Prima data singur (Muntii Piatra Mare)

De foarte mult timp imi doream sa experimentez mersul pe munte singur.Consider ca nu-i cea mai sanatoasa varianta,sigura nici pe departe,nici recomandata -dar senzatia,privind in spate,trebuie incercata.Unic ,sa folosesc un singur cuvant -nu ma prea pricep la cuvinte...

Am avut pentru o saptamana cea mai mare ordine in ganduri ,fiecare cu sertarul propriu dupa experienta asta.

1Decembrie, prin Brasov cu ceva treaba,vizita ,rude,am incercat sa ispitesc diversi amici si cunostinte si nimeni nu a fost dispus sa incerce o iesire scurta pana la Cabana Piatra Mare pe diverse motive- prognoza anunta -ploaie si ninsoare,echipament lipsa,in sfarsit.

Dimineata la 8:00 pe o ploaie mocaneasca priveam zgribulit din masina cum ploua hotarat la plecarea de la Dambul Morii.Nasol.Niste confrati cu numar de bucuresti privesc cu nesat printr-un nor de fum de tigara ce se revarsa din spatele geamului de la masina usor intredeschis cum genialul de mine se echipeaza in ploaie murmurand printre dinti incurajari si trimiteri la originile proprii.Rabdare si tutun cum s-ar spune....

Plec ingetat si zgribulit cu o singura idee fixa in cap-sa ajung la Cabana Piatra Mare.Sunasem cabanierul cu o zi inainte,intrebasem de acces dupa zapada proaspata prin Canionul 7 scari,pe la Prapastia Ursului sau pe Drumul Familiar...diverse asa cum ar trebui.

Am parcurs traseul de cateva ori, stu pe dinafara prima parte prin canion sau pe la Prapastie...

in Sfarsit, iii dau cu praf de mers pe drumul forestier, ma opresc pentru o puza de jos textila la punctul de finish al forestierului si tirolienei si inceputul potecii spre 7 scari, pe terasa ferita pe ploaie a barului/locului acela amenajat pentru tiroliana....

Vejnica problema- scoate rucsac, scoate geaca,scoate polar ,pune geaca,pune rucsac-friggg- bea apa,friggg- pleaca repede...

In 5 minute muratura de mine primeste primul bonus-ploaia se transforma in lapovita si dupa inca 5 minute cu inca cativa zeci de metri altitudine in ninsoare....temperatura cu - ii da fiori gecii mele waterproof din Decathlon care se face scoarta pe alocuri :)).

De cand o amenint ca scap de ea- intre timp si dupa aventura sta am si reusit- de cate ori nu este soare....

iarasi praf de mers,senzatia de singur mai dispare cand troznesc copacii in jur, cand vad o pereche de urme de ieri pe jos sper sa fie cineva la cabana de la tiroliana cu taxa pentru canion, macar sa am cu cine schimba o vorba...

Sanzatia de singur combinata cu vant,frig, ceva ninsoare usoara si trosnetul copacilor este din ce in ce mai mai mare ajutor simturilor mele.parca vezi -simti-traiesti altfel totul.mai vreau....

Mai condimentez traseul cunoscut cu ceva copaci proaspat cazuti ce necesita un ocol sau ceva atentie...

La celebra cabana pt taxa la canion -nimeni-.maibeau ceva apa,suparat pe mine ca am lasat acasa termosul pe motiv de greutate dat in incapatanarea mea am luat primusul.....cine pierde 10 minute sa-si fiarba ceai cand abia m-am incalzit?Am spus ca detest partea aia cu jos textila sus textila?parca da...

Incat incet pun dreptul in fata stangului si in aproximativ o ora sunt deja la Prapastia Ursului - incredibil ce bine merge pasul cand esti singur....si praca nici de ceai nu mai am pofta.o ciocolata mica si ceva apa calda extrasa din rucsac ma bine dispun si mai mult.

ma chinui un pic sa umplu sticla mica de la izvorul de aici si o iau la pas cu gandurile si ideile intinse pe masa in minte la curatenie.Aud un fosnet/trosnit/vajait si imi arunc ochii in sus - in fata, la aproximativ 15 m pica din/de pe perete un pietroi cit pumnul urmat de alti 2-3 loviti in cadere....periculos singur,imi felicit eul pentru initiativa, magindesc ce as face daca as fi lovit si dupa ce inghit niste apa ii dau mai departe.

Trec rapid de bucata cu potentiale pietre cazatoare si pana la intersectia cu bucata din canion si mai apoi cu Drumul Familiar bat recordul de viteza cu o pauza mica de admirat fi felicitari eului injurat mai devreme.

Ajuns la intersectie ma comport ca indianul cautand ceva urme proaspete in zapada ....nimic, pustiu.poteca batuta bine de magarusi probabil,calcata bine cu cateva zile inainte dar acum doar zapada inghetata...tot singur.

Incet incet zapada prinde putere si consistenta.geaca mea se transforma in hardshell de la frig , imi dau seama ca am uitat manusile de softshell in portbagaj la echipare-macar de ar fi asa, acum am doar manusile de bicicleta fara degete pentr bete si frigul ma musca de degete la fiecare pauza de apa sau de admirat.cam nasol ,sper sa fie ok cand ies din padure...

Nu-i prea roz, acolo-i si mai frig , normal...Noroc ca bluza de corp si bluza termica de deasupra fac treaba nesperat de bine ca altfel... 

Ceasul agatat de rucsac arata -8C nu-i chiar asa de frig,sa oprit si ninsoarea si am parte de un spectacol superb de nori/soare/vant.Mai vreau sa stau un pic.....savurez momentul ,atat cit ma lasa degetele in pericol de inghet ,relaxand ritmul de mers....spectacolul merita fiecare minut cu degetele in frig.

Incet incet ma las convins sa inaintez.am trimis SMS urile de rigoare ca-s ok si aproape de cabana, am tras niste poze cu telefonul care a cam congelat si are bateria in pericol, ceaiul cald si cabana ma imbie iremediabil la pasi.

inainte de cabana, o bresa in nori,soare ,se vede Brasovul superb dar bate un vant ce a congelat zapada din poteca si care ma  impinge  sa scot betele de pe maini si sa le folosesc pe post de piolet pentru ultimii 200 de m,spre disperarea degetelor ce nu prea vor in zapada.Nasol cu pregatirea rapida si cu uitucii....

Scot telefonul ,mai trag 2-3 poze de genul turist de duminica si intru in cabana la ora 11;30.Caldura,cam 10 persoane care erau aici de 1-2 zile,ceai,ceva de mancat, cam o ora de raxare si ii dau bataie pe drumul de intoarcere intr-o viteza ce nu ma caracterizeaza si pe care nu o recunosc.

Fiind 1 Decembrie , coborarea nu a mai fost asa singuratica si deloc linistita. M-am intersectat cu diverse grupuri de familisti, cei de dimineata -rabdare si tutun, alte 2-3 cupluri .

Parca nici asa frig nu mai era,temperatura crescand vizibil,coborarea neavand nimic notabil cu exceptia unui carcel in exercitul functiunii tratat in padure cu o sticla de apa,ceva alune si nuci si 30 de minute de discutii cu toti cei ce urcau spre cabana....

Notabil ca mi-a placut singur,cu toata doza de necunoscut si nesiguranta pe care o da faptul asta.Sper ca nu sunt foarte plicticos,oricum traseul este destul de usor spre foarte si superaccesilbil.Un punct in plus ii dau cabanei Piatra Mare,care arata foarte bine si unde merita sa ramai o noapte,dar asta probabil este ceva ce se stie deja.

Luni, 25 ianuarie 2016 - 12:31 
Afisari: 2,678 


rzv