Putin din Bucegi pentru 1 Decembrie (Muntii Bucegi)

Povestea incepe de fapt cu o saptamana mai devreme in Piatra Craiului la un vin fiert in Curmatura.. unde i-am cunoscut pe Cristi si pe Paul, alaturi de care am hotarat sa mergem impreuna in fiecare weekend undeva. 

Dupa o desul de lunga absenta a mea de pe traseele montane.. uite ca vine acest minunat weekend care coincide cu 1 Decembrie.. si plecam noi spre Bucegi.

Procuram o harta a Bucegilor.. parazapezi si alte lucruri folositoare.. caram si 3 saci de dormit..  

Dupa mai multe planuri si discutii.. vineri seara [noaptea pe la 2] vorbim noi si facem bagajele.. cu gandul de a merge in Piatra Arsa.

Ok.. dimineata ne trezim ceva mai tarziu decat planuisem, dar totusi am prins trenul de 6:15 [care spre norocul nostru a avut 2 minute intarziere.. ]. Normal fara bilete.. negociem cu nasul si ajungem in Sinaia.

Aici facem ultimele cumparaturi si pornim pe drumul forestier spre Piatra Arsa. Si mergem noi ce mergem.. ajungem in sfarsit la inceputul potecii.. Urcam spre Piciorul Pietrei Arse.. of, alt traseu interzis iarna.. nu-i nimic, o sa ajungem sus cu bine! Si intr-adevar bine am facut ca am continuat.. [trebuie sa marturisesc ca a fost prima mea iesire iarna pe Bucegi] Alaturi de o usoara adiere a vantului.. si niste fulgi de zapada care cadeau alene ne-am continuat drumul pana la inceputul urcarii in creasta, unde am gasit si o bancuta.. ce frumos!

Vedeam in dreapta creasta alba, pe care se bateau norii din ambele parti, o ceata destul de densa urcand spre creasta.. absolut superb

Plecam spre creasta asta incetosata cu toate gandurile bune adunate.. si totul merge perfect pana incepem sa urcam Piciorul.. aici avem surpriza sa intalnim o zona inghetata, isi face aparitia vantul care reusea excelent sa imprastie spuleberul de pe gheata asa incat sa acopere urmele celui din fata.. desi mergeam la distanta de doar 5-7 metrii unul de altul..

Totusi, in ciuda vantului si a ghetii, era atat de frumos.. asa de multa zapada curata, jos ceata, desupra nori albi, parca eram inchisi intr-o capsula alba:)

Inapoi nu aveai unde.. sa stai pe loc nici vorba.. deci inainte! Era un frig asa de taios.. il simteam pe fata cam agresiv :)
Dar reusim noi sa trecem de partea inghetata fara alunecari, fara probleme, doar putin incetiniti.
Ca apoi sa intalim zapada afanata in care eu intram pana putin mai sus de genunchi..

O trecem si pe asta.. ca sa ajungem la dezamagirea traselui.. in loc de vechea cabana de care imi era atat de dor.. nu o mai vazusem de mai mult mult timp.. si acum vedem in locul ei un monstru de hotel.. de fapt nu in locul ei.. ci langa, pentru ca draga de ea acum serveste pe post de depozit :(

Pentru ca eram deja obositi de noul nostru coleg de tura, vantul.. luam decizia "bestiala" de a ramane la hotel.. of.. ce trist. In fine.. ne cazam.. primim cartela de la camera.. ajungem intr-o camera cu tv.. nu pot sa inteleg de ce ai urca pana la 1950 de metrii altitudine sa te uiti la televizor.. dar trece si asta.. apa calda, saltele moi.. calorifer.. = trist trist trist. Cat imi doream un pat tare de cabana, niste oameni prin jur care povestesc diverse.. mai visam si o chitara.. n-a mers :(

Dupa ce papam si ne odihnim putin iesim la o "bulgareala".. de fapt vroiam sa testam frontalele nou achizitionate pe care le-am carat cu noi cam degeaba.. Afara acum era linistit, senin.. parca prea multe stele. Bestial!

Terminam si partea asta.. ne intoarcem la "cabana", de fapt intram in restaurant la un vin fiert.. spre uimirea mea se fuma inauntru.. nu ca nu as fi eu fumatoare.. dar chiar trist :(. Ne asezam la o masa mai ferita.. ne luptam cu dezamagirile pe ziua asta cu gandul ca la coborare va fi mai bine. Cu harta in fata dam cateva telefoane pentru a alege un traseu si frumos si sigur. Am reusit cu asta [mersi Ciprian] si ne-am retras in magnifica camera de la etajul 2. Auzi mai la ei, dupa ce e hotel.. mai are si etaje :(

A doua zi am ratat  rasaritul.. dar totusi se pare ca am avut mai mult noroc. O dimineata superba, soare.. numai bine de urcat.. dar timpul nostru zicea sa coboram.. Dupa ritualul masa, strans lucruri.. predat cartela.. bla bla.. plecam spre Cascada Urlatoarea pe trinughiul albastru..

Bestial.. m-am udat bine intre jnepeni.. pentru ca zapada cred ca era cam cat mine.. si am scapat de cateva ori incat am cerut ajutor sa ies.. dar mi-a placut enorm. Peisajul te lasa fara cuvinte.. culmi albe in toate directiile, jnepenii inzapeziti.. soarele de data asta ne zambea frumos si un cer albastru albastru :D

Trecuti si de refugiul savamont, ne asteptam la ceva gheata.. dar de data asa nu si-a facut aparitia si am coborat frumos sub multe raze de soare pana aproape de cascada.. unde am inceput din nou sa ne ofticam pe "civilizatie". Peturi aruncate.. hartii si alte d'astea.. nu mai spun ca ajunsi la cascada .. la cam 4-5 metrii de placuta pe care scrie "Aprinderea focului, aruncarea gunoaielor interzise", intr-o partea una bucata tanti cu umbreluta vinde cafea si ceiut cu apa calda de la termos.. si in cealalta parte alta bucata nenea face mancarica la gratar.. am facut cateva putin poze acolo si am plecat pe cursul apei in jos.. spre Poiana Tapului..

O apa, 3 oameni.. un drum forestier pe langa apa si 3 perechi de bocanci uzi.. dar frumos. Abea astept sa treaca saptamana asta :)

Ajunsi in Poiana Tapului poposim la o cofetarie.. apoi la gara, unde prindem din nou trenul la 5 minute. In tren ceva aglomeratie.. doar e personalul bucuresti-brasov duminica..

Si cam atat.. acum acasa :)

Luni, 3 decembrie 2007 - 01:11 
Afisari: 1,326 


ioana