Primul jurnal (Muntii Bucegi)

 De cand ma stiu iubesc muntele si fotografia, mai ales cea de peisaj. In ultimi ani din pacate nu am putut sa ma bucur de iesiri in ture montane, dar pana vine iarna am de gand sa recuperez. nu este prima tura de anul acesta au fost inca 5 pan acum, doar ca abia mi-am facut curaj sa scriu si eu un jurnal. Sper sa fie atractiv, daca nu prin talentul meu de povestitor macar prin fotografiile postate.

A fost o tura solitara in Muntii Bucegi, locatia special aleasa si anume zona Turnurilor Tiganesti. Traseul l-am inceput sambata in jurul orei 14.30 de la Cabana Gura Diham (multumesc fratelui ptr. transport) de pe Valea Cerbului Busteni, setat sa ajung la Refugiul Saua Tiganesti. Un traseu frumos destul de lung pentru cine nu este antrenat, trece pe la cabana Poiana Izvoarelor, Pichetul Rosu, urmeaza La Prepeleag, o trecere superba pe un traseu inchis pe timp de iarna. Primul popas pentru masa a fost la Cabana Malaiesti unde am oprit cu gandul de amanca o ciorba. Si asta s-a intamplat, am servit o ciorba de fasole cu jumeri de 7 lei, mai buna ca niciodata. Problema este ca nu m-am oprit aici...am mai luat si o bere ciucas(bucegi nu avea) si un desert placinta de mere cu ciocolata. Minunat desert, facut in casa, mai tarziu am regretat ca nu mi-am luat unu si petru cina de la refugiu. Surprizele au continuat insa cu apa. Pai bine mai fratilor 5 lei apa? Mai bine mai luam o ciorba si sorbeam doar zeama si tot eram mai castigat...asa e in creierii muntilor, apa se aduce cu spatele! De acum la topit zapada ca dau faliment.

  Dar sa nu uit de ce am plecat din Brasov, pe poteca spre refugiu inainte sa se faca tarziu, sa am ocazia sa prind lumina potrivita pentru peisaj. Prima panta pana in Vf, Pandinii Crucii este destul de abrupta, acum imi pare rau ca m-am ospatat si cu un ciucas...asa e pe munte esti pofticios. Razbat cu bine si de data asta...imi fac si prieteni un cuplu care au inceput traseul din acelasi loc ca si mine Cabana Gura Diham, orasul de provenienta nu mai conteaza, pe munte socializezi foarte usor. Ma hotarasc sa slabesc ritmul si merg impreuna cu ei spre Creasta Tiganesti, schimbam o vorba despre fotografie si ne minunam de peisaje. Voiam si noi o poza cu Lacul Tiganesti dar din pacate nu mai era. de fapt el era dar era sub zapada...v-am zapacit de tot!   Pentru mine era ultima panta inainte de a ajunge la refugiu, am intrebat si eu colegii de drum: -Pana unde aveti de gand sa mergeti in seara asta? Am ramas trasnit sa aud ca ei vor sa mearga la Batrana! Fratilor nici  la Omu nu ajunge-ti pana se intuneca ce sa mai vb de Batrana! Aveau cort asa ca totul e bine. Ultima panta pe Tiganesti, urc alert si ii las in urma cu scopul de a merge impreuna si de acesta data pe Varful Scara pentru fotografii in lumina de apus. Vedere refugiului imi da o stare de bine. Imi las rucsacul si iau in schimb unul mai mic de la alt iubitor al muntelui aflat deja la refugiu. Stiam eu ca aici vin doar oamnei cu suflet mare. 

  Am avut clipe frumoase si printre turnuri si pe Vf.Scara. Soarele a intrat destul de rapid printre cativa nori si am avut parte de o pâcla deasa, nu vedeam aproape deloc Piatra Craiului.

La coborarea spre refugiu am mai cules patru drumeti care veneau de pe Ciubotea. Deci se inmulteste corul de sforaituri la Refugiu... foarte bine! Oricum dupa o zi ca asta nu cred ca mai aude nimeni nimic.   A urmat cina facuta la primus, doua supe, si niste taietei, apoi ceva slanina cu salam si rosii, normal ca nu putea sa lipseasca slanina, desi ar fi mers cu o ceapa rosie, dar sălbatica nu am gasit.Am avut parte si de o gura de "Secarica"de la colegii de suferinta. Nu stiu exact ce a fost dar a fost buna. Imi fac patul, adica scot izoprenul si sacul de dormit si mai ies la o tura de fotografii de noapte, dupa care ma bag la somn in jurul orei 1am.

Nici nu am adormit bine ca a si sunt telefonul sa ma trezeasca. Era 4.45 aveam timp doar sa-mi fac rucsacul si sa ajung pe varf pana iese soarele. Am facut cateva cadre si intre turnuri

Rasaritul m-a gasit sub Varful Scara

Dupa cre sus pe Scara aveam o vedere superba asupra Crestei Tiganesti nici o miscare pe trasee

De aici am plecat spre Cabana Omu, iar inainte de ultima urcare pe platoul din stanga am dat peste un cort. A fost exact asa cum ma asteptam, era cuplul care m-a insotit o parte din drum, au renuntat in a merge pe timp de noapte, cred ca oboseala isi spusese cuvantul. M-am bucurat sa vad miscare si ca sunt bine, am schimbat cateva vorbe si ne-am urat de bine dupa care am plecat spre platou. Aici din nou poze

Ajuns la cabana primul lucru a fost sa imi fac ceva de mancare si sa fac rost de apa, am topit si fltrat zapada, ma gandesc ca 5 lei o jumatate de litru e exagerat. Dupa care mai fac o serie de fotografii

si ma pregatesc de coborare pe Valea Cerbului cu gandul la Caprele Negre. Traseul de coborare este inca partial acoperit de zapada, unele valcele late chiar si de 30-40 de metri unele destul de greu de trecut, am folosit betele de tura si totul a fost in siguranta. Nu mica mi-a fost bucuria cand mi-a iesit in cale aceasta capra neagra pe Valea Cerbului din Bucegi. Coborarea pe acest traseu a fost special aleasa pentru astfel de momente unice desi inca nu e foarte sigur, dar totul a meritat. Ne-am uitat unul la altul mai bine zis eu ma holbam la ea dupa care a disparut, mi-au tremurat mainile de emotie si ultimele cadre nu au fost prea reusite. Ce frumos ar fi fost sa pot zburda si eu la fel pana un Busteni, dupa 24 de ore istovitoare fara prea mult somn si multe poze.

Am inceput coborarea la 10.50 am si am ajuns in Busteni la ora 14.00, o tura rapida cu un apus si un rasarit.

Ce zile frumoase! 

Joi, 23 mai 2013 - 02:52 
Afisari: 3,381 


kiry