Plimbare de iarna pe creasta Neamtului (Muntii Baiului)

De mult timp imi dadea tarcoale ideea unei ture prin Muntii Neamtului. Prelungire spre nord a Baiului, masivul a preluat aspectul si caracteristicile vecinului sau mai cunoscut si umblat. Am ales o zi de iarna cu vizibilitate buna si zapada nu foarte mare, amanunte ce s-au dovedit importante pentru reusita turei noastre de o zi.

Mijloc de martie, vreme buna si zapada suficienta. Buletinul nivologic anunta in continuare gradul 3 pentru Bucegi, si noi am simtit ca zapada nu e inca asezata asa ca alegem muntii Neamtului. Pregatim documentatia (harta si mai multe schite descarcate de pe Google Map), ne echipam si ajungem in Azuga la ora 8. Alaturi de mine sunt Tudor si Adi (rupi2003, fotograful oficial al turei).

In cateva minute trecem de capatul partiei Sorica si incepem urcarea. E frig si senin, scapam fara poza de grup iar Adi incepe sa caute peisaje interesante. Fiind devreme telescaunul nu functioneaza si suntem singuri in prima jumatate a partiei. Apoi apar si primii schiori si admiram in egala masura cerul si alunecarea lor.

Aproape de capatul partiei iesim deasupra padurii si admiram Bucegii sub stratul gros de zapada. Jepii, Caraimanul, Costila, Morarul si Bucsoiul pozeaza unul cate unul iar la final impreuna.

Trecem de statia de telescaun si ne oprim intr-o zona mai ferita de vant. Pana aici panta a fost sustinuta si ne-am incalzit de la mers, dar acum e momentul completarii echipamentului. Ochelarii de schi ne vor fi prieteni buni pe parcursul intregii zile. Reluam urcusul, pe o panta ce pare ca merge direct la cer.

Zarea se deschide spre stanga si o multime de piscuri albe se insira spre orizont. Toate alcatuiesc creasta Neamtului, pe ele vom urca si cobori astazi.

In drum spre varful Cazacu admiram zapada asezata de vant in forme inedite. Incepe lectia de geografie: in stanga se lasa piciorul Cazacu, desprins din creasta principala. In primul plan indepartat varfurile golase ale Clabucetelor Taurului si Azugii, iar in planul secund Postavaru si Piatra Mare.

Pe masura ce ne apropiem de Cazacu vantul ne ia in primire iar ultimii metri sunt cei mai grei. Din pricina vremii si crucea de pe varf a avut de suferit. Putin mai devreme se lasa spre sud creasta principala a Baiului, cu varful Baiutul si culmile adiacente Zamora si Stana din Picior vizibile din acest loc.

Decidem sa coboram repede in speranta ca vantul va scade in intensitate. Nu este asa, in urmatoarele 6 ore vantul ne va insoti permanent pe creasta. Zona relativ plata din primul plan e culmea Petru - Orjogoaia, legatura intre muntii Baiului si Neamtului.

Urmeaza o coborare direct din cer, apoi un mic urcus si lasam in stanga culmea secundara Ceausoaia.

Continuam pe culmea Petru-Orjogoaia, o coama lata si putin abrupta pe care vantul s-a jucat troienind zapada. Culmea continua apoi cu Plaiul Orjogoaia, dispus spre SE si avand ca semn distinctiv o cruce. Putin inainte de acest reper ne orientam la stanga (nord) urmand culmea.

Avand in fata primele pante ale Neamtului continuam spre dreapta (E). In stanga varful Unghia Mare 1847 m, despartit printr-o coama de creasta principala. Traversam o zona cu zapada mare si, surpriza: muchia estica este dezgolita, vantul a spulberat zapada iar soarele a topit stratul subtire ce a reusit sa se depuna. Asa ca urmeaza un pasaj de mixt, zapada si iarba  

Ajungem pe un varf intermediar iar Adi face un tur de orizont. S: culmea Petru - Orjogoaia, varful Cazacu, creasta Baiului si in plan secund Bucegii. E: Ciucas, cu Tigaile si creasta Gropsoarele - Zaganu. NV: Bucsoiul si in plan secund intreaga creasta nordica a Craiul.

Continuam urcusul pana pe un varf (1885 m ) fara nume din creasta principala. Spre stanga (NV): varful Unghia Mare, apoi Bucegii si Craiul in ultimul plan. Spre dreapta (NE) cu zoom zona inalta a crestei Neamtului cu varful Rusu. Pe fetele cu orienatre estica sunt cateva urme de avalansa asa ca suntem atenti la alegerea traseului.

O coborare usoara apoi urcare spre stanga, pe panta cu inclinare maxima, pana in creasta. Zapada nu e grozava dar se putea si mai rau. Continuam pe linia crestei, mai lata decat anticipasem si punctata din loc in loc cu molizi troieniti. La capatul ei nordic este varful Rusu, gasim un loc ferit putin de vant si stam cateva minute. In fata ne asteapta varfurile Steviei, Neamtu si Paltinu, toate in jurul a 1900 m si aflate la distanta suficienta unul de altul. Intr-adevar, creasta Neamtului este semnificativ mai lunga decat Baiului.

Adi profita de popas si priveste spre muntii din jur: N - Piatra Mare, NV - Susai (primul plan) si Postavaru, VNV - Bucegi si Crai.

Din varful Rusu urmeaza o coborare lunga si abrupta pana intr-o sea larga, apoi urcus pe o panta similara spre varful Steviei.

In centru varful Steviei, locul de unde privim inapoi spre Rusu.

Vantul continua sa bata tare. Trecem de varf si gasim pe creasta, in zapada troienita, un adapost tocmai bun pentru pauza de masa. Admiram peretii slefuiti de vant, unul neted iar celalalt tapetat cu ace de zapada. Apoi mancam repede, e frig si mainile ingheata imediat.

Parasim adapostul si continuam deplasarea pe creasta. In fata e varful Neamtu si o culme secundara desprinsa spre stanga (V) chiar din el. Pe fata sudica a acesteia a plecat o placa de vant.

Desi pare aproape, pana la varf mai mergem minute bune iar la final ne delectam cu nelipsita panta spre cer.

In sfarsit suntem pe varful Neamtu, cel mai inalt din masiv. Am ajuns aici in aproape 8 ore si mai avem inca mult de mers. La coborarea de pe varf vedem spre nord poiana lunga si lina prin care ne vom retrage din creasta (intre culmea inzapezita din primul plan si Piatra Mare din fundal).

Soarele se pregateste sa coboare. E timpul sa ne luam la revedere de la Ciucas si Crai pe care i-am admirat astazi in voie.

Spre dreapta (E), putin in afara liniei principale a crestei ne asteapta varful Paltinul. Traseul marcat il ocoleste si merge intre doua sei, pe drumul ce taie coasta muntelui (in imagine din centru dreapta ascendent spre stanga) : 

Am vrea sa o luam pe aici dar zapada mare si amintirea proaspata a placii de vant ne indeamna la prudenta. Alegem sa urcam varful pe o muchie abrupta. De sus privim spre varful Turcu, urmatorul reper ce trebuie atins, si inapoi spre Neamtu si Steviei.

Ne indreptam spre varful Turcu, ultimul urcus al zilei. Am inceput sa urcam in urma cu 9 ore iar acum mai avem inca putin

Intr-adevar, creasta Neamtului este un traseu de anduranta destul de solicitant. Spre varf creasta se ingusteaza si trecem printre cativa molizi troieniti. Primim bonus o zapada mare si grea in care ne afundam din ce in ce mai mult.

Coborarea de pe varf e abrupta iar zapada mare ingreuneaza mersul. Parasim creasta si facem la dreapta (V) de-a lungul unei muchii impadurite si nu foarte inclinate. Intram in zapada pana peste piept o data la cativa pasi, intre copaci troienele sunt imense. Ne gandim la rachetele care se odihnesc linistite acasa pentru turele viitoare. Azi ar fi fost utile aici, dar in urma cu o saptamana erau necesare pe intregul traseu.

In sfarsit iesim din padure. Suntem la capatul unei poieni intinse, de fapt o muchie lata marginita de padure pe ambele parti. In sensul nostru de mers vedem din loc in loc urme vechi de schiuri.

Trecem pe langa o stana troienita. Pe usa un afis ne atentioneaza ca zona e frecventata de ursi iar o zgarda anti-urs agatata la loc vizibil sustine ideea.

Ca un facut, imediat apar in zapada urmele unei ursoaice cu pui. Traversam o zona replantata de curand iar ursoaica stie bine locul, alege variantele cele mai bune. Decidem sa mergem pe urmele ei, incurajati de faptul ca parcurgem traseul in sens invers :))

Muchia continua cu o zona impadurita. Sunt ceva urme de schiuri ce merg in directia buna asa ca le urmam fara ezitare. Prin padure mergem in continuare pe culmea dintre vai, pana dam intr-un coboras abrupt de-a lungul unor sleauri. Dupa o ora de mers prin padure iesim in valea Azugii, chiar in dreptul vilei Trifoiul. Facem cunostinta cu cainii de aici, destul de putin sociabili.

S-a lasat noaptea. Urmeaza 11 km pe drum pana in Azuga la lumina frontalelor, pe care le stingem de cateva ori ca sa admiram cerul plin de stele.

Pentru cei interesati de detaliile tehnice ale traseului, o imagine care sper sa ofere informatii cat "o mie de cuvinte" (imaginea este disponibila la o rezolutie mai buna la adresa https://picasaweb.google.com/107141456670388523488/20120317NeamtuluiDusiDeVantPeCreasta ):

Miercuri, 11 aprilie 2012 - 21:20 
Afisari: 3,114 


mugurel.ilie..