Prin Bucegi cu rucsacu'n spate (24-28.07.2012) (Muntii Bucegi)

Cum în fiecare concediu, împreună cu soția mea, Carmen, plecăm să mai colindăm niște munți de prin Carpați, așa am făcut și în anul acesta. Am ales Bucegii, pentru că nu mai fusesem de când eram copil și m-a dus mama la Babele și Sfinx (cu telecabina) și pentru că nu trebuia să mergem prea mult cu trenul.

Ne-am înzestrat cu 2 rucsaci împrumutați de pe la prieteni, am făcut cumpărăturile necesare pentru 4-5 zile pe munte (cam multe totuși, după cum simțeam rucsacul în spate :)), am făcut bagajele și am plecat plecat spre munte, cu gândul de a parcurge următorul traseu:

Ziua 1: Poiana Țapului – Cascada Urlătoarea – Canton Jepi – Cabana Babele (albastru);

Ziua 2: Cabana Babele – Crucea Eroilor de pe Caraiman – Cabana Babele (mov);

Ziua 3: Cabana Babele – Peștera Ialomița – Lacul Bolboci – Cabana Bolboci (verde);

Ziua 4: Plimbare prin Cheile Zănoagei (roșu);

Ziua 5: Cabana Bolboci – Cabana Valea Dorului – Cota 1400 – Sinaia (galben, inițial însă avea să fie negru întrerupt).

Aici se cuvine să menţionez că până anul ăsta, mergeam cu maşina, campam şi plecam pe trasee cu rucsaci mici, în ture care presupuneau să ne întoarcem la cort până seara. A fost prima dată când am plecat cu rucsaci mari.

Așadar, bucuroși că vom scăpa de căldura ce se anunța pentru zilele ce aveau să urmeze, pe 24 iulie ne urcăm în tren și până să ne dăm seama, ajungem la Poiana Țapului, de unde plecăm spre Cascada Urlătoarea.

După ce admirăm puțin cascada și după ce am căutăm poteca aia care te scoate direct în traseul către Cabana Piatra Arsă (și pe care nu am găsit-o), am plecat spre Bușteni, pentru a intra pe traseul marcat cu TA (triunghi albastru) ce duce la Cantonul Jepi.

Trecem încetișor de prima porțiune a traseului, cea împădurită, ne mai oprim să mai facem câte o poză și, pe la ora 15.30, până să ajungem ”La Scări”, ne întâlnim cu trei cetățeni care ne încurajează, spunându-ne că nu vom ajunge la Babele până la lăsarea întunericului.

”Speriați” de ce avea să ni se întâmple, plecăm mai departe și în aproximativ o oră și jumătate, deja lăsasem Cantonul Jepi în urmă și ne îndreptam către Cabana Babele.

A doua zi avea să fie una mai ușoară, cu o plimbare scurtă și fără bagaje pe la Babe, Sfinx și Crucea Eroilor, iar pe drum dăm de un petec de zăpadă, dar și se un individ îmbrăcat ca la nuntă: cămașă albă, pantaloni de stofă și pantofi.

Facem o poză la Releul de la Coştila și la Crucea Eroilor, după care plecăm spre cabană.

În dimineața următoare plecăm de la Babele către Lacul și Cabana Bolboci, unde urma să înnoptăm. Pe drum ne oprim să vizităm Peștera Ialomiței (pe rând, că cineva trebuia să păzească rucsacii), apoi, pe traseul către Hotelul Padina facem un popas pentru a lua masa de prânz. Nu eram presați de timp și preferam să stam liniștiți pe marginea unui râușor de munte. După aproape o oră de lenevit plecăm mai departe, trecem de Cheile Tătarului și ...de aici începe chinul nostru: cu fiecare mașină care trecea pe drumul forestier, mai înghițeam o tonă de praf.

În a patra zi mergem să vizităm Cheile Zănoagei, iar la întoarcere mergem pe un drum care te scoate pe partea cealaltă a barajului de la Bolboci. Norocul nostru pentru că am găsit câteva tufe de zmeură care erau cam neatinse. După ce golim tufele, plecăm spre cabană pentru că se cam înnorase, însă până să ajungem începe o ploaie torențială care, în 15-20 minute, ne-a udat bocancii leoarcă, de credeam că o să plecăm acasă în papuci.

În ultima zi, având în vedere că bocancii noștri nu se uscaseră de tot și, gândindu-mă că după o astfel de ploaie, prin pădure pământul va fi foarte moale, am renunțat la traseul către Sinaia pe la Cabana Valea Dorului şi am mers prin Şaua Dichiului pe drumul forestier, apoi asfaltat către Cabana Cuibul cu Dor.

În concluzie, pot spune că a fost o drumeţie foarte frumoasă, dar şi puţin obositoare, pentru că am cărat după mine aproape 1 kg de mâncare de care nu ne-am atins (fructe uscate, ceva ciocolată, conserve şi vreo 2-3 batoane de cereale), dar şi 2-3 articole de îmbrăcăminte pe care nu le-am folosit. Dar omul învaţă cel mai bine din propriile greşeli, iar data viitoare am să ştiu ce şi cât să pun în rucsac. ...Sper să fie așa!

Miercuri, 1 august 2012 - 11:29 
Afisari: 11,680 


george_o