Skin Classic Skin White Skin Black & Whilte Skin Default Adauga la Favorite (In contul carpati.org)
Cautare:

Doneaza

Calendar

Octombrie 2021
LMMJVSD
123
45678910
11121314151617
18192021222324
25262728293031

Noiembrie 2021
LMMJVSD
1234567
891011121314
15161718192021
22232425262728
2930

Online

Vremea
Varful Lespezi
Muntii Fagarasului

Voluntar in Carpati

Homepage

Lista de discutii

Prima data pe Everestul romanesc (Muntii Fagarasului)

RT : Munții Făgăraș – prima ascensiune pe Moldoveanu

 

În perioada 18-23 iulie 2011 am participat la o tură pe creasta Făgărașului, începută și sfârșită alături de un grup de prieteni din asociația "Hai Pe Munte!". În această tură am realizat solitar ascensiunea pe vârful Moldoveanu, pe care l-am atins în ziua de 21 iulie 2011 pentru prima dată în viață.

În cele ce urmează voi încerca să scriu un raport de tură pentru a povesti peripețiile prin care am trecut pentru a ajunge pe "Acoperișul României", fără a ascunde greșelile făcute, cu nădejdea că ele vor avea un rol educativ pentru aceia dintre cititorii acestui blog care sunt ca și mine începători într-ale drumețiilor montane, pentru a nu le repeta și ei.

Mai întâi însă, câteva cuvinte despre pregătirea mea pentru munte și starea sufletească dinaintea acestei ture.

Eu am o condiție fizică de neinvidiat și duc o viață sedentară, petrecând multe ore în fata calculatorului prin natura serviciului avut. Datorită lipsei de condiție fizică obosesc ușor când e vorba de urcat pe munte și ca atare până în 2010 am mers destul de rar pe munte, doar vara și doar pe trasee ce nu implicau o diferență mare de nivel. Exceptând o tură în Retezat în vara lui 2008 cu campare 4 nopți la lacul Bucura, în rest am urcat doar "motorizat" în ceilalți munți înalți prin care ajunsesem înainte de 2010, fie cu telefericul (precum în cazul Bucegilor sau al Postăvarului), fie cu mașina (pe Transfăgărașan până sus la Bâlea Lac, în cazul Făgărașului). Abia în anul 2010 am mers pe munte pentru prima dată în alte sezoane decât vara - primele ture de toamnă au fost în Bucegi în septembrie, după ce trecuse prima ninsoare din acea toamnă, și în Ceahlău în noiembrie, iar prima tură de iarnă pentru mine a fost tura de socializare mini-Crăciun ediția 2010, organizată pe carpati.org în munții de lângă Băile Tușnad.

Visul de a ajunge într-o zi pe "Acoperișul României" mi-a încolțit în minte în vara lui 2008 când am petrecut două nopți la cort sus la Bâlea Lac, chiar înaintea turei din Retezat. În acele zile am hoinărit pe crestele din jurul căldării Bâlei și am avut o tentativă eșuată de a ajunge într-o singură zi dus-întors până pe vârful Negoiu. În vara anului următor iarăși am petrecut două nopți la Bâlea Lac și am hoinărit pe crestele din jurul căldării Bâlei, dar fără să ajung prea departe. De atunci mi-a fost clar că trebuie să lucrez la condiția fizică și că nu voi putea ajunge de la Bâlea Lac la Negoiu sau, cu atât mai mult, la Moldoveanu și cu retur în aceeași zi, fără să înnoptez sus pe creastă în vreun refugiu sau cabană.

Astfel motivat, în cursul anului 2011 am mers pe munte cât de des mi-a fost posibil, în ture solitare sau de grup, mai ușoare sau mai dificile, indiferent de anotimp, pentru a căpăta cât mai multă experiență montană.

Revenind acum cu povestirea la tura din Făgăraș, această tură a fost propusă de Andrei pe lista de discuții a grupului "Hai Pe Munte!" încă de la începutul lunii mai, și avea drept obiectiv parcurgerea crestei Făgărașului în întregime de la est la vest, în săptămâna 18-23 iulie 2011 (deși nu era cea mai indicată perioadă pentru creasta Făgărașului, aceasta era singura posibilitate de concediu pentru Andrei, organizatorul turei). Luna septembrie este cea mai recomandată lună din an pentru drumeții pe creasta Făgărașului, deoarece s-a constatat statistic că atunci sunt șansele cele mai mari de a avea vreme stabilă pe durate mai mari de timp, de 1-2 săptămâni (după observațiile din ultimii ani însă, se pare că octombrie ia locul lunii septembrie din acest punct de vedere).

Deschid o paranteză acum și voi enunța un prim sfat de bun simț pentru cei ce vor citi aceste rânduri și sunt începători într-ale drumeției pe munte: înainte de a pleca pe munte studiați prognoza meteo pentru zona respectivă și intervalul de zile pe care intenționați să-l petreceți pe munte și pregătiți-vă în mod corespunzător vremii anunțate, sau chiar renunțați la tură sau amânați-o dacă se anunță vreme rea pentru care nu sunteți pregătiți cu echipament adecvat. Și cum aceste prognoze meteo nu sunt infailibile, mai ales pentru perioade de mai multe zile, este indicat să vă pregătiți și pentru vreme rea, chiar dacă prognoza vă spune că veți avea doar vreme bună. Iar dacă puteți, țineți cont în planificarea turelor pe munte și de eventualele informații statistice, legate de perioadele mari cu vreme stabilă, disponibile pentru muntele vizat. În cazul turei noastre, când am plecat la drum prognoza era de vreme însorită pentru primele 2 zile, iar apoi urmau și zile cu ploaie. Și, într-adevăr, după cum veți vedea mai jos, prognoza s-a adeverit, căci am avut parte de furtuni și grindină la mijlocul săptămânii, ceea ce a contribuit la neparcurgerea în întregime a traseului planificat înainte de plecare. Am închis paranteza.

Următoarele două luni până la desfășurarea turei s-au scurs încet-încet, cu discuții legate de pregătirea turei la întâlnirile săptămânale de miercuri seara ale grupului "Hai Pe Munte!" și cu o documentare amănunțită asupra traseului realizată de către Andrei, ce a împărțit pe zile traseul de urmat pe creastă și a prevăzut, pentru fiecare zi, câte un loc de campare pe lângă un refugiu sau o cabană, surse de apă disponibile și trasee de retragere din creastă în caz de urgență. De asemenea, s-au făcut liste cu tipurile și cantitățile de echipament, haine și hrană necesare de luat în tură.

Mai fac o paranteză acum și voi enunța un alt sfat de bun simț pentru cititorii ce sunt începători într-ale drumeției pe munte: astfel de planificări minuțioase înaintea plecării într-o tură mai lungă și mai dificilă își au rostul lor bine stabilit, contribuind la succesul sau la eșecul expediției, însă de multe ori nu poți prevedea toate detaliile și abia la fața locului, i.e. în timpul desfășurării turei, descoperi, de exemplu, ce ai uitat să iei și ti-ar fi prins bine, sau ce ai luat în plus, fără să ajungi să-l mai și folosești. Ce vreau să spun este că abia după ce treci prima oară printr-o asemenea tură vei fi mai bine pregătit ca să le abordezi pe următoarele cu grad de dificultate similar și, mai mult, că experiența se acumulează mergând frecvent în ture pe munte. Așadar, dragă cititorule, nu mai ezita și ridică-te de la calculator ca să pășești în natură cât mai des cu putință! Am închis paranteza.

Către sfârșitul perioadei de pregătiri s-a ajuns, după multiple dezbateri, și la forma finală a traseului de urmat și s-a definitivat lista participanților doritori să meargă în această tură. Astfel, s-a micșorat traseul propus inițial, pentru a mări șansele de a duce la bun sfârșit această tură, planificându-se să urcăm în creastă pe Valea Sâmbetei și apoi să parcurgem creasta spre apus până la capătul ei vestic, reprezentat de localitatea Turnu Roșu. Deci s-a renunțat la a mai parcurge porțiunea de creastă cea mai estică, din Plaiul Foii până în șaua Fereastra Mare a Sâmbetei, considerându-se că această porțiune este mai puțin spectaculoasă, pentru a ne putea încadra în numărul de zile avut la dispoziție.

Lista finală a participanților la tură a fost: organizatorul Andrei cu soția sa, Mihaela, Claudiu cu șeful său, Lică, și Ducu cu Dragoș, din Bacău (enumerarea de până aici reflectă gruparea pe cele 3 corturi de 2 persoane cărate în tură), și eu (cu un cort de 1 persoană), deci în total 7 participanți, cărora ne sfârâiau călcâiele de nerăbdare să pornim la drum.

Astfel, pregătirile intense pentru buna desfășurare a turei și documentarea serioasă asupra traseului (mulțumim Andrei !) îmi insuflaseră încrederea necesară să mă alătur grupului pentru această aventură prin Carpați, știind că, deși nu eram la același nivel de pregătire fizică cu ceilalți, totuși fiecare etapă era prevăzută și cu o variantă de retragere din creastă în caz de nevoie.

 

Ziua de luni, 18 iulie

Și a sosit și ziua plecării la drum. Am pornit din Iași pe la ora 1 noaptea, împreună cu Claudiu și Lică, ajungând luni dimineața, la ora 8, la complexul Sâmbăta de Sus, unde ne aștepta restul echipei, sosită acolo cu o zi mai devreme. Pe la ora 10 am pornit pe traseu, urcând prin pădure într-o frumoasă zi însorită, până la cabana Valea Sâmbetei (alt. 1401 m), unde am făcut o pauză de masă și odihnă.

/Moldoveanu2011/p185130.jpg

Apoi am continuat tot pe traseul TR, poteca urmând un urcuș abrupt pe panta din stânga văii, continuat de o porțiune de grohotiș prin căldarea glaciară și de panta finală spre șaua Fereastra Mare a Sâmbetei. Șa în care am ajuns după o scurtă ploaie de vară, la timp pentru a surprinde un minunat curcubeu dublu peste vârful Dara.

/Moldoveanu2011/p185276.jpg

Restul echipei ajunsese cu vreo oră înaintea mea și se instalase deja. A urmat o noapte petrecută la cort, în care somnul mi-a fost tulburat de poveștile citite anterior pe carpati.org despre ciobani ce vin noaptea și-ti fură bocancii sau alte lucruri de prin rucsac sau cort.

 

Ziua de marți, 19 iulie

A doua zi, marți, ne-am trezit cu un soare splendid ce ne-a înseninat și această zi și, pe la 9 fără 10, am pornit pe traseul de creastă BR spre vest. Întâi am urcat pe vârful Slănina, apoi am coborât în șaua Fereastra Mică a Sâmbetei, unde există un refugiu destul de nou, iar apă se găsește la cca. 5 minute sub refugiu în valea dinspre sud, după cum aveam să aflu de la un drumeț întâlnit mai târziu pe creastă. Traseul a continuat cu urcușul pe vârful Gălășescu Mic și coborârea în șaua Fereastra Răcorele, unde l-am întâlnit pe ciobanul Ion Mucenic, cu care au stat puțin la taifas Claudiu, Ducu și Andrei, aflând astfel că este prezent în poze pe Internet.

/Moldoveanu2011/p185384.jpg

A urmat apoi un alt urcuș obositor, și mai lung, spre vârful Gălășescu Mare, iar condiția mea fizică mai slabă decât a celorlalți, precum și epuizarea datorată lipsei de somn suficient și greutății rucsacului prea încărcat, au început să-și spună cuvântul, astfel încât am rămas în urma celorlalți.

Deschid iarăși o paranteză pentru alte două sfaturi de bun simț, utile celor ce vor citi aceste rânduri și sunt începători într-ale drumeției montane: i) nu plecați obosiți pe munte (i.e. nu pierdeți somnul din noaptea dinaintea turei, pe drumul spre munte) și ii) nu încărcați rucsacul cu mai mult decât puteți duce confortabil pe distanțe lungi, mai ales dacă e vorba de o tură lungă, de mai multe zile (chiar dacă tendința este de a lua mâncare cât să fie destulă pentru toată tura). Și, legat de punctul ii), vă recomand să investiți într-un rucsac de calitate, care să se "așeze" comod pe spate și să stea "lipit" în timpul mersului. Am închis paranteza.

În urma celorlalți, am coborât apoi în șaua ce desparte vârful Gălășescu Mare de următorul spre vest, vârful Gălbenele, și am admirat lacul aflat în căldarea de la sud de șa, numit Lacul Estic Valea Rea, și a cărui formă mi-a reamintit de nava 'Șoimul Mileniului' din filmul "Războiul Stelelor".

/Moldoveanu2011/p185456.jpg

Din acea șa am urcat apoi pe o "curbă de nivel în urcare" până sub vârful Gălbenele și am trecut înspre următoarea vale, iar din aceasta am continuat cu un alt urcus pe o "curbă de nivel în urcare" până sub vârful Hârtopul Ursului.

/Moldoveanu2011/p185597.jpg

A urmat apoi coborârea în șaua Portița Viștei, unde m-am oprit epuizat lângă refugiul din șa, privind descurajat urcușul abrupt spre vârful Viștea Mare, la ora la care restul echipei treceau custura și ajungeau pe vârful Moldoveanu. Regretând faptul că nu am fost lângă ei în momentul în care au arborat steagul HaiPeMunte sus pe Moldoveanu, mi-a devenit limpede că nu voi putea încheia cu succes etapa zilei - suișul pe Moldoveanu și apoi restul traseului pe creastă până la locul de înnoptare, Lacul Podu Giurgiului, - și prin extensie nici obiectivul principal - toată creasta Făgărașului până la vest.

Așadar, după 30 de minute de încercări, am reușit să iau legatura telefonic cu Andrei și restul echipei, și am convenit ca eu să rămân la refugiu peste noapte, iar a doua zi să încerc să urc pe Moldoveanu și apoi să mă retrag din creastă pe traseul marcat de pe valea Viștei Mari. După indicațiile date de Andrei, am reușit să găsesc un izvor cu debit foarte mic la vreo 10-15 minute de coborât în valea de la sud de refugiu, astfel că am rezolvat și problema apei pe ziua respectivă. Seara a venit relativ repede, în timp ce admiram trapezul Viștea-Moldoveanu și-mi făceam planuri de cucerire pentru a doua zi.

/Moldoveanu2011/p185945.jpg

Dacă înaintea turei eram bucuros ca voi ajunge pe ambele vârfuri cele mai înalte din țară - Moldoveanu și Negoiu, în urma situației concrete din teren mi-am "micșorat" obiectivele, mulțumindu-mă să ajung deocamdată doar pe vârful Moldoveanu, iar Negoiu lăsându-l pentru altă dată, conform următoarei zicale înțelepte, descoperită pe carpati.org: "Muntele nu pleacă nicăieri!" (și prin urmare te așteaptă să te întorci atunci când vei fi mai pregătit).

 

Ziua de miercuri, 20 iulie

Următoarea zi, miercuri, a debutat de dimineață cu nori persistenți în jurul vârfului Moldoveanu și cu un vânt puternic ce a bătut toată ziua, dându-le de furcă lui Andrei și restului echipei în zona Bâlei, dupa cum am aflat mai târziu.

/Moldoveanu2011/p185994.jpg

Datorită vremii neprielnice nu m-am grăbit cu plecarea, iar când pe la refugiu a trecut un ghid montan ce însoțea 3 turiști germani și a auzit povestea mea, m-a sfătuit să rămân pe loc și să mai dorm o noapte la refugiu, ca să aștept vreme mai bună, după care să mă întorc înapoi în Fereastra Mare a Sâmbetei și să cobor pe unde am urcat în creastă, căci coborârea pe valea Viștei Mari e mult mai prăpăstioasă la ieșirea din creastă.

Am urmat doar prima parte a sfatului său și am decis să mai stau pe loc o zi în așteptarea vremii bune, ca să pot urca pe Moldoveanu și să prind vreme însorită pe vârf.

/Moldoveanu2011/p186109.jpg

Mâncare aveam destulă, ba chiar am și împărțit-o, ca să mai ușurez rucsacul, cu un grup de 5 tineri constănțeni care făceau creasta de la vest la est și care au ajuns pe la amiază la refugiu și au rămas pentru a înnopta (iar a doua zi la despărțire le-am dat ce conserve mai aveam, oprindu-mi doar câtă mâncare am considerat că-mi mai trebuie până cobor din creastă).

Iar pentru apă am plecat în explorare în cursul dimineții și am găsit un alt izvor, cu debit mult mai mare decat cel găsit marți după-amiază, coborând pe poteca marcată spre Valea Rea, până aproape de lacul tringhiular de la poalele vârfului Moldoveanu, ce era intitulat pe hartă Lacul Vestic Valea Rea.

Datorită problemelor cu semnalul de telefonie mobilă, aproape inexistent în creastă, am reușit doar să-i trimit un SMS lui Andrei în care-i anunțam pe ceilalți că mai rămân o noapte pe loc. Ziua a trecut în rafale continue de vânt și nori ce au învăluit în valuri șaua și munții din jur, după cum se poate vedea și din pozele din albumul amintit la începutul acestui RT.

În timpul nopții s-a dezlănțuit o furtună cu tunete și fulgere care m-au trezit de multe ori, neavând parte de un somn odihnitor în refugiul ce a fost supra-aglomerat în această noapte (am fost 9 oameni pe cele 8 locuri la priciuri ale refugiului). După cum aveam să aflu mai târziu, când mi-au povestit, furtuna le-a dat mult de furcă și celorlalți din echipă, ce înnoptau acum la Lacul Călțun.

 

Ziua de joi, 21 iulie

A venit și ziua de joi, cu un răsărit magnific, ce se reflecta pe trapezul Viștea-Moldoveanu, și cu capre negre ce pășteau nestingherite chiar lângă poteca marcată ce suie pe Viștea Mare (alt. 2527 m).

/Moldoveanu2011/p186131.jpg

/Moldoveanu2011/p186126.jpg

M-am pregătit de drum și am plecat pe la 8 și ceva. Fiind odihnit acum, urcușul propriu-zis pe Viștea Mare mi-a luat doar o oră și 10 minute. Ajuns pe al treilea vârf ca înălțime din România, după cum aveam să aflu mai târziu de la Andrei, am admirat panorama munților înconjurători și plapuma de ceață și/sau nori ce învelea toate văile de la nord de creastă, plapumă ce avea să rămână așternută pe toată durata zilei.

/Moldoveanu2011/p186236.jpg

Mi-am lăsat rucsacul pe Viștea Mare și am traversat custura ce îl desparte de vârful Moldoveanu (alt. 2544 m), pe care am pus piciorul în jurul orei 10 și 20 de minute, pentru prima dată în viață.

/Moldoveanu2011/p186558.jpg

Bucuros de această victorie personală, am rămas pe vârf aproape două ore și am savurat în liniște peisajul - vârfurile și văile din jur, ce erau scăldate uneori în lumina soarelui sau umbrite alteori de norii deși ce treceau pe cer - , nemaisăturându-mă de priveliște și promițându-mi să revin și altă dată pe "Acoperișul României".

/Moldoveanu2011/p186604.jpg

/Moldoveanu2011/p186622.jpg

/Moldoveanu2011/p186597.jpg

/Moldoveanu2011/p186741.jpg

/Moldoveanu2011/p186773.jpg

/Moldoveanu2011/p186831.jpg

Apoi am traversat custura înapoi spre Viștea Mare, de unde mi-am recuperat rucsacul și am început să cobor spre vest, pe traseul marcat de creastă, cu gândul să ajung în șaua Podragu și apoi să cobor din creastă pe valea Podragu.

La vreo 5 minute de când am început coborârea de pe Viștea Mare, s-a pornit o grindină serioasă și muntele a intrat în nori, astfel că vizibilitatea s-a redus la cca. 15-20 metri. Am parcurs în aceste condiții tot coborâșul de pe Vistea Mare și următoarea parte din traseu - șaua Orzăneaua și pe sub vârful Ucișoara - , bătut de grindină și fără vizibilitate la distanță. Iar când am ajuns în porțiunea de traseu de sub vârful Ucea Mare, grindina s-a încheiat și a ieșit soarele preț de câteva minute, moment de care am profitat pentru a mă schimba de hainele ude.

/Moldoveanu2011/p186957.jpg

În restul după-amiezii soarele s-a fugărit cu norii pe cer, iar eu am continuat pe traseul de creastă pe sub vârful Corabia, coborând apoi în șaua Ucea Mare, unde am zărit o capră neagră pe Valea Ucea Mare ce coboară spre nord.

/Moldoveanu2011/p187041.jpg

/Moldoveanu2011/p187007.jpg

Apoi am urcat pe sub vârfurile Podul Giurgiului și Tărâța, ajungând în șaua Podragu aproape de ora 7 seara.

/Moldoveanu2011/p187120.jpg

/Moldoveanu2011/p187144.jpg

Fiind obosit, aici am luat decizia să nu cobor la cabana Podragu, căci mi s-a părut a fi o coborâre dificilă (valea Podragu intrase în nori până am ajuns în locul pe unde coboară din șa poteca marcată spre Podragu, astfel că am apucat să văd doar primii metri ai potecii, ce coboară destul de abrupt) și cam lungă, luându-mă după timpii de pe tăblița indicatoare, ci am continuat pe poteca BR până la Lacul Podu Giurgiului, preț de vreo 20 de minute (un sfat primit de la Marius, căruia îi mulțumesc pe această cale !), căci aflasem de la cei 5 constănțeni că tocmai se terminase de construit aici un refugiu nou, asemănător cu cel din șaua Fereastra Mică a Sâmbetei.

/Moldoveanu2011/p187197.jpg

Din păcate pe parcursul acestei zile nu am reușit să comunic telefonic cu restul echipei, nici măcar prin SMS, datorită lipsei semnalului. După cum aveam să aflu mai târziu, când mi-au povestit, în cursul acestei zile ceilalți au urcat de la Lacul Călțun până pe vârful Negoiu, iar după reușita atingerii acestui obiectiv au renunțat la a mai parcurge restul crestei și au coborât la cabana Negoiu, unde au înnoptat. Iar a doua zi, vineri, au coborât la câmpie și s-au întors în Sâmbăta de Sus, unde rămăseseră mașinile.

Pentru mine a urmat o nouă noapte cu somn neîndestulător, pe care am petrecut-o solitar în noul refugiu de la Lacul Podu Giurgiului, fiind deranjat mai întâi de lătratul câinilor ce urcaseră de la o stână din vale, și apoi de urletul vântului și zgomotul ploii, ce picura prin acoperișul neetanșeizat al refugiului, în timpul furtunii ce s-a dezlănțuit pe parcursul nopții. Iar ultima parte a nopții am petrecut-o luptând din greu cu frigul.

 

Ziua de vineri, 22 iulie

Vineri, dimineața a debutat cu o vreme încețoșată și cu rafale de vânt ce te aruncau din potecă, mai ales în șaua Podragu. Am plecat de la refugiu și am coborât la cabana Podragu, unde am făcut o pauză de vreun sfert de oră și m-am încălzit cu un ceai fierbinte.

/Moldoveanu2011/p187236.jpg

/Moldoveanu2011/p187257.jpg

Apoi am pornit mai departe la vale pe poteca marcată TR și m-am oprit la cabana Turnuri, unde am ajuns pe la prânz.

/Moldoveanu2011/p187271.jpg

/Moldoveanu2011/p187351.jpg

Fiind deja obosit și pentru că urma o coborâre de vreo 6 ore până în Victoria, am decis să înnoptez la cabană și să reiau coborârea a doua zi.

Cabanierul de la Turnuri este un om foarte de treabă, vă recomand cu căldură un sejur la cabana Turnuri dacă aveți prilejul. Printre alte lucruri, am aflat de la el efectele schimbărilor climaterice asupra zonei Făgărașului - și anume, dacă în trecut luna septembrie era luna recomandată pentru șansa de a prinde o "fereastră" de 1-2 săptămâni de vreme bună pe munte, în ultimii ani locul ei a fost luat de octombrie.

/Moldoveanu2011/p187581.jpg

/Moldoveanu2011/p187584.jpg

Nici în cursul acestei zile nu reușisem să-l prind la telefon pe Andrei, pe toată valea Podragu nefiind semnal Vodafone (eu aveam cu mine un mobil cu cartelă Vodafone), și doar semnal Orange se putea prinde într-o anumită poziție în fața cabanei, dar era foarte slab și se pierdea ușor. Deja îmi făcusem planuri ca, dacă nu reușesc să-i contactez pe ceilalți la telefon sau în caz că au plecat deja spre casă, a doua zi să încerc să ajung din Victoria la Brașov cu mijloace de transport locale, eventual cu autostopul, iar de la Brașov să iau acceleratul de noapte spre Iași.

Însă, folosind telefonul cabanierului, am reușit să iau legatura mai întâi cu Claudiu - ce plecase deja în această zi spre Iași împreună cu Lică și Dragoș - , și mai apoi și cu Andrei - care rămăsese, împreună cu Mihaela și Ducu, să înnopteze la complexul Sâmbăta de Sus - și am stabilit cu el un punct de întâlnire pentru a doua zi, unde trebuia să ajung până în ora 12, căci la ora 14 trebuia să fie în Râșnov.

 

Ziua de sâmbătă, 23 iulie

Ca urmare, sâmbătă m-am trezit devreme, mi-am luat la revedere de la cabanier, și la ora 6 am pornit pe poteca TR la vale spre câmpie. După un drum lung prin pădure, în care poteca a șerpuit când pe un versant, când pe altul, cu multe traversări ale apei Podragu și ale afluenților acesteia, am ajuns după 4 ore la capătul potecii, ce se continuă apoi cu un drum forestier până în orașul Victoria. După încă vreo oră de mers pe acel forestier, m-am întâlnit cu Ducu mai întâi, venit în întâmpinarea mea, iar apoi și cu Andrei și Mihaela, aproape de intersecția spre fosta cabană Arpașu, adică până unde reușiseră să intre cu masina pe acel drum forestier. Bucuroși de revedere, am pornit spre Iași, cu un scurt popas la Râșnov, și am ajuns acasă seara.

 

Astfel s-a încheiat tura de (aproape) o săptămână în Făgăraș, în care ne-am bucurat de munte și am avut parte și de vreme bună, și de vreme rea, de peisaje superbe și de uneli greșeli și am învățat, sper, din ele. Personal, mi-am îndeplinit un vis - acela de a ajunge pe vârful Moldoveanu, iar cât privește celălalt obiectiv, atingerea vârfului Negoiu, l-am amânat doar, pentru viitor.

Închei aici acest RT mulțumind și pe această cale lui Andrei și restului echipei pentru că m-au acceptat să-i însoțesc pe tărâmurile de vis ale Făgărașului!

 

 

P.S.

Din cauza redimensionarii la 200 KB, calitatea imaginilor a scazut mult. Dacă doriți să lecturați acest raport de tură cu imaginile la calitatea originală, puteți intra pe blogul meu personal și să-l citiți aici: http://hoinarprincarpati.wordpress.com/2012/01/01/prima-data-pe-everestul-romanesc/ . Tot acolo veți găsi, la începutul RT-ului, și adresa unui album cu mult mai multe fotografii din această tură.



Sâmbătă, 14 ianuarie 2012 - 19:00 
Afisari: 3,326 


Postari similare:





Comentariile membrilor (25)

leovit
leovit
Busola
 
1
Eee ...spune tu Cristii este ceva mai magnific ca Fagarasul , asa m-am imbolnavit si eu prima data! Carpati.org


Sâmbătă, 14 ianuarie 2012 - 19:43  

vtcris
vtcris

 
2
Da, așa este, e superb Făgărașul, iar când ești acolo sus, privind la crestele sale, nu te mai saturi de privit!

P.S. Ca orice boală incurabilă, trebuie tratată periodic, că altfel se cronicizează... Carpati.org
După tura din iulie, am mai luat și în septembrie o pastilă - o tură de 3 zile, dar despre aceasta voi povesti cu altă ocazie.


Sâmbătă, 14 ianuarie 2012 - 20:05  

wlfy
wlfy

 
3
Frumoase poze si intamplari, imi aduc si mie aminte de multe Carpati.org


Sâmbătă, 14 ianuarie 2012 - 21:31  

vtcris
vtcris

 
4
Mulțumesc, mă bucur că v-au plăcut!


Duminică, 15 ianuarie 2012 - 16:34  

baumwolle
baumwolle
(admin)

 
5
Mi-a plăcut cum ai scris, sincer și din suflet. Pozele sunt de calitate și completează frumos textul.

Nu prea am înțeles un lucru și nu vreau să dau cu gura până nu mă luminez: tu te-ai separat de restul grupului? Trecând peste faptul că o excursie bine planificată include membri cu o stare fizică apropiată, te-au lăsat singur, pur și simplu?


Duminică, 15 ianuarie 2012 - 17:42  

vtcris
vtcris

 
6
Mulțumesc pentru aprecieri.
Cât despre separarea de restul grupului: nu m-au abandonat ei acolo, ci eu am ajuns la decizia de a ma separa de ei, pe când stăteam lângă refugiul Viștea marți la amiaza și-i priveam sus pe Moldoveanu, încercând să-i prind la telefon. Știu că nu-i recomandabil să mergi/rămâi singur pe munte, dar nu eram într-o situație critică (nu eram rănit, aveam destule resurse de trai la mine - mâncare, cort, etc. - și mă simțeam capabil să cobor și singur din creastă) și în contextul de atunci aceasta mi s-a părut cea mai bună alegere - motivele nu le mai repet, căci se găsesc în jurnal; în esență, mi-am dat seama că nu pot ține pasul cu ei, și că i-aș fi încurcat, așa că mi-am micșorat obiectivele, mulțumindu-mă să ajung doar pe Moldoveanu, în ritmul meu, fără a mai face și restul crestei alături de ei.


Duminică, 15 ianuarie 2012 - 18:19  

baumwolle
baumwolle
(admin)

 
7
Nu criticam mersul solitar pe munte - si eu am inceput sa-l practic. Da, stiu, nu e recomandat, se poate intampla orice, bla bla, trecem peste asta. Spun doar ca sa te rupi asa de un grup pe al cărui lider l-ai laudat mult nu mi se pare normal - as putea spune chiar ca aceasta decizie a ta este consecința unei organizări precare - asa cum am mentionat in comentariul precedent, o excursie bine planificată ia in calcul posibilitățile fizice ale participanților. Cineva a greșit, fie tu nu ai fost sincer cu tine în privința aptitudinilor fizice, fie Andrei a fost un pic prea entuziasmat de plecare.

În fine, e bine că totul s-a sfârșit cu bine și că ți-ai îndeplinit visul - ne-ai văzut pe toți de sus, la propriu. Carpati.org


Duminică, 15 ianuarie 2012 - 18:36  

vtcris
vtcris

 
8
A fost câte un pic din amândouă... Oricum, n-a fost singura greșeală, au mai fost și altele, și le-am povestit în jurnal tocmai ca să învețe din ele și alții, aflați ca și mine la începuturile mersului pe munte.


Duminică, 15 ianuarie 2012 - 18:52  

akidd
akidd
Caraba
 
9
Felicitari pentru reusita si pentru jurnal care este unul foarte reusit cu multe sfaturi constructive,detalii despre traseu si fotografii foarte reuste. Mi-a placut mult, desi l-am citit inainte pe blog Carpati.org


Duminică, 15 ianuarie 2012 - 19:11  

vtcris
vtcris

 
10
Mulțumesc Andrei, și sper să-ți prindă de folos informațiile din jurnal atunci când (poate) vei dori să abordezi și tu creasta Făgărașului. E un munte magnific și ca atare îți recomand să ți-l treci în agendă!


Duminică, 15 ianuarie 2012 - 19:52  

akidd
akidd
Caraba
 
11
Cu siguranta imi doresc sa abordez acesti munti. Sanatate sa fie ca timpul le rezolva pe toate.


Duminică, 15 ianuarie 2012 - 21:39  

danutzz83
danutzz83
Busola
 
12
Felicitari pentru un jurnal scris cu multa sinceritate si mult suflet. Si fotografiile sunt foarte faine.
Si acesta este un jurnal de pus la "Bookmark", pentru a mai fi citit si alta data.

Numai bine si carari cu soare!


Duminică, 15 ianuarie 2012 - 22:41  

vtcris
vtcris

 
13
Mulțumesc mult! Mă bucur, înseamnă că, chiar ți-a plăcut de vreme ce l-ai pus la "Bookmark" Carpati.org

Poteci senine să ai tot anul!


Luni, 16 ianuarie 2012 - 10:50  

rododendron
rododendron
Caraba
 
14
Citind acest jurnal am calatorit iar prin Fagaras urcand si coborand ,punand capul in jos si inaintand in vantul puternic,am dormit destul de putin din cauza vantului si a furtunii....dar la final m-am trezit.Eram la birou privind monitorul.Doamne ce dor mi s-a facut de muntii astia.E ceva acolo in Fagaras care m-a facut sa raman pe crestele lui.Eu din 2010 cand am facut jumatate de creasta de la Suru la Balea ,nu am mai venit acasa .Tot citesc jurnale si calatoresc si eu alaturi de voi pe creste,sei,strungi ,pe langa lacuri .....abia astept sa vina vara sa-mi intalnesc muntele meu de inima si sa dau mana cu Moldoveanu ,ca de mult imi doresc sa-l cunosc ,el fiindu-mi si frate (sunt sucevean).
Bravo Cristi ,felicitarile mele pentru tot ce ai facut acolo singur,felicitari pentru ca nu te-ai intors si ai avut curaj sa-ti indeplinesti visul .Si-ti multumesc ca m-ai dus iar pe crestele Fagarasului de care sunt indragostit pe viata!


Luni, 16 ianuarie 2012 - 12:29  

vtcris
vtcris

 
15
Mulțumesc mult, atât pentru aprecieri, cât și mai ales pentru descrierea plastică a sentimentelor care te încearcă legate de Făgăraș - te înțeleg perfect, pentru că și mie mi s-au lipit de suflet acești munți, incă de atunci, din 2008, când m-am plimbat prima oară pe crestele lor în jurul căldării Bâlei. Și eu visez cu ochii minții citind jurnalele altora ce călătoresc pe crestele lor și nu trece săptămână fără să intru măcar de 2-3 ori pe webcam-ul de la Bâlea Lac, să văd cum mai arată valea Transfăgărașanului - uneori e însorită, alteori e învelită la poale cu o plapumă de nori, uneori e îmbrăcată în albul omătului, iar alteori nu te lasă să-i deslușesti straiele...


Luni, 16 ianuarie 2012 - 17:09  

mastroiani
mastroiani
Caraba
 
16
Foarte frumos...felicitari.


Luni, 16 ianuarie 2012 - 18:34  

mio
mio

 
17
Frumoase ganduri, felicitari.... la fel am simtit si eu cand am urcat in 2010 pe Moldoveanu...a fost ca si la tine, un vis pe care mi l-am dorit implinit foarte mult. doar ca noi nu prea am prins vreme faina cand am ajuns catre Vistea, asa ca as dori sa ma mai duc macar o data pe Moldoveanu, sa raman o clipa printre nori. Sa plutesti deasupra lor si sa simt puritatea si vesnicia muntelui... felicitari ink o data ca nu ai renuntat, desi nu este recomandat sa mergi singur pe munte. mai bine cauta-ti colegi pe masura ta, dar nu te mai duce singur. Muntele te saluta! pa


Luni, 16 ianuarie 2012 - 21:54  

vtcris
vtcris

 
18
Mulțumesc, poteci senine să aveți tot anul!


Marți, 17 ianuarie 2012 - 09:10  

annelise
annelise

 
19
Foarte fain.Felicitari si carari insorite !


Marți, 17 ianuarie 2012 - 09:43  

vtcris
vtcris

 
20
Mulțumec. Cărări cu soare vă doresc!


Miercuri, 18 ianuarie 2012 - 10:51  

ulise
ulise

 
21
Mi-a placut jurnalul tau, la fel si pozele , felicitari pt acesta frumoasa tura!!!!


Miercuri, 9 mai 2012 - 01:24  

vtcris
vtcris

 
22
Mulțumesc, ture faine să aveți!


Miercuri, 9 mai 2012 - 15:49  

ulise
ulise

 
23
Maine dimineata plec din Cluj.Voi urca pe Moldoveanu pe Valea Sambetei si probabil am sa cobor pe la Podragu. Salutare si carari cu soare !!!!!!!!!!!


Miercuri, 9 mai 2012 - 17:37  

vtcris
vtcris

 
24
Drum bun și vreme frumoasă!


Miercuri, 9 mai 2012 - 17:55  

ulise
ulise

 
25
Multumesc mult Carpati.org


Miercuri, 9 mai 2012 - 17:56  


 




Trebuie sa te autentifici pentru a putea adauga un comentariu

 
0,0823 secunde

GetaMap.org | Maps from all over the world | ro | fr | es | de | Calculator distante
ViewWeather.com - A new way to view the weather | nl.ViewWeather.com | sv.ViewWeather.com
Regulament carpati.org
© copyright (2004 - 2021) www.carpati.org