, mai departe, spre
Godeanu, Tarcu. In nord se intinde Tara Hategului, iar mai departe, in
nord-vest, piclesele departari ale Muntilor Apuseni.
La intoarcere
mentinem aceeasi ruta, banda galbena, pana in poarta Bucurei, si apoi coborand
pe la Taul Portii ajungem intr-un final si pe malul lacului Bucura.
Ziua 3-Da-i Cesarului ce-i al Cesarului….

10- creasta vulturilor
Creasta Vulturilor. (3A-nu am gasit in nici o descriere pasul impus la
escalada, eu zic ca un 5)-9LC, din care primele 4 sunt verticale, urmatoarele 4 o muchia
cazuta, iar ultima zona de creasta/brau, pe care nu am mai asigurat
Timpul variabil in functie de numarul de coechipieri: 1 cap cu 2 secunzi
cam 4 h
Materiale (minim) : 7-8 expresuri, 2-3 anouri (unul de 60 cm, unul de
120 cm si unu de 180 cm-pentru diverse asigurari la tancuri), carabiniere. Nu e
nevoie de pitoane caci traseul este bine pitonat si verificat recent, caci nu
pot sa zic repitonat caci am vazut doar 1-2 pitoane noi, insa oricum cele care
au ramas sunt ok si te poti baza pe ele…Regruparile sunt in general comode,
caci 3 coechipieri pot sta leger unul langa altul e vreo brana innierbata etc.
Azi din pacate nu am mai scapat asa repede, am negociat intens si am ajuns
la un comprois : Astazi creasta Vulturilor, maine treking pentru a urca si
Peleaga, Papusa etc.
Luam iarasi corzile, echipamentul, castile atarnate de rucsac si pornim
ghicite pe unde : tot spre Curmatura Bucurei…Dar acum ca sa fie treaba
treaba am si coborat, pana in partea inferioara a peretelui Bcurei.
Pe drum, la cativa metri de marcaj vedem o marmota, in carne si oase, un
fel de harciog, nimic deosebit, insa deh e celebra marmota care inveleste
ciocolata in staniol…
Daca mai ai si vreo Milka la tine esti ferm convins ca ea
e produsa pe undeva prin fundaturile muntelui de o armata de animalute harnice,
care le scotdin cand in cand la
lumina. J Lasam sa continue drept
poteca spre Pietrele si noi facem brusc stanga, navigand printre Bolovani, unii
mai mari altii mai mici pana la baza peretelui. Creasta Vulturilor, este a doua
creasta cum te uiti la perete, de la stanga la dreapta. Prima este creasta 25
octombrie-3B/5+, ceva mai scurta cu doar 5-6 l.c. iar a doua este creasta
Vulturilor.
Placuta cu numele traseului
Ajungem pe un tapsan de iarba, in spatele unor jenepeni si incepem sa ne
echipam. Imi era teama oarecum de traseul de azi caci era prima data cand urcam
cap + 2 secunzi si cel mai ciudat mi se prea manevrele la 2 corzi. Cap a mers
intotdeauna caproiul, ca doar el a vrut cooct, apoi veneam eu, iar Emil la
urma, gata sa imi dea o mana de ajutor daca era cazul….(si a fost, in a 3
lungime de coarda –chiar la plecare)
Dar sa o luam cu inceputul : Prima lungime, Radu cap, Emil fila si eu
ii dadeam corzile…
Incepe vertical, se intra apoi intr-un diedru care usor usor se transforma
intr-un horn,ingust la iesire. Regruparea pe un tapsan mare, cu jnepeni dupa
cam 25-30 m. Exista o varianta de regrupare si mai sus cam la 40 m de la
plecare….

Cei doi secunzi in prima lungime, aproape de regrupare
Lungimea 2 : Placa Verticala, prize bune, asigurari la fel fara
probleme tehnice. Regruparea intre un perete si un tanc, putin mai incomoda.
Eu si Emil in Lungimea 2
Lungimea 3 : Perete vertical, apoi un travserseu prelung spre dreapta,
cu prize bune insa…, se intra apoi pe muchie, care ne scoate in regruparea 3
comoda si ea. Problema este ca dupa traverseu retragererapelul devine o problema, caci devine f greu
de dirijat pentru a ajunge din nou pe linia pitoanelor.
Lungimea 4 este ultima lungime mai serioasa, dupa care restul sunt
legere, cu inclinatii variabile de 60-70 grade, dar cu asigurari din ce in ce
mai putine, in general,2-3 pitoane pe lungime. Se pot face insa asigurari
suplimentare la tancuri folosind anourile.
Ultima lungime (3 asigurari din care 2 la tancuri cu anouri)
Ajunsi in ultima regrupare....inca o lungime la liber pe un fel de micuta creasta si un inceput de brana...in dreapta se vede varful.
Creasta vulturilor ne scoate pe VfBucura,
destul de aproape de poteca marcata cu Banda Rosie.
Poza de pe vf
Stanca are prize mari si aderneta multumitoare chiar si uda, caci in cele 4
h cat ne-a luat sa o parcurgem am prins si vreo 2-3 reprize de ploaie….
Ziua 4-treking
Lacul Bucura-Vf Peleaga -Saua Pelegii-VF Papusa-Vf Tapului-Portile
inchise-Lacul Gales-Valea Rea-Saua Pelegii-vf Peleaga-Lacul Bucura
Astazi este momentul sa navigam prin inaltimile
Retezatului si sa bifam target-uri importante….Marele absent din periplul
nostru prin Retezat a ramas Lacul Zanoaga si un eventual traseu pe
Judele-Slaveiul. Dar ziua de azi, e menita sa intregeasca imainea oricui despre
ce inseamna Retezatul.
Asadar , incepem ziua cu o masa, ziceam noi
copioasa dar care avea sa se dovedeasca frectie la picior de lemn, caci pe la
12 ni se facuse deja o foame, si ne-am amagit-o cu alune, bomboane si
dulciuri…Piureul cu conserva de carne cred ca s-au consumat instant inca de la
urcucul spre Peleaga.
Pornim de la lac, pe poteca mai intai domoala,
apoi din ce in ce mai apriga ce ne conduce in 1h si jumate pe cel mai inalt
varf din Retezat, pe care e adevrat, panorama care se dechide este
impresionanta, si merita tot efortul depus pana acolo.
Pe poteca spre Peleaga...

La vreo 50-70 m sub varf (altitudine)

Pe vf
Coborarea, in afara de distanta pana in Saua
Pelegii, de perspectiva de a cobora 300 m ca sa ii urci inapoi pe Papusa ne
ofera si o frumoasa priveliste spre Coltii Pelegii, unde urca o echipa pe Muchia
Mare;
coltii pelegii
Muchia Mare
In sa, ne facem elan si o luam si spre varful
Papusa, grabiti sa nu intre in ceata si sa ne rapeasca privelistea.
Emil pe Papusa...
Urmatorul punct sunt Portile inchise…

In drum
trecem insa si pe langa Varful Magarului in conceptia lui Emil, care de fapt e
al Tapului si pe langa lacul omonim pe care imaginaia lui Radu l-a asemuit cu
un om care fumeaza.
Taul Tapului
Portile inchise sunt spectaculoase pentru un
traseu de treking, fara indoiala, iar daca cumva par plictisitoare puteti uita
poteca marcata si urma matematic muchia.


In Portile Inchise
Jos in vale Galesul ne atragea ca un magnet, desi
oricum trebuia sa ajungem la el caci planuiam sa ne intoarcem prin Valea Rea.

Gales
Luam o pauza mai lunga pe malul lacului, intinsi pe o piatra si impartind
manacarea depranz : o ciocolata si
o punga de alune, apoi Emil se duce sa fotografieze lacul si pe partea
cealalta, in timp ce noi urmarim un om care cred ca se invartea dupa o marmota.
Dupa jumatate de ora strangem calabalacul si o
luam din loc spre Valea Rea. Pe drum intalnim o capra, chiar pe muchia ce ne
desparteade vale,ca mai apoi cand traversam caldarea sa vedem 2 grupuri
compacte, peste 20 de capre una peste alta, care isi faceau veacul pe acolo
netulburate.

Capre in Valea Rea
Reflexii de Valea Rea
Pe valea Rea s-a pus un vant napraznic ce nu ne-a iertat tot
urcusul de pe Pelaga, parca vroia sa ne puna jos, sa ne arate ca el e birutor.
Insanoi cuminti ne-am vazut de treaba
noastra pe serpentinele potecii spre Pelega.
Ajunsi sus am avut parte insa de un spectacol
nesperat caci norii alergau ca nebunii dezvaluind franturi de peisaj iar soarle
isi facea de cap printre ei, colorandu-i in rosu, mov, portocaliu de parca ar
fi luat toate florile de pe pamant si le-ar fi prins in puful norilor.Stam sa
ne uitam la vraja naturii si doar apropierea noptii ne impinge sa plecam caci
stateam asa de bine adapostiti dupao
piatra, cu vantul vuuind in jurul notru, doar cu ochii vrajiti si prinsi in
pastelul de la apus.
Ajungem la
corturi chiar la timp ca sa nu mai aprindem frontala, pregatim iarasi piure cu
conserva de carne…dar era a 4-a zi cu acelasi meniu, noroc ca mai schimbam din
cand in cand supa.
Ziua 4
Lacul Bucura-
Varful Peleaga (2509m)-Curmatura Pelegii-Varful Papusa (2508 m)-Varful Tapului
(2370 m)-Portile Inchise-Lacul Gales- Valea Rea-Curmatura Pelegii-Peleaga (2509
m)-Lacul Bucura.
Lacul Bucura-Varful Peleaga-Vf Papusa (CG)
Vf Papusa-Portile inchise (inclusiv) (BR)
Portile inchise (sf)-Lacul Gales (TR)
Lacul Gales-Curmatura Pelegii(BR)
Curmatura Pelegii-Lacul Bucura (CG)
Pentru a urca
pe Peleaga, pornind de la Bucura, avem de urcat timp de 1 h 30 500 de metri
diferenta de nivel. Dupa ceva efort ajungem totusi pe crestetul Muntilor
Retezat avind in jur o panorama unica prin frumusete, culoare, varietate si
profunzime. Ar fi greu sa trecem mai departe fara sa incercam sa descifram cu
harta in fata splendorile piscurilor, caldarilor si lacurilor.
Cel mai atragator
este, fara indoiala, peisajul spre caldarea Bucurei si a Zanoagei Bucurei, unde
oglinda albastra a celui mai mare lac carpatin conduce parca tot jocul liniilor
si culorilor. Ocrotit de coastele scrijelite ale Slaveiului, de piscul Sintamaria,
de Judele, de crenelurile Portii Bucurei si pictat in culori schimbatoare de
lacurile Ana, Viorica, Florica, de Taul Portii, tinutul Bucurei si al Pelegii
striga frumusetea spre tariile cerului.
Spre vest si
nord-vest, abruptul Bucurei, adincurile caldarii Pietrele si peretii Custurii
Retezatului, dar mai ales piramida Retezatului arata o fata diferita de aceea
cu care ne obisnuisem. Dincoace de Coltii Pelegii (nord) o imensa caldare plina
parca de cioburile stincilor etaleaza o salba de lacuri mici dar nu mai putin incintatoare.
Este Valea Rea, tinut al caprelor si ursilor, adapostit spre est de culmea
Valea Rea si de blinda inseuare de la Zanoagele Galesului. De acolo, ca un
„pitic" ce se ridica „pe virfuri" in spatele uriasilor, ne saluta Virful
Mare, o alta parte frumoasa a Retezatului. Aici, aproape sa o atingi, se semeteste
Papusa, colos alpin care isi arunca trena de creste peste Papusa Mica pina spre
Custura. Iata alta parte a Retezatului, cu creste saltind si coborind parca intr-un
joc fara sfirsit: este tinutul Gruniului si Ciumfului.
Pornim spre nord-est coborind pe muchia puternic povirnita , in
serpentine scurte spre Curmatura Pelegii. In dreapta rupt parca dintr-un colt
de cer avem taul Pelegii, iar in stanga, obarsia larga a Vaii Rele.
Noi insa ne angajam intr-un
nou urcus spre vf Papusa (2508 m) urmand ca sa ne continuam traseul de data
asta pe banda rosie, spre Varful Mare, pentru a traversa prin portile inchise,
un pasaj frumos si spectaculos al Retezatului. De pe Papusa, incepem o noua
coborare, trecem peste un pasaj mai delicat amenajat cu un cablu si avem pentru
prima data, perspectiva lacului Gales.

Emil pe Cablu
Pe dreapta
varful Tapului si Taul Tapului, iar in fata Portile Inchise, minunate si
atragatoare. Poteca marcata se strecoara bine croita printre jnepeni si stanca,
iesind in final pe muchie de unde incepem sa coboram spre Lacul Gales, cam 300
m pentru un binemeritat popas... Intoarcerea prin Valea Rea este interesanta,
poate mai ales datorita conotatie neprimitoare legate de acest loc, si al
avertizarilor de traseu periculos de la Gentiana. Caldarea Valea Rea neofera cea mai imensa zona de lespezi a
Retezatului. Ici si colo, printre valurile morenelor, sclipesc cele sapte
lacuri mai mari sau mai mici, uneori asociate cu petice de zapada ramase din
iarna.
Peste aceasta
lume a stincilor farimate se inalta ca un meterez lantul peretilor Papusii,
hornurile si Coltii Pelegii, care „piaptana" caiere de nori, creasta salbatica
a muntelui Pietrele, iar in spatele lor piramida virfului Retezat.Peste toate
se ridica lama dungata a Virfului Mare, pisc semet si putin ospitalier.
Din pacate
pana la coborarea finala spre Bucura, fiecare coborare presupune un nou urcus,
iar cel din Valea Rea pana pe Pelaga (via Curmatura Pelegii) nu se dezminte.Ne
mai indulesc privirile Coltii Pelegii, o zona superba pentru practicarea
alpinismului pe granit.
Coborarea de
pe Peleaga este posibil sa o facem pe noapte caci tura este lunga de cam 12 h
cu tot cu pauze de admirat si de fotografiat inerente unui asemenea masiv care
ascunde in el comori de frumusete si ii dezvaluie trecatorului supriza dupa
surpiza.
Ziua 5-Intoarcerea. :
Lacul Bucura-Saua
Bucurei-Lacul Pietrele-Cabana Gentiana-Cabana Pietrele-Carnic
Retezatul este clar un taram de
vis in care am mai fi ramas mult si bine, insa e gonea foamea, caci in dimineata
asta, tocmai mancam ultima portie de mancare…e adevarat, masa a fost copioasa,
ca doar era singura pana cine stie cand ….
Asa ca ne strangem cortul ,
eliberam cazemata si o luam din loc din nou cu dulapurile in spate pe drumu pe
care am si urcat, taindu-i caproiului orice elan si sansa sa mai urce traseul
25 octombrie.

In Curmatura Bucurei, ultima data tura asta...
Intorsul este lung si mai ales
trist insa noi cel putin nu mergem acasa decat sa ne schimbam hainele, mai
departe, pornim diametral opus spre mare, unde petrecem 2 zile de salbaticie
intr-un loc cum nu credeam ca mai putem gasi in Romania.
Prima legatura convenabila este
spre Simeria, unde gara mizera de care aveam oroare ne-a trimis in oras unde am
gasit o tersasa cu pizza, bere si suc ce ne-au mers drept la inima.
Intorsul , lung, cu mult somn, cu
un rapid de Budapesta (dard in fericire cu garnituri romanesti), ne planteaza
dis de dimineata in gara de Nord….La pranz, avea sa asteptam o bomba de
personal pana in Constanta si sa schimbam hainele groase cu costumul de
baie .
Alte informatii despre Retezat, descrieri si lacuri:
http://www.carpati.org/jurnal/retezat_de_vacanta/378/
Alte foto , ale Ioanei....
http://www.visualquests.com/thumbnails.php?album=64
Foto RT: radu si emil
Marți, 14 iulie 2009 - 22:36
Afisari: 5,860
mike
Vineri, 12 octombrie 2007 - 02:50