Skin Classic Skin White Skin Black & Whilte Skin Default Adauga la Favorite (In contul carpati.org)
Cautare:

Doneaza

Calendar

Octombrie 2020
LMMJVSD
1234
567891011
12131415161718
19202122232425
262728293031

Noiembrie 2020
LMMJVSD
1
2345678
9101112131415
16171819202122
23242526272829
30

Online

Voluntar in Carpati

Homepage

Lista de discutii

Prin zapezile de pe Caraimanjaro (Muntii Bucegi)

       AVERTISMENT !

      "Siguranța este o preocupare importantă în toate activitățile montane.

       Trebuie să fiți conștienți că alpinismul, în toate formele lui de manifestare, este o îndeletnicire umană periculoasă.

       Parcurgerea în siguranță a unor trasee nemarcate în abrupt necesită o înțelegere realistă a îndemânărilor și limitărilor personale.

       Chiar dacă faci totul corect poți fi rănit sau poți muri. Starea de sănătate bună, atât fizică cât și mentală, antrenamentul, experiența, echipamentul de profil, consultul unor ghiduri competente precum și eventuala companie a unui cunoscător al locurilor reduc din aceste riscuri.

       Nicio descriere nu te poate avertiza cu privire la fiecare pericol și nu poate anticipa limitările fiecărui cititor. Acest text conține doar opiniile personale ale autorului și nu este o descriere exhaustivă a parcurgerii unui traseu nemarcat în abrupt. Aceste informații pot fi greșite, inexacte sau depășite, iar condițiile în care se prezintă traseul pot fi mult diferite de cele întâlnite de autor în ziua parcurgerii acestuia.

      Folosirea acestui text implică faptul că acceptați responsabilitatea pentru propria siguranță și vă asumați riscul rănirii sau al morții."


      Data: 23.02.2013

       Traseu: Partia Kalinderu - Drumul Vaii Seci (CR) - Valea Seaca a Caraimanului - Valea lui Zangur - Brana Portiței - Portița Caraimanului - Valea Spumoasa – traversare cam pe curba de nivel a Grohotisului Inflorit si a Valcelului Inspumat, apoi coborare pe Valcelul de sub Portița - Drumul Vaii Seci - Partia Kalinderu.

      Participanti: Eugen (horjeaeugen) - organizator, Sorin (wanderlust), Dana (dania), Adrian (rupi2003).

      Echipament: am folosit coltari, 2 pioleti, casti, bete trekking. La nevoie puteam scoate din rucsaci hamuri, coarda, carabiniere si dispozitive de coborare.


      E februarie si e ultimul week-end din iarna calendaristica. Vremea e mohorata, ca in toate sfarsiturile de saptamana din aceasta luna, in acest an. Inca de la mijlocul saptamanii Eugen ne-a starnit cu o tura pe vai si brane in Caraiman. S-a format o echipa de pasionati de abrupt, in orice anotimp.

      Pe partia Kalinderu nu e nimeni. Nu ne vor iesi in intampinare schiori ca anul trecut pe Sorica. Noi pornim la deal cu mult avant, spre pilonul cu numarul 5. Realizam destul de repede ca mergem intr-un alt fel de tura si o luam mai incet. Curand dam de poteca marcata neoficial marcata CR care ne va duce la o alee ascendenta si inzapezita – Valea Seaca Caraimanului.


/Caraimanjaro/foto_01.jpg


     Se pare ca va fi o tura de trekking pe zapada, bine ca am luat betele. Din punct de vedere foto, nu sunt prea multe de sperat. In spate vedem o bucata din Coama lunga fumegand, mai mult sau mai putin intens. Poti gasi privelisti incantatoare pe orice vreme si cea de care avem noi azi parte nu e cea mai rea.


/Caraimanjaro/foto_02.jpg


     Pe vale mai recunosc doar unde e prima saritoare serioasa a vaii. Ma asalteaza amintiri din sezonul cu stanca uscata – variantele de parcurgere, colegii de ture. Les neiges d’antan ... et les neiges d’aujourdhui.


/Caraimanjaro/foto_03.jpg


     Satul sa tot fac poze doar din spate, bag un sprint energofag ca sa imortalizez colegii si de sus. Daca stiam ce ma asteapta mai sus, imi menajam fortele si ma multumeam si cu locul codas. Dania nu-si ridica privirea spre fotograf si aparatul sau, de teama sa nu-i hipnotizeze. Sorin e putin deranjat de faptul ca parazapezile lui ii tot cad de pe picior si ii uda bocancii de iarna.


/Caraimanjaro/foto_04.jpg


     Ca nu cumva sa credem ca va fi doar o plimbarica fara vizibilitate, valea ne ofera o repriza de ars calorii. Eugen e expertul echipei in materie de stocat calorii, asa ca da el prima batalie cu zapezile de pe Caraimanjaro. In spate Sorin e, cum ii sade lui cel mai bine, cu zambetul pe buze. Imi pare tare bine ca am reusit sa ne intalnim si intr-o tura de iarna pe nemarcate in Bucegi.


/Caraimanjaro/foto_05.jpg


     Ne apropiem de intersectia cu valea lui Zangur. Dania preia conducerea. Ne-am reintors la snow valley trekking. In intersectie facem o pauza binemeritata de alimentare si hidratare.


/Caraimanjaro/foto_06.jpg


     Pornim pe Valea lui Zangur, printr-o zapada prafoasa de la 30 cm in sus. Cat de sus? Pai cat sa te faca sa te intorci din drum, daca nu esti suficient de motivat.


/Caraimanjaro/foto_07.jpg

/Caraimanjaro/foto_08.jpg


     Peretele de pe dreapta noastra se face mai impunator si stratul de zapada inca ne lasa sa visam la Portita.


/Caraimanjaro/foto_09.jpg


     Ajungem intr-un loc unde valea se bifurca, dar ambele variante sfarsesc in tufisuri. Am o banuiala ca vara nu urci pe direct pe aici. Noi ne bagam pe dreapta si muncim din greu sa razbatem prin nametii din dreptul saritorii, cu manie proletara. Zapada ne ajunge la piept. Cu pioletii Eugen sapa vreo jumatate de metru, apoi intra in actiune genunchii si bocancii. Seful de tura pare ca se antreneaza cu doua sapaligi pentru campania agricola de primavara care va incepe in curand si-l va tine departe de munte. In timp ce el arde calorii la greu, ca, de, are de unde, nu ca mine si ca Dania, ii suna telefonul. Ringtone e Black - Wonderful life - No need to run, and hide, It-s a wonderful, wonderful life. Sincronizarea e perfecta.

     Parca aici Dania ne intreaba daca zapada nu poate sa o ia la vale cu noi. Cu siguranta ca poate, cu Eugen in frunte ne incadram in definitia suprasarcinii. Asa ma gandeam si eu, dar speram ca o sa-mi spuneti ca nu, ne va spune ea la intoarcere.

     Sapam cu indarjire la tunelul asta, de parca am vrea sa evadam dintr-o inchisoare: Escape from AlcatraZangur. Zapada e luata in primire si framantata de fiecare membru al echipei. Parca Sorin a avut mai putin de munca. Pai sa nu fie un nomenclaturist pe langa atatia proletari?


/Caraimanjaro/foto_10.jpg


     Il tot bat la cap pe Sorin sa faca poze cu mine in transeu. El, baiat bun, imi face pe plac, pana cand constata ca degetele mainii i-au amortit. Sirena suna la mansarda, baga iute aparatul in husa si mana in manusa. Pentru o vreme adio photoshooting. Colac peste pupaza, manusa e cam mica si nu se trage prea bine peste mana. Din fericire in jurnalul asta la bilant nu trecem degete degerate.


/Caraimanjaro/foto_11.jpg


     Cum orasul e amortit si nu ne polueaza fonic, parca nici nu suntem in Caraiman, ci undeva departe de lumea dezlantuita. Si muntele alb e numai al nostru.

     Dupa ce depasim bariera de tufisuri, un timp nu ne mai afundam asa de mult. Dania preia din nou hotarata conducerea, lasandu-i pe cei trei crai in urma.


/Caraimanjaro/foto_12.jpg


     Minunea nu tine prea mult, iar ar fi de inotat, asa ca Eugen se baga pe langa versantul stang, poate, poate pe acolo e zapada mai mica si sub ea sunt puncte de sprijin.


/Caraimanjaro/foto_13.jpg

/Caraimanjaro/foto_14.jpg


     Vad ca Eugen se descurca fara coltari. Ma tenteaza sa o iau pe muchie, insa sub zapada e doar stanca, fara smocuri de iarba. Fara coltari sansele sunt minime. Nici pe urmele lui Eugen nu e prea grozav fara ei. Deja am dat cu ambii genunchi in stanca. Gata, m-a hotarat. I-am carat destul in spinare, e momentul sa-i pun in picioare. Varful de lance merge in continuare doar in bocanci. Dania si Sorin vor si ei sa-si puna potcoave cu 12 dinti. Echiparea noastra ia ceva timp. In cursul ei Sorin isi orneaza casca cu un mot de zapada, foarte fotogenic. Dupa ce incepem sa urcam, pe mine si pe Dania ne pufneste rasul.

     Ma iau dupa Cocor, apoi cotesc dreapta spre principal. Valea se bifurca si in talveg zapada e curat moartea pasiunii, de la brau spre piept. Cum sa merg iar pe langa versant nu imi suradea, ma bag pe muchie. Wishfull thinking la greu: pe acolo o sa fie zapada mai putina. Mai putina, intr-adevar, 80 cm, in loc de 150. Merg vreo 15 m, apoi ma opresc sa-mi trag sufletul si sa mai trag un ochi la varfurile din fundal. O Picatura, un varf al Strungii, niste Turnuri, un Tanc al Uriasului.


/Caraimanjaro/foto_15.jpg


     Sub zaduta e punct de angajament, Dania e prima care il abordeaza.


/Caraimanjaro/foto_16.jpg

/Caraimanjaro/foto_17.jpg


     Am uitat sa va spun ca zadele si ramurile de jneapan care au indraznit sa iasa de sub tonele de apa cristalizata sunt ornate cu chiciura, imi pare rau cand trec pe langa ele si le scutur.


/Caraimanjaro/foto_18.jpg


     Se termina muchiuta noastra si dam de o fata. Mai in doua picioare, mai in patru labe, ne incapatanam sa urcam.


/Caraimanjaro/foto_19.jpg


     Curand, de pe locul trei, Eugen ajunge in pole position si sapa iar in zidul de zapada. Fara spor. Ca sef de tura, e momentul sa ia o decizie. Daca nu ajungem pana la ora 13, adica in 20 de minute, ne intoarcem. Foarte motivant deadline-ul asta, cel putin pentru mine.

     Sorin face o mica traversare si apoi isi incearca la randu-i fortele. Fara prea mult succes. Imi spune apoi la masina ca a avut o strangere de inima cand l-a auzit pe Eugen. Sa faci cale intoarsa e destul de greu de inghitit, cand esti la inceput si ai ocazia sa faci un frumos traseu nemarcat. Inteleg destul de bine ce e in mintea lui. Si eu plec intr-un traseu cu gandul de a-l termina. Cand te intorci prima oara pe unde ai urcat e cel mai greu. Iti tot spui ca muntele ramane acolo, ca ai facut o alegere buna, ca de data asta nu vei deveni o statistica, ca ai ratat ocazia de a deveni creditorul ideal, dar orgoliul ramane neimpacat. Si fara orgoliu, am mai fi cuceritori ai inutilului?

      Ma duc dupa el si incep sa sap in flancul lui drept. Nici nu parcurg primul metru si incepe sa mi se dilueze motivatia, imi pare ca muncesc in zadar, progresul e prea lent si fortele imi par insuficiente. Ma incapatanez sa continui. Acum e momentul sa redevin alpinistul (pardon, inotatorul) puternic, hotarat, care stie ce vrea. Un sfert de metru, inca unul, inca doi, si gata metrul. Firele de iarba unde sper sa pot infige pioletii se tot apropie. Am intrat pe pilot automat. Ajung pe muchie, zapada ma tine mult mai bine, a intarit-o vantul. Doar un pic de boerie din pacate. Urmeaza 4-5m cu jnepeni ingropati unde ma scufund mai mult. Simt ca energia de inotat la deal e pe terminate si am nevoie de o pauza sau de o traversare pe curba de nivel.Urcusul final spre Brana Portitei


/Caraimanjaro/foto_20.jpg


     Vedem un contrafort stancos destul de bine si mai departe inca unul, insa mult mai neclar. Hotaram sa traversam pe Brana portitei pana la al doilea. Zapada e buna, nu ne scufundam prea mult. Cum nu urcasem vara pe Zangur, nu stiam cat mai este din acest punct pana la Portita, dar eram sigur ca suntem pe brau, fiind deasupra nostra era perete de stanca.

     Prima traversare si cea mai incetosata de pe Brana Portitei.


/Caraimanjaro/foto_21.jpg


      Cu 2-3m inainte de Portita zaresc 2 capre negre. Prima se sperie si fuge imediat. A doua se odihneste incolacita in continuare. Probabil ca izoleaza bine blana lor, daca isi permite sa motaie in bataia vantului. Scot aparutul, dau zoom si fac zgomot. Caprita iti inalta intai capul, apoi tot corpul. Apuc sa fac din fericire 2 poze inainte de a da coltul. Cand ajung in dreptul Portitei zaresc un ciopor cu 4-5 capre care coboara in goana versantul. Nu pot sa ma bucur in voie de moment pentru ca vantul rece si nemilos ma ia in primire. Si totusi in mintea mea e un loc caldut, indiferent la rafalele taioase ale vantului. Am ajuns prima data la Portita caraimanului iarna. Si e iarna adevarata pe munte - ceata, vant in rafale, ceva ninsoare, vizibilitate scazuta, vapoare de zapada, printre care a trebuit sa muncim din greu ca sa ne croim un drum. Bonus o caprita sub Portita. Youppeee!!


/Caraimanjaro/foto_22.jpg


     Realizez ca un bivuac de iarna in Portita e indicat doar cu mult puf in jurul tau si mai ales cand nu se anunta prea mult vant.


/Caraimanjaro/foto_23.jpg


     Dania si Sorin se inghesuie in Portita si Eugen isi pune coltarii, de aici nu se mai poate merge in siguranta fara ei.

     In prim plan, Danei i se vad numai ochisorii de sub niqab-ul alpinistei - combinatia casca-guler jacheta, si are o privire sireata foc. Cumplita arma are in dotare, nu degeaba i s-a dus vestea. Macar privirea sa fie de foc, pentru ca restul corpului e aproape inghetat de combinatia vant plus nemiscare. In schimb, in plan secund, Sorin isi tine si nasul si mainile la aer.


/Caraimanjaro/foto_24.jpg


     Eu ma tot invart dincolo de fereastra, cu o mana goala in vant, ca sa pozitionez aparatul pe rucsac pentru o poza de grup in Portita. Imi spun ca meritam asa amintire, dupa cat ne-am luptat pe rand cu nametii. Din fericire, fotomodelele mele aproape inghetate sunt cooperante, dau curs indicatiilor mele, ba chiar si zambesc. Uite-asa facut-am noi in ciuda crivatului.


/Caraimanjaro/foto_25.jpg


     In sfarsit colegii se pun in miscare. Urmeaza o scurta traversare la pioleti si coltari. Vreun minut cantaresc varianta unei coborari de vreo 3 m pe smocuri de iarba, urma de o traversare aparent mai comoda. Pana urma o iau pe urmele colegilor. Nu ne miscam prea repede, pioletii nu se infig prea grozav in iarba.

     Ajungem la cablul cu care a fost cusut muntele toamna trecuta. Era cazul ca, dupa aproape o suta de ani fara amenajari, acest traverseu P. sa fie echipat corespunzator. Too mainstream. Aleg o descatare de 1m, cam pe unde incepe cablul, apoi un traverseu P. necusut pe sub cablu.


/Caraimanjaro/foto_26.jpg


    Imi intorc privirea si aparatul ca sa imortalizez si Portita in haine de iarna


/Caraimanjaro/foto_27.jpg


     Traversarea pe brana s-a desfasurat in bune conditii.


/Caraimanjaro/foto_28.jpg

/Caraimanjaro/foto_29.jpg

/Caraimanjaro/foto_30.jpg


      Cand ma uit la poze, mai ca imi pare rau ca nu am continuat pe Brana Portitei pana in Valea Jepilor.


/Caraimanjaro/foto_32.jpg


      Din dreptul celor 2 hornuri parasim Brana Portitei.


/Caraimanjaro/foto_33.jpg


      si incepem sa coboram pe valea Spumoasa.


/Caraimanjaro/foto_34.jpg

/Caraimanjaro/foto_35.jpg


     La iesirea din bazinul Spumoasei, vantul cel harnic a troienit o cornisa care pare a avea vreun metru inaltime. In stanga e Tarla Berbecilor si dincolo de ea e iesirea din Valcelul Titeica.


/Caraimanjaro/foto_36.jpg


     Coboram fara stres pe vale pana dam de o zona care si vara se ocoleste in urcare. Mi-am incercat puterile pe acolo acum doi ani si, cu toate ca am reusit, nu am de gand sa revin. Eugen arata cu coada pioletului pe unde vom traversa muchia spre celalalt fir al vaii.


/Caraimanjaro/foto_37.jpg


      Ne apropiem de zona unde trebuie sa traversam spre Grohotisul Inflorit. Ar mai fi o traversare ceva mai jos spre Valcelul Inspumat, pe unde a venit o singura data doar Eugen. Consiliul de tura hotaraste sa cautam traversarea din aval. Sau cum a zis hotarat Sorin, mergem pe varianta mai grea. That’s my boy!


/Caraimanjaro/foto_38.jpg


      Cautand trecerea spre Valcelul Inspumat, intalnim si o haita de caini. Ce o fi cautand iarna in creierii muntilor? Probabil ca si patrupedele si-au pus aceeasi intrebare cand ne-au vazut pe noi.


/Caraimanjaro/foto_39.jpg


      Pe aici am incercat sa traversam. O foarte mica explorare de iarna, suficienta cat sa starneasca interesul pentru o scotocire mai pe indelete la vara.


/Caraimanjaro/foto_40.jpg


     Am urcat bine pe aici, zapada veche era inghetata.


/Caraimanjaro/foto_41.jpg


     Balaureala e scurta, dar e cinstita: avem mai intai taras pe burta, apoi saritura peste trunchi.


/Caraimanjaro/foto_42.jpg


      Il sunam pe Mugurel pentru un sfat de aur, dar are telefonul inchis. Mai tarziu vom afla ca a fost printre cei sapte magnifici care s-au luptat sa ajunga in Malin.

      Am vrea sa revenim ceva mai sus in vale, dar nu ne iese figura. Dam de o panta expusa si suntem nevoiti sa ne intoarcem tot pe unde am venit. O noua pauza de hidratare e necesara.

     Concluzii dupa tentativa: nu am pierdut decat timp, iarna paste iarba ce-o cunosti si Cocorul zburator nu a fost in sinergie cu Spumoasa tura asta.


/Caraimanjaro/foto_43.jpg


     Dupa un urcus epuizant, revenim la locul unde se face traversarea spre Grohotisul Inflorit.


/Caraimanjaro/foto_44.jpg


     Locul cu pricina e ascuns privirii cand urci spre el, iti dai seama ca esti pe drumul cel bun abia cand te apropii de perete, pentru ca jumatate din distanta vezi doar scocul abrupt care e vecin cu rampa de acces in cealalta vale.


/Caraimanjaro/foto_45.jpg


     Sorin tine sa imi multumeasca pentru ca am mers cap in portiunea a fi sau nu fi de sub Brana Portitei si face el urme pe rampa. Ajunsi in valea urmatoare, Cocorul preia conducerea și primeste o lectie de traversare in viteza de la 2 capre negre.


/Caraimanjaro/foto_46.jpg


      Traversam firul comun al Grohotișului înflorit


/Caraimanjaro/foto_47.jpg


     Pe partea cealalta fotograful oficial al turei are onoarea sa sparga poteca si i se ingaduie o clipa de ragaz.


/Caraimanjaro/foto_48.jpg


     Ajunsi la Valcelul Inspumat, alegem sa continuam pe curba de nivel; daca o luam la vale ajungeam repede in Poiana Inalta, dar ni s-a parut prea abrupta panta.


/Caraimanjaro/foto_49.jpg


    Nu ne hotaram pe unde sa coboram spre Kalinderu si ne pastram directia de mers


/Caraimanjaro/foto_50.jpg


     pana ajungem la o vale strajuita de o muchiuta incarcata de zapada;


/Caraimanjaro/foto_51.jpg


       la deal conul de zapada e al unui valcel cam cucurigat in portiunea superioara - e Valcelul de sub Portita.


/Caraimanjaro/foto_52.jpg


     Aici traversarea zapezilor de pe Caraimanjaro ia sfarsit, nu si framantarea lor.


/Caraimanjaro/foto_53.jpg


      Intalnim o prima saritoare si reusim sa o ocolim pe dreapta cum coboram, prilej cu care descoperim ca valcelul asta are o ramura, care pare mai impadurita si mai putin conturata.


/Caraimanjaro/foto_54.jpg


      Aproape de Drumul Vaii Seci intalnim Saritoarea Digului crapat (denumirea imi apartine). Ascuns privirii parca e un horn in dreapta, ornat cu un trunchi, cel putin asa mi s-a parut de sus. Digul asta imi aminteste de o unul mult mai mare, intalnit in abruptul Spirlei din Crai.

      Urmand pilduitorul exemplu al lui Cristea (celebrii brazi falnici), dau si eu reperele mele de intrare in valcel: mai sus de poteca valcelul e clar conturat, dupa ce treci de el sunt doi fagi subtiri aplecati, crucea rosie e pusa pe doi molizi care fac un V, inainte de molizi pe un arbore doua crengi fac un soi de semiluna.

       Dania a fost Emil-ul turei, din cand in cand, mai ales in partea a doua a turei, ne-a starnit cu cate o ciorbita. Cand coboram pe valcel i se parea ca vede acoperisuri de case. De restaurante mai degraba. Mirarea noastra cea mare a fost cand la caldura carciumii dorinta de ciorbita s-a diluat precum zeama lunga pe care ne-o dadeau in armata si a optat pentru un MBS. Si eu, naiv, ma mai intrebam de ce nu iutea pasul cand ii pomeneam, la randu-mi, de o ciorbita aburinda pe poteca spre Kalinderu.


/Caraimanjaro/foto_55.jpg


       In incheiere, ca tot au fost decernate recent Oscarurile, repriza de multumiri: in primul rand Caraimanului, ca a fost bland cu noi si darnic in zapezi si amintiri pretioase, apoi organizatorului pentru invitatie, tuturor colegilor pentru compania placuta si la urma lui Sorin pentru sprijinul tehnic.




Miercuri, 27 februarie 2013 - 22:48 
Afisari: 2,446 


Postari similare:





Comentariile membrilor (10)

ratza
ratza
Busola
 
1
Marfă rău tura! Apropo, Dana are o artă de a face să i se vadă numai ochii. Și totuși se vede că chicotește sub textile.


Miercuri, 27 februarie 2013 - 23:34  

cchivu
cchivu

 
2
Faina tura, desi ati "mestecat" ceva la zapada. Cadrele sunt de vis... Si stilul zgubilitic al scrisului te prinde de la demonstratia capritelor pana la Oscaruri Carpati.org Bravo! Carpati.org


Joi, 28 februarie 2013 - 01:04  

dan_marza
dan_marza

 
3
Iata ca ingros randurile celor care au ales sa-si petreaca macar o particica din noapte la intalniri mondene pe carpati.org... Si cine e „di vina”? Divina e chiar atractia irezistibila de a participa -macar virtual- la intalniri cu natura muntelui ca cea relatata de acest jurnal.

„Di vina” e si Adrian, care revine in forta cu stilul lui inconfundabil, si scoate dintr-un peisaj rece si gri un jurnal colorat, incalzit de caldura din sufletele participantilor.

„Di vina” e si Eugen, care a avut initiativa turei si a condus detasat la luatul zapezii in piept...

„Di vina” sunt si ceilalti participanti, pe care (inca) nu-i cunosc, dar care si-au luat in serios rolul, contribuind la succesul echipei.

Pana la urma, suntem toti „di vina”, pentru ca ne place...


Joi, 28 februarie 2013 - 07:57  

sorinb
sorinb
Coarda
 
4
O tura 'muncita' bine.
Si cred ca Emil-ul turei a savurat MBS-ul in detrimentul ciorbitei. Carpati.org
Felicitari echipei pentru autentica tura de iarna!


Joi, 28 februarie 2013 - 10:03  

zentai
zentai
Coarda
 
5
ca sa-i tin isonul domnului Dan Marza..."tari di tat"!Carpati.org

Fie ploaie , fie ger, campioni-s pe teren!

Felicitari!Unele poze m-au luat cu frig!


Joi, 28 februarie 2013 - 12:14  

dania
dania

 
6
Hi, hi, din poze pare mai rau decat a fost de fapt! (cu exceptia vantoaselor de la Portita :-P). In plus, tura a fost cel putin la fel de amuzanta ca si jurnalul. Regal, nu alta!
@Sorin: MBS savurat?? noo, a disparut din farfurie cat ai zice Emil Carpati.org!

Felicitari Adi pentru jurnal!


Vineri, 1 martie 2013 - 11:35  

mihai_fl
mihai_fl
Caraba
 
7
Iar am ratat o portie de ars calorii cu voi.
Ma consolez cu un jurnal fain ce m-a purtat cu gandul alaturi de voi.
Felicitari.


Sâmbătă, 2 martie 2013 - 22:16  

wanderlust
wanderlust
Caraba
 
8
Foarte frumos si haios povestit, cu o acuratete incredibila a intamplarilor, ma bucur enorm ca am participat la aceasta tura "cinstita" prin nameti, chiar daca in unele momente am fost pe post de nomenclaturist Carpati.org

Felicitari pentru urcusul final spre brana portitei, unde am cam fost depasit de situatie, zapada ajungandu-mi pana aproape de piept, pentru a ne incadra in deadline-ul propus de Eugen.
Nu prea am fost in sinergie cu nametii care mi-au trecut de brau Carpati.org


Duminică, 3 martie 2013 - 22:03  

cristiancombei
cristiancomb..

 
9
Super. Imi pare rau ca nu putut ajunge si eu!!!


Marți, 5 martie 2013 - 18:19  

mvc
mvc
Caraba
 
10
Frumos !


Luni, 30 martie 2015 - 12:54  


 




Trebuie sa te autentifici pentru a putea adauga un comentariu

 
0,0733 secunde

GetaMap.org | Maps from all over the world | ro | fr | es | de | Calculator distante
ViewWeather.com - A new way to view the weather | nl.ViewWeather.com | sv.ViewWeather.com
Regulament carpati.org
© copyright (2004 - 2020) www.carpati.org