Primul jurnal, din inima si nu foarte documentat (Muntii Ciucas)

Hmmmm, sa imi aduc aminte.. sa imi aduc aminte… J.. dar cum as putea uita, a fost neasteptat de frumos...

 

Acesta e un raport de tura mai nonconformist, in sensul ca nu voi da detalii de traseu, varfuri, sei, etc etc... doar voi povesti trairile mele de atunci... sper sa va placa

 

(eu catre cirinuta) Doamna, eu am gasit o tura de mers in Ciucas, eu ma bag... stiu, tu ca ai de muncit wk-ul ala... dupa o ora (asta-i ca in filme, dupa 5 zile 2 ore si 25 secunde de exemplu sau era ala cu 3 saptamani etc etc )... gata, mi-am rezolvat wk-ul, cum fac sa merg... agitatie, cont pe carpati.org, ma accepta, nu ma accepta... hai hai.. uraaaaaaaaa... am acordul.... si se face sambata dimineata...

 

(intre timp) auzi... da’ noi mergem cu 12-14 persoane pe care nu le cunoastem, stii? Da doamna stiu, si? Pai, daca nu ne intelegem?.. stai tu linistita, ca o sa fie bine... si asa o andree plina de entuziasm si o cirinuta putin intrebatoare dar entuziasta cum o stim (ca acum voi ce ati mers in tura nu puteti sa negati entuziasmul cirinutei, puteti nega multe dar niciodata entuziasmul si cheful de... vorba) au plecat spre Ciucas...

 

Recuperam mihaiburo de la dristor, recunoastem dupa echipament (logic) si dupa poza de la profil.. cine ar putea fi la 6.30 dimineata la dristor echipat de munte, cu rucsacu pe langa el... facut cunostinta, hopa topa in masina, si apoi.. stai la palavre parca ne-am fi stiut de o suta de ani...fain, frumos.. nu ne dam seama cand ajungem in ploiesti... ratacit prin urbe, intrebat trecatori, sunat alex29.. reusit intr-un final sa ajungem la autogara sa ridicam al patrulea pasager...si spre ciucas...

 

Ajuns in fata hotelului cheia. Asteptat ceilalti participanti... aparut cativa catei dintre care unu mic negru se face remarcat prin prietenia de care da dovada... aparut cosminandrei, sunat telefon mihaiburo...stii, noi suntem la hotel inauntru in parcare... ok, hai sa ne adunam acolo...eh, si de aici sfarsitu sau inceputu sfarsitului... ultimele nume retinute sunt andrei, osburn, loredana, iulian, mihai... si gataaaaaaaaaaa ca sunteti prea multi J... hai sa plecam...

 

Soare, cald,vreme frumoasa... ajunsi la o rascruce suntem intrebati de domnii organizatori.. eh, si de aici unde? in ce directie... pana la urma se gaseste cineva sa hotarasca ca e la stanga, pe banda (??????)... iar am uitat J... aaa, dar ce nu am uitat... inainte de rascruce parca la o portita era ghita J... nu, nu ghita, ci un alt catel alb cu cateva pete negre ... se alatura si tanarul grupului nostru, de parca la sfarsit il asteptau cainii cu colaci in coada :D.. de ce zic un alt catel? pentru ca ala micu si negru din paragrafu anterior (da, ala de respira greu) ne-a insotit de la hotel pana hat hat departe...

si uite asa porni frumos la drum trupa noastra de omuleti muuuulti si doi catelusi...

 

Mers enervant pe sosea cu multe tiruri trecand pe langa noi si cu grija celor doua animalute care se aciuasera expeditiei noastre... cel negru preferatu baietilor e luat in brate de florin si dus ca un rege ceva vreme...cel alb (preferatu meu, punkeru sau roacaru cum i-am zis) mergea agale pe langa noi pana mi s-a facut mila si l-am luat in brate... dar nu mult ca se invata...

acesta este inceputul turei noastre...ce pot sa zic despre traseul din prima tura este ca a fost super, multe poze, socializat intre noi, pauze de masa, de tigara (da, culmea au fost cativa fumatori )... trupa noastra se desparte cumva deoarece nu ne-am putut sincroniza toti ritmul... ne intregim la coborarea de pe varf.... si plecat agale spre casuta din povesti...

Cum, n-ai auzit de andra? E tipa aceea care e maritata cu maruta.... cine e maruta? J...

 

La Izvorul Niculae Ioan deja era destul de intuneric, ne cautam frontale, aprovizionare cu apa (sincer nu la apa ne era gandu atunci)… si urcat catinel catinel prin padure... pauza pentru asteptat ultimii urcatori si reluat mersul prin padure.. se vedeau luminile frontalelor si se auzeau frunzele ce fosneau... la un moment dat... urlet la piciorul meu drept... bine ati venit in ciucaaaaaaaaas... si din frunze iese o scafarlie vesela si urlatoare.. era florin care m-a speriat taaaaaaaaaare... la o asemenea primire nu m-am asteptat niciodata...

Ajuns la casuta din povesti, instructiuni primite... nu intrati cu rucsacii, eu dorm la perete, scoatetiva sacii din rucsac si izoprenele ca sa stiti unde dormiti, care are un rucsac gol ca mergem dupa bere la silva... bere? a zis cineva bere?

 

Plecat eu, cirinuta, ozburn, mihaiburo spre silva, mancat o ciorba buuuna, luat provizii, urcat inapoi cu muuulta lene spre casuta din povesti... da’ de ce nu putem sa dormim la silva? J....lene mare lene mare

 

Ajuns la casuta, stat la foc, muzica la telefon mobil, politica, mancare la gratar... si un capitol care duce la etica montana care nu se pupa cu viciul tutungiului..... vezi in polaru ala de acolo e un pachet.. da’ de ce trebuie sa ma duc eu... pentru ca zic eu, hai du-te... cum, ai venit cu tot pachetu? du-l inapoi si pastreaza si tu cateva... da’ cate.. pastrez cate zici tu... ia si tu doua... cum, doar doua? pai am mai luat si inainte cateva :D.... gata, somn usor... apropo, da eu unde doooorm? si asa somnul meu si al cirinutei la refugiu s-a finalizat intr-o noapte confortabila la cort... (colegii de suferinta nu s-ar putea lauda cu confortul.. de aceea zic si suferinta, ca nu a fost confort :D... ah, bolovanu zice cineva.... aaa, stai ca am si eu o movila zice altcineva)....

 

Si uite asa se facu dimineata... nu mai zic ca toata noapte telefonu colegului de cort s-a descarcat si plangea saracu singur si neconsolat.. si stapanu nimic... pe la 7 aud voci.. andrei trezeste-te.. ok....se trezeste , eu adorm la loc.... da’ nu pentru mult timp.. deoarece peste ceva vreme simt miscare in cort... nu ma deranjeaza... daaaar.. incepe sa apara o boare de cafea.. si in doua secunde eram deja treaza.. cafea?.. si andrei dand asa din maine si zicand alintaromaaa J......nu am visat niciodata sa ma trezesc la cort cu cafeaua aburinda ...

Dimineata pe racoare se aduna toata lumea, strangem saci, rucsaci, mancam si plecam pe traseu... la fel de cald ca si in prima zi...ne raspandim mult mai mult decat in prima zi si regruparea e “La rascruce”..

 

iar pauza, iar mancam si hai la drum deoarece “calatorului ii sade bine cu drumul” ... si mergem si mergem si mergem.. Gropsoarele, Zaganu, au genunchiuuu.... drum prin padure auau genunchiu... ajuns la hotel cheia, regrupat, baut “un cico” si plecat spre casa....

 

A fost atat de frumos, o toamna tarzie.. o expozitie frumoasa J.. si amintirile unui om caruia ii pare bine ca a cunoscut oameni ok, si ii pare rau ca nu a avut cum sa ii cunoasca pe toti participantii la fel de bine.... dar este timp pentru toate si in viitorul apropiat este Cozia J...

 

Sa ne vedem cu bine dragilor!!!!

 

PS: Am adaugat rubrica de INVATATURI... adica ASA NU!

 

Vezi ce patesti daca nu dormi noptile daaaa??? ajungi ca mine, dormi pe unde poti...

 

Ai grija cat de mult iti place viata... ca la soare ma pot uita da' la tine ba :D

Suma viciilor este intotdeauna constanta... daca nu mai avem tiutiunu... incepem sa rontaim iarba...

 Mai multe fotografii si explicatii: http://aradeanca.com/ciucas-de-toamna-bratocea-casuta-zaganu/ 

Vineri, 4 decembrie 2009 - 00:38 
Afisari: 2,883 


balbarau