Skin Classic Skin White Skin Black & Whilte Skin Default Adauga la Favorite (In contul carpati.org)
Cautare:

Doneaza

Calendar

Noiembrie 2021
LMMJVSD
1234567
891011121314
15161718192021
22232425262728
2930

Decembrie 2021
LMMJVSD
12345
6789101112
13141516171819
20212223242526
2728293031

Online

Vremea
Varful Pietrele Albe
Muntii Cernei-Mehedinti

Voluntar in Carpati

Homepage

Lista de discutii

Reteta de 1 Decembrie - Varful Toaca intre doua chitare (Muntii Ceahlau)

Vineri dimineață…mi-am promis că mă voi trezi mai devreme ca să am timp să-mi fac bagajul în liniște, să nu mai plec cu senzația că am uitat ceva, dar nu prea mi-a ieșit. Măcar mi-am băut cafeaua (o jumătate din ea). După 7 minute de întârziere am coborât și eu jos ca să fac cunoștință cu cei din mașină si să plecăm la munte...În sfârșit! Pe drum m-am mai plâns eu că nu mi-am băut cafeaua, dar mi-a trecut repede că aveam muzică bună, chiar dacă era pe un CD zgâriat. Când se întrerupea, mai cântam noi...dacă nu lua Daniel vreo groapă.

Punctul de întâlnire era sus, în Izvorul muntelui.Revederea cu gașca de altă dată a fost cât se poate de frumoasă! Ne-am îmbrățișat si ne-am bucurat că ne revedem atât de repede într-o formulă destul de mare. Am făcut cunoștință între timp cu toții între noi cu gura plină de plăcintă cu brânză pe care le-a adus alex pentru noi și un ceai cald. Printre ei se afla și cea mai mică munțomancă dintre noi, Maria, fetița lui Mihai (abraxas) și a Elenei, de care m-am atașat foarte repede, fiind o fire vulcanică, care știe ce vrea, chiar dacă are numai 6 ani. /abrx/1.jpg/abrx/2.jpg/abrx/3.jpg/abrx/4.jpg/abrx/5.jpg

Ne-am hotărât. Urcăm pe Jgheabul Lupilor, e accesibil, avem ce vedea. Încet, încet am pornit la drum, gălăgioși, energici, cu aparatele foto pregătite și apa la îndemână.

 Ne-am echipat fiecare cu ce are nevoie/abrx/6.jpg Pauze de poze, pauze de mancat și de povestit, de râs și de adus aminte, de privit și de orientat (sau nu) în spațiu.


/abrx/7.jpg/abrx/8.jpg/abrx/9.jpg/abrx/10.jpg/abrx/11.jpg

Marcajele, indiferent de cât mergeam, ne indicau că mai avem două ore până la cabană, așa că ne-am hotărât să le dăm dreptate și să mergem agale, doar nu ne grăbește nimeni. Sus pe platou, am văzut câteva urme de labe de urși (da, erau mai mulți) pe porțiunile de zăpadă rămasă, fix pe potecă. Mi s-a cam ridicat parul de pe mâini și imaginația deja nu mă mai lăsa în pace. Ne-am holbat la ele vreo 10 minute, după care am plecat mai departe, schimbând subiectul. Într-un sfârșit a început să se vadă și cabana aia pe care o tot căutam cu privirile la orizont. Băieții deja încep să grăbescă pasul și să se înțeleaga care dă berile câte și cui. 

/abrx/12.jpg/abrx/13.jpg/Poze/ceahlau-dec-2012-43.jpg

Nu știu dacă îmi era dor de cabană...de holurile alea cu lambriuri maro pe pereți, de sala de mese cu aceleași fețe de masă in carouri roșii. Un lucru știu sigur! Nu imi era dor de baia aia de afară! sau mai bine zis, WC...au făcut ăștia economie la scânduri când au construit-o, băi frate! se vede până la cabană...(și invers) E o baie de aia de tre’ să te duci să faci șușu-n minim doi (unu stă de șase)! Nu de alta da’ nu are uși, iar peretele despărțitor e făcut până la jumate, așa că dacă te duci singur (cum am pățit-o eu) și ai un ”coleg” alături, riști să dai nas în nas cu el când îți ridici pantalonii...bine că l-am văzut la țanc și am avut timp să mă fofilez și să o tai de-acolo înainte să-și dea seama. În cabană, când am ajuns, toată lumea se relaxează, manâncă o ciorbă caldă, se incălzește....ce să mai, e frumos sus la munte, când n-ai nici o grijă și ești alături de oameni faini. Am ajuns la timp să prindem și cerul roșiatic de la apus. Adi se bucura ca un copil când a început Vlad, care a venit cu clubul montan Turistor din Iași, să cânte la chitară Eric Clapton-Layla și Pink Floyd. Ce pot să spun...le are băiatu’. Nu e de ici de colo să cânți la acustică balade rock și să se mai și audă bine.

După ce ne-am hotărât care și cum stă prin camere, ne-am instalat și ne-am mai odihnit puțin, dar nu prea mult, deoarece știam că am venit aici cu un scop: să facem cabana aia să răsune! Dacă nu se aude până pe Toaca, n-am făcut nimic...Ovidiu (iacob.ovidiu) a fost primul care ne-a ajutat în acest sens. A făcut un vin fiert buuuuuun cu scorțișoară, coji de portocale și zahăr așa, ca să ne încălzim vocile și să prindem curaj. Eu, după primul pahar am și început să-l bat la cap pe Mihai, chitaristul trupei, să cântăm Karma și Maria m-a aprobat. Ce să mai...încet-încet au început să cânte toți „Gașca de altă dată”, „Imnul Pietrei Craiului” și mai târziu, când a venit și Vlad cu chitara lui deja era nebunie. Ce să-i faci…e război Ioane. 

/abrx/14.jpg/abrx/15.jpg/abrx/16.jpg/abrx/17.jpg/abrx/18.jpg/abrx/19.jpg/abrx/20.jpgPărerea mea este că merită să cânți până rămâi fără voce pentru cineva care se bucură și care te ascultă, iar publicul din seara aia am fost noi care ne-am adunat având în comun mai multe decât muntele și muzica folk, noi care credem în prietenie. Cei care ne-au încurajat și ne-au aplaudat ne-au arătat că apreciază și că suntem pe aceeași lungime de undă, că încă mai sunt oameni adevărați care iubesc muntele și muzica bună.

Mi (mihaela.calciu) era un zambet toată și ne-a încântat cu vocea ei și cu melodii de la Casa cu Prieteni. De pe la ora 6 și ceva până la 11-12 am cântat încontinuu. Vlad, un alt tip de pe acolo care a venit cu gașca s-a alăturat și el. La început mai timid, a stat în spate și fredona încet, după care a pus și el mâna pe chitară și dă-i frate….ba făceau cu schimbul, ba ținea unu’ armonia și unul facea solo. 

/abrx/21.jpg/abrx/22.jpg/abrx/24.jpg/abrx/23.jpgMi-a plăcut cum a ieșit melodia “fată de crâșmă de cu manele” și “pat de flori” pe două voci. Timpuri Noi, Emeric Imre, Karma, Taxi, cântece de munte, toate au răsunat încontinuu, fără pauză. Am rămas și în șosete, am trecut și Oltul, am reclădit-o pe Diana, am iubit țigăncușe și ardelence. Pfff…nici Chris Rea dacă venea acolo în persoană nu ne întrecea. 

Pe la 1 noaptea ne-am dus și noi la culcare, obosiți dar fericiți. Am mai fi stat, dar ne aștepta a doua zi un traseu de 7-8 ore și în plus, spre deosebire de corzile de chitară, corzile vocale nu le putem schimba…poate doar să le dăm la reformă.

Alex și Daniel au dormit în cort ca să dormim bine și să avem locul nostru, deoarece cabana era plină. Pe calea asta vreau să le mulțumesc încă odată pentru gestul lor eu și întreaga echipă și, deasemenea, celor din Turistor care au eliberat un pat pentru Camelia (cama) și Adi care aveau inițial cazare la cort. Cu așa băieți să tot mergi la munte

A doua zi am început-o cum nu se putea mai bine (și incă juma’ de cameră pe lângă mine). Mi-am pus alarma la ora 6:30 să sune ca să prindem minunăția aia de răsărit, că deh...la oraș, soarele nu răsare din blocu’ de vizavi. Buuun, toate bune și frumoase, se face 6 jumate, sună alarma, evident eu visam foarte fain, ca doar așa se întâmplă de obicei și-ți vine să-l arunci pe geam. Până m-am prins eu că sună telefonu’ și l-am oprit, jumătate din cameră s-a trezit deja și se cam uita urât la mine...da’ n-am înțeles de ce…la ora aia. Le-am promis că-mi vor mulțumi mai târziu, că vor vedea cum răsare soarele la Dochia, într-un cadru deosebit. Mda, bla, bla, explicații…eu eram destul de entuziasmată încât să îmi trag pantalonii și polarul și să fiu gata în 7 minute, ceea ce e un record, eu ma mișc mai greu dimineața. Mă și vedeam făcând poze cu soarele în palmă când răsare, sau sărutându-l, până când l-am auzit pe Mihai din celălalt capăt, evident se trezise din cauza forfotei, zicându-mi ceva de genu: „auzi fată...știi cum e la munte? Te trezești dimneața că-ți vine să te duci la budă, și când ieși vezi și răsăritul”. Eu i-am tras o privire de-aia lungă (un fel de du-te și te culcă) și l-am poftit afară, dacă tot se trezise (voiam să profit, are dslr), dar n-am mai așteptat feed-back sau vreun răspuns, am iesit val-vârtej din cameră. Afară, în fața cabanei și am constatat că azi, soarele era mai leneș decât mine…abia se vedea o fâșie roșiatică la orizont care anunța că va ieși soarele, da’ sigur nu acu, când aveam eu chef și eram entuzismată. Deja începeam să tremur de frig. Bună treabă…m-am trezit și eu odată dis-de-dimineață ca să mă laud c-am prins un răsărit și era prea devreme….și i-am mai trezit și pe ăștialalți. Am mai stat vreo 5 minute pe bancă, după care m-am gândit că mai bine mă duc sus înapoi la căldurică și mai stau pe acolo, iar când o să văd pe geam că răsare, ies înapoi. Am intrat în cameră ușor și în urma mea a ajuns și Ștefan (stefaniedva). Era înghesuială în camera aia, rucsacii burdușiți pe acolo unii peste alții, coridorul dintre paturi nu mai lat de 10 cm, nu prea aveai cum să te stecori fără să faci gălăgie și bineînțeles că iar a mai fost o parte care s-a trezit, inclusiv Mihai care deja a început să râdă pe înfundate și să mă ia la mișto. Hm…știam că va urma asta, așa că am început să râd tare și s-a potolit, ca să nu îi trezim pe toți. Acum că m-a lăsat în pace, m-am dus și m-am băgat direct în pat, că am calculat eu că aș mai avea vreo două ore de somn, dar nu înainte de-a mă mai hilizi cu Ovidiu care se amuza de cele întâmplate ca și cum știa el că așa va fi. La cât sunt de zăpăcită eu câteodată...posibil.

Pe la 9 m-a trezit Alex (anta) care ne anunța că plecăm în jumătate de oră s-o căutăm pe Baba Dochia (iar?!). Adică, pe bune? Eu tre’ să fiu gata în jumătate de oră, să mă și îmbrac, să mănânc și să mă mai și gândesc ce îmi iau la mine??

Când m-am trezit, toată lumea era cu gura până la urechi și mă întreba cum a fost răsăritul. Inițial nu m-am prins de fază că eram adormită, dar după aia mi-a picat fisa: din toată lumea, trezită de mine sau nu, eu eram singura care nu am văzut nimic, că am adormit... Vorba lu’ maică-mea, am făcut o treabă cât o nucă, ș-aia spartă.

Cu mișcări greoaie, încercând să înțeleg toată întâmplarea, am reușit să ajung jos în sala de mese, unde am văzut-o pe Mi cu o cană lângă ea și cu zâmbetul pe buze. Asta e! Am nimerit la fix să cerșesc și eu o cană de cafea caldă, abia făcută de Ciprian. Pfiuu...asta era tot ce voiam să aud. Cana aia de cafea și cu niște biscuiți belvita m-au pus pe picioare imediat. Toată faza asta mi-a adus aminte de un episod din Dexter, când părinții lui și sor-sa au rămas fără cafea și umblau ca niște zombie, căutând prin dulapuri licoarea izbăvitoare și într-un târziu când au făcut rost, au băut și într-un minut erau fresh toți. Cam așa eram și noi acu...sau cel puțin eu. Așa că am fugit înapoi sus repede, mi-am luat niște mancarea, apa și un polar, le-am pus la Ovidiu în rucsac, cu acordul lui bineînțeles (n-a fost prea greu) și în jumătate de oră maxim, eram deja pe traseu. Bineînțeles, afară, când ne-am adunat cu toții în fața cabanei ne-am urat la mulți ani de ziua românului.Atmosfera era foarte faină, toată lumea avea energie și chef de glume, nu aveam rucsaci în spate, deci am pornit toți spre cascada Duruitoarea pe traseul marcat cu banda roșie. În dimineața aia vremea a fost foarte prietenoasă, ceea ce ne-a binedispus și mai tare. Soarele mai ieșea din când în când „găurind” plafonul de nori care acoperea tot platoul, aruncând pete de lumină peste satele care se vedeau în vale. 

/Poze/amd_3679.jpg

Cât am mers pe platou am făcut o grămadă de poze, pe calea asta le mulțumim fotografilor și le zâmbim ca să ne mai facă și data viitoare. /abrx/26.jpg

/abrx/amd_3686.jpg/abrx/28.jpg/abrx/29.jpg/abrx/30.jpg

Pe drum am stat la povești, unii își reamintesc traseul, alții îl descoperă acum. Au fost și câteva porțiuni cam urâte, acoperite cu gheață, pe unde m-am dezechilibrat (cam tare). Amintiri cu controlori, trenuri pierdute, cântări de ore întregi prin vagoane, emoții, veri prin Vama pe la Folk You, toate acestea ne-au lipit zambetul pe față pentru toată ziua, ne-au dat energie și ne-au amuzat. Nici nu mi-am dat seama când am ajuns la cascadă.

/abrx/32.jpg/abrx/34.jpg/abrx/33.jpg

Aici am făcut o pauză mai lungă, am fluturat steagul, am făcut iar o serie frumoasă de poze, Alex și Daniel s-au jucat de-a rapelul, ne-am umplut bidoanele cu apă, am mâncat și am mai stat de vorbă. 

/abrx/35.jpg/abrx/36.jpg/abrx/img_0559.jpg

De aici am pornit la următoarea destinație, Cabana Fântânele în două grupuri, deoarece eram destul de mulți și noi cum am ajuns mai la urmă, ceilalți au cam terminat înaintea noastră și au luat-o înainte ca să nu înghețe de frig. În prima oră de drum ne-am întâlnit cu foarte multe grupuri care probabil veneau din stațiunea Durău și mergeau până la cascadă, deoarece erau îmbrăcați obișnuit, fără bocanci sau echipament montan. E foarte frumos sentimentul ăsta când te saluți cu oameni care îi întâlnești pe drum prin urări de la mulți ani și toate cele bune. A doua parte a drumului a fost destul de plictisitoare și din cauza asta mai lungă, am mers mai mult prin pădure, nu am avut prea multe de văzut, ba chiar am trecut prin multe zone unde au fost efectuate defrișări în masă…erau pur și simplu deplorabile. Cioatele rămase, brazii căzuți mai aminteau că acolo a fost înainte o pădure frumoasă, străbătută de cărări de munte și în același timp urâțeau în ultimul hal peisajul.

/abrx/ceahlau-dec-2012-150.jpg

Cabana ne aștepta încălzită, am intrat gălăgioși în sala de mese, am luat cu asalt bucătarii și pe cei de la bar. Înăuntru mai erau vreo două grupuri de cate 10-15 persoane, era cam hărmălaie, eram derutată complet, nu prea știam ce să fac prima dată. Afară vremea începea să se strice iar platoul era deja învăluit în niște nori denși. Alex ne anunță pe fiecare în parte că nu vom sta prea mult pe-aici ca să ne încadrăm cât de cât în timpul rămas, astfel încât să ajungem măcar pe seară la cabană. Dar uite că socoteala de acasă nu se potrivește întotdeauna cu cea din târg. Pe Ciprian l-au apucat poftele, că a văzut el acolo pe meniu păstrăv cu mămăligă și usturoi și când a dat comanda, a spus că durează 15 minute. Între timp, fiecare a mâncat ce și-a adus sau ce a comandat. Ne-am relaxat și am stat cu toții la masă, dar mai ales am râs că Mihai a venit cu sulul de hârtie igienică la el...măcar era zewa, așa că dacă aveai nevoie, îți dădea câte 3-6 pătrățele, în funcție de nevoie și te mai și ținea minte! Asta deja-i cămătărie.../abrx/ceahlau-dec-2012-157.jpg

Eu am am avut bucuria de a mă întâlni cu un prieten drag din gașca de prieteni din orașul meu, cu care am fost în Piatra Craiului, Codrin, și pe care nu-l mai văzusem de mult timp. Am stat de vorbă, ne-am adus aminte de excursia noastră în Vamă și cântarea din tren de vreo 5 ore și între timp m-a asigurat că ciorba legume e bună tare. Prin jurul orei trei o parte din grup a hotărât să plece înainte, ca să meargă ușor, să facă poze, să admire și așa mai departe. Am fi plecat toți odată, dar păstrăvul încă se lăsa așteptat, iar noi nu terminasem încă de râs și de imaginat cum îl pescuiește acu’ și plantează porumbul pentru mămăligă, nenea de la bucătărie. Câte idei îți mai vin la foame... Mihaela era datoare până în gât lui Mihai și s-a gândit că ar putea să spele hârtia igienică și să o pună la uscat pe calorifer ca să o dea înapoi și să nu-l mai audă. Da’ ți-ai găsit...caloriferul era ocupat de polarul lui...ce coincidență!La fiecare farfurie pe care o scotea la gemuleț, toată lumea spera că se va termina așteptarea. Un sfert de oră, auzi...păi ce facem aici dom’le, ne mințim ca la meteo?poate ne iau politicienii la rost, nu de’alta, dar ăștia nu acceptă concurența de nici un fel. Într-un final, după vreo oră, au primit băieții mâncarea (am auzit că așteptarea sporește bucuria) /Poze/ceahlau-dec-2012-161.jpg

și s-au pus pe treabă, n-au mai așteptat vreo invitație specială. Da…s-a făcut liniște, și noi eram cu mâinile prin cartofii lui Mihai, ciuguleam așa câte unul. Ușor ușor ne pregătim de plecare, ca să nu ne apuce lenea. E altfel viața cu burta plină. Deci am pornit la drum, nu înainte de a face câteva poze, și ținem pasul constant ca să recuperăm. La întoarcere iar nu știu când a trecut timpul, eram ocupați să admirăm stațiunea DUrău, să aflăm cum se îmbogățesc avocații, ce să facem și noi…Am ajuns la cabană pe întuneric și ceață, dar trebuie să ne revenim repede că urmează a doua seară de folk. Înainte de asta însă, câțiva dintre noi ne-am băgat la un whist că ne era dor. Ralph (rpolko) și Irina au învățat și ei pe parcurs, iar la doua partidă chiar s-a descurcat și mai bine. Eu am încercat să lucrez în echipă cu Alex, i-am arătat cărțile ca să pot să-mi fac mâna, dar m-au prins colegii că trișez, am avut bafta că a fost numai unul care “s-a ars”, deci nu s-a refăcut jocul. Nu mi-a mers, așa că m-am hotărât să joc la zero, dacă tot am rămas în urmă cu punctajul. Bineînțeles că, la urmă, mi-a ieșit fix -1, dar nu cred că m-am făcut de râs deoarece e prima oară când joc la zero (cred ca a 10a în total) și nu m-am sinchisit să fac nici un calcul, deci marja de eroare e destul de mică. Vorba lui Murphy: un lucru care începe prost, se termină și mai prost. Campionii serii au fost Roxana (roxysocsy), Alex și Ovidiu. A doua seară de folk a fost la fel de frumoasă, doar că acum eram un pic mai obosiți, că am mers toată ziua. Am cântat într-o altă încăpere, tot ca o sală de mese, dar mai mică și mai intimă. La un moment dat era plină sala, în spate stăteau mulți în picioare, nici nu aveai loc să ieși. 

/Poze/img_0597.jpg/Poze/amd_3703.jpg/abrx/42.jpg

De data asta au stat și salvamontistii cu noi, și o parte din moldovenii care au venit sâmbătă. I-am cântat unuia din ei (Sergiu parca il chema) la multi ani, deoarece ne-a spus că e ziua lui și pe această cale a dorit să ne mulțumească pentru cântările de care s-a bucurat și voia bună și ne-a servit cu bomboane de la bucuria și vin de-al lor din Chișinău. A fost o atmosferă de neuitat și afară deja începea să ningă serios. Am cântat și eu vreo două melodii la chitară (nu știu de unde am avut atâta curaj)

De data asta am stat până pe la 3-4, dar am stat de vorbă cu oameni ai muntelui, unii trecuti de 40 de ani care au venit și cu copii, inclusiv cu Cristi (vtcris) care s-a bucurat de revedere și m-a încurajat să continui cursurile la chitară. E plăcut să știi că oameni mai mari ai muntelui te apreciază și te susțin în alegerile făcute. Afară, lângă cabană, într-un loc îngrădit, era un caine mare și frumos care semăna cu un lup. Era câinele unuia dintre salvamontiști. Cand am ieșit afară pe la vreo 2 și ceva, era și el prin preajmă. M-am uitat frumos la el și i-am spus că-mi plac mult câinii și că vreau să mă joc un pic cu el (văzusem în prima zi că e al lui). Așa că am intrat cu el în curte la câine știindu-mă în siguranță, dar eram atât de ocupată să mă uit la „nenea” salvamont care stătea doar in tricou si cu o vestă, în timp ce eu tremuram de frig ca varga și afară ningea, nici nu am avut timp să-l observ pe „cuțu” care avea chef de joacă și când s-a ridicat în două labe, s-a sprijinit de umărul meu și mi-a luat mâna în gură. Am încremenit acolo, nu mai puteam să mă mișc. în secunda doi am auzit: Athos, culcat! Noroc că aveam polarul pe mine. “Eu ți-am spus că se joacă cam agresiv…” (Fir-ar…și eu oare unde mă gândeam de n-am auzit?!…). i-am explicat în timp ce-și cerea scuze că m-a luat prin surprindere și că m-am gândit eu (auzi…m-am gândit) că e mai bine să nu mă mișc ca să nu-l provoc mai tare, nici vorbă de vreo sperietură. Acum îmi dau și eu seama cam cât de caraghioasă am putut să fiu…n-am mai stat prea mult că deja înghețasem de tot, după care m-am dus înapoi în cabană.A treia zi, dimineață n-a mai fost nici un răsărit de văzut, era doar ceață. Păcat…pe ăsta sigur il prindeam! Jos în sala de mese era toată lumea pregătită de plecare. Trebuia să coborâm pe treaseul “Poiana Maicilor” care este unul din cele mai frumoase, dar pentru că nu aveam ce vedea, nu avea rost să lungim drumul degeaba, așa că am pornit pe ”Lutul Roșu” care era mai scurt și mai ușor. 

A fost un week-end nemaipomenit!

/abrx/44.jpg/abrx/45.jpg

Cuvintele nu m-au ajutat prea mult să redau toată bucuria trăită, toate momentele frumoase împreună, sentimentul de împlinire când toată lumea ne mulțumea pentru cântecele frumoase de munte. Noi am plecat, dar sufletul ne-a rămas pe undeva prin pădure, sau sus la cabană, deasupra norilor.


P.S. Dacă aș fi scris jurnalul ăsta de mână, oare de câte pătrățele aș fi avut nevoie? :)



Miercuri, 12 decembrie 2012 - 23:49 
Afisari: 3,461 


Postari similare:





Comentariile membrilor (26)

andreeaa
andreeaa

 
1
Bravo Celi! Sunt mandra de tine si de Jurnalul scris!


Joi, 13 decembrie 2012 - 00:01  

mi
mi
Caraba
 
2
Celisooooooooor, ma bucur tare ca ai scris...si pe deasupra si tare fain, pe sufletul meu asa. Imi place pentru ca scrii din suflet si la cald. Cel mai important e sa transmiti si tu ai reusit asta. Dupa ce ca imi ramasese sufletul acolo si ma uit in continuu la clipurile filmate atunci, ai mai rasucit si tu cutitul acum Carpati.org. Ii multumim inca o data lui Anta, pentru ca ne-a plimbat si pe noi, cei de pe lista de asteptare, care ne doream mult sa mergem (ne-am descurcat singuri cu transportul si cu cazarea). N-as da pe nimic momentele ca cele traite we trecut. Faptul ca am cunoscut cei mai misto doi Vlazi-chitaristi, din ultima vreme (Vlad Rauleac si Vlad Vasiliu), faptul ca ne-am strans si ne-am bucurat ca suntem impreuna, ca am cantat pana ne-au cazut degetele (unora, desi am pus si gheata de salvare), faptul ca ne-am imbratisat desi atunci ne-am cunoscut, faptul ca am ciocnit si am cantat imnul Romaniei, faptul ca am putut sa fim buni unii cu altii, toate lucrurile astea ma fac sa iubesc in continuare Romania. Oamenii inseamna aproape totul, restul e...cu cantec.

Bravo, Celi ! te imbratisez tare si abia astept sa ne revedem


Joi, 13 decembrie 2012 - 00:38  

urlea2002
urlea2002
(admin)

 
3
Super fain..Carpati.org
Miuțo, ma bucur mult sa te revad prestând la ghitară ....


Joi, 13 decembrie 2012 - 07:58  

vcristescu
vcristescu

 
4
Ala pe unde ati urcat e Jgheabul cu horar, Jgheabul lupilor e in cu totul alta parte.


Joi, 13 decembrie 2012 - 10:00  

tudor_sid
tudor_sid
(admin)

 
5
Foarte frumos jurnalul, mi-a placut mult poza in care se arata 'echipamentul din dotare', iar cred ca expresia 'intre doua chitare' spune mai multe despre cum ati petrecut si despre atmosfera...frumos.


Joi, 13 decembrie 2012 - 10:47  

iacob.ovidiu
iacob.ovidiu..
Busola
 
6
Hey! Ordinea la wist era alta Carpati.org , iar cu trisatul, ulciorul nu merge de multe ori la apa Carpati.org
Felicitari, foarte frumos jurnal. Tura a fost una deosebita.
Cum aici a nins din belsug, partiile Straja si Parang sunt pregatite pentru toata lumea, asa ca va astept cu drag la o cana de fin fiert si de asemenea la schi!
Toate cele bune, Ovidiu


Joi, 13 decembrie 2012 - 10:50  

pisti2004
pisti2004
Cort
 
7
Cantari,chitari,voie buna,tinerete,carari de munte si stanci,atmosfera de cabana ,superb! Felicitari pentru jurnal si tura! Tare cu placere l-am savurat !


Joi, 13 decembrie 2012 - 11:51  

ileana_bodeanu
ileana_bodea..

 
8
Foarte frumos ati petrecut. Brava voua. Pare o admosfera minunata in care v-a placut sa cantati cu totii si in care si locul isi spune cuvantul. Ceahlaul cel pitoresc si romantic!


Joi, 13 decembrie 2012 - 13:38  

roxysocsy
roxysocsy

 
9
frumos spus, Celi (prescurtat ca sa nu ti mai pocesc numele Carpati.org). cum am citit (pe mute) cu accentul tau moldovienesc, m a incantat lectura la dublu Carpati.org
@ ovidiu - recunosc, eu n am castigat Carpati.org)


Joi, 13 decembrie 2012 - 13:59  

mkcp
mkcp
Busola
 
10
Ei... o noua reteta de 1 decembrie: Scrumbia scriitoare Carpati.org. Bravo, imi place cum ai scris!


Joi, 13 decembrie 2012 - 14:43  

celisor
celisor

 
11
Va multumesc mult pentru feed-back si pentru incurajari!!

@Mi - si eu te imbratisez si astept sa ne revedem. l-am scris asa cam cum sunt eu Carpati.org si ma bucur ca citindu-l ai retrait toate intamplarile si clipele frumoase

@ovidiu -eu doar am spus numele castigatorilor, nu i-am pus in ordine pe locurile I II si III. iar de ulcior...ai zis ca nu merge de multe ori la apa. la mine n-a mers niciodata Carpati.org
invitatia la schi ma tenteaza, sincer...am auzit ca e foarte buna partia din straja

@pisti: ai surprins foarte frumos esenta turei si ceea ce a caracterizat in general atmosfera si ma bucur ca l-ai savurat si ca poate acesta a fost un prilej sa-ti aduci aminte la randul tau de astfel de momente

@roxy -ma bucur mult ca ti-a placut jurnalul. te imbratisez

@mihai - tie iar ti-e gandul la mancare. dar la jurnale nu te intrece nimeni Carpati.org


Joi, 13 decembrie 2012 - 17:47  

serbanu
serbanu

 
12
Foarte frumos jurnalul, a fost cu adevarat o tura de tinut minte.
Sa ne vedem cu bine in urmatoarea tura!


Joi, 13 decembrie 2012 - 19:01  

mi
mi
Caraba
 
13
@ Urlea2002: Doar cateva mostre din veselia noastra si in special pentru Cristi, cu mare drag si dor pentru ce-am trait si noi pe munti, impreuna...de cantat, zic:

https://www.youtube.com/watch?v=pTbuf2D90lA
https://www.youtube.com/watch?v=hxKfdDkaaQI
https://www.youtube.com/watch?v=p4XsOq5CDMI
https://www.youtube.com/watch?v=GYDDTzFGf20


Joi, 13 decembrie 2012 - 20:47  

mi
mi
Caraba
 
14
as vrea sa mai ridic paharul pentru ceva: "Noi care credem in prietenie !" Celi, ai zis-o fix cum trebuia. iti multumesc


Joi, 13 decembrie 2012 - 21:01  

mkcp
mkcp
Busola
 
15
Asa Mi, pune sare pe rana alora care nu te-au vazut inca la vreo cantare!


Joi, 13 decembrie 2012 - 22:00  

mi
mi
Caraba
 
16
eu doresc sa ii laud pe Vlazi, si sa ii multumesc lui Cristi, pentru vorbele frumoase. cine vrea sa ma auda, e foarte liber sa o faca...oricand Carpati.org


Vineri, 14 decembrie 2012 - 00:58  

bunicu
bunicu

 
17
Bravo , copile, bucurati-va din plin de tinerete! Vreme buna! La multi ani!


Vineri, 14 decembrie 2012 - 11:46  

vtcris
vtcris

 
18
@celisor: Felicitări pentru primul jurnal pe carpati.org, e foarte frumos scris, din inimă! Continuă să scrii și să cânți așa cum simți!

@mi, cei 2 vlazi și ceilalți trubaduri: Mulțumim mult pentru cântările cu ne-ați încântat în cele două seri la cabana Dochia, sper să ne vedem curând la alte cântări pe munte.

În completarea mostrelor postate mai sus de mi, vă ofer și eu câteva:
https://dl.transfer.ro/transfer_ro-10dec-fc524f5b3f282e.zip
https://dl.transfer.ro/transfer_ro-10dec-86d7f93ac296c3.zip
https://dl.transfer.ro/transfer_ro-10dec-96a4c01aeca5d.zip
(în total au 1,7GB, sunt 6 fișiere video HD)

P.S. Link-urile expiră peste 6 zile, grăbiți-vă să le descărcați dacă doriți.


Vineri, 14 decembrie 2012 - 14:02  

celisor
celisor

 
19
@cristi: iti multumesc mult pentru incurajari! sunt foarte importante...iar filmarile, abia astept sa le vad! si eu sper sa ne mai revedem

@bunicu: da, asa e, e foarte important sa ne bucuram de tinerete, dar asta se poate face in mai multe feluri. noi acolo am facut asta fiind noi insine, simtindu-ne bine alaturi de oameni de suflet si de la care, eu personal am ce invata. bine ar fi sa fie mereu asa. multa sanatate si la cat mai multe ture pe munte! Carpati.org


Vineri, 14 decembrie 2012 - 15:27  

vtcris
vtcris

 
20
Dacă v-ar face plăcere să citiți și o altă relatare a celor trei zile minunate pretrecute în împărăția Dochiei, povestite într-o notă plină de umor de către o participantă din grupul turistorilor de la Iași, intrați pe pagina de la adresa următoare:

http://turistor.blogspot.ro/2012/12/ceahlau-30-noiembrie-2-decemb
rie-2012.html


Sâmbătă, 15 decembrie 2012 - 12:41  

leovit
leovit
Busola
 
21
Frumoasa tura ,frumoase versuri ,,,,frumoasa atmosfera Carpati.org


Duminică, 16 decembrie 2012 - 13:49  

baubau13
baubau13

 
22
Frumos scris! Frumoasa atmosfera .. Mi-as fi dorit sa fiu si eu acolo


Luni, 17 decembrie 2012 - 23:19  

walker_guy
walker_guy
Coarda
 
23
Salutare! Si la mai mare! Si la cat mai multe revederi prin muntii Romaniei! De aici, din fotoliu, de la Iasi...va ureaza Sarbatori Fericite Silviu Gania aka "Sergiu" dintre "moldovenii care au venit sâmbătă" Carpati.org Ma bucur ca v-au placut bomboanele (sunt din Moldova) si vinul (care e din Ucraina)...si va invitam cu drag si pe meleaguri romanesti 'moldovenesti', dar nu peste Prut! Aici la Iasi puteti veni si fara pasaport! La moldoveni vom merge in vizita daca vreti si va asigur ca va veti simti mai bine primiti decat in orice alt colt al lumii! Salutari intregului grup! Sa auzim de bine!


Joi, 20 decembrie 2012 - 11:35  

mi
mi
Caraba
 
24
La multi aaaaaaaaaaaaaaaani, Silviuuuuu ! Bucuria sta intotdeauna in bomboane Carpati.org iar vinul ala moldovenesc...bunutz tare. mai vrem ! unde e urmatoarea ?


Vineri, 21 decembrie 2012 - 01:07  

sorix
sorix

 
25
Salutare

Am fost si eu de 1 Decembrie la Dochia si intr-adevar atmosfera a fost super, 2 chitari mai multe voci Carpati.org ............... ca odinioara. Bravo organizatorilor.

PS : Cei de la Dochia ar putea interzice fumatul in interiorul cabanei (sala de mese), ar fi mai "placuta" atmosfera.


Duminică, 23 decembrie 2012 - 19:37  

sufletmontan
sufletmontan..

 
26
Salutari si ganduri bune si de la mine tuturor celor alaturi de care am petrecut ziua nationala a Romaniei la cabana Dochia!
Va urez Sarbatori fericite, un revelion pe cinste si un inceput de an cat mai bun!
Ludo
Ps: o mentiune speciala vocilor feminine Mi(voce consacrata, pe care o recunoscusem de pe youtube) si Celinei careia trebuie sa ii precizez ca acel "cutu" era chiar LUP veritabil si s-o incurajez si eu in ceea ce priveste chitara!


Duminică, 30 decembrie 2012 - 14:13  


 




Trebuie sa te autentifici pentru a putea adauga un comentariu

 
0,0816 secunde

GetaMap.org | Maps from all over the world | ro | fr | es | de | Calculator distante
ViewWeather.com - A new way to view the weather | nl.ViewWeather.com | sv.ViewWeather.com
Regulament carpati.org
© copyright (2004 - 2021) www.carpati.org