Primavara de Parang - tura scurtata de sac (Muntii Parang)

De mult vroiam sa parcurg Parangul, iarna, o traversare pe creasta, cu intrare de la Petrosani si cu iesire... unde puteam ajunge! Evident, varianta cu ajungere la Salvamont era exclusa :P.


Pastele anul asta a cazut bine din punct de vedere al zilelor libere, fiind aproape de 1 mai. Asa ca ne gandiram, ne invartiram si dupa ce ne vorbiram, am luat decizia plecarii.


Ne-am gandit ca cea mai buna plecare ar fi marti, pe 29 aprilie. Am dat anuntul turii pe unde stiam ca se asculta si dupa cateva tentative (au fost oameni care au vrut dar nu aveau cum sa ajunga...), ne-am constituit intr-o echipa de patru persoane: eu si Cristina, Vali (toti 3 din Craiova) si Ervan (Baia Mare).


De cam cu 2-3saptamani inainte, ne tot uitam la starea zapezii si evolutiile temperaturilor in zona. De mare ajutor a fost si camera live, care din fericire este orientata pe directia Parangul Mic - Mare.


Eu cu Cristina eram la prima tura pe zapada (evident ca nu am pus la socoteala iesirile la schi...), insa ne-am dat seama ca nu aveam echipamenul necesar. Drept urmare, ne-am apucat sa dam de veste pe la prieteni si usor, usor am facut rost de 2 saci de puf, o pereche de bocanci de iarna pentru Cristina si 3 perechi de coltari (plus una facuta la un prieten aci in Craiova) ca sa fie pentru toata lumea.


Ne-am dat intalnire in Petrosani, cat mai aproape de trenul lui Ervan (un singur tren este direct de la Cluj spre Bucuresti prin Craiova, deci pe Valea Jiului), care tren era pe la 15:20. Stiam ca nu mai apucam ultimul telescaun si am inceput sa sun cu o seara inainte, sa vedem cine ne urca si pe noi cat mai aproape de ANEFS cu masina. Am reusit pana la urma sa ne intalnim toti in taxiul care urma sa ne duca cat mai sus... Nea' Breban ne-a urcat pana aproape de cabana Parang (aproape unde se intalneste drumul forestier cu telescaunul - unde este de obicei o bariera...cunoscut celor care au mai fost deja).


Vremea? De vis: un pic de vant dar un soare frumos si cald, insa panta, care iarna e partie, ne-a cam dat de gandit mie si Cristinei...


Ne treceau ganduri de genul "ce bine ar fi fost daca eram mai bine antrenati" sau "sansele reale sa incheiem tura la Horezu, asa cum doream, sunt spre zero... Am abandonat gandurile astea si am urcat, cam chinuit, spre ANEFS. Am ajuns transpirati, dar fericiti de o priveliste minunata, un apus superb.


Pentru a doua zi am renegociat ora de trezire (Vali si Cristina au imbratisat ideea unei treziri mai spre 8 decat mai spre 5 cum vroiam eu).


Trezirea a fost usoara pentru unii si mai grea pentru altii: Vali abia a dormit, imbracat cu toate hainele in sacul cam subtirel... Cristina acuzand si ea un pic frigul (am testat sacii fiind imprumutati, dormind cat mai subtire posibil). Daca ne miscam mai cu talent am fi plecat mai devreme, insa eu si Cristina am ramas in urma la facut bagajul si mai tarziu decat ne gandisem noi seara am inceput urcusul.


Inca de la primii pasi pe panta ce urca de la ANEFS catre Parangul Mic (si aceasta iarna este partie de schi) mi-am dat seama ca am luat prea multa mancare... dar era cam tarzior pentru a recalcula cantitatile :D.


Ajunsi la intersectia cu curba de nivel am hotarat ca este suficient de putina zapada ca sa nu avem surprize de avalansa pe acel culoar si am luat-o la pas pe poteca de vara - adica curba de nivel.


Decizia s-a dovedit a fi una buna pentru ca am scurtat destul de mult si, exceptand unele mici portiuni, zapada a fost acceptabila. Aceasta portiune ne-a reconfirmat ca fiind veriga slaba (eu si Cristina) a grupului – ce-i drept si ritmul era un pic cam rapid...


Am ajuns pe creasta, la intersectia cu poteca ce vine de pe Parangul Mic si am gasit pe Vali si pe Ervan punandu-si coltarii - mai mult de idee decat de necesitate, intrucat zapada incepea sa dea cu ochii de soare si se cam topea.


Fara mari dificultati am ajuns la refugiul de sub Carja, sau poate pe langa el... pentru ca nu l-am gasit, si a trebuit sa ne regandim planul: pe drum ne hotarasem ca nu putem ajunge la Parangul Mare in aceeasi zi, iar sacul lui Vali nu ar fi rezistat peste noapte temperaturilor scazute (sau mai degraba Vali nu ar fi rezistat). Sperasem sa putem intra in refugiu si sa ne incalzim mai bine acolo decat in cort.


Din nefericire a trebuit sa luam dureroasa hotarare: dormim la ANEFS...


Am mancat, ne-am topit niste apa si am luat-o inapoi, pe drumul pe care facusem aproape 6 ore!


Ritmul a fost mai putin alert, insa curand incepeau sa se simta eforturile de pana atunci. La un moment dat Cristina a facut o mica intindere si a trebuit sa merem si mai incet.


Vali si Ervan au sugerat ca la intoarcere sa merem pe Parangul Mic si sa lasam curba ne nivel. Insa perspectiva unui urcus, chiar el micut, a fost pentru intinderea Cristinei prea mult si din pacate a trebuit sa ne separam de colegii nostrii si sa alegem curba de nivel. Nu a fost o decizie prea inspirata: zapada care dimineata ne tinuse binisor, acum era topita, facandu-ne uneori sa intram pana la brau in zapada! Dupa cativa zeci de metrii ne-am dat seama ca decizia nu a fost minunata...


Din fericire am avut si momente de bucurie: multe urme de copite, mai mari si mai mici, multe pasarele si cateva urme de urs, care urcau pe aceeasi directie cu cele de copite - spre Parangul Mic.


Iar privelistea, absolut superba !


Am ajuns pe lumina jos la ANEFS, unde baietii deja se cazasera, am luat hotararea sa dormim intr-un pat, din motive de bocanci uzi (imi cazusera parazapezile pe undeva pe curba de nivel si nu am simtit decat la un popas, cand s-a instalat un pic de frig in zona...) si oboseala accentuata, mai ales ca Vali nu reusise sa doarma in noaptea precedenta cu acel sac de dormit.


Cam asta a fost mica noastra incursiune prin Parang, in incercarea noastra de a traversa, in bocanci, frumosul masiv.

galerie foto : http://www.carpati.org/album/primavara_de_parang_-_tura_scurtata_de_sac/4221/

Miercuri, 2 iulie 2008 - 16:56 
Afisari: 2,486 


conu_ionut