Skin Classic Skin White Skin Black & Whilte Skin Default Adauga la Favorite (In contul carpati.org)
Cautare:

Doneaza

Calendar

Octombrie 2020
LMMJVSD
1234
567891011
12131415161718
19202122232425
262728293031

Noiembrie 2020
LMMJVSD
1
2345678
9101112131415
16171819202122
23242526272829
30

Online

Voluntar in Carpati

Homepage

Lista de discutii

Prima iesire a lui Matei pe Munte (Muntii Hasmas)

Nostalgia muntelui din copilarie, teama de stanci si de inaltimi, emotia primului parfum de cetina de brad si cate si mai cate amintiri frumoase le avem din prima noastra intalnire cu muntele. Si focul de tabara, si copacii care se indreapta spre cer, si poienile cu flori si grohotisurile reci si deschiderile si varful Muntelui, toate navalesc in mintea si in sufletul nostru, aducandu-ne aminte de copilarie si de hoinareala fara grija pe carari de munte.

Iata-ne ajunsi si la varsta la care unii dintre noi avem copii si incercam sa le daruim tainele muntelui, sa le impregnam dragostea de a contempla frumusetea creatiei, asa cum si noi la randul nostru am primit de la parintii sau prietenii nostri cand eram mititei.

In 2005, in luna august, baiatul nostru Matei avea deja 5 ani. Intorcandu-ne de la marea nostra cea neagra, am facut un mic popas in zona Bicaz, folosindu-ne de o cazare gratuita. Aveam ocazia de a profita de cateva zile insorite pentru a deschide apetitul baiatului nostru pentru “degustarea Muntelui” dar si pentru reintanirile noastre cu vechile iubiri.

Sfatuindu-ne ca doi soti responsabili ce suntem, am ales ca o prima zi Cheile Bicazului. Matei le mai vazuse odata, dar acum aveam intentia sa-i aratam un pic locurile tainice din spatele Cheilor, spatiile noastre secrete si de suflet. Am poposit in Cheile Sugauluisi am urcat pe langa cabana vesela de sub stanci. Carpati.org

Acolo am stat pret de cateva ore unde am savurat ceea ce mai ramasese din intalnirea omului cu natura.


Carpati.org Carpati.org

Un localnic din casa din vale impreuna cu doi copilasi blonzi si rumeni in obraji ne intampina carand un brat de lemne. Ne salutam, iar el ne intreaba daca nu vrem sa mergem la pestera. Tare as mai fi vrut eu, dar am hotarat deja sa o luam incetul cu incetul cu Matei, mai ales ca pana la pestera Munticelu era de mers cale de o ora un picut pieptis.

Asa ca i-am multumit frumos si l-am rugat sa o lasam pe alta data. Ne-am despartit jos in vale la birtul “noname” din sat, birtul unde numai eu stiu cate cutii de conserve de fasole am deschis.

Am admirat apoi pret de o ora Cheile Bicazului, mergand cand pe jos, cand cu masina, pentru a ne pastra efortul de urcat pentru mai tarziu. Carpati.org


Carpati.org


Ajunsi la Lacul Rosu, ne-am imprietenit cu o barca pe care a vaslit-o sotia mea (nu de altceva, dar spre rusinea mea, nu stiu sa vaslesc).

Carpati.org


Gata si cu plimbarea pe Lac si hai cu rucsacelul in spinare, sa urcam Suhardul Mic. Mai pieptis, mai prin padure, trecem prin poiana de sub Suhard, prilej de poze. Carpati.org Ajungem in sfarsit sus pe creasta Suhardului, iar Matei este foarte incantat de priveliste, cu o oarecare frica de hauri si prapastii.

Carpati.org

Situatia e sub control si ne invartim in jurul Crucii de pe Suhard, vedem maretia peisajului, Ucigasul, Suhardul Mare, crestele impadurite din Hasmas si avem bucuria de a vedea limpede si spre Ceahlau.


Carpati.org

Nelipsitul bat ajutator este incantarea copilului atat la urcat si coborat.


Carpati.org


Carpati.org



Se naste un mic fotograf in Matei, care isi imortalizeaza parintii inramati perfect in decor. Carpati.org

Coboram voiosi si incheiem o zi minunata in Bicaz savurand un pepene din piata din Bicaz.

A doua zi: destinatia Ceahlau. Dupa o oprire la Baraj, unde apa curgea in cascada, ajungem la Izvorul Muntelui si norii se despart aratandu-ne in plina maretie Ceahlaul. Suntem bucurosi de vreme si platim intrarea in rezervatie. Prietenul meu, ranger-ul cu ochelari de soare ”matrix”, ne intreaba pe unde o apucam. Mergem spre Poiana Maicilor. Bine, dar vedeti ca mai sus e un pic mai greu pentru copil, ne avertizeaza el. Nu-i nimic, stim traseul, ma dau eu mare si voinic.

Dupa o ora si un sfert ajungem in Poiana Maicilor si admiram Ocolasul Mic si branele sale.

Carpati.org


Greseala mea a fost ca lui Matei nu i-am spus ca acolo e Poiana Maicilor. Copilul nerabdator ma tot intreba, mai avem mult, mai avem mult? Nu, inca nu am ajuns, mai avem o jumatate de ora, tata. Dupa picatura chinezeasca (din 5 in 5 minute “mai avem mult tata?) a urmat deceptia: “nu mai pot, vreau inapoi, nu mai pot hai jos. Pe la Claile lui Miron aplicand formula ”pauzele lungi si dese, cheia marilor succese”, am reusit sa-l mobilizez sa urce in poiana de sub Coloana Dorica unde am poposit mai mult de o ora. Carpati.org

Carpati.org

Carpati.org Carpati.org

Copilul era frant, rupt de foame, asa incat baiatul a mancat toate sandwichurile dupa ce jos mai mancase o tura de biscuiti. Am stat si ne-am odihnit si chiar erau un pic frigut.

Mi-a trecut un gand sa mergem pana la Dochia, dar era deja prea mult pentru bietul copil, ca si asa gresisem mult insistand sa ajungem la Claile lui Miron. Asa ca, hai in Izvor, era deja ora 6 dupamiaza. La vale fost o placere, mai ales ca eram odihniti si mancati. Iar din Poiana Maicilor, am avut o companie selecta: un cioban cu cainele sau ce veneau din Poiana Varatec.

Ajunsi in Izvor am plecat voiosi spre Bicaz, iar Matei a tras pe dreapta fiind foarte, foarte obosit.

Asadar, dupa aceste doua zile si dupa muuuulte reprosuri din partea sotiei, m-am gandit la tactica mea uneori gresita de a forta copilul sa urce pe munte si de a-l face poate sa se sperie de anumite portiuni grele de urcat pentru el. Imi parea chiar rau si aveam o presimtire ca i-am creat o aversiune fata de munte. Dar Dumnezeu a schimbat situatia si a trimis gandul cel bun in mintea copilului, asa incat la Iasi, Matei a povestit la toata lumea pe unde s-a cocotat el. Chiar si surioarei lui Maria care avea atunci aproape un an.

Jurnalele viitoare vor certifica dragostea lui Matei pentru munte. Insa nu vor justifica in nici un caz fortarea mea. Si mi-am spus din acea clipa ca de fiecare data nu il voi forta sa urce daca el nu vrea.

Prima iesire a lui Matei pe munte nu o voi uita toata viata. Invatam sa privim muntele prin ochii copiilor nostri. Invatam sa-l descoperim prin umirea si emotia lor. Si atunci cand suntem pe creasta sau in poiana singuri, fara copii, noi, parintii, tot la pitici ne gandim si ne dorim sa fie si ei cu noi si sa simtim aceeasi incantare.

Traim prin bucuriile lor si poate asa ne-a randuit Dumnezeu sa ne bucuram, asa cum si ei poate traiesc prin visele noastre. Un echilibru delicat la care poate eu ca tata nu am ajuns in aceasta prima iesire a lui Matei pe munte.



Joi, 18 septembrie 2008 - 20:50 
Afisari: 1,665 


Postari similare:





Comentariile membrilor (14)

alpinistul280
alpinistul28..
Caraba
 
1
asa as vrea si eu sa povestesc peste cativa ani prima ieisre cu copilul meu..sincere felicitari


Marți, 15 iulie 2008 - 01:24  

felicia
felicia
Coarda
 
2
Super... asa dati mai departe dragostea de munte Carpati.org
Ture frumoase in continuare Carpati.org


Marți, 15 iulie 2008 - 09:35  

silvique_ms
silvique_ms
Caraba
 
3
Superb! Un jurnal frumos rau .... Carpati.org!!! BRAVO pentru tura, pentru RT, si pentru rabdarea de a impartasi celor mici iubirea de munte ....


Carari cu soare, parintilor, si lui Matei! Carpati.org


Marți, 15 iulie 2008 - 10:19  

claudiuiasi
claudiuiasi
Coarda
 
4
multumesc frumos si promit ca vor urma si alte jurnale cu... Matei si alti pitici
cele bune sa se adune cele rele sa se spele!


Marți, 15 iulie 2008 - 10:24  

cibotarum
cibotarum
Coarda
 
5
Deabia astept sa pot urca si eu cu piticul meu Andrei sus, sa-i pot arata frumusetile mutelui si sa reusesc sa-i "inoculez" microbul pasiunii pentru munte. Ceea ce tu se pare ca ai reusit deja. Doar ca eu mai am de asteptat ceva timp Carpati.org. Frumoase randuri.


Marți, 15 iulie 2008 - 14:12  

miparv
miparv
Rucsac
 
6
Frumos, asa se intrepatrunde viata de familie cu bucuriile oferite de natura. Pe al meu l-am dus la 3 ani si ceva - ce-i drept cu telecabina in Postavarul - si a fost entuziasmat, cand va mai creste o luam incet pe poteci.


Marți, 15 iulie 2008 - 14:12  

claudiuiasi
claudiuiasi
Coarda
 
7
Mai am un pitic acasa, o Degetica , Maria care are aproape 4 anisori dar e un pic cam lenesa. Sper sa gasesc motivatii puternice sa o fac sa urce pe munte, dar bineinteles fara fortari si cumva din proprie convingere (expeditie, drumetie, finalitate si de ce nu luat si in carca). Se pare ca motivatia cea mai puternica pentru copii este compania celorlalti copiii ; apoi un alt impuls il reprezinta concurenta celorlalti prichindei de a reusi sa urce pe munte. Dar slava Domnului sunt si trasee usoare pe munte si noi cu astea am inceput cu Maria.
Mihai iti doresc sa fie sanatos Andrei si sa-ti urmeze pasii. Toate la timpul lor Carpati.org
multumesc frumos pentru aprecieri!


Marți, 15 iulie 2008 - 15:03  

ionutz
ionutz
Caraba
 
8
Felicitari pentru tura si pentru educatia pe care le-o faci piticilor. Dar totusi, cand ai de gand sa inveti sa vaslesti? Carpati.org


Marți, 15 iulie 2008 - 15:06  

xemax
xemax

 
9
Citind jurnalul acesta mi-am dat seama ce diversitate de iubitori si de moduri de a iubi muntele exista pe portalul carpati.org.

Savurez cu aceiasi intensitate jurnale cu prichindei de toate varstele! Carpati.org

Asteptam cu interes jurnale cu voi si prichindeii vostri precum si cu altii (stiu io ca mai sunt Carpati.org )!


Marți, 15 iulie 2008 - 17:07  

claudiuiasi
claudiuiasi
Coarda
 
10
Pentru Ionutz: multumesc, sper ca odata o sa ma invete careva sa vaslesc, probabil cand o sa ma opresc din baut bere Carpati.org
Daca ma mai suportati si nu devin plictisitor sau obsedant mai am in pregatire cateva jurnale cu Matei, dar si cu sotia mea .


Marți, 15 iulie 2008 - 17:33  

mike
mike
Rucsac
 
11
Mi-ar place ca si puii mei se semene cu ai vostri cand vor aparea pe lume...si noi sa fim niste parinti buni si cumpatati Carpati.org...
Mi-a placut jurnalul si ati facut f multe pt un pusti de 5 ani


Marți, 15 iulie 2008 - 22:02  

claudiuiasi
claudiuiasi
Coarda
 
12
multam Mike si toate la timpul lor, pe asezate! Si cu ajutor de Sus!


Marți, 15 iulie 2008 - 23:15  

luna
luna
Busola
 
13
Fain jurnal, si buna idee sa duceti copii la munte (nu inconstienta asa cum cred majoritatea celor care nu sunt membrii pe acest site). Ce n-as fi dat eu cand aveam 5 - 10 - 15 ani sa am parinti care sa ma duca la munte, insa abea daca ma lasa acum Carpati.org .


Miercuri, 16 iulie 2008 - 02:26  

dragost
dragost

 
14
Aceleasi probleme le-am intalnit si eu cu gemenele noastre. La inceput le-am mai luat in brate, in carca, tin minte ca anul trecut le-am adus in spate de la 7 scari iarna prin paraul cu apa rece ca gheata. Aventuri faine. Acum au implinit 6 ani si cand ma vad ca-mi pregatesc rucsacul nu stiu cum sa ma roage mai frumos sa le iau si pe ele.
Tura faina, tineti-o tot asa!


Joi, 17 iulie 2008 - 08:00  


 




Trebuie sa te autentifici pentru a putea adauga un comentariu

 
0,0618 secunde

GetaMap.org | Maps from all over the world | ro | fr | es | de | Calculator distante
ViewWeather.com - A new way to view the weather | nl.ViewWeather.com | sv.ViewWeather.com
Regulament carpati.org
© copyright (2004 - 2020) www.carpati.org