Skin Classic Skin White Skin Black & Whilte Skin Default Adauga la Favorite (In contul carpati.org)
Cautare:

Doneaza

Calendar

Octombrie 2020
LMMJVSD
1234
567891011
12131415161718
19202122232425
262728293031

Noiembrie 2020
LMMJVSD
1
2345678
9101112131415
16171819202122
23242526272829
30

Online

Voluntar in Carpati

Homepage

Lista de discutii

Prin luminisurile si umbrele Ceahlaului, calatori prin poieni si chei (Muntii Ceahlau)

Prin luminisurile si umbrele Ceahlaului, calatori prin poieni si chei




A fost odata o poiana care se numea Stanile dupa numele unui cioban care a trecut pe acolo cu oile lui.

Frumoasele si memorabile iesiri, familie regasita din acele treceri in memorie, dupa ani si clipe iti aduci  aminte de cararile umblate, de noptile de vara campate,de fermecatoarele intalniri, chiar tu, cel de dincolo de mine.

 

Fotografia ramasa din copilarie, cu gardul Stanilelor iarna, cu  regele triumfator si falnic, Ocolasul Mare investmantat in haine de borangic si in hlamina de zapada, imaginea asta imi da visul sa o iau din nou pe drumul poienei Stanilelor, in apropierea Turnului lui Budu si Ana, in umbra Batcei Negre, inconjurat de frumusetea dantelariei Pietrei Sure,prin treptele imaginare care duc la Coloana Dorica.

 

Pornim cu gandul de a fi acolo, ingramaditi , iesind val vartej in plina vara, scapand din orasele de gheata.Si, intr-o seara, incepem calatoria,  adormim sub linistea pietrelor, sub glasul muntilor, in poalele Ceahlaului, la Izvor.

Apoi, soarele rasare si noi nu-l vedem , e umbra si oamenii urca grabiti pe cararile cunoscute, dar noi, Matei, Cristina, Mihaela , Flo, Alex –Alecu si Clau ne repezim pe cararile vechi, cararile manastiresti, cararile care duc la maicile vechi.

 


Carpati.org


Ritmuri in umbra si urcursuri cunoscute, oftate de radacini si amintiri din jgheaburi  se impletesc pana la Poiana si, acolo, ramanem cum putem, dezbracati pana la brau barbatii sau cu mana streasina spre locurile umblate nu foarte demult , crestate si adanci intiparite in memoria mea si a Ocolasului Mic; vino si tu sa le vezi , vino mai incoace spre vechea stana, acolo unde glasul ciobanilor se mai aude inca.

 


Carpati.org

 

Ne este sete, sete de iarba si de mers cu picioarele desculte, dar sunt spini si maracini, noi suntem fericiti ca ne indreptam spre Varatec si ne racorim la izvorul de sub poiana veche, acolo unde maicile si ciobanii nu mai sunt demult. Creanga de brad si voia buna, buchetele de flori de negasit la inceput de toamna, iunie ni le pune in par , pe piept sau in buzunare; ne prelungim ochii ca sa vedem poiana Varatec, urmatoarea poiana din mintea noastra , acolo unde exista libertatea imperfecta asa cum o gasim in fiecare poiana si in fiecare deschidere a mintii noastre; acolo unde legendele apar in fiecare zi.

 

Carpati.org


 

Dintr-un semn de exclamatie poate aparea o legenda. Dintr-o mirare poate rasari un nume, o floare atat de inspirata denumita. Nu iti trebuie ani, ci poate doar anotimpuri sau clipe ca sa izbucnesti in admiratie.

 

Patrundem in Varatec tiptil, asa cum si altii au patruns, mici ca niste furnici, dar harnici si destoinici ca sa ne dam seama de frumusetea si de inaltimea poienii; pur si simplu ne imbatam de atata frumusete cand urcam pe colina dezgolita de copaci si umbrita de soare; urcam ca sa putem sa vorbim cu legenda Turnului lui Butu si Ana. Acolo suntem noi indragostitii, cu iubirile noastre platonice, erotice sau cu agape-urile noastre, in fata noastra suntem tot noi, pietrificati, cu iubirile si visarile noastre, impietriti in stanca si vii in poiana.

 

Carpati.org

 

In ascunzisul norilor, adunati peste o creasta, alb albastra in asfintit, stau ingemanati la ivirea zorilor, rupti de ani si vijelii, singuri si impreuna, in negura vremii, in fulgerul diminetii, pravaliti in stranii armonii, cei doi. Ce soarta au indragostitii, sa ramana in vesnicie intr-un singur loc lipiti, contopiti, in stane de piatra, in cel mai frumos castel de pe aceasta vatra, in cel mai frumos turn de pe munte. Si nu privelistea lor e frumoasa ci povestea lor, dragostea lor, inima lor dainuie in rocile `nspaimantatoare, iar ei, ei nu sunt strigoi, sunt doua stanci ingemanate de dragoste. Nici vrajitoarea nu i-a putut sa-i uneasca, nici moartea sa-i desparta doar un fulger i-a prefacut in piatra dulce si sura mai la vale sau mai in sus. Dar cele pasa, ca-s de piatra stana sau stanca, sunt impreuna!

 

 

Pasari si muste in jurul nostru, se deschide inima, cantecul ei erupe in strigate: Butooooo,Anoooooooooo, stanca e de fapt Doamna Stanca, strigam legenda din toti rarunchii si soarele ne bate direct in crestet.

 

Suntem toti impreuna in Varatec si dinspre calul lui Butu si turnul Stancai tocmai pana in poiana de sub stancile legendei vin voci de dihanii, prin freamat de crengi calcate, grohaituri si nechezaturi. Sa fie mistret, sa fie urs, sa fie animal, sa fie om sau sa fie vreo naluca desprinsa din imaginatia mintii noastre vrajita de atata frumusete?

 

Si urme, urme  gasite in fuga noastra spre Poiana Stanile, urme de caine, urme de urs, urme de mistret. Dezlegare la ghicitoare vine indata, ca si gandul ce ni se arata si rezulta vorba mirat- nazdravana: nu ati vazut ditamai caii in Varatec auzim printre rasuflarile noastre usurate? Am vazut mistreti, am vazut ursi sau lupi dar caii nu i-am vazut, acolo sunt bade ca doar i-am auzit. Ciobanul din carare trece cainii pe cararea de sus si rasufla usurat, 5 cai i-a scapat asa incat si calugarii de la schitul manastire  tot au dat de stire.

 

Iesim din padurea umblata de jivine in plina poiana ca intr-un ritual secret simtim ca ceva ne scapa ratiunii noastre si ca inima porunceste in capul nostru.

 

Carpati.org

 

Acolo, in Stanile, iarba ne asteapta si cosita si necosita,  stancile intalnesc cerul si pamantul, pe verticala si pe orizontala incat integrama calatoriei noastre pare a fi descifrata la ora pranzului.

 

Carpati.org

 

Ne descaltam ca intr-un ritual oriental atunci cand intram in valurile ierbii si pentru noi, iarba asta moare pe jumatate, atunci cand gospodarul de la munte o coseste, printi ai Stanilelor ne numim si Matei alearga puii din curtea schitului.

 

Carpati.org

 

Invazia cand se va porni si aici, vine intrebarea, suna ceasul, pentru ca suntem impreuna cu calugarii si cu ciobanul de cai si vite singurii muritori, ba nu, se vede, cu prelungirea ochilor, o pereche care fac plaja la iesirea din padure, picioare si lume dezbracata, o profanare sau un elogiu, nimic altceva, doar plaja si voie buna , de sub luna sau de sub soare.

 

Carpati.org

 

Casutele noastre gasesc loc de cladit pe pamantul vechi si acasa e acasa, pofta mare , multumim , bancutele sunt coplesite de bunatatile noastre si apa e aproape. Trei e ceasul si dupa amiaza e mare pentru plimbari si rascoliri noi necunoscute , hotarand doua directii, impreuna cu frumusetile din poiana , cu harta in mana, pe firul Bistrei Mari, de la intretaiere cu vechiul traseu si pana la capatul Cheilor.

 

Carpati.org

 

Dupa copac, racoriti cu apa din izvor , ii pandesc pe amandoi , pe Matei si pe Cristina, cum vin agale , discutand ca pe bulevard, despre vrute si nevrute si despre dragoste si despre razboi si gandul de a fi impreuna.

 

Carpati.org

 

Ca intr-un jam session nevazut Alecu, cu Flo cu Mihaela ni se alatura , bucuria intra in poiana Stanilelor si florile efemere de puf zburator cuminti in umbra crestei Pietrei Sure ne imbina la meditatie. Copilul si mama raman in poiana sub blanda ocrotire a Pietrei Sure.Ne despartim si ne vedem peste 4 -5 ceasuri, Cristina si Matei.

 Padurea si vechiul marcaj ne poarta spre misterele descoperite de altii, noi admiram ce au admirat si altii intr-o mica si bogata parte din nelumescul dintre Stanile si reuniunea Bistrelor , venind din Stanile prin in dreapta Pietrei Sure , umblam printre muschi virgin,

 



Carpati.orgne

 

ne este frica sa pasim pentru a nu strica linistea, uitam de noi si urmarim paraul, printre doboraturi de copaci, peste pamant umed , coboram scarile nevazute ale padurii si simtim cum se ingusteaza cararea, iar timpul se largeste, se dilata. Apa Bistrei Mari acuma se formeaza din tainele crengilor, padurilor, muntilor.

 

Carpati.org

 

Oare asta o fi Clipa, asta o fi secunda, in aceste mici canioane buclucase, de unde din stanga si din dreapta tasnesc imprevizibile cascade? Inima creste dar vorba nu-i cu mine de imi arat prudenta; Flo practica gimnastici relative intre doua stanci si zambetul e din nou pe fata noastra dupa ce coboram un prag brazdat de apa si la dreapta lui descoperim o noua cascada.

 

Carpati.org

 

Si mai sus o cruce, robul lu Dumnezeu Mos Mihai, 41 de ani, macar luna daca era ianuarie dar tot in luna iunie a trecut si el pe aici, fiind spuse toate pe cruce simtim morcov din gradina Pietrei Sure si pofta  e mare si apa curge la vale tare tare asa ca urcam in stanga firului de apa si Mihaela ma impinge iar eu, ma tin de pamant si crengi. Urcam si coboram , paralel ne face semn peretele masiv din dreapta noastra , cu  stanci ce alcatuiesc canionul Bistrei Mari, cu brazi ce ating cerul, suliti spre infinit.

 

Carpati.org

 

Intuneric si pamantul il simtim peste tot, imi pare rau ca nu–l gust dar prima intalnire cu Piatra Sura ramane in memorie, pe cararile de ciute si animale, ne simtim intr-o lume uitata, pierduta si ne intrebam pe unde sa pasim, incotro, incotro, inainte deasupra apei, chiar cu zeci de metri desupra apei si haul pare mare in jos la dreapta noastra , iar la stanga noastra e Piatra Sura, intunecoasa, misterioasa si inalta de nu se mai termina.

 

Carpati.org

 

Poate ca te simti singur , poate ca e intuneric si sinistru ziua in amiaza mare, salbaticia devine acasa si suntem coplesiti de cararile nelumesti. Calauza devin eu pe sus in primele zece minute pana cand copacii ne blocheaza mersul, indreptandu-ne in jos, inspre canion, sa nu ratam, sa nu ratam, Flo cauta iesirile si ne calatoreste mult mai jos cu grija, la caderi de pietre, incep sa apara pietrele si jos se  vede un canion intunecat, fara multa apa, acoperit de multi copaci . Alecu ne provoaca in discutie pornind gandul ghicitoare cu acel  cuvant care incepe cu s si se termina cu x, tama-nesam, bucluc balamuc si zambetul ne lumineaza fetele pentru ca nu am ghicit gandul lui . Oare de ce si la ce s-o o fi gandit tocmai acum?

 

Iesim, canionul  se termina si descoperim o insula intre acele stanci pline de verdeata, lumina galben verzuie ne inunda si suntem fericiti.

 

Carpati.org

 

Nu putem fi mai fericiti.

Iesim din Cheile Bistrei Mari si stam un sfert de ora intinsi, asteptand intoarcerea., bucurosi.

 

Carpati.org 

 

Ne retacim pe drumuri mici de exploatare si suferim cand vedem cati copaci au murit acolo. Piatra Sura si Cheile Bistei Mari cu Stanile sus in fundal ne alina, ne calmeaza, ne vorbesc in tacere si le raspundem in tacere; la revedere cu trandafirii astia salbatici si un sant imens vertical ne duce in directia aleasa de mine pentru a reveni la translpina din Ceahlau, drumul ce cred ca duce la Durau. Dam de „La Scaune” , o ora, apoi in padure, apoi regasirea marcajului vechi si apoi acasa la cei dragi in Stanile.

 

Carpati.org

 

Mi- foame , vreau mancareeee!  Racnete de la un kilometru distanta si Matei si Cristina ne aud, ne aude si cel care pierduse caii ; urmeaza bucuria celor povestite apoi sub un cer ce fulgera inspre Gardul Stanilelor, hat departe, dansul norilor, dansul nostru invizibil din seara aceea si somnul cu visele din ziua precedenta ne aseaza la corturile noastre.

A doua zi repetam drumul in sens invers, fericirea e prea mare pentru a mai face si altceva si ne intoarcem in locuintele noastre pamantesti, in orasele noastre de gheata. Visul incepe sa topeasca orasul si Piatra Sura cu Bistra Mare se amuza copios la fereastra inimii mele: acuma ai vazut –o pe cea mare dar pe cea mica cand vrei s-o cunosti si dintr-o suflare imi aminteste intrand in nori ca Batca Neagra si ea Piatra Sura ii sunt parinti puternici si de respectat. 

Si acum raman consternat pentru ca familia asta din Stanile mie tare draga la fel ca si Stanilele Mari si Mici , la fel ca Turnul lui Budu si Ana.

Stau si ma uit pe geam si ne vedem toti, eu cu rucsacul cel mare si cu rucsacul lui Matei pus deasupra, toti suntem cu Piatra Sura in spinare, bucurosi nevoie mare de asa o onoare.

 

Carpati.org


 

Si am incalcat pe un izopren asa si v-am spus tot ce se putea, si am incalecat pe un frag si v-am spus o mica parte din tot ce mi-a fost si imi este drag.



Foto:Alex,Mihaela,Flo,Clau



Duminică, 8 noiembrie 2009 - 22:14 
Afisari: 3,324 


Postari similare:





Comentariile membrilor (20)

odin
odin
Rucsac
 
1
Ce tura fainaCarpati.org


Duminică, 8 noiembrie 2009 - 23:06  

kya
kya
Coarda
 
2
Munte, vreme buna, prieteni, veselie: ingredientele unei ture perfecte.
Faina povestire! Carpati.org


Duminică, 8 noiembrie 2009 - 23:10  

claudiuiasi
claudiuiasi
Coarda
 
3
Multumesc Mihai, multumesc Corina, asa este si aceasta reteta creeaza dependenta mai ales cand muntele este Ceahlau.


Luni, 9 noiembrie 2009 - 07:21  

zentai
zentai
Coarda
 
4
Frate Claudiu, frate Claudiu....

Daca tot ceea ce am simtit frumos, atat de frumos incat incepe sa doara, intai incet, apoi din ce in ce ma tare, si privesti inspre zari si suferi ca un caine gandind ca de acolo sufletul tau isi va aduce aminte, poate, ca printr-o minune, de pacea de dinainte, daca privesti inspre prieteni si-i vezi si pe ei ca tac si-ti spui, "Doamne, bine ca macar am fost atat de intelept sa urc muntele asta cu prieteni", daca in sufletul tau incepe sa picure rugaciunea, fara sa vrei, fara sa stii si incetul cu incetul acest munte isi face loc in sufletul tau, deplin, inseamna ca Ceahlaul e ceea ce trebuie sa fie.Si atunci tot ceea ce e frumos in sufletul nostru, tot ceea ce am simtit c-ar fi sublim, toate victoriile, toate iubirile, toate versurile frumoase, toata viata noastra,TOTUL, incremenesc in sufletul nostru pret de o clipa ...si aceasta e CLIPA.

Foarte faina povestire si exact asa cum trebuie sa fie cantat Ceahlaul si chiar si atat ar fi deajuns sa ma inclin in fata ta cu respect si sa-ti spun..."ce bine ca existi, prietene"....Carpati.org


Luni, 9 noiembrie 2009 - 09:30  

claudiuiasi
claudiuiasi
Coarda
 
5
Frate Zentai, Ceahlaul asta dincolo de taina si mister, dincolo de magie si vraja , dincolo de melodie si armonie are darul de a .... darui si de a ramane in suflet ca un balsam.
Suferi intr'adevar ca un caine cand nu esti cu /pe/in el, dar gandul poate sa ne faca sa zburam catre el in orice moment.
Si la cuvintele tale frumoase raspund si eu cu un cuvant care mi l-a dat o maica pe la Agapia Veche: "Daca mergi aiurea pe carari de munte atunci pune si oleaca de rugaciune in gandul tau, ca altfel ce folos ai de mergi blambura? Eu desteptul i-am replica: maicuta, dar pe Dumnezeu il vezi in firul de iarba, in stanca ce rasare deodata, in brazi, in poieni, in piscuri?
Stii ce mi-o raspuns maicuta: "Asta e meditatie , dar nu e rugaciune. Si rugaciunea nu poate fi o meditatie? i-am spus,
- Rugaciunea e rugaciune. mi-a spus ferm maicuta, altfel ce folos are sa mergi aiurea pe munte?

Rugaciunea picura cum spui tu dar pentru asta trebuie deschisa inima care din pacate de multe ori e ferecata. Ceahlaul are taina asta de ao deschide si de a o umple cu bogatii si apoi se intoarce in sus.
Iti multumesc pentru cuvinte iar inclinaciunile le lasam in poienile cu zapada unde si acolo prietenia sta la loc de cinste.


Luni, 9 noiembrie 2009 - 10:32  

cibotarum
cibotarum
Coarda
 
6
Frumos narat, doar ca ... mi se pare mie sau am mai citit pe undeva randurile astea?


Luni, 9 noiembrie 2009 - 15:06  

claudiuiasi
claudiuiasi
Coarda
 
7
Multumesc Mihai , textul a aparut in prima noastra revista virusata cu un nou virus HPM1, cunoscut mai putin la nivel occidental si mai mult la nivel oriental in laboratoarele iesene si care se gaseste la adresa:
http://haipemunte.ro/revista/


Luni, 9 noiembrie 2009 - 16:12  

ceiuc
ceiuc
Caraba
 
8
Stanile! prima amintire : o sesiune cand invatat sub masa din curtea manastirii. Pe timpul cand Heros inca nu disparuse , si ne facea bocancii praf ..mai in joaca , mai in serios. Cand stateam seara cu calugarii la povesti de munte. Cand , auzind pocnituri prin padure, am inceput ( eu si prietena mea) sa plangem de mila cerbului vanat si sa incercam o evadare a animalului din campul pustii..ca apoi sa ne dam seama ca vanatorul era un vacar inarmat cu un bici, iar cerbul , niste bovine sictirite si fara de respect pentru munca tanarului.
Si apoi Ceahlau: prima urcare de o zi si de 4 anotimpuri. Parintele Ciprian de la fostul schit ( din pacate nu mai stiu nimic despre el) ne primea de parca ne-ar fi asteptat si ne caza prin poduri, prin pamant.. numai sa nu ramana nimeni pe afara.
Ehe..povesti de studenti. Si uitandu-ma mai mult la tine.. cred ca am batut ceva ani aceleasi holuri. Spor masiv la urcat!


Luni, 9 noiembrie 2009 - 18:48  

claudiuiasi
claudiuiasi
Coarda
 
9
Nu am prins multe vremuri in Stanile, dar e posibil sa fi batut ceva ani acelasi holuri, poate prin liceu , poate pe la facultate , poate prin cabane, nu mai stiu.
Insa de parintele Ciprian sigur ca-mi amintesc de el si de bunatatea lui si de oamenii care-i aducea, de barterul memorabil din viata mea (el mi-o dat palinca de pere, eu i-am dat covrigei), de surpriza bordeielor de pamant, l-am vazut anul asta coborand in Stanile cu un rucsac enorm si mi-o raspuns la "Sarumana parinte" cu un Doamne ajuta apasat, cine stie cati oameni l-au cunoscut si pe cati mai tine minte si el. Iar vacarul din sat , poate il gasesti printre fotografiile mele, s-ar putea sa fie cel din poza
http://www.carpati.org/poze_fotografii/ceahlau/sa_te_fereasca_dum
nezeu_/50842/
(Niculae , parca-i zice)

Multumesc pentru randuri si pentru urari si ma bucur ca Stanile o ramas in inima ta, vino ca te asteapta poiana asta speciala!


Luni, 9 noiembrie 2009 - 20:32  

ceiuc
ceiuc
Caraba
 
10
Era putin cam departe ca sa il pot recunoaste. Oricum era dotat cu bici "cu efecte acustice" deosebite. Ori eram noi prea obosite.


Luni, 9 noiembrie 2009 - 23:59  

baltarel
baltarel
Busola
 
11
Felicitari pentru jurnal!... facut de cineva din tinutul Ticaului.
Salbataciile si salbaticiunile din jurul Pietrei Sure m-au facut sa ma bucur de linistea acestor locuri minunate. Am stat de multe ori la schitul (fosta cabana forestiera) din poiana Stanile, serile foarte frumoase, linistea ce cuprinde aceasta e nemaintalnita. Am auzit si eu acele pocnituri, dar erau pe partea vestica a Pietrei Sure, sigur erau rapuse unele viietati!... soarta aspra a vietii.


Marți, 10 noiembrie 2009 - 08:23  

claudiuiasi
claudiuiasi
Coarda
 
12
Va multumesc din suflet, dumneavoastra prin martie ati fost catalizatorul meu cu Poiana Stanilelor , desi visul asta era de prin 91. Acuma urmeaza sa vedem neaua acolo.


Marți, 10 noiembrie 2009 - 10:13  

zentai
zentai
Coarda
 
13
votez si eu la chestia cu zapada in Stanile (mai ales daca am urca prin Neagra, ar fi ca un Grand SlemCarpati.org, numai sa nu fie pe 21 nov, cand cu alegerile, cand sunt consemnat la sol, prin natura serviciuluiCarpati.org


Marți, 10 noiembrie 2009 - 10:22  

gigicepoiu
gigicepoiu
Coarda
 
14
Ce inseamna ca un munte frumos sa incapa pe maini bune !!!


Marți, 10 noiembrie 2009 - 15:43  

claudiuiasi
claudiuiasi
Coarda
 
15
Intr'adevar in Stanile a fost pe vremuri raiul ciobanilor si cred ca e unul din locurile din Ceahlau unde mai sunt pastori de vaci ce-i drept si e o zona foarte curata si respectata de catre toti cei din partea locului.
Multumim Gigi!


Marți, 10 noiembrie 2009 - 21:01  

mihaitzateo
mihaitzateo
Coarda
 
16
Un jurnal atipic da frumos.


Marți, 10 noiembrie 2009 - 23:36  

pisti2004
pisti2004
Cort
 
17
Felicitari,o tura minunata cu oameni minunati!!


Miercuri, 11 noiembrie 2009 - 14:02  

claudiuiasi
claudiuiasi
Coarda
 
18
Va multumesc domnu'Stefan, Ceahlaul (prin tainele lui) ne face sa ne simtim minunat.


Duminică, 15 noiembrie 2009 - 22:59  

daniela
daniela
Coarda
 
19
Sunteti sigur ca erati in Cheile Bistrei Mari? Ati scris mai sus ca erati cu "harta in mana", iar mai jos "la stanga noastra e Piatra Sura". La ce harta va referiti? Fotografiile 16 si 17 reprezinta fara-ndoiala zona Cheilor Stanilelor! Masivul Piatra Sura este despartit de Batca Neagra prin Cheile Stanilelor - dupa numele paraului ce-si rostogosteste apele prin cele 7 cascade - Paraului Stanilelor este numit Bistruța, de aici si confuzia: Cheile Bistrutei/Cheile Stanilelor au fost numite gresit Cheile Bistrei Mici. Paraul Bistra Mica se formeaza 2 km mai la vale de Stana Bourie prin unirea paraului Stanilelor (sau Bistruța) cu paraul Chiliei (numit uneori și Bâtca Neagră, ptr. ca de acolo izvoraste). In partea de NV a P. Sure curge Bistra Mare întregita de apele celor trei afluenti Largu, Biruinta si Mangalaria. Exista si o cascada in Cheile Bistrei Mari, dar ptr. ca foto 14 nu este atat de clara as spune ca este vorba tot de Cheile Stanilelor/Bistrutei, zona celor 7 cascade, mai ales ca se vad pragurile situate la diferente de nivel considerabile - in fiecare prag apa a sapat bai sau culbine de 2 pana la 4 metri adancime sau ușor mai mici.


Duminică, 14 februarie 2010 - 15:07  

claudiuiasi
claudiuiasi
Coarda
 
20
As fi vrut eu sa fiu in Cheile Stanilelor si sa ma ud pe fata cu Bistruta Carpati.org Poate la primavara sau la vara.

Noi am mers de la schit pe langa vechiul izvor strabatand toata poiana de sub Piatra Sura, am intrat in padure pe vechiul marcaj punct rosu.

Apoi urmarind harta am dat de un parau izvor ,care formeaza Bistra Mare si ne-am dus la vale, avand in stanga Piatra Sura si padurea intunecoasa ce cobora , ba am si urcat puternic la un moment dat si in dreapta un grup imens de stanci ce ne-a insotit de la primele saritori, cascade pana la iesire. Am tinut firul apei, am trecut de crucea lui Flos Mihai, si incet incet , dupa ce am vazut cat de stanca era uda si un pic pareau saritorile periculoase, ba unul din noi a luat si o stanca un pic in brate, am intins-o in stanga , aici urcand si coborand pe carari de animal, prin salbaticiile padurii ce venea in jos de la Piatra Sura.
Deci noi am coborat din carare punct rosu dublu si nu am urcat.

Noi am identificat vreo doua casacde dintre care ce adin poza e un pic mai mare.
In capat am ajuns la un canion ciudat care facea in dreapta si apoi in stanga. Undeva inainte de a face in stanga am vazut un fel de jgheab intre stanci , foarte interesant, o alta lume. Apoi am iesit la niste mici fanare pentru animale. Apoi am luat-o printre copacii taiati , pana am dat de drumul care ne-a dus la Scaune si apoi am revenit pe punct rosu de unde am plecat.


Poze mai clare la:
http://picasaweb.google.com/claudiubirliba/CeahlauStanileBistraMa
re#

Mai am cateva poze de la prietenii mei care pot folosi, dar fara cascada.

Cheile Stanilelor sunt cele dintre Batca Neagra si Piatra Sura, Cheile Bsitre Mari sunt cele dintre Piatra Sura si grupul acela de stanci ce se vede de sus din capatul drumului, care cred ca gresit i-am spus scorus.

Sunt foarte sigur ca am pasit prin Cheile Bistrei Mari.


Duminică, 14 februarie 2010 - 15:48  


 




Trebuie sa te autentifici pentru a putea adauga un comentariu

 
0,9150 secunde

GetaMap.org | Maps from all over the world | ro | fr | es | de | Calculator distante
ViewWeather.com - A new way to view the weather | nl.ViewWeather.com | sv.ViewWeather.com
Regulament carpati.org
© copyright (2004 - 2020) www.carpati.org