Skin Classic Skin White Skin Black & Whilte Skin Default Adauga la Favorite (In contul carpati.org)
Cautare:

Calendar

Iulie 2024
LMMJVSD
1234567
891011121314
15161718192021
22232425262728
293031

August 2024
LMMJVSD
1234
567891011
12131415161718
19202122232425
262728293031

Online

Vremea
Varful Furnica
Muntii Bucegi

Primul balet cu piolet (Muntii Piatra Craiului)

Luna ianuarie a fost pentru mine destul de bună într-ale muntelui, ținând cont că vorbim despre o lună de iarnă: am reușit să ies de 4 ori pe munte în cele 5 weekend-uri propuse de calendar. Prima jumătate a lunii mă surprindea plănuind o tură la cort în Crai. Da, da, și ce dacă-i iarnă?! E frumos la cort în orice anotimp. De fapt, e frumos pe munte în orice anotimp câtă vreme pleci pregătit.


Voiam să urc împreună cu Lucian prin Valea Crăpăturii, iar de la Curmătura să mergem pe sub creastă până aproape de Table și apoi spre Șaua Joaca. A doua zi puteam fotografia în voie gospodăriile răsfirate pe măgurile învăluite în mantia albă, că tot n-am ajuns pe aici iarna. Se anunțau ninsori la sfârșit de săptămână și mă gândeam că vom prinde o atmosferă de Crăciun dacă așa stau lucrurile. Cu câteva zile înaintea plecării au apărut însă primele amenințări de coduri colorate (că la noi nu mai ninge liniștit de când era Coșbuc flăcău), care ne-au sădit îndoiala în suflet. Riscam să ne culcăm seara în cort și să ne trezim a doua zi într-un iglu, săpând de zor prin zăpadă pentru a ieși la liman.


Discutam în paralel cu Andrei, care îmi propusese inițial să facem puțin din creasta sudică sau măcar să încercăm o urcare scurtă până în creastă. Din lipsa echipamentului, am strâmbat din nas și parcurgerea crestei a picat din start, pentru că nu sunt atât de grăbit să ajung la cota -2 m. Apoi, codul portocaliu de precipitații a dat peste cap și varianta urcării pe versant, scurtând planul la o simplă plimbare cardio și, în funcție de ceea ce ne permite vremea, să ne mișcăm spre vârful Piscul Baciului.


Atenție! Îi sfătuiesc pe cei care citesc acest articol pentru inspirație în vederea unei ture de iarnă pe munte să plece la drum numai după ce s-au informat foarte bine despre traseu, în cunoștință de cauză a buletinului nivometeorologic, echipați cu colțari și piolet pe care știu să îi folosească în mod corect, și de preferință cu cel puțin o persoană cu experiență montană bogată. Muntele iarna este total diferit de vară și a spune că “dacă ăsta a putut, eu de ce nu aș reuși?” este o mare greșeală! Eu am început să merg pe munte căutând ture pe măsura puterilor mele și crescând progresiv în dificultate, dar niciodată forțându-mi norocul. Nu m-am pus niciodată în pericol aventurându-mă în necunoscut (cel puțin nu în mod conștient) și nu am expus pe nimeni hazardului dintre cei care m-au însoțit. De altfel, nu mi-am propus să fac asta nici prin prisma acestui jurnal. Vreau să învăț să merg corect pe văile de abrupt, pe traseele nemarcate, la cățărare în perete ori în ture de iarnă în zone care prezintă riscuri de avalanșă, de alunecare, cu probleme de orientare etc, dobândind cunoștințe teoretice și practice temeinice de la cei care sunt dispuși să mă îndrume, fără să ard etape. Nu mai deschid încă o discuție despre masivul Piatra Craiului, un munte diferit de majoritatea celor de la noi, nerecomandat începătorilor în zona alpină, cu o creastă ca lama de cuțit și versanți aproape verticali. Acestea fiind spuse, închid paranteza cu speranța că lectura va fi plăcută!


Lucian a renunțat la tură vineri seară, date fiind atâtea necunoscute, iar sâmbătă dimineață plecam din București împreună cu doi carpatiști: Andrei (andrei.p) și Robert (clandestin pe carpați.org deocamdată!). Am profitat de drum pentru a ne cunoaște mai bine, deși eu pe Andrei îl cunoscusem de când a participat în tura mea din decembrie în Ciucaș. Am discutat atunci suficient cu el pentru a ști că avem multe lucruri în comun. În turele de iarnă sau chiar și în cele de vară în care există un risc mai mare de producere a accidentelor, e bine să pleci la drum cu persoane pe care le cunoști și în care ai mare încredere. În tura noastră nu aveam să ne asigurăm reciproc în coardă, bunăoară nu ne încredințam viața în mâinile celuilalt, dar deciziile urmau a fi luate în comun și trebuia ca opiniile noastre să conveargă. Andrei și Robert aveau multe ture la activ împreună și se cunoșteau destul de bine. Eu eram oarecum intrusul în grup, dar aveam încredere că mă voi integra. La urma urmei n-ai cum să nu te înțelegi cu mine, doar sunt un om rezonabil, ce Dumnezeu: dacă cineva susține ceva, e părerea lui; dacă eu susțin ceva, atunci așa e!


Am ajuns devreme la Brustureț, parcurgând cu mașina întregul drum forestier prin Cheile Dâmbovicioarei până la barieră. Aici am fost întâmpinați de o pustietate care prevestea furtuna anunțată pentru după-amiază. Sus – cerul posomorât contribuia la atmosfera întunecată. Jos – un strat subțire de zăpadă acoperea ghețușul pe care nu am rezistat în poziție bipedă decât 3 pași... Din fericire a fost singura căzătură luată toată ziua, cel puțin mi-am făcut norma de tăvăleală. Câtă vreme băieții s-au echipat, am inspectat cu privirea clădirile părăsite ale cabanei Brustureț. Este pentru prima dată când mă aflu aici, de fapt nu am mai fost niciodată în zona sud-estică a masivului Piatra Craiului, cel puțin nu mai jos de La Table. Din câte am auzit, aici se va ridica un complex de pensiuni. Nici nu știu cum e mai bine – cu o cabană lăsată în degradare, ori cu pensiuni pline cu turiști de weekend. Probabil că a doua variantă este de dorit, dacă se face totul cu un plan bun, cu simț de răspundere și cu multe informații pentru public.


Vineri seara dădusem iama la Craimont și îmi cumpărasem un piolet: CT Alpine Tour de 60 cm. Este un piolet de tură care m-a mulțumit din multe puncte de vedere: e perfect pentru turele clasice de iarnă; are greutatea optimă încât să îți dea un sentiment de siguranță când îl mânuiești și este totuși suficient de ușor (mâner din duraluminiu) încât să nu îți obosească mâna; are coada puțin îndoită în partea superioară – ajutând la cățărări ușoare dacă este apucat din acel loc; are dragon inclus (chinga aceea făcută special pentru a nu-l pierde pe văi) – deși nu m-am asigurat cu el din simplul motiv că, urcând în serpentine, am schimbat destul de des mâna în care îl țineam; plus că prețul este unul foarte bun, na, ca să fac reclama completă. Dacă ar fi avut și niște protecții din cauciuc pentru cioc, lopățică și vârf, ar fi fost ideal, dar cred că voi investi separat în așa ceva, pentru că nu vreau să îmi agăț din greșeală hainele sau rucsacul în zonele tăioase.


Citisem destul de multe despre acest model și despre pioleți în general: cum se urcă pe munte cu ajutorul lor, cum se face oprirea în piolet (cu ciocul sau progresivă în lopățică), ce presupune asigurarea pioletului în dragon. Bunăoară, la teorie stăteam binișor, iar în caz de cădere teoretic nu aș fi pățit nimic.


Îmi doream să fi avut și colțari, dar cum de fiecare dată trebuie să drămuiesc banii până la următoarea leafă, nu-mi pot cumpăra lunar mai mult decât o piesă de echipament. Andrei avea colțarii nou-achiziționați, pe care era nerăbdător să îi testeze. Robert, pentru că nu obișnuia să meargă regulat iarna pe munte, nu își luase (încă) nici colțari, nici piolet. Avea însă bețe de trekking și o semicoardă, așa încât am stabilit de la bun început să urcăm atât cât ne permit condițiile întâlnite și să fim în siguranță cu echipamentul pe care îl avem la noi.


/balet/img_6863.jpg


De la mașini am continuat înainte prin chei, pe marcaj CG spre Poiana Grind. La început, eu și Robert mai aveam derapaje pe gheață, dându-i nas la glume lui Andrei, dar ne echilibram în bețe sau piolet. Pentru prima folosire, mi s-a părut un pic ciudat pioletul, având în vedere că nu ajungeam cu el în pământ – lungimea lui (între cap și vârf) ar trebui să fie aceea dintre încheietura mâinii lăsate să atârne pe lângă corp și glezna piciorului. Dar, cum spunea și Andrei, pioletul nu este un baston să te sprijini în el pe potecă, nici cârjă sau ghioagă să-l ții la subraț când faci pauze. Abia pe pantele înclinate își dovedește utilitatea.


Profitând de rucsacul ușor, am luat la mine obiectivul foto standard 18-55 mm, dar pe aparat am montat fixul de 50 mm 1.4 de la Sigma. Unghiul surprins de acesta din urmă este mult mai mic din pricina distanței focale mai mari, dar mi s-a părut suficient pentru condițiile meteo de afară, care oricum nu îți permiteau să imortalizezi peisaje de excepție. Altfel stăteau lucrurile la detaliile ce puteau fi surprinse și, dacă mai pun la socoteală și faptul că obiectivul de 50 mm este și foarte luminos datorită aperturii de 1.4, părea alegerea potrivită.


Tot mergând pe drum, discutam despre animalele pădurii, deslușind în zăpadă urmele înaintașilor noștri: la început una, apoi două vulpi, o veveriță, câțiva iepuri și o ciută, dar am zărit și niște urme mici, probabil ale unui arici. În pădurea de culme de pe stânga am surprins o capră neagră care, zărindu-ne la rândul ei, a sunat alarma către surate, urcând în același timp spre muchie. În anotimpul rece se pare că vin atât de jos în căutarea mugurilor din pădurile de foioase și conifere, dar am citit undeva că nu se dau în lături nici de la o masă de mușchi (nu afumat, ci crud) de copac.


Urme de vulpe:

/balet/img_6878.jpg


Traseul până în Poiana Grind mi s-a părut dezamăgitor, cu versanți întregi de pădure doborâtă, cum văzusem cu ani în urmă în zona La Table. Nu ai spune că te afli într-un parc național, ci mai degrabă într-o zonă de exploatare forestieră ce și-a propus parcă să transforme muntele într-o podgorie. Băieții spuneau că e posibil ca tăierile să fi avut altă cauză decât exploatarea lemnului, cum ar fi o specie de licheni care usucă pădurea. Oricum ar fi, aici nu pare că s-ar avea în vedere o reîmpădurire.


Creasta a rămas ascunsă toată ziua în spatele cortinei de ceață și nori joși. A fost nevoie de multe gesticulări pentru a-i explica lui Robert cât de frumoasă este creasta Craiului dincolo de nori, pe care el încă nu o văzuse.


/balet/img_6868.jpg


La puțin după ora 11, într-un timp mai scurt decât arătau indicatoarele, am ajuns în dreptul stânei Grind. Cât au făcut băieții o scurtă pauză, am mers până la stână să văd cum se prezintă. Construcția este nouă, solidă, dă impresia unui palat în comparație cu celelalte stâne pe care le-am întâlnit. O stână modernă, condiții bune de cazare și ieftin: 3 lulele, 3 surcele. Era deschisă, cu interior îngrijit, bine izolată, fără mirosul tipic de stână. Din prima cameră treci într-a doua pe modelul unui vagon și tot așa sunt înșirate câteva încăperi. E locul perfect pentru a te adăposti dacă ești lipsit de cort în perioada rece, cât turmele sunt jos.


/balet/img_6873.jpg


De la stână, urcând o scurtă porțiune pe urmele a 3 persoane care veneau dinspre La Table, ne-am înscris pe marcajul BA inițial, apoi comun cu BR, către refugiul Grind.


/balet/img_6885.jpg


Prin pădure a fost ok, dar când am ieșit în golul alpin am dat de ceață densă. Ne-am bucurat însă că nu bătea vântul.


/balet/img_6886.jpg


A urmat o urcare susținută până la refugiu, de pufăiam din toate osiile. Sus ne aștepta o pauză de ceai și energizare. Mâncasem un sandvici delicios în mașină, luat de la benzinărie, dar la noi nu aveam decât ciocolățele și biscuiți Belvita. Bine că nu ne era foame! Am citit odată un articol despre supraviețuire pe un vas ce plutea în derivă pe ocean, când membrii echipajului s-au servit recipr... dar asta e altă poveste.


/balet/img_6890.jpg


Refugiul nu arăta foarte bine, e puțin aplecat înainte, gata-gata să pice în barbă, dar ușa se închide și înăuntru nu părea să picure pe priciuri. Oricum, parcă se prezintă puțintel mai bine decât în vara lui 2010, când am fost ultima dată pe aici. Dacă îmi aduc bine aminte, atunci nu era nici vopsit, dar poate amintirile mele sunt alb-negru. Câteva conserve nedesfăcute întâmpină drumeții înfometați, dar din păcate lângă ușă am găsit și multe gunoaie care i-au dovedit pe cei ce le-au cărat până acolo și i-au forțat să le abandoneze în refugiu.


Țepi de iarnă:

/balet/img_6874.jpg


Deși stabilisem să drumețim doar până la refugiu dacă vremea nu se îmbunătățește, cum zăpada era destul de puțină și avea o consistență bună pentru bocanc, am pornit cu dezinvoltură la deal. Ne așteptau 600 m până sus pe vârf, dar urcam cu gândul că a străbate distanța până la Colții Găinii este suficient. Mă temeam de avalanșă pe versantul ăsta, cum îl știam atât de neted și deschis. Am încercat zăpada și ne-am dat seama că nu sunt plăci de vânt, care s-ar putea forma când zăpada e uscată (pulver). Probabil și vremea rece a stabilizat stratul de zăpadă pe versant. Dacă ar fi fost însorit o vreme, zăpada expusă la razele soarelui ar fi început să se topească și ulterior ar fi înghețat de la frig, formând o crustă la suprafață. Din cauza greutății, plăcile ar lua-o la vale cu tot ce le stă deasupra, ori în cale.


Pe de altă parte, zăpada se așezase neuniform pe versant, cu porțiuni unde măsura maximum 70 cm (pioletul meu intra cu totul în zăpadă acolo) sau cu zone unde smocurile de iarbă încă erau vizibile.


Andrei deschidea poteca, pentru că deși nu am precizat, urme nu am găsit pe nicio porțiune din traseu. Doar o vulpe temerară urcase către creastă, dar numai până la un punct, după care urmele descriau o curbă și se întorceau în direcția pădurii.


Noi doi urcam în urma lui ca puii de găină după cloșcă, grijulii și ascultători. La un moment dat, istovit, Andrei mi-a cedat mie pionieratul de urme. Mândru că sunt cap de trib ales prin vot popular, am trecut la treabă. Și dă-i și crapă, Cristișor! Simțeam cum lucrează toți mușchii de la picioare, de la gambe la aductori și până la fesieri. Un fel de aerobic în natură, sănătate cum găseam în revistele cu Mihaela din copilărie. Parcă văd și acum benzile desenate: Copii, Mihaela și-a mâncat legumele, a sărit coarda și a făcut și injecția! Iar copiii, printre care mă număr, întotdeauna răspundeau: Ieeee, vrem și noi injecție, legume și coardăăăă!


/balet/img_6898.jpg


Nici nu ne-am dat seama când am depășit stâncile apărute în dreapta, căutând cu privirea cel mai bun fir de urcare și având singură grijă următorul pas. De la Colții Găinii, versantul se înclină mai puternic. Știam că în urmă cu un an aici și-a găsit sfârșitul o bătrână, alunecând pe iarbă în timp ce cobora spre refugiu. Nu îmi făceam probleme pentru urcare, dar mă întrebam dacă la coborâre vom putea merge cu fața ori dacă va fi necesar să luăm poziția de descățărare.


Să fi urcat vreo 400 de metri deasupra refugiului când am avut toți senzația că intensitatea luminii crește. Nu purtam ochelari pentru că era prea întuneric pentru ei și am simțit cum deodată ne învăluie lumina. Raiul? Întorcând capul spre cer, am privit soarele în ochi. Slab, un disc luminos pitit după nori, dar a venit spre noi ca o speranță. Am început să aplaudăm, nu alta! Pentru a cuprinde un cadru mai larg în poze, mi-am schimbat obiectivul pe aparat cu cel de zoom.


/balet/img_6904.jpg


După atâta vreme de mers prin ceață, fără a vedea puncte fixe, priveam cu ochii noștri defocalizați spre creste, întrebându-ne ce-i oare culmea aia care ni se arată... Sărmanii de noi, cu greu am realizat că tocmai creasta Craiului ni se desfășoară dinainte!


Cerul era încă acoperit de pâclă, dar vizibilitatea crescuse. Puteam iscodi cu privirea calea pe care să continuăm urcarea, desenând pe versant poteca între stâlpii de marcaj ca în cărțile de colorat și desenat destinate copiilor. Dar chiar știind că mai avem foarte puțin până sus, înaintam foarte greu. Sleiți de puteri, am scormonit în rucsacuri după ciocolățele, care să ne facă din nou oameni. Nu ești om când ți-e foame :) În mod miraculos, cei 3 Mistăr Bini care deveniserăm au dispărut și am putut să reluăm urcarea.


/balet/img_6908.jpg


O singură dată mai trecusem pe aici, vara, și mi se păruse mai abrupt decât de data asta. Acum și zăpada ușura urcarea, pentru că puteam fixa piciorul până la gleznă în stratul de omăt, mergând practic la fel ca pe niște trepte. Să nu credeți că am urcat cu frica în sân, mai degrabă cu bucurie în suflet! Nici nu ne-a trecut prin gând că am putea păți ceva tot traseul. De altfel, vorba lui Niculae Baticu: noi am plecat la drum să urcăm, nu să cădem. Am acordat mai multă atenție unei traversări, pe o brână mai îngustă, și apoi unei urcări mai înclinate situată la trecerea pe lângă un pinten golaș, dar în ambele momente am trecut toți fără emoții.


Uneori trăim cu impresia că dacă facem totul bine nu are ce să ni se întâmple rău, că vom fi răsplătiți cu aceeași monedă. Sunt sigur că toată lumea a simțit lucrul ăsta, fără a avea un suport, că universul lucrează pentru noi. Probabil că societatea în care trăim ne face să credem asta, bombardându-ne cotidianul cu subiecte care ne captează atenția și o canalizează spre lucruri pseudo-serioase, care ne conferă un fals sentiment de siguranță. Ei bine, nu, nu-i așa! Suntem atât de firavi, iar pe munte e mai lesne de observat asta! Muntele este oricum, numai Domnul Răsplată Pe Măsură nu! Pe munte, dacă faci totul ca la carte o zi întreagă și greșești o singură dată, vei da socoteală. Ba e posibil chiar să faci totul ok și să ai ghinion și vei plăti doar pentru că te afli acolo! Dar, cum spune melodia: tot ceea ce mă poate ucide mă face să mă simt viu. E un clișeu doar dacă nu simți asta pe propria piele. După un near-life experience în care te trezești pe un pisc în bătaia vântului, se schimbă viziunea. Mersul pe munte nu s-a inventat pentru senzații tari și nu se rezumă la asta, dar acolo sus poți trăi clipe care stârnesc în tine emoții nemaitrăite și fac să se întâmple sub tâmple gânduri nemaigândite.


/balet/img_6913.jpg


Deși ne-am tot schimbat rândul la deschiderea potecii, ultimii 20 de metri m-au răpus și pe mine și pe Andrei – de ne venea să ne întoarcem, iar Robert a preluat inițiativa, atingând primul vârful. L-am urmat și noi îndeaproape. Au fost momente de euforie, chiar dacă nu se vedea nimic în nicio direcție. Știam că nu este nimic mai sus decât noi pe o rază de zeci de kilometri.


Eu sunt ăla cel mai urât, din stânga (arăt mai bine bărbierit, și sunt de treabă). Robert e la mijloc, iar în dreapta Andrei:

/balet/img_6919.jpg


Am fost surprinși să constatăm că vântul nici măcar nu adia, așa că ne-am prelungit șederea la puțin peste un sfert de oră pe vârf.


Creasta ne făcea cu ochiul, dar ne-am mulțumit cu cât am primit de data asta, cu promisiunea unei reveniri ceva mai bine echipați.


Creasta nordică:

/balet/img_6928.jpg


Coborârea a fost încă mai ușoară, mergând pe urmele deja făcute în cea mai mare parte. Acolo unde am găsit căi mai bune pentru coborâre, le-am urmat. E bine să te ferești pe cât posibil de buza brânelor, pentru că poți călca pe cornișe formate de viscol sub care nu se află pământ solid.


/balet/img_6930.jpg


Noi ne-am ținut departe de margine, iar acolo unde am ales să ocolim vâlcelele adânci, încărcate cu zăpadă, am mers aproape de muchia brânei cu grijă, după ce iarba și pământul vizibil prin zăpadă ne-au dat certitudinea că putem călca în siguranță. Vâlcelele sunt de evitat iarna, pentru că pe ele zăpada poate fugi la vale cu tine ca pe un tobogan.


Dacă tot am scris jurnal, să mă dau și în spectacol:

/balet/img_6943.jpg


În lipsa colțarilor, am călcat cu grijă și pe bolovani, care prezentau și gheață în locurile rămase la suprafață. Când panta s-a domolit, ne-am relaxat cu totul, bucurându-ne de fulgișorii timizi plămădiți din ceața umedă.


/balet/img_6949.jpg


Reîntorși la refugiu, în vreme ce ronțăiam la biscuiți, ne întrebam dacă o fi vreun KFC deschis pe traseu până la Brustureț, ori vreun PCFL (dacă tot ne rupem în acronime – Piatra Craiului Fried Lamb) pe la una dintre stâne, unde putem hali o aripioară picantă de miel sau alte bombe calorice. În răstimpul ăsta, ceaiul cald pe care îl sorbeam avea gustul celei mai bune beri desfăcute după o tură reușită.


Am evaluat și pierderile: Andrei reușise să sfâșie o parazăpadă cu colțarul. Se agățase superficial, nu ajunsese nici până la pantalon. Oricum, nu de picior ne făceam noi griji, că piciorul și-ar fi revenit, dar să fi agățat frumusețe de pantalon... Pentru parazăpadă însă, acest traseu a fost fatal. Nu știu dacă Andrei și-a mai bătut capul acasă pentru a o resuscita, cred că nici mașina de cusut nu ar fi putut să o readucă la viață.


La coborârea prin pădure am mers mai încet, pentru a ne scăpa airbag-urile posterioare de contactul brutal cu gheața.


/balet/img_6966.jpg


De la stână am continuat înainte, pe direcția urmată de cele 3 persoane ale căror urme le întâlnisem dimineață. Marcaj BA (desenat cu albastru pe hartă). Varianta asta care unește Poiana Grind de Cabana Brustureț este mult mai frumoasă decât cea pe care am venit noi, petrecându-ne prin poieni, rariști de brad și la final prin pădurea de foioase, pe muchia pe sub care am trecut dimineață. Din acest traseu se desprinde un altul din Poiana Funduri, care duce spre creasta sudică în punctul Șeii Funduri.


/balet/img_6959.jpg


Prin poieni am mai văzut câteva stâne la fel de solide ca aceea din Poiana Grind. Am rămas cu gândul la ele și mi-am promis că voi reveni în sezonul ăsta rece la una dintre ele pentru a fotografia de acolo cerul înstelat.


/balet/img_6971.jpg


Coborând de pe muchie spre cabană, auzeam câteva persoane care încinseseră jos un foc de tabără și se încălzeau pe ritm de manele chiuind mai dihai ca țiganii la parastas. Cât coceam în minte un plan să le venim de hac, Andrei – care poartă de altfel și numele unui vestit haiduc, al lui Popa – imită perfect sunetul unui lup, în semn de strigăt de luptă. S-a lăsat imediat liniștea, semn că au ciulit urechile și și-au ținut nădragii o clipă. Ne-am dat seama că ar fi bine să nu repetăm grozăvia, pentru a nu risca să ne trezim cu un glonte în scăfârlie, câtă vreme nu știam exact ce hram poartă chefliii.


Faină sculă pioletul, m-am împrietenit așa bine cu el că l-am sudat de mână până la mașină, deși nu mi-a fost de vreun folos prin pădure. Și-n mașină l-aș fi așezat lângă mine dacă nu aș fi realizat ridicolul situației. Una peste alta, mi-a devenit unul dintre cele mai de preț articole pe care le dețin. Desigur, după aparatul foto, după bocanci, după discul original cu Michael Jacks... chm, chm! Pardon! E clar că este unul dintre cele mai utile ustensile de munte, iar alături lui vor veni în curând colțarii.


Traseul nostru - cu roșu la dus, cu albastru la întors:

/balet/traseul.jpg


Bunăoară, am terminat tura cu bine, cu trâmbițatul cod portocaliu suflându-ne în ceafă. Pe drumul spre casă discutam deja ca 3 prieteni vechi, de la cum se calculează forța la care trebuie să reziste coarda în cazul căderii până la filme, ori despre serviciul radarul pădurii apelabil prin 112, la care am și raportat două mașini încărcate cu lemne. Sub asediul ghiorțăielilor de burtă, am mai oprit doar la o benzinărie după turtiți și pringălși.


La intrarea pe autostradă ningea ca în povești. Trăisem o zi minunată.


*****


Să aveți un an plin cu bine!



Cristi Iliescu


Februarie 2016



Sâmbătă, 6 februarie 2016 - 09:34 
Afisari: 2,414 


Postari similare:





Comentariile membrilor (20)

rivas
rivas
Caraba
 
1
și zi așa .... cabana Brusturet era părăsită . Mă bucur că ati avut sînge în voi si ati urcat pe creastă în deplină sigurantă . Uneori jos e vreme închisă dar pe sus e frumos. Ture frumoase în continuare si asteptăm si celelalte jurnale cu turele din ianuarie. Cum e marcajul bandă albastră ( ref. Grind - cab. Brusturet) ? prin poieni mai ales . Multumesc


Sâmbătă, 6 februarie 2016 - 12:53  

andruska
andruska

 
2
Frumos jurnalul si frumoasa tura, Cristi!

Si mi-a placut mult pasajul in care indemni la prudenta in a te inspira din "daca el a putut, de ce nu as incerca si eu?".

Felicitari si ture bune in continuare!


Sâmbătă, 6 februarie 2016 - 13:01  

cristi.iliescu
cristi.ilies..
Busola
 
3
Răzvan, marcajul BA e bine întreținut și mie mi se pare mai pitoresc decât CG. Cred că ți-ar plăcea, din poieni ai putea admira mai mult crestele decât pe cel pe care am plecat noi. Eu l-aș alege totuși la coborârea dinspre Grind, invers cred că e mai anevoios.

Andrei, îți mulțumesc pentru mesaj! Prudența ajută să vezi muntele muuulte sezoane Carpati.org

Am uitat să scriu în jurnal că pe traseul de întoarcere am mai zărit printre copacii din pădure un animal care ne-a tăiat calea în viteză, dar nu am apucat să vedem ce era și nici urme nu am identificat.


Duminică, 7 februarie 2016 - 11:52  

andrei.p.
andrei.p.

 
4
O tura memorabila, Cristi... frumos asternuta in randurile de mai sus Carpati.org trebuie sa pregatim capitolul "Un vals pe coltari" Carpati.org


Luni, 8 februarie 2016 - 09:37  

miparv
miparv
Rucsac
 
5
Ati avut cheia de la refugiu sau nu era incuiat ?


Luni, 8 februarie 2016 - 20:19  

cristi.iliescu
cristi.ilies..
Busola
 
6
Salut, Mircea!

Nici nu cunoșteam practica. Cine ține cheia?
Era deschis - sau l-am deschis noi, cu avântul nebun al tinereții Carpati.org


Marți, 9 februarie 2016 - 09:27  

mdr
mdr

 
7
Felicitari tuturor pentru tura si in mod special lui Robert care a suplinit prin tehnica lipsa coltarilor si a pioletului. Ca si Andrei astept valsul pe coltari, fara piolet. Te rog, poti indica timpii de parcurgere dus Brusturet - refugiul Grind, urcare refugiul Grind - creasta, coborare creasta - refugiul Grind si intoarcere refugiul Grind - Brusturet ?


Marți, 9 februarie 2016 - 14:24  

cristi.iliescu
cristi.ilies..
Busola
 
8
Voi indica timpii scoși de noi în scop pur orientativ, în teren sunt mulți factori care pot influența mersul.
Cabană - Refugiu: 1'45''
Refugiu - La Om: 2'
La Om - Refugiu: 1'15''
Refugiu - Cabană: 1'50''
Practic am plecat de la cabană la 10:05 dimineața și am revenit seara la 16:50. Nu am pus la socoteală pauzele în care am stat la refugiu și pe vârf.
Dacă îmi amintesc bine, la cabană era un panou pe care erau indicați timpi de 4,5 - 5 ore până pe vârf (în condiții de vară). Nu vă faceți griji dacă nu scoateți timpii, nu are rost să alergați, aveți ce vedea pe traseu. Plecați pe vreme bună! Traseul dinspre Grind spre creastă se deschide după 1 mai, odată ce s-a scuturat zăpada Carpati.org


Comentariu modificat de autor!

Marți, 9 februarie 2016 - 19:00  

victoranica
victoranica
Coarda
 
9
Spre binele vostru, Cristi, ar fi bine ca valsul cu coltari si fara piolet sa nu aiba loc. Cele doua merg mana in mana, ori mergi asa cum ati mers voi, doar la piolet. Coltari fara piolet nu e deloc o combinatie fericita, daca te vei hotari sa treci pe la un atelier de alpinism hivernal vei afla si de ce Carpati.org

In rest , ture frumoase in continuare si spor la scris, ca scrii si bine, si destins. Toate cele bune !


Comentariu modificat de autor!

Miercuri, 10 februarie 2016 - 12:56  

cristi.iliescu
cristi.ilies..
Busola
 
10
Mersi, Victor!
Tocmai ce am desfăcut coletul cu care mi-au venit colțarii Carpati.org Dar, doamne feri, cine a zis că valsăm pe colțari fără piolet? Chiar dacă nu am participat încă la un atelier hivernal, am citit despre una-alta... știu ce presupune o cădere cu colțari și fără piolet...

Apropo de ce spuneai, aștept cu nerăbdare următorul atelier AMC pe teme alpine de iarnă, că acuș trece sezonul Carpati.org


Comentariu modificat de autor!

Miercuri, 10 februarie 2016 - 13:17  

andrei.p.
andrei.p.

 
11
Asta I-am scris si eu lui Victor pe privat. Chiar as fi interest de un atelier de iarna.


Miercuri, 10 februarie 2016 - 13:21  

victoranica
victoranica
Coarda
 
12
Urmariti in continuare prima pagina, mai multe nu stiu nici eu. Pana anul trecut, atelierul era tinut de Ciprian Lolu. Foarte recomand Carpati.org, de fapt chiar il consider esential inainte de a merge iarna pe trasee alpine. Posibil sa aiba loc si anul acesta prin martie, cel tarziu.


Comentariu modificat de autor!

Miercuri, 10 februarie 2016 - 13:27  

andrei.st
andrei.st
(admin)

 
13
Salut,
Multumim Victor Carpati.org
Cristi, atelierul e programat undeva la final de martie, sper sa ne ajute vremea si vremurile, va fi postat pe prima pagina Carpati.org


Joi, 11 februarie 2016 - 09:48  

cristi.iliescu
cristi.ilies..
Busola
 
14
O, ce vesteee minuuunaaată Carpati.org
Și-așa nu știam eu în ce văgăună să merg de ziua mea, iată cum se așează lucrurile Carpati.org
Îți mulțumesc pentru intervenție, Andrei! (fingers crossed for snowy weather)


Joi, 11 februarie 2016 - 10:10  

baumwolle
baumwolle
(admin)

 
15
Salut, Cristi,

Bag de seamă că ai avut parte de un prim dans reușit, chiar dacă partenera, Crăiasa, nu a binevoit a-și limpezi zările. Carpati.org

Hmm, stâna aia din Grind arată chiar bine! Pe când o tură cu mămăligă din belșug? Carpati.org


Vineri, 12 februarie 2016 - 06:52  

cristi.iliescu
cristi.ilies..
Busola
 
16
Salut, Andrei!

Mi-au ieșit pașii de data asta. Sper să fie la fel de reușit și pe "tocuri" Carpati.org
Stânei ăleia, că e cea din Grind ori cea din Funduri, i-am pus gând rău! Mă frământ de câteva zile - mai ceva ca mămăliga - să planific un traseu prin zonă Carpati.org


Vineri, 12 februarie 2016 - 07:52  

macaz2006
macaz2006
Caraba
 
17
Felicitari pentru jurnal! Foarte frumos scris. Iar pozele... inacantatoare

Dupa parerea mea se poate merge linistit cu coltari si fara piolet, in anumite cazuri. Este destul de clar ca inclinatia pantelor abordate poate sa difere mult de la o zona la alta. La inclinari mici este posibil sa nu ai cum sa folosesti pioletii pentru urcare, iar atunci te ajuta betele de trekking; daca pici pe asemenea pante, te poti opri linistit si in betele de trekking, cu conditia sa nu ti bareta betelor pe incheietura si sa nu fie montate padurile. La grade mari de inclinare se schimba foaia. Acolo e nevoie de piolet si pentru urcus, dar si pentru o eventuala oprire.


Comentariu modificat de autor!

Sâmbătă, 13 februarie 2016 - 14:26  

gabi84
gabi84
Caraba
 
18
Frumoase pozele si un jurnal bine redactat!


Miercuri, 17 februarie 2016 - 12:33  

robertche
robertche

 
19
Dupa aproape o luna de absenta si cu ceva intarziere, felicitarile mele, Cristi, pentru articol, nici nu se putea descrie mai bine tura pe care am facut-o! Iar pozele sunt minunate, ochiul din spatele obiectivului este al unui artist Carpati.org Neaparat trebuie sa existe o continuare, poate de data asta chiar intr-un grup mai mare!


Vineri, 19 februarie 2016 - 11:15  

cristi.iliescu
cristi.ilies..
Busola
 
20
Te salut, Robert!

Bun-venit în comunitatea carpați.org!
Ne auzim în privat pentru ture următoare Carpati.org

Gabi84 și Macaz, vă mulțumesc pentru mesaje!


Luni, 22 februarie 2016 - 13:51  


 




Trebuie sa te autentifici pentru a putea adauga un comentariu

 
0,0826 secunde

Deblocari usi Bucuresti | GetaMap.org | Maps from all over the world | ro | fr | es | de | Calculator distante
ViewWeather.com - A new way to view the weather | nl.ViewWeather.com | sv.ViewWeather.com
Regulament carpati.org
© copyright (2004 - 2024) www.carpati.org