Skin Classic Skin White Skin Black & Whilte Skin Default Adauga la Favorite (In contul carpati.org)
Cautare:

Calendar

Ianuarie 2022
LMMJVSD
12
3456789
10111213141516
17181920212223
24252627282930
31

Februarie 2022
LMMJVSD
123456
78910111213
14151617181920
21222324252627
28

Online

Vremea
Varful Mare
Muntii Gurghiu

Voluntar in Carpati

Homepage

Lista de discutii

Prin versantul Albisoarelor - iulie 2007 (Muntii Bucegi)

Acest jurnal cuprinde descrierea unui traseu de alpinism, destinat numai persoanelor cu experienta in zonele de abrupt (traversari, brane, orientare) care detin si cunosc temeinic utilizarea echipamentului specific.


Materialul din acest jurnal este preluat cu acordul autorului (vezi comentariile d-lui Mircea Ordean   http://www.carpati.org/jurnal/o_picatura_de_bucegi/1021/).

Materialul original se afla pe www.alpinet.org.


Multumesc d-lui Ordean pentru acceptul sau, informatiile despre aceasta zona fiind relativ putine, asadar cu atat mai pretioase.

Personal m-am confruntat cu lipsa lor, acum ceva timp, de aceea am considerat oportun sa aloc o parte din timpul meu publicarii acestui jurnal.





Prin versantul Albisoarelor - iulie 2007



Plec pe o vreme foarte frumoasa spre Verdeata. Timpul e clar, se spune ca rar in iulie e asa vizibilitate... De pilda, am vazut de pe la Buftea-Peris muntii. Cu mentiunea ca sint cam la 45 de grade stinga cum inaintezi cu trenul, abia dupa Ploiesti fiind in fata... Planuri montane? Pai, in functie de chef si psihic, Albisoara Turnului, respectiv a Hornurilor. La ultima ma tem de prima saritoare din canionul superior, la ailalta n-am chef ca e „mai slaba”, apoi ca se coboara degeaba pe Briul Turnului. Mers frumusel, fara graba, dar voi face iar gafa de a nu lua apa. Ca iau de la Verdeata, unde nu e strop insa!. An secetos. Verde frumos peste tot. Optiunea mea oscileaza foarte iute. La fata locului optez insa pentru a Hornurilor.     Poate cu varianta trecerii in a Gemenelor, in caz de nereusita sau nechef la fata locului. Este drept ca marea mea teama este de angajarea in saritoarea cu pricina si neputinta de a mai putea cobori.  Asta e, imi vad lungul nasului. Si am auzit proverbul „Fost-ai lele, cit ai fost!...”. Pornesc pe varianta scoc stincos dreapta intrarii. Foaaarte repede realizez ca terenul mi se pare mult mai accidentat si, mai ales, expus, decit altadata. Asta e... Ies la mica poiana, de unde se traverseaza in urcus spre dreapta. Deasupra, ori am eu o scadere pe moment, ori intervenii o avalansa ce a curatat binisor locurile...

     Ultima varianta e foarte posibila, dar nu-mi bat capul ca vine sfirsitul lumii, ca uite, vere, cum pleaca muntii la vale, e sigur de la incalzirea globala... In cautare de comoditati, ma duc mult in dreapta... La o adica, nici nu stiu daca avansez propriu-zis, daca iau inaltime... In fine, dau de un scoc ce duce la o sa, pe care o banuiesc spre Gemene. Stinca, uscata, ok. Bineinteles si s... apa, nu mai stiu pe unde voi gasi un fleac, parca pe a Crucii... Obsedat ca am pierdut o gramada de timp, se duc marile planuri. Pe pe creasta spre Gemene, aleg coborirea in acestea. Nu am nimerit vreo varianta de picior, ci probabil tot aia din deceniile trecute, cind am ajuns prima data aici (atunci parca nu am coborit)., dar nu am urmarit atent daca vegetatia continua direct pe creasta accesibil si nu-i nevoie de vreun ocol pe bazinul AH. Donc, rapel. Vremea insorita cit de cit, dar cu vint rece (se spune ca raceala la mari altitudini a facut posibila vizibilitatea). Ma roade ca nu voi mai avea parte de o performaaaantaaaa. Nici gind la acest nivel placerea locului, a mirositului de stinca... In vale, o iau eu cu cercetat la milimetru aia sau aia, dar nu prea e mare satisfactie.... In schimb, amorsez putinta de mici manevre pe stinca. De pilda, cobor sa arunc un ochi de aproape mai vechii cunostinte de aici, o saritoare dificila, dar frumoasa...


Carpati.org

La urmatoarea saritoare (3) ajung pe fata verde (cu parul padure...) din dreapta.(4)


Carpati.org

Carpati.org

 Dupa asta urmeaza se pare acea splendida spintecatura, in care voi descoperi o adevarata pestera futurista. Aici da, se practica a mirosi orice fleac...  Si incet se atenueaza ideea performantei cu orice pret... Pina una alta, incep sa avansez, dar nu prea-mi arde de mers in sus pe AG, in treimea cu probleme, a Canionului de mijloc (7).


Carpati.org

Imi clarific intrucitva cum e cu briul din stinga (Titeicii am senzatie tot mai clara ca pe aici au urcat, initial). Porneste foarte de jos, aproape din Poiana, parca sub prima saritoare a canionului, atita doar ca se intra cu ceva grija, prin traversare, linia directa a lui sfirsind abrupt. Imi sar in ochi si posibilitati mai sus, deasupra acestui briu Titeici, atit pe dreapta cit si pe stinga... Pe cel de pe dreapta il stiu de anul trecut. Frate-sau ste atragator, incitant, dar nu-mi arde sa intru acum singur... Asta si pentru ca, in paralel, mi-a aparut ideea de a vedea daca este o iesire intr-adevar spre seuta Crucii, in dreapta. (9)


Carpati.org

Nechef de AG in sus vine si de la ce ar urma apoi, tot singur. Adica trecere pe la Tunel, apoi iesire spre Seaca, respectiv Fata inalta in rapeluri... Treaba asta pare foarte delicata in conditiile momentului, al unuia care nu s-a descurcat prin buruienile aeriene ale AH. Ce va fi mai pe seara e altceva... (10)

Carpati.org


Vad, pozez, apoi o fac la dreapta. Cam spre capatul zonei accesibile a AG iau un briu spre vest... In aval am acum Vilcelul Cantuniari (11), care-i de fapt si sus.


Carpati.org

 Ajung intr-un scoc ce duce spre creasta...   Aici ar fi doua varinate. Una in exterior-stinga, cu scocul dedesubt dar pe care, odata angajat, pare cam ciripita.. Asa ca o iau printr-un  lastaris de arbusti si jnepeni aflat imediat sub creasta.. Merge. Grija mi-i ca realmente acea sa sa fie cea stiuta din observatiile din directie opusa, din Albisoara Crucii. Ies finalmente in saua stiuta, cu legatura spre a Crucii.... ((13)  (15)


Carpati.org


Carpati.org

De aici  se poate traversa in talvegul vecinei, dar cum imediat deasupra e un cazan stincos neplacut, prefer fatza intrucitva paralela cu firul (17), pe care ma angajez dupa o scurta traversare din sa.

Carpati.org


Nu e foarte comoda, dar se avanseaza rezonabil, mai ales pe stinca asta uscata... Pe parcursul asta arunc un ochi la malul opus, cu a lui varianta de ocol a Cazanului... Ies finalmente in fir, trec apoi vizavi, s-ajung in Briul Hornurilor (18) (20). Planul este de mers aici pe briu, la rapel spre Cantuniari si Gemene, apoi tunel si Seaca. Parca deja simt nevoia s-o calc pe coada, ca timp.

Carpati.org

Carpati.org


Poate criza asta, poate adrenalina secretata discret anterior imi trezesc un sustinut  dor de cercetare prin jur. Instabil ca intotdeauna, ma trezesc decisiv atras de partea superioara a Albisoarei Crucii. Ma si vedeam in saritoarea aia cu trepte de mai sus, suind tragind rucsacul..  Fu insa ziua celei de-a treia variante, scocul ce scoate la o sa in dreapta. Care sa parea ok (loc strain mie!), mai exact parea sa duca fara probleme la un briulet spre stinga, pe unde mai fusesem... Am pornit pe Scoc (cu ochii si la Briul Gemenelor, vizibil mai sus, pe stinga) (22)...  

Carpati.org


Cu timpul, am dat de pasaje la care nu mai era o fericire de intors... Prost era ca nu era nici loc de ancorat sfoara, eu neavind pitoane la mine. Dupa un punct de catarat onorabil dar nu de retragere am ajuns la un briu spre stinga. Cu o zada uscata pe el. Nu era insa de mincat o piiine peacolo... Am mers inainte. Cu destula nesiguranta asupra terenului de mai sus, am depasit un pasaj ingust , unde rucsacul veni cu sfoara...  Indrazneala primi roade dulci si aici, am iesit apoi lesne la sa. Mai mult, de acolo s-a putut urca tare placut la briul cunoscut (al Gemenelor), si inca pe fata opusa, pe unde ramasesem cu impresia unor belele – aiurea, e o minunatie in plus aici! Am ramas anterior in acest loc cu impresia ca Briul Gemenelor e tare aiurea in portiunea unui scoc intermediar spre Albisoara Briului. Nu spun acum ca e plimbare, dar am identificat niste posibilitati ce merita investigate in viitor. O rampa cu oarece vegetatie duce de pilda la o mica sa stincoasa, dar, iertat sa fiu, nu stiu daca e aceea unde iesi din sens opus (fara a fi floare la ureche...). DE VAZUT. Asta e soarta exploratorilor, trece prin indoiala, uneori esec, dar cu atit mai dulce e descoperirea unei posibilitati onorabile de trecere..

Saua pe unde am intrat in vale a ramas mult sub mine (26).

Carpati.org


Pornesc la stinga spre firul Albisoarei Crucii. E de spus ca daca in Briul Hornurilor stateam acceptabil cu timpul, deja aici munca din scocul precedent m-a dus la ingrijorare in domeniu...  Am traversat in consecinta iute talvegul, continuind prin bazinul Vilcelului Cantuniari spre Saua Gemenelor. Ce aparu finalmente maiestuoasa – daca sentimentul de acolo il poti pune vreodata in cuvinte... Aparu de pe briu, caci iesit pe Creasta Picaturii locul mi-e atit de cunocut, ca nu am mai stat la poezie – a se ierta... Ca variatie, dupa traversarea Secundarului (firul ce se duce paralel cu Creasta), am flirtrat nitel cu principalul... Apoi pe malul opus spre iesirea Briului Portitei...


 Fata Vaii Seci

Carpati.org


Da, am avut in calcul o coborire eroica a Albisoarei, dar acolo, pe loc, inima refuza rapelurile nesfirsite, grija in exces (mai ales solitar), ca asa e ea, inima... Ce-i drept, solitarismul are avantajul ca nu stai cu grija altuia... Da, am defectul asta... Dupa depasirea pe Briu, deasupra Hornurilor Picaturii, a unui pasaj mai ingust, trec creasta matematica si iau primul scoc pe fata Secii. E tare placut, revin mereu cu mare incintare pe aici... Casc gura si trag poze, caci simti nevoia sa-ti opresti partea asta de Rai si pentru mai tirziu asa sintem noi, acaparatori... Trec de bifurcatia spre Tunel, nu departe aflindu-se trecerea peste un scoc ce face abrupt legatura cu un etaj inferior de vegetatie...

 Traversare, nu departe intimpinindu-ma un alt loc mai delicat, o coborire pe niste prispe ce sper sa nu se duca asa curind. Ele conduc la o mica prispa spre sud, care si ea mi-i tare draga... 


Carpati.org

E de dormit aici, vreodata, in sac...  Fara indoiala vor tisni aici nu numai incintari, dar si temeri, cind stai in noapte pe buza de rai – ca asa isi are sufletul regulile lui, dar simt ca merita...     Ceva treaba prin jnepeni si intru in bazinul Spalaturii. Loc de rapel totodata. Se va merge iute, pe acel horn de 8-9 metri, atita doar ca alde semicoarda taie un pic, prin sort... O tai apoi direct pe lespedea de dedesubt, pe sub ceea ce se numeste probabil Hornul Gemenelor, gang uriesesc ce pica de sub saua cu acelasi nume (37).

Carpati.org


Este drept ca aici privirea fuge mai degraba la aninata Vale a Spalaturii din amonte ori la continuarea Briului...(39) 

Carpati.org


   Atita doar ca cerul gurii mi-i aproape salinizat de sete, dar tinem la tavaleala... (Mai greu va fi in padurea Fintinii, acolo nu se mai termina drumul...)


Trec iute la pasajul subtire de aici, cautind chiar cu privirea pe unde s-ar putea ocoli in caz de surpare viitoare. Sui iute si ultimul pas, spre pieptul lat ce pica exact de sub Crucea Caraiman. Soarele bate ultimele raze pe stincariile din inalturi ale Hornurilor sau Spalaturii superioare... Poze. Aici parasesc briul (41) pentru coborire pe Seaca, pe o varianta in apropierea Vaii Spalaturii. E nitel mai cu grija decit ma asteptam, poate-s eu prea grabit...  

Carpati.org


Ajung totusi la gura canionului inferior al acestei vai, punctat mai sus de cel putin trei ferestre (42), dar si de o cruce, la nivelul meu...


Carpati.org

Nici azi nu stiu daca acest nefericit Ivascu fu alpinist sau turist neatent ce cazu de la Cruce pina aici, in acel iunie 74 mentionat pe Cruce... (43)

Carpati.org


Mai valsez un pic, intr-o zona cu prispe totusi discontinue, dupa care traversez Seaca, nu cu mult sub fioroasa confluenta Mortului-Hornuri. Ochisem de undeva de sus ca placut Vilcelul Intermediar, dintre Urias si Mort. Unde pot, trec spre el. Ma rezolva insa mai putin decit ma asteptam, curind ajung la ruptura spre Prelucie... Dau sa trec la dreapta, dar nu sint sigur ca am prins nivelul trecerii obisnuite spre Urias. Ma tem totodata sa nu ajung prea jos... La criza mea de timp, asta lipsea! 


 O miros insa bine, desi nu e foarte clara, mai exact are o curatire de la ploi, aceasta trecere spre VU... Firul asta nu e chiar fleac (dracul nu face biserici...), slalomezi in functie de locurile comode, dar te duce iar in Seaca-mama. Multe peturi... La Saritoarea din Cotitura, imi ia ceva timp pina imi reamintesc micul skepsis al locului, o trecere aparent aiurea spre un mic diedru. Ma luminez insa la timp. Cum sint ca si ajuns deasupra confluentei Zangur, ca sa nu ajung in saritori o iau in stinga, pe mal... Nu e ca in relatarile de revista, ceva chinuiala, nesiguranta – asta si in functie de ce pasa prinzi in tura ta a solitara...  Este o iluzie ca daca ai mai fost pe acolo, gata! Nu, memoria are rateurile ei, calculele uneori eronate...


Doar unii si le recunosc insa... Ajung insa in treimea inferioara a Secii, cam deasupra Saritorii celei Mari (numele date acestui obstacole sint diferite. Batrinul Cristache Dedula, intre primii turisti ai locului, ii spunea cu Arini). E un piton aici, dar nu-mi place si pace cum e batut (47).  

Carpati.org


Bolovanul de dupa care cobor eu e cam departe, asa ca bag o bucla intr-o ferestruica discreta de pe aici... Partea proasta este ca alde semicoarda mea oradeana parca a intrat la apa (jur ca am luat-o de 40 m!) si ma trezesc la capatul ei desi saritoarea nu s-a ispravit... Improvizez inspa ceva pe acolo si ajung cu bine jos... Altminteri vremea numai gigea, iar vederea magnifique, ca intotdeauna....... Iar reintoarcerea, fie in personalul prafuit, are si ea farmecul ei, cind tii sa te bucuri de asa ceva... (52).


Carpati.org







Luni, 11 mai 2009 - 15:07 
Afisari: 2,500 


Postari similare:





Comentariile membrilor (4)

cosminandrei
cosminandrei..
Busola
 
1
interesant , am pierdut nitel sirul pe la 17-20 dar tot a fost educativ Carpati.org


Luni, 11 mai 2009 - 15:37  

pisti2004
pisti2004
Cort
 
2
impresionant!


Luni, 11 mai 2009 - 20:04  

xemax
xemax

 
3
Excelent acest articol-jurnal-RT-eu. Ma bucur ca a fost repostat si aici am avut astfel ocazia sa-l citesc din nou.
Multumim domnului Ordean pentru disponibilitatea de a ne permite postarea acestui articol si pe carpati.org precum si pentru raspunul cuprinzator de la jurnalul "O picatura de Bucegi". Multumim si lui Gabi (gabicolea) pentru implicare. Carpati.org


Marți, 12 mai 2009 - 10:23  

miparv
miparv
Rucsac
 
4
Super tura.


Miercuri, 10 iunie 2009 - 21:20  


 




Trebuie sa te autentifici pentru a putea adauga un comentariu

 
0,0700 secunde

GetaMap.org | Maps from all over the world | ro | fr | es | de | Calculator distante
ViewWeather.com - A new way to view the weather | nl.ViewWeather.com | sv.ViewWeather.com
Regulament carpati.org
© copyright (2004 - 2022) www.carpati.org