Skin Classic Skin White Skin Black & Whilte Skin Default Adauga la Favorite (In contul carpati.org)
Cautare:

Calendar

Ianuarie 2022
LMMJVSD
12
3456789
10111213141516
17181920212223
24252627282930
31

Februarie 2022
LMMJVSD
123456
78910111213
14151617181920
21222324252627
28

Online

Vremea
Varful Gugu
Muntii Godeanu

Voluntar in Carpati

Homepage

Lista de discutii

Prin Bucegi pe langa Busteni (Muntii Bucegi)

Busteni, 23.08.2014


Intamplator, nu cu mult timp in urma am descoperit aceasta frumoasa comunitate, a carpatistilor. Si cu bune si cu rele, cum este normal intr-o societate in care suntem liberi si ne exprimam necenzurat. Am descoperit si citit jurnal dupa jurnal, unele catalogate reusite altele mai putin reusite, unele cu poze....altele fara, am retinut ideea insa, toti au incercat sa ne descrie ceea ce au trait, noi cei ce doar citim, cand o sa o facem? Toate au un inceput.....


Asa ca astazi am incercat pentru a nu stiu cata oara sa leg cuvintele pentru a descrie ceea ce intr-o zi de duminica am trait din plin...... Daca am reusit sau nu....am sa vad la final. Dupa ce veti citi voi, carpatistii.


Sambata tarziu in noapte rucsacul a inceput sa se agite.....hei...tu.....doar nu stai acasa si duminica.....sambata am inteles......da,da....cu tine incerc sa vorbesc....

Asa ca.....la miezul noptii am indesat in el unele altele si dupa patru ore de somn a sunat ceasul.... Este duminica, glumesti, ce faci?..... Ce sa aleg?  Cafeaua aromata in fata tv-ului cateva ore mai tarziu sau imitatia de la McRatoiul din gara trei sferturi de ora .....da,corect....tot mai tarziu? Rucsacul a ales cafeaua din gara....asa ca nu am mai avut ce face. Sa o bea el....


Cand plec la munte cu trenul ma amuza teribil un lucru, cat de ciudat se uita lumea in metrou la tine! Geamurile, de fapt oglinzi in toata regula arata necenzurat reactia semenilor cand privesti in alta parte......haios....te studiaza din cap pana in picioare.... O singura data un batranel a venit direct la mine, o fractiune de secunda am crezut ca o sa ma si bata!, asa de hotarat era, surpriza insa, drumul pana in Piata Victoriei a fost o placere, o avalansa de aduceri aminte ale dumnealui si o strangere puternica de mana la final. O lectie pentru mine.

Ce copil sunt, arata ca o poveste de adormit.... copii......, inchide ochii, hai.....,sa nu ma opresc....

In gara mult mai putini purtatori de rucsaci fata de saptamanile trecute. Am vazut si doua biciclete......la ce noroi trebuie sa fie dupa atata ploaie.... Saptamanile trecute greu au intrat in vagone toate bicicletele aflate pe peron.....Ploaia a stricat planul de incasari de la CFR, ale tractorasului din gara Busteni care nu pleaca daca nu este plin, de la cabane unde linistea din sala de mese a facut ciorbita mult mai digerabila si chiar de la telecabina, aveam sa descopar mai tarziu.....rand pe rand pe masura ce am trecut pe acolo.


Am plecat cu un plan bine pus la punct, am avut destul timp pana am ajuns la metrou intr-o mica incalzire, din pacate in gara Busteni am revizuit totul. Creasta Bucsoiului la care saptamana trecuta m-am tot holbat  cand am plecat de la cabana Omu spre cabana Malaiesti mai are de asteptat. Ce rost are sa ajung pe ea si sa nu vad nimic in jur. Cand am fost pe ea eram mult mai pustan decat acum.....Si nu-mi mai aduc aminte mai nimic....Un muritor a spus parca.....socoteala de acasa nu se potriveste cu cea din gara*~X( la capătul răbdării....haios galbejitul.........Platoul invaluit in nori destul de fiorosi m-a convins sa aleg alt traseu, sa ma plimb prin padure fara sa ajung insa prea aproape de nori. Pelerina de ploaie sta cuminte in rucsac, de ce sa o deranjez?


In tren ocup loc la etaj, scot cartea din rucsac si incep sa citesc. Cafeaua de la McRatoi asteapta cuminte pe polita. Ca de fiecare data plimbarea cu trenul este placuta, pe cealalta parte a culoarului trei persoane caratoare de bocanci discuta despre cei aflati la parterul vagonului, incaltati la fel, o comunitate frumoasa prin varsta si pasiune. 

Dupa Ploiesti, nu stiu exact statia ,urca in vagon,la etaj, Ioan Stoenica, simplu si modest asa cum am presupus ca este. Are un blog interesant si trebuie sa recunosc ca am ajuns in multe locuri datorita filmarilor lui. Nu cu rucsacul in spate, doar pe scaun, in fata monitorului, este mai putin obositor. Stiam ca intr-o zi o sa ne intalnim, intamplator, pe poteci. Dar in nici un caz in tren! Jos din tren!!! Drumul pana la destinatia mea a fost prea scurt pentru cat de placuta a fost discutia noastra. Potecile din planul lui sunt altele in zilele urmatoare, o noua filmare asteapta comanda......Sper sa ne revedem.


Gara Busteni, trenuletul cu destinatia Gura Diham este gol cand trec pe langa el. Am inceput cu putini km pe jos printre rulotele aflate la aer curat pe valea Cerbului, scaunele si sezlonguri, oameni cu cafeluta in fata, floricele aranjate pe garduletele care delimitau proprietatile........haios...... oare se inchiriaza parcele sau daca vreau cafteala ma duc si-mi pun cortul in mijlocul lor.....Pe cer, soarele timid a avut amabilitatea sa  ma insoteasca pana la cabana Gura Diham. Aici am renuntat la tricoul putin umezit si am intrat in padure hotarat sa nu ma opresc pana la cabana Poiana Izvoarelor. Alaturi doua grupuri cu copilasi au luat gecile pe ei, in padure soarele nu razbate si aerul este mai racoros. Cum era de asteptat, un copil protesteaza avand in fata lui un exemplu de urmat, ......uite mami, nenea nu are nici tricou pe el.......Nu! Nu vreau urecheala asa de dimineata asa ca o pornesc pe poteca in sus.....


Dupa una bucata ora fara doar trei minute ajung in fata cabanei, doi catelusi micuti si zambareti nevoie mare vin cu  cozile indreptate spre cer, spre mine.......friptura!!!!!....friptura!!!!!...... Negociez cu ei si scap de greutatea din spate, de fapt o parte din ea, eu o nuga si o ciocolata micuta, ei un pachet de biscuiti. Ar vrea si ambalajul dar el are locul lui bine stabilit in rucsac.Totul este bine cand se termina cu bine. Pentru friptura mai au putin de asteptat....vine incet in spate, tipa, urla si rad foarte zgomotos si deranjant.....

Dupa pauza, putin sub un sfert de ora, plec spre o ramificatie de trasee, Pichetul Rosu. 10 minute, nu fac pauza, plec mai departe. Urmeaza cabana Diham, 45 minute dar nu ma grabesc, intr-o ora sunt la destinatie. Pe poteca ma intalnesc nas in nas cu un pui de caine ciobanesc caucazian cred, mult mult mai mare decat ciobanestii mei, fractiune de secunda ma blochez, vad zgarda, nu sunt muscat, nu articulez nici un sunet.....blocaj total.....mai are putin si ridica piciorul ca sa ma marcheze.....hi!hi!hi! ....te-am speriat!!!!!.......Garantat 100%!!!!! Realizez ca nu a avut efect cafeaua de la McRatoi si devin mai atent. In urma cu cateva secunde am baut cel mai tare ness..... La cabana am de ales, conserva cu fasolica care se plimba de ceva saptamani in rucsacul carat de mine sau o ciorbita!!!! Are de fasolica cu afumatura!!!! Nu ma mai satur de ea.....cu ceva timp in urma am hotarat ca atunci cand voi avea de doua ori la rand acelasi numar de boabe de fasole in farfurie,....sa trec la alt sortiment....poate de pui. La numaratoare se califica doar ciorbita servita la cabane. Data trecuta au fost 17 boabe, acum 1...2....7.....doar 14. Naspa. Data viitoare tot fasolica cu afumatura sa fie! Beau si o cafea, buna rau!!!!, nu de alta dar daca vad ursul sa fiu treaz, sa nu astept sa zica.......bauuuu!!!! Caratorii de bocanci intalniti in tren se perinda unul dupa altul prin sala de mese, se saluta, comanda, unul un ceai, altul o ciorba, altul o bere......

Dupa una ora incheata, cand am ramas singurel pe acolo, plec si eu. 

Ma intorc in Pichetul Rosu, nu vreau Predeal, nu vreau Gura Diham, Malaiesti nici atat. Busteni prin Poiana Costila sa fie, cica sunt multi ursi pe acolo. Gunoierii care coboara la rulote. Cum ar fi sa vina unul dupa mine.. incet, incet, pe varfuri........sa ma bata pe umar si sa-mi spuna:.......nu te speria..... ai biscuiti????

Asa ca treaz dupa cafea, ness, cafea....adica in traducere: McRatoi, catel puisor si cafea buna....plec la drum.

Pana in Pichet ma intalnesc cu un grup, apoi cu altul, este putina miscare in zona. Pe poteca, in noroi vad mulajul multor modele de bocanci, incep sa le numar, 1,2,5,7......chiar si crampoanele de la un motor de teren.... Mai bine ar fi fost bicicleta.....Ajung in Pichet, a trecut una ora de cand am plecat de la Diham. Ma fac mic si trec pe sub o ramura de bradut, pe acolo trece poteca si nu am vrut sa o scutur de picurii de apa, multi la numar dar nici sa lovesc cu ea pe cel din spatele meu......ups, nu trebuie sa fie cineva! Sunt singur! Dar daca era ursul??? Crezi ca mergea sa negociez cu un pachet de biscuiti sau cu conserva de fasolica sa nu ma provoace la duel?????

Au trecut peste 10 ani, mult peste 10 ani de cand am parcurs aceasta poteca ultima oara, ma uit in jos, pe toti dracusorii.......nici urma de mulaj de talpa de bocanc!!! Aici nu a plouat, ma incurajez singur Este pamantul tare! Ce te sperii ca un copil! Ridic piciorul si vad ce nu vroiam sa vad! Mulajul talpii bocancului meu! Pe toti dracusorii, nu a mai trecut nimeni pe aici astazi!!!! Sa ma intorc, sa nu ma intorc, Stalpul indicator din poiana Pichetul Rosu este la 3-4 metri in spate. Nu! Sunt hotarat sa vad ursul! Merg inainte, am trei ore de poteca in fata si trebuie sa ajung in Busteni la Caminul Alpin. Punct.

Pe masura ce intru in padure incep sa aplic ce am invatat de la altii, ma uit in jur, bat din bete, inventez un cantecel......ursule?, unde esti?, ursule?, te-ai pitit dupa un copacel?, te vad sa stiii, ti se vede burtica.....acum funduletul......stai acolo pana treeccccc!!!!! Si uite asa au ajuns sa treaca doua ore jumatate si cand credeam ca am scapat, dupa un colt de poteca ma trezesc in fata a....... trei turisti,..... adidasi, .....o gentuta de oras la gatul doamnei si in rest nimic! Ma intreaba: mai este mult pana la cabana  MALAIESTI????? Am ramas blocat, este 16.30, nori pe cer........iar la televiziuni in curand, garantat,o stire proaspata. Discut cu ei, le explic cam ce inseamna traseul, timpi, echipament, starea vremii, daca au inteles sau nu, ei stiu. Au spus ca vor continua sa urce doar pana in Poiana Costila, apoi coboara in Valea Cerbului. Timp ar fi. Sper insa sa se fi intors.

Ajuns la Caminul Alpin nu ma grabesc spre gara. Dar nici in Busteni nu ma trage sa astept. Merg incet la vale, in fata vad masinile in coloana pe sensul spre Bucuresti. Mai am ceva timp pana la 19.15 sa ajung in gara, ma uit in jur si vad telecabina. Este plina de turisti care coboara din platou. Ma intorc spre Caminul Alpin si ajung la limita padurii din nou. Nu am mers niciodata la limita superioara a localitatii spre partea opusa, o fi poteca? Dar cum arata vilutele pe aici? Si nu am fost niciodata la partia Kalinderu. Toate au un inceput, acum am timp si dispozitia sa o fac. Ajung si la telecabina, una tocmai a ajuns in statie, la iesire un grup care astepta la mica distanta saluta zgomotos un alt grup care coboara scarile. Probabil au fost despartiti la Babele. Bine ca nu au incercat Jepii Mici. Sper ca in acest sfarsit de saptamana sa NU fie din nou o stire la tv care incepe cu .....echipa salvamont Busteni a urcat dupa un grup......

Cobor staduta pe langa hotel Silva, vad o bancuta si ma asez. Fac o poza cu telefonul in care ma strecor si eu. Este racoare.Trebuie sa scot ceva mai gros, tricoul cu maneca scurta nu mai este de ajuns. Beau apa si mananc pachetul de covrigei. Cel de biscuiti ramane in rucsac pentru viitoarea intalnire cu necuvantatoare. Deschid si telefonul, am si un mesaj, asteptat, recunosc.. Raspund. Ce taste mici!!!! 

Trenul a venit cu o mica intarziere, nu sunt vagoane etajate, naspa. In compartiment suntem 4 persoane, scot cartea, citesc, incepe sa fie greu jumatate de ora mai tarziu. Ma dor ochii, este putina lumina. Inchid cartea si astept sa primim portia de lumina. Si primim! Data trecuta au spus pas. Citesc din nou. Pe la Ploiesti lumina se stinge neanuntat, brusc. Butonez tabloul de comanda, nimic. Pe la Buftea, se aprinde lumina......din nou, si nu se mai stinge pana la destinatie. Termin capitolul si inchid cartea. Am ajuns in gara. Urmeaza metroul, am parte de acelasi spectacol. Acum sunt murdar, betele pline de noroi, bocancii la fel. Iar eu prezint un damf de munte, aroma de ace de brad, in concentratie minima din pacate.


Pai, ce sa mai spun, am spus tot. Poze din pacate nu am multe, trebuie sa vad cum le pot adauga. Dar asta data viitoare. Ar mai fi ceva jurnale de scris, am ajuns prin multe locuri anul acesta, avem munti frumosi care merita calcati in picioare, eu o fac cat pot de des, voi??


Sanatate, voie buna si carari insorite va doresc!




Luni, 24 august 2015 - 18:55 
Afisari: 1,422 


Postari similare:





Comentariile membrilor (1)

andruska
andruska

 
1
Foarte dragut jurnalul! Carari insorite in continuare.


Marți, 25 august 2015 - 18:47  


 




Trebuie sa te autentifici pentru a putea adauga un comentariu

 
0,9326 secunde

GetaMap.org | Maps from all over the world | ro | fr | es | de | Calculator distante
ViewWeather.com - A new way to view the weather | nl.ViewWeather.com | sv.ViewWeather.com
Regulament carpati.org
© copyright (2004 - 2022) www.carpati.org