Skin Classic Skin White Skin Black & Whilte Skin Default Adauga la Favorite (In contul carpati.org)
Cautare:

Doneaza

Calendar

Decembrie 2021
LMMJVSD
12345
6789101112
13141516171819
20212223242526
2728293031

Ianuarie 2022
LMMJVSD
12
3456789
10111213141516
17181920212223
24252627282930
31

Online

Vremea
Varful Pietrele Rosii
Muntii Suhard

Voluntar in Carpati

Homepage

Lista de discutii

Primul jurnal Bucegi 9-11 feb 2007 (Muntii Bucegi)

Cele ce urmeaza nu stiu daca se pot numi jurnal sau rt; cred ca mai degraba se vrea a fi un exemplu de ce n-ar trebui sa faca incepatorii care de multe ori isi supraestimeaza puterile.

Dar sa incepem cu inceputul.

Dupa amiaza zilei de vineri 9.02.2007 nu prevestea in nici un fel ca peste trei zile vom aparea la televizor sub titulatura de "turisti inconstienti". Totul trebuia sa fie un weekend la cabana Poiana Secuilor, simplu, cu masina si apoi sa facem cateva plimbari sambata pana la Timisul de Sus si in Cheile Rasnoavei.

Echipa: de la stanga la dreapta: Stefan, Adi (eu) si Andrei.

Carpati.org

Zis si facut. Rezervat locuri la cabana, urcat in masina, ajuns Predeal, pus lanturi, coborat Secui, mancat, cazat. Trec mai telegrafic intentionat peste aceasta parte pentru ca nu face obiectul povestii, se vrea doar o prefata.


A doua zi s-a desfasurat conform planului: Secui - Cheile Rasnoavei - Timisul de Sus - Secui, un "traseu" pentru noi - o plimbare cum ar zice multi carpatisti.


Ziua a treia: Duminica dimineata: luam micul dejun, bem cafeaua (foarte scumpa 4 lei facuta la automat), pe la 10 in masina si inapoi spre Bucuresti. Nu, nu nu va grabiti sa inactivati acest jurnal pentru ca pur si simplu de aici incepe.

Ajunsi in fata cabanei Trei Brazi, incepem sa demontam lanturile care parca nu voiau sa se mai dezlipeasca de roti dupa o noapte de stat la minus si ceva grade in zapada. Romanul mereu inventiv gaseste solutia si, cu putin ulei de pe joja, incuietorile s-au desfacut ca prin magie. Dar ce sa vezi... mintea noastra, sau mai exact al lui Andrei, incurajata de aceasta "inventie" se pune pe scos noi idei, dar se pare nu la fel de bune. De fapt cred ca aceasta a fost ultima idee buna din aceasta iesire.

Andrei: Mai hai sa mergem la Caraiman!

Eu zic: Smiley  Mai tu te simti bine?

Andrei: Da ma, urcam cu telecabina la Babele si de acolo pe jos pana la Caraiman.

Eu: Ma, tu esti nebun, bani nu mai am si maine e luni daca nu stiai. Ma mananca sefu daca nu ajung la servici.

Stefan: Sa stii ca ar fi o idee.

Eu in gand: Mai astia au inebunit amandoi.

Andrei: Hai mai, ai facut ieri "traseu" si acuma dai inapoi?

Eu: MA IERI A FOST O PLIMBARE. CE VREI TU SA FACI E LA PESTE 2000 M IARNA!!!!

Ne urcam in masina, pornim spre Busteni, dialogul contradictoriu continua. Eu deja ma gandeam ca trebuie sa iau trenul din Busteni daca nebunii astia vor Caraiman.

La un moment dat, Stefan: Daca mergi platesc eu tot (telecabina, cazare, etc). Pana la urma ma gandesc si eu, pentru ca nivelul adrenalinei era mult sub limitele impuse de "lege": ce-ar putea fi rau?

Urcam cu telecabina, iar de acolo, din ce vazusem eu vara pana la Caraiman pare accesibil.

Ajunsi in Busteni, ne postam la coada (parca interminabila) de la telecabina. Acolo fac o ultima incercare de a renunta totusi la "proiect", descurajat parca de echipamentul (unora) de la coada si venind cu argumentul "Voi vedeti cum sunt echipati astia?". Dar puterea de convingere a "coechipierilor", lipsa de adrenalina, dorul de munti si-au unit fortele parca si accept in final provocarea. Gata: ma invoiesc de la servici pentru maine si merg la Caraiman.

La Babele mai intalnim un cuplu din Constanta, Cristina si Bogdan, care mergeau si ei tot la Caraiman. Drumul pana acolo decurge fara probleme, vreme splendida, panorama... no comment. In fata cabanei ne astepta Tara, nu foarte bucuroasa la vederea betelor de schi, dar totusi se calmeaza cand iese cabanierul. Ne cazam, si aici prima surpriza (in ciuda unor voci contra de pe forum). Cand intrebasem prin telefon de jos de la telecabina pretul cazarii ni se spusese 300 de mii, dar aflam ca "pentru noi" e doar 200. I-om fi simpatici, cine stie, imi spun in sinea mea. Mancam impreuna cu cuplul din Ct punem toata mancarea la bataie, si ei o palinca pe care Narcis (cabanierul) ne-o fierbe. Stam la taclale si la carti pana spre 1 noaptea. Bogdan descopera puncte comune cu Narcis, fiind amandoi marinari (Narcis retras :) ), si deapana amandoi povesti marinaresti, cam pe stilul celor vanatoresti (sa fie si palinca de vina?).

Inainte de somn nuu pot sa nu ma gandesc totusi ca a meritat faptul ca nu m-am intors la Bucuresti, fapt ce aveam sa-l regret de abia a doua zi totusi.

Da a doua zi, dimineata cand... ceata, viscol=telecabina nu functioneaza Smiley

Sa mai asteptam... poate poate, dar nu, ulterior aflu ca oricum telecabina nu functioneaza lunea, ca-i revizie (ce greseala ca nu am intrebat asta cu o zi inainte). Incep planurile de a gasi un traseu cat mai "plauzibil" pentru intoarcerea "safe" la masina din Busteni.

Andrei in nebunia lui propune Jepii Mici, dar numai iesirea din cabana si vederea traseului imi dadea fiori si bineinteles ca pana la urma s-a transformat intr-un nu categoric. Urmeaza discutii in sala de mese cu cabanierul si indrumarea catre un traseu "normal". Ni se spune ca cel mai simplu ar fi Piatra Arsa - Cota 2000 - cota 1400 (cu telecabina care nici acolo nu se stia sigur daca merge din cauza vremii). Raspuns negativ din partea lui Stefan: Mult prea ocolit si masina este in Busteni. Calcule: pe Jepii Mari facem maxim 6 ore(??); Cristina din Constanta ne spune ca nu avem cum sa facem 6, ci cel putin 8 in conditii de iarna si avand "experienta" noastra. Fiind veriga (mai) slaba a echipei, cer n confirmari lui Narcis daca EU pot sa merg iarna pe traseu interzis in acea perioada. Narcis se uita la mine, ma masoara, verifica echipamentul si imi spune ca "as putea" daca ma tin picioarele.

Plecam tarziu, doarece eu decid ca e mai bine sa mergem cu cei din Constanta, care mergeau pana la Piatra Arsa, incurajat fiind de faptul ca Cristina cunostea bine traseul. (noi eram pentru prima data pe acel traseu si in plus vizibilitatea era maxim 20m). Asa ca plecam pe la 10, in loc de 8 cum planuisem, asteptand sa se echipeze si sa ia micul dejun cuplul din Ct care se trezise mai tarziu.

Toate decurg normal pana la Piatra Arsa la intersectia cu intrarea pe traseul de Jepi.

Cu Cristina si Bogdan.

Carpati.org

Ne luam la revedere de la cei doi constanteni, facem poze (cu aparatul lor) si schimburi de telefoane si id-uri de mess... si un ultim sfat al Cristinei "Luati-o pe la 2000, e mult mai usor, si din Sinaia luati autobuzul pana la Busteni". Din nou acelasi "No way" al baietilor.

Noi mergem la stanga, urmand marcajul spre Rafugiul Salvamont. Bine, urmand marcajul pana la pierderea lui si intrarea in labirintul de jnepenis presarat cu n capcane unde intram in zapada uneori pana la brau si printre crengi de jneapan. Curand invatam  ca e mai bine sa mergem pe jnepeni si sa calcam pe cat posibil pe ei. Incolteste la un anumit moment dat ideea "aici ramanem" deoarece ceata se lasase rau (vizibilitate sub 5m) si dupa o ora eram tot acolo.

De parca cineva ne asculase rugile si disperarea, se lumineaza pentru 5 minute si vad un bat de marcaj care dispare insa in ceata rapid, dar vizibil pentru destul timp ca sa luam cap compas. Iesim in fine in carare, mai sunt 500 m pana la refugiu dar noi eram deja obositi de lupta cu jnepnisul si nici macar nu intrasem pe Jepi. Era deja ora 13.00. Fac un calcul sumbru...ne apuca noaptea pe drum, adica pe un traseu necunoscut si interzis iarna pentru turisti.

Intram pe Jepii Mari si vad ce ma asteapta...un prim traverseu lung pe o panta de zapada... care se termina... nu stiu unde ca nu i se vedea capatul. Gandesc cu voce tare: Eu pe aici nu trec! Baietii mai inconstienti ca mine spun "Bine, dar daca te intorci, te intorci singur". Cum nici gandul asta nu ma tenta, de a face singur cale intoarsa si a incerca pe la 2000, continui, cu inima stransa, regret ca in echipamentul de munte nu s-au introdus si pampersii. Ma gandesc ca fiecare pas poate fi si ultimul deoarece in perspectiva unui pas gresit voi fi ca o masina scapata la vale fara frane (piolet, coltari). Privesc cu ingrijorare la ceea ce ar fi putut la nevoie sa fie "frana de mana" adica la batul de schi.

Ninsoarea inceputa parca venea sa ne ingroape in cimitirul muntelui, in locul acela unde turistii inconstienti raman doar o amintire. Trecem ca prin minune de zona care am aflat mai tarziu ca se numeste La Scari. Dar dupa... un ultim marcaj pe o stanca, poteca este invizibila din cauza zapezii, dar decidem sa continuam. Andrei ne spune sa grabim pasul ca in scurt timp se intuneca si noi nu stim traseul (dar a cui o fi fost ideea sa mergem pe aici, prin "iadul" asta alb?).

Face un fundeni improvizat pe o panta care nu ducea nicaieri, dar care in mintea lui era poteca. Stefan dupa el. Nu-i mai vad din cauza cetii. Stau si ma gandesc ce decizie sa iau... mi nu mi se pare deloc poteca chestia asta. Ma uit in jur sumar, si totusi parea "end of the road" decid totusi ca e bine sa ma tin aproape de baieti si cobor cu ceva atentie, dar totusi alunecand pe o panta de cca 70 de grade. Ma opresc intr-un brad... in jos... Poiana Tapului... direct in gara. Clar ne punem si noi odata de acord "Asta nu e poteca".  In sus o panta ce parea imposibil de urcat - in jos bungee jumping fara coarda.

Perspectiva urcarii pantei inapoi pana ultimul marcaj era umbrita de posibilitatea unei noi alunecari, dar fara oprire in brad. Incepe sa-mi fie din ce in ce mai drag coniferul salvator, baietii imbratisasera si ei cate un copac. Situatia parea fara iesire, ora 15:30, peste o ora si ceva se intuneca... si brusc imi amintesc un panou verde de la telecabina pe care scria 0-salvamont. Sun. Imi raspunde centrul din Brasov, mi se cere numarul de telefon si  al baietilor, cu promisiunea ca in 5 min ne vor suna cei din Busteni (de fapt seful lor, Andy). Nu stiu de cate ori am intrebat daca sigur ma va suna cineva, 5 minute pareau o eternitate. Andrei comenteaza pana si acum "Lasule, din cauza ta o sa platim amenda aia de 10 milioane inscrisa pe placuta de la intrarea in traseu. Pot sa-mi dea si 100 de milioane amenda numa' sa ies de aici, gandeam in cele 5 in care pareau o eternitate.

Suna telefonul, le explic cu  o voce tremuranda situatia. Replica neastepata: Urcati imediat pana la ultimul marcaj, explic inca o data de ce nu pot face asta, Andy insista, dar eu nu vreau sa aud. Sa vina cu cordelina si sa ma scoata de aici. Andy inchide telefonul un pic nervos, dar suna dupa un minut: "Mai baiete, noi ajungem la voi in 3-4 ore, se intuneca, si daca tu ai chef sa ingheti agatat noaptea de un copac pana venim noi, n-ai decat, dar sa stii ca noi daca venim tot pana la ultimul marcaj venim, iar panta tot singuri va trebui sa o urcati". Inchide.

Suna peste un minut: "ATI PLECAT?". Intrat parca in transa, injurand salvamontistii si pe oricine altcineva pentru chinul ce va trebui sa-l indur ne hotaram ca asta e: trebuie urcat inapoi la stanca cu ultimul marcaj. De frica omul gaseste resurse nebanuite si, ca un TAF am urcat panta aia nenorocita cu ochii in lacrimi de panica, emotie, senzatie de neputinta, cred ca in mai putin de 30 de secunde (poate mai putin decat imi luase sa o cobor).

Telefonul suna din nou. Andy rasufla usurat, ne incurajeaza cu un mare bravo - vedeti ca puteti? - si ne spune sa ne odihnim, sa bem niste apa, eventul sa manacam daca mai avem ceva. Cum aveam de toate, de acum inainte stabilim: ascultam numai ce spun salvamontistii si Andrei nu mai conduce grupul.

Mancand sandvisul si schimbandu-mi bocancii si sosetele ude si cu zapada (mentionez ca nu aveam nici macar parazapezi) si linistindu-ma, vad ceva ce poate sa semene a poteca. Urmez sfatul salvamontului si caut urmatorul marcaj ceilalti doi ramanand in urma la ultimul marcaj. Il gasesc.

De acum inainte inaintam prudent si numai in acest fel. Multiplele traverseuri ne incetinesc mult. Se lasa noaptea si apridem lanternele (macar atata aveam si noi la capitolul echipament). Reusim sa nu mai ratacim traseul a treia oara si  ne intalnim pe la 18:00 cu salavamontistii care au tinut legatura cu noi tot timpul la fiecare 5 minute si ne-au incurajat pe tot parcursul drumului.

Felicitari pe aceasta cale lui Andy, Rocco, Catalin si celorlalti din echipa pe care nu imi mai amintesc cum ii cheama. Jos in padurea inamolita realizez ca fara ghidarea salvamontistilor ne-am mai fi ratacit inca o data. In Busteni inteviuri la Antena1 (felicitari pentru obiectivitate) si PRO-TV (Rusine pentru exagerarea stirii prin adaugarea unor sintagme de genul "Noapte de cosmar in Busteni" cand noi la ora 19:00 eram in Busteni deja, ("nterventie a salvamontului aproape imposibila, scotand 7 turisti??!!!! dintr-o prapastie", etc).

Dupa o cinste binemeritata oferita salvamontistilor, ne echipam "de oras", si obositi dar totusi fericiti ca suntem intregi (mai putin la minte) plecam la ora 20 si ceva spre Bucuresti. Doamne, iti multumesc ca ai fost atat de bun cu noi pacatosii!

Concluzii:
1. Bucegii, dupa ce au discutat la sfatul Babelor situatia noastra, ne-au iertat de aceasta data si ne-au avertzat ca data viitoare daca ne mai prezentam la fel nu vor mai fi la fel de ingaduitori.

2. Pe munte nu doar pregatirea fizica conteaza, cea psihica fiind chiar mai importanta.

3. Cristina s-a despartit de Bogdan la scurt timp dupa aceasta aventura. Dupa multe mess-uri si plimbari la Constanta, m-am indragostit de ea.

4. Anul acesta am vrut sa o cer in casatorie tot in februarie, tot la Caraiman.

5. Nu am ajuns la Caraiman anul acesta, de data asta mergand cu o echipa mai normala si retragandu-ne de la cota 2000. Cristina a refuzat cererea spunand ca nu m-a iubit niciodata = end of capitolul Cristina, si ajuns scris poezii la "culturale" pe carpati.org, dupa modelul "Un vis nascut in munti, crescut la o cabana/Printre brazii inlati carunti, el astazi se destrama".

P.S. Sper ca nu va fi inactivat din cauza povestii oarecum stupide.



Joi, 29 mai 2008 - 18:21 
Afisari: 2,342 


Postari similare:





Comentariile membrilor (22)

xemax
xemax

 
1
"Mult prea tare" jurnalul!
Concluzile le-ai "concluzionat" tu.

Cat despre poveste in sine, n-am mai ras atata de cand am vazut Top Secret!


Joi, 29 mai 2008 - 18:43  

andrei
andrei
Busola
 
2
Interesanta istorisire, e bine ca ai impartasit-o.

In general, in aceste situatii important nu e doar sa scapi viu, ci sa si inveti ceva din greseli Carpati.org.


Joi, 29 mai 2008 - 18:57  

timmy
timmy

 
3
Orice experienta e bine-venita, mai ales daca scapi sa scrii un astfel de jurnal (foarte tare). Referitor la exagerarile proTV, si eu am fost "salvat"(luat cu auto-stopul) de jandarmii montani Carpati.org pe drumul forestier bolboci-moroieni Carpati.org


Joi, 29 mai 2008 - 19:09  

radmar
radmar
(admin)

 
4
Mi-a placut povestirea. Nu cred ca va fi dezactivat, deoarece este un "asa nu" pt oricine, iar stilul haios i-a prins bine.


Joi, 29 mai 2008 - 19:21  

griz
griz

 
5
Foarte tare povestirea, nota 10 pentru sinceritate si pentru felul in care ai povestit aventuraCarpati.org


Joi, 29 mai 2008 - 20:19  

mihaela
mihaela
(admin)

 
6
Super faina relatarea! Nu prea des ne povestim esecurile si cu umor pe deasupra ! Carari cu soare!


Joi, 29 mai 2008 - 20:42  

vintila
vintila

 
7
Felicitari pentru curajul de a povesti aceasta intamplare, intamplare din care avem cu totii de invatat.


Joi, 29 mai 2008 - 21:10  

mike
mike
Rucsac
 
8
Dap, clar, concluziile sunt cel putin la fel de tari ca intamplarea in sine...umorul salveaza situatia Carpati.org


Joi, 29 mai 2008 - 23:43  

private_rayen
private_raye..
Cort
 
9
Cate iubiri s-au nascut prin varfuri de munti?

Si cate pier prin prapastii adanci?

Am ramas atat de putini, si eram, totusi, multi.

Anul trecut, in Mai, dar ce departe-i Mai-ul, de-atunci!


Vineri, 30 mai 2008 - 10:14  

love_alpin4807
love_alpin48..

 
10
Da chiar mia placut relatarea.Pana la urma bine ca ati scapat.
Pacat ca alti nu au fost la fel de norocosi ca voiCarpati.org.


Vineri, 30 mai 2008 - 10:23  

andy79
andy79
Busola
 
11
Imi pare bine ca va placut relatarea, ma gandeam ca o sa ma injure multi ca m-am dus cu echipament de secui pe Jepi.
Bineinteles ca asta s-a lasat cu invataminte (pentru mine) - nu poti=nu te duci.

Am uitat sa scriu concluzia 6: Nu am luat amenda ( fostul meu coleg Sandu Bulgar este secretar (sau asa ceva) la CAR iar baietii il cunosteau foarte bine)

@private rayen: doar luna e diferita pentru noi doi - tu in mai eu in februarie (parca in mai e mai normal sa mergi acolo Carpati.org )

@love_alpin: noi am sunat salvamontul cand eram inca intregi nu cum fac altii doar dupa ce cineva pateste ceva.


Vineri, 30 mai 2008 - 12:30  

andy79
andy79
Busola
 
12
De aceea m-am bucurat foarte mult cand a aparut pe carpati.org "ture de initiere"; sper sa pot merge in cat mai multe astfel de ture, sau chiar si in cel cu grad de dificultate mic/mediu. Ar fi bine daca la planificator ture cei care posteaza sa spuna cate ceva si despre dificultatea traseului si echipamentul necesar.


Vineri, 30 mai 2008 - 12:39  

annastan
annastan
Busola
 
13
foarte bine ca ati postat povestea.


Vineri, 30 mai 2008 - 13:25  

miparv
miparv
Rucsac
 
14
Aceasta relatare imi aduce aminte de expresia "ce se invata din greselile altora poate ca se uita, insa ce se invata din propriile greseli se uita greu sau niciodata ...".


Vineri, 30 mai 2008 - 21:10  

alexus
alexus
Busola
 
15
Foarte tare RT-ul. Te felicit pentru curajul si sinceritatea acestei povestiri.
Eu sunt un pic mai "radical" in comentarii si mesaje dar se pare ca te-ai convins pe pielea ta, ce inseamna abordarea unor trasee montane, fara experienta si echipament pe masura.
Chemarea salvamontului, a fost a fost singura decizie inteleapta.
Acum, cand totul s-a terminat cu bine, recunosc ca am ras cu lacrimi. Ai stil la povestit.
Mi-a placut.


Vineri, 30 mai 2008 - 22:49  

nmm
nmm

 
16
interesanta istorisire.
felicitari pt. articol poate unii din noi vom invata ceva din patania ta.
amuzant


Duminică, 1 iunie 2008 - 00:59  

paciu
paciu

 
17
Adaug si eu inca o data felicitari pentru curajul, sinceritatea si elocventa relatarii. Oricat ar parea de usor la prima vedere pentru montagniarzii cu experienta, traseul Jepilor Mari este un traseu f parsiv care te poate oricand baga in "ceata" belelelor. L-am parcurs intr-o noapte de februarie cu un prieten, cu multi ani in urma, ca traseu de retragere dupa parcurgerea Vaii Albe, si trebuie sa marturisesc ca desi eram mai echipati ca voi, din cauza unor conditii meteo asemanatoare si a noptii( am inceput coborarea de la canton pe intuneric) am ratacit drumul...Am facut si noi scurtaturi prin padure, si ne-am trezit in partea inferioara a vaii deasupra cascadei....doar coltarii ne-au scos din problema, realizand apoi ca ultima parte din traseu mersesem in paralel cu marcajul....Asadar nu se intampla doar incepatorilor Carpati.org....
Bine ca ati scapat cu viata........
Vreme buna pe sus mai departe!


Duminică, 1 iunie 2008 - 02:49  

explore
explore

 
18
Mi-a placut foarte mult relatarea si in special concluziile. Odata si odata fiecaruia i se intampla ceva asemanator.


Duminică, 1 iunie 2008 - 13:25  

underboy
underboy

 
19
Sincer si deschis.
Interesant.
Ai trecut cu bine si ai tras invataminte.
Muntele nu pleaca nicaieri. Cristine vor mai fi.
Carpati.org


Luni, 2 iunie 2008 - 17:35  

mike
mike
Rucsac
 
20
Salut daca urmaresti planificatorul de ture sper ca pe la jumatatea lui iunie sa apara si urmatoarea tura de initiere, cu un traseu superb (va promit, caci deja il am in cap) in plus beneficiind si de confortul unei cabane Carpati.org


Luni, 2 iunie 2008 - 23:23  

andy79
andy79
Busola
 
21
ok mike; sper sa pot veni (financiar vorbind - ca timp am destul)
@paciu: si noi ne-am oprit tot deasupra cascadei Carpati.org. Am inteles de la salvamontisti ca este un loc in care multi au ajuns "din greseala" si din pacate, asa cum a zis love alpin altii n-au fost la fel de norocosi ca noi.


Marți, 3 iunie 2008 - 11:11  

pisti2004
pisti2004
Cort
 
22
cu intarziere ...dar am citit jurnalul tau Andy,e tare dar e si comic,este fain rau,mi-a placut pana la sfasit!!Cristina...pacat ,next,asta e!poteci multe si insorite iti doresc!Carpati.org)


Miercuri, 8 octombrie 2008 - 18:47  


 




Trebuie sa te autentifici pentru a putea adauga un comentariu

 
0,0775 secunde

GetaMap.org | Maps from all over the world | ro | fr | es | de | Calculator distante
ViewWeather.com - A new way to view the weather | nl.ViewWeather.com | sv.ViewWeather.com
Regulament carpati.org
© copyright (2004 - 2021) www.carpati.org